Proiect Biologie (Germinație)

Germinația este un proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și
care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal.

ETAPELE GERMINAŢIEI
În procesul de germinare se disting următoarele faze succesive:
1. Îmbibarea seminţei cu apă, proces fizic de absorbţie a apei în cantităţi diferite, în funcţie de compoziţia
chimică a seminţei (circa 50% în cazul cerealelor, 100% în cazul leguminoaselor pentru boabe şi 120% din
greutatea seminţei în cazul sfeclei de zahăr).
Apa pătrunde în bob prin hil, prin părţile subţiri ale pericarpului şi prin tegumentul seminal din zona
embrionului. La început, absorbţia apei are loc prin îmbibaţia coloizilor din coaja seminţei, ca proces fizic,
determinat de diferenţa de umiditate dintre sămânţă şi sol (sămânţa este mai uscată decât solul). Apoi
intervin şi forţele osmotice, ca urmare a hidrolizei amidonului în zaharuri simple, cu potenţial osmotic ridicat.
2. Hidratarea şi activarea enzimelor, vitaminelor şi a celorlalte componente din sămânţă. Are loc
intensificarea respiraţiei şi obţinerea energiei necesare procesului de germinaţie.
3. Diviziunea şi creşterea celulelor embrionului.
4. Încolţirea, adică ieşirea componentelor embrionului din sămânţă.
5. Morfogeneza, respectiv formarea organelor primare ale plantei.

Factorii care influenţează germinaţia

Germinaţia necesită existenţa unor condiţii interne şi externe

Condiţiile interne
Condiţiile interne sunt cele pe care trebuie să le îndeplinească sămânţa.
Ea trebuie să fie matură, astfel încât programul genetic al germinaţiei să fie operaţional. Această
condiţie se realizează prin recoltarea seminţelor la timpul optim.
Sănătatea seminţei presupune ca ea să fie întreagă şi neafectată de germeni patogeni sau de
mucegaiuri. De aceea, înainte de semănat, seminţele trebuie sortate şi tratate cu pesticide.
Vitalitatea embrionului şi starea rezervelor de substanţe nutritive se înrăutăţesc dacă seminţele
sunt prea vechi sau au fost păstrate în condiţii necorespunzătoare.
Se ştie că seminţele oleaginoase îşi păstrează capacitatea de germinaţie mai puţin timp decât cele cu
amidon. Această condiţie se determină punându-se la germinat probe de câte 100 de seminţe după care
capacitatea de germinaţie este calculată în procente (producătorii de seminţe sunt obligaţi să o noteze pe
ambalaj).
Viteza de încolţire depinde şi de permeabilitatea tegumentului.

Condiţiile externe
Condiţiile externe sunt cele pe care trebuie să le îndeplinească mediul.
Temperatura influenţează activitatea enzimelor care intervin în metabolismul germinaţiei.
Temperaturile minimă, optimă şi maximă diferă de la o specie la alta, aşa că în organizarea semănatului
trebuie să se ţină seama de acest lucru. Astfel, mazărea poate încolţi la 2°C în timp ce porumbul are nevoie
de minimum 9°C iar fasolea de 10°C.
Umiditatea face posibilă absorbţia apei, condiţie esenţială pentru declanşarea activităţii enzimatice.
Oxigenul este necesar deoarece meristemele, care sunt activate în timpul germinaţiei, respiră intens.
Lumina favorizează germinaţia la 2/3 din totalul speciilor.
Vă rog frumos să mă scuza-ți în privința cu tabelul. Tot progresul plantelor este documentat în
întrări.