Sistemul de invatamant din Olanda

Modelul olandez este dominat de principiul autonomiei in educatie: autonomia de a crea

scoli, autonomia de orientare si autonomia de organizare.
Libertatea de orientare priveste dreptul de a fonda școli pe baza convingerilor religioase,
ideologice sau viziunii asupra educației. De asemenea, se face o distincţie între „şcolile albe” şi
„şcolile negre” (80-90% dintre elevi sunt imigranţi). Dreptul la educaţie este garantat prin
constituţie, astfel încât şcolile private şi cele publice primesc finanţare egală;
Libertatea de organizare vizeaza faptul ca unităţile şcolare din această ţară au
posibilitatea de a alege ce cursuri să facă, ce manuale să aleagă şi ce salarii să ofere profesorilor.
Cei mai multi copii din Olanda participă la o şcoală finanţată de Ministerul Educaţiei,
Culturii şi Ştiinţei. Şcolile din acest sector pot fi publice sau private. Sectorul non-finanţat de
guvern include un număr mic de şcoli primare şi secundare şi un număr mai mare de instituţii de
învăţământ profesional şi de formare a adulților.
Structura sistemului de invatamant cuprinde: Învățământ primar, Învățământ secundar,
Învățământ superior, Învățământ profesional si Educația adulților.

 Scolile publice sunt deschise tuturor copiilor, indiferent de religie sau viziune asupra
lumii şi, în general, sunt supuse dreptului public. Ele oferă educaţie, în numele statului şi
sunt reglementate de către consiliul municipal (sau de un comitet de conducere), o
entitate juridică de drept public sau de o fundaţie înfiinţată de către consiliu.
 Şcolile private pot refuza admiterea elevilor ai căror părinţi nu subscriu la credinta sau
ideologia şcolii. Acestea pot fi finanţate de guvern, chiar dacă nu au fost fondate de către
stat. Şcolile private sunt reglementate de către Consiliul de administraţie al asociaţiei
fondatoare. Predarea se bazează pe convingeri religioase sau ideologice ( învățământ
catolic, protestant, evreu, musulman, hindus).
 Școlile nefinanțate de guvern sunt cele care oferă pregătire pentru examenele finale,
programe stăine de învăţământ (şcolile britanice) sau un program internaţional cum ar fi
de bacalaureatul internaţional;
Aproximativ 1% din toate şcolile primare şi secundare sunt non-finanţate de guvern. Nu
există şcoli private în învăţământul special.
Sistemul olandez de invatamant este in asa fel conceput incat aproape toti copiii la sfarsitul
ciclului primar isi insusesc cunostintele de baza fara sa depuna prea mult efort. Teme pentru
acasa sunt foarte putine, in schimb sunt serios si obiectiv evaluati prin testari periodice fara sa se
creeze ierarhizarea si etichetarea lor in clasa. Zilele de evaluare nu sunt anuntate parintilor astfel
incat acestia sa nu puna presiune pe copii. Cu toate astea, cei mai multi copii au rezultate bune la
invatatura si merg cu multa placere la scoala. Elevii olandezi nu au presiunea performantei la
scoala pentru ca parintii lor nu pun accent pe performante, ci pe placerea de a merge la scoala.
Copiii olandezi fac cunostinta cu sistemul de invatamant chiar in ziua in care implinesc 4 ani, zi,
care coincide si cu prima lor zi de scoala, iar incepand de la varsta de 5 ani scoala este
obligatorie pentru absolut toti copiii.
Primii doi ani de scoala si-i petrec la clasa pregatitoare in cadrul careia invata sa
socializeze, sa coloreze, sa recunoasca alfabetul si cifrele, sa interactioneze in mod civilizat cu
ceilalti colegi si educatori. Intre 6 si 7 ani, (in unele cazuri chiar si mai devreme), marea
majoritate a micutilor incep clasa 1, cu conditia sa-si fi insusit toate abilitatile mai sus amintite.O
conditie la fel de importanta este si evolutia emotionala a copilului de care orice pedagog tine
cont atunci cand face evaluarea la sfarsitul celor doi ani pregatitori.
In Olanda, o zi de scoala incepe la 8.30 si se sfarseste la orele 15.00, cu o pauza de o ora
la pranz, in care scolarii au posibilitatea, (in general cei la sate), sa mearga acasa pentru masa pe
pranz. Dupa scoala, copiii ai caror parinti lucreaza merg la after school, unde-si petrec timpul
jucandu-se cu ceilalti colegi de scoala. Daca un copil intampina probleme de invatare, atunci
amandoi parintii sunt invitati la masa de discutii ca sa li se prezinte situatia lui scolara. Elevii
slabi la invatatura sunt ajutati la scoala acolo unde este nevoie, si adusi in cele din urma la un
nivel minim de cunostinte. Iar cei care nu fac deloc fata cerintelor si prezinta tulburari de
comportament sunt redirectionati spre scolile speciale unde primesc ajutorul de care au nevoie.
Un lucru foarte important de adaugat este implicarea parintilor sub forma de voluntariat
in activitatile scolii. Selectia pentru liceu se face in jurul varstei de 12 ani cand copiii sunt
indrumati in urma evaluarilor nationale riguroase si a recomandarii invatatorului spre diferite
nivele si profile de liceu.
Sistemul de invatamant superior din Olanda are reputatia unui invatamant de inalta
calitate in intreaga lume. Experienta arata ca absolventii invatamantului superior olandez
performeaza foarte bine in orice parte a lumii. Olanda este prima tara nevorbitoare de limba
engleza care a oferit cursuri universitare in limba engleza. Olanda are doua tipuri de institutii de
invatamant superior: universitati si universitati de stiinte aplicate. Universitatile se focalizeaza pe
practica si munca orientate spre cercetare in anumite domenii academice si profesionale, iar
universitatile de stiinte aplicate sunt orientate spre practica, pregatind studentii pentru viitoarea
cariera.

Times Higher Education Supplement plaseaza 11 universitati din Olanda printre  primele
200 din lume. Sistemul de predare – invatare din Olanda este bazat pe invatarea coordonata de
student cu multa practica si este centrata pe pregatirea pentru cariera. Majoritatea programelor
oferite implica plasament de munca, proiecte in echipa, lectori invitati si studii de caz.

Concluzii: În învăţământul olandez pe lângă transmiterea de cunoştinţe se dezvoltă priceperi şi

deprinderi; se pune accent pe dezvoltarea caracteristicilor de personalitate. Încă din în
învăţământul primar (clasa a II-a) se încearcă o schiţare despre dezvoltarea în perspectivă a
elevului, în aşa fel încât să nu se urmărească un nivel nerealist (ceea ce ar fi frustrant atât pentru
copi, cât şi pentru părinţi). Structura sistemului de învățământ superior olandez oferă atât
posibilitatea unei pregătiri în domeniul cercetării, cât și specializarea într-o anumită profesie.