Țăran D.

Alina_______________________________________________________Capitolul 3

CAPITOLUL 3
HERNIA DE DISC LOMBARĂ STADIUL I

3.1 ETIOPATOGENIE

Una din cele mai întâlnite afecțiuni este reprezentată în zilele noastre de discopatia
lombară sau hernia de disc, simptomele acesteia ducând până la incapacitatea duncțională.
Termenul de discopatie prezintă un înteles mai larg și mai apropat de realitatea clinică
și anatomică datorită faptului că hernierea discului nu este singura suferință ci este prezentă o
întreagă patologie discală, fiind afectate de cele mai multe ori și țesuturile adiacente moi.
Ca și frecvență devine din ce în ce mai mai întâlnită, în SUA un procent de 80% din
populație prezentând cel puțin un episod acut al durerii lombare.
Această afecțiune prezintă o simptomatologie bipolară și anume:
- Lombalgia de cele mai multe ori este patognomonică în cazul diagnosticului, în
special în momentul în care se asociază în cadrul evoluției și progresivitatea, periodicitatea și
variabilitatea simptomatologiei.
- Crizele de lombalgie repetate ce se transformă în timp în lombocruralgie unde
sunt asociate semne neurologice însoțite de diferitele reacții psihice manifestate de bolnav la
durere.

3.2. CLASIFICAREA HERNIILOR DE DISC LOMBARE

Faza 1:
- Această fază este reprezentată de instabilitatea discului intervertebral, nucleul
pulpos fiind ușor lax în interiorul inelului fibros, acest lucru cauzând dureri cronice lombare
intermitente, posturale.
- Durerile dispar de cele mai multe ori fie în repaus fie la încetarea efortului,
reapărând în momentele de solicitare sau suprasolicitare a segmentului lombar.

12
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

Faza 2:
În această faza segmentul prezintă leziuni precum ruperea inelului fibros nucleul
pulpos având o protruzie postero-centrală, acest lucru cauzând un lumbago supraacut sau acut
de tip discogen.
Manifestarea clinică a acestei faze se prezintă în felul următor:
- În mod subiectiv:
 are un debut brusc
 durerile lombosacrate sunt unilaterale sau bilaterale
 durerea nu iradiază pe membrul inferior, sau dacă o face nu trece niciodată de
nivelul genunchiului.
 caracterul durerii e mecanic
- În mod obiectiv:
 există o deformare lombară în care lordoza lombară fiziologică e diminuată
 nu sunt asociate scoliozele
 în mișcarea de flexie a trunchiului apare limitarea dureroasă
 semnul Lassegue e pozitiv bilateral
Faza 3:
Aceasta mai poartă și denumirea de fază radiculară fiind datorată protruziei laterale a
discului herniat, acesta interceptând în drumul său o rădăcină nervoasă. Aceasta este cauza
reprezentativă pentru simptomatologia ce se manifestă unilateral.
Faza 3 prezintă 3 stadii și anume:
Stadiul 1- Stadiul iritativ
Discul lezat atinge rădăcina nervoasă fără a produce vreo comprimare sau leziune la
nivelul acesteia.
În acest stadiu vor fi acuzate dureri ce sunt localizate pe direcția rădăcinii nervului,
însă nu vor exista semne neurologice.
- În mod subiectiv vor fi acuzate:
 dureri lombo-sacrate unilaterale
 iradieri de-a lungul dermatoamelor în membrul inferior
 durerile vor avea caracter mecanic fiind calmate de repaus
- În mod obiectiv:
13
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

Există un sindrom static vertebral în care se:

 diminuează lordoza lombară
 apare scolioza lombară
 apar contracturi musculare paralombare
Există un sindrom dinamic vertebral cu:
 indicele Schober mic;
 indicele deget-sol înalt;
 semnul Lassegue va fi pozitiv pe partea afectată;

Fig. 3.1. Semnul Lasègue

Sursa: http://www.intramed.net/86628

Stadiul 2-stadiul compresiv

14
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

Rădăcina nervului este comprimată de către partea herniată a discului, fără a fi lezată.
Apar în plus, pe lângă simptomele precizateanterior, paresteziile ce sunt situate pe traiectul
dureros.
La nivelul examenului obiectiv se va sesiza apariția hipoesteziilor pe traiectul unei
rădăcini nervoase, dispariția sau diminuarea reflexelor osteotendinoase: în cazul în care
rădăcina de la nivelul L4 e afectată este diminuat reflexul rotulian, iar în cazul în care e
afectată rădăcina de la nivelul S1e afectat reflexul ahilean.
Stadiul 3 –stadiul de întrerupere
În cadrul acestui stadiu, în afară de simptomele și semnele manifestate la stadiul 1 și 2
se vor manifesta și anumite semne rezultate în urma secționării axonilor de la nivelul rădăcinii
nervoase în urma conflictului cu discul herniat.
Paralizia sau pareza instalată este obiectivată prin apariția unui deficit motor la nivelul
neuromiotomului respectiv.
La evaluare pacientul nu va putea sta pe vârfuri în cazul în care este paralizată rădăcina
nervului S1 sau nu va putea sta pe călcâie în cazul în care rădăcina nervului L5 este paralizată.
Faza 4:
La nivelul acestei faze au loc modificările de tip degenerativ, apărând discartroza dar și
artroza interapofizară, în special după vârsta de 40 de ani.
Odată cu înaintarea în vârstă, nucleul se deshidratează și va deveni friabil. Odată cu
acestea și inelul fibros va suferi anumite modificări notabile în urma solicitărilor mecanice
repetate.
Această fază este cel mai bine descrisă de termenul de discopatie lombară datorită
tuturor manifestărilor multiple ce au loc.

15
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

Fig. 3.2. Hernia de disc

Sursă: http://www.contraboli.ro/hernia-de-disc-lombara/

Se vor întâlni următoarele aspecte clinice:

- Nu vor exista manifestări subiective- în proporție de 60%-70% dintre subiecți
prezintă discopatie lombară în faza 4 asimptomatică.
- Lombalgia cronică – puncte Trigger prezente la nivel paralombar și parasacrat,
având un caracter meteorotrop și psihoemoțional.
- După vârsta de 40 de ani se manifestă lumbago acut de tip musculo-ligamentar
însoțit de pseudo-sciatică (o durere difuză la nivelul membrului inferior). Aceasta apare brusc
în urma unei suprasolicitări și este urmat de limitare a mobilității regiunii lombare, mai ales în
cazul înclinațiilor laterale ce devin foarte dureroase.
- Sciatica apare în urma prinderii rădăcinii nervoase la nivelul procesului
degenerativ ce stă la baza foramenului. Mai este numită și sciatica vârstnicului, semnul
Lassegue fiind negativ.
- Stenoza canalului vertebral este mult mai puțin întâlnită, având o manifestare
polimorfă ce evoluează de la o simplă sciatalgie până la sindromul cozii de cal.
Testele aplicate sunt:
 Semnul Bonnet: în momentul efectuării flexiei gambei pe coapsă, a coapsei
pe bazin și adducția coapsei apare durerea în zona lombară.

Fig. 3.3. Semnul Bonnet

Sursa: http://www.impreuna.0fees.net/2007.51mai2007.html

16
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

 Manevra Bragard: membrul inferior este extins și se ridică până la apariția

durerii apoi se realizează flexia dorsală a piciorului pe gambă care provoacă la rândul ei
durere.
 Manevra Bechterew: - la efectuarea semnului Lasegue de partea sanatoasă,
apare durere în regiunea fesieră și în membrul inferior opus.
 Manevra Keerning Neri: - pacientul se alfă în ortostatism; se indică acestuia
să facă flexia trunchiului şi să atingă cu varful degetelor solul, membrele inferioare fiind în
extensie: membrul inferior afectat se flectează în urma apariţiei durerii.
 Testul Cram: - pacientul este în decubit dorsal. Medicul ridică membrul
inferior afectat, cu genunchiul ușor flectat pe coapsă, apoi se realizează extensia genunchiului.
Testul este pozitiv dacă apare durerea în coapsă și gambă.
 Testul Flapping: - pacientul este așezat la marginea patului, cu membrele
inferioare atârnând, în momentul extinderii gambei pe coapsă se produce o durere violentă și
căderea bolnavului pe spate.
 Semnul Wassermann: - extensia este limitată din decubit ventral.
 Semnul soneriei (de Seze), pacienteul este în decubit ventral, se presează
spațiul paravertebral corespunzător discului patologic care declanșează o durere vie. (Șuțeanu,
1977).

Hernia de disc comprimă o singură rădăcină, la ieșirea ei din sacul dural, înainte ca
aceasta să patrundă în gaura de conjugare; comprimarea a două radăcini este mai rar
întâlnită. Aceasta este un proces degenerativ care evoluează în mai multe stadii stabilite de
către De Seze:
 Stadiul I, de degenerare nucleară. Țesutul nuclear pulpos suferă un proces de
fragmentare, rezultând un număr variabil de fragmente solide, libere între ele. În inelul fibros
apar fisuri circulare şi radiale cu scăderea rezistenţei fibrelor, mai ales în regiunea posterioară;
în zonele de minimă pot migra fragmentele nucleare degenerate.
 Stadiul II, de deplasare nucleară. Fragmentele nucleului degenerat migrează
spre periferia discului cu implicarea ligamenului longitudinal posterior în punctele sale slabe,
mai ales laterale.

17
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

 Stadiul III, hernia de disc exteriorizată, atunci când se produce ruperea

ligamentului cu migrarea ţesutului discal în canalul lombar.
 Stadiul IV, de fibroză. Fibrozarea interesează atât fragmentele nucleare rămase
pe loc şi inelul fibros înconjurător cât şi porţiunile de disc herniate. (C. Banciu, 1999, C.
Arseni 1970).

Fig. 3.4. Stadiile herniei de disc

Sursă: http://www.herniededisc.com/Articole-hernie-de-disc/Fizioterapia-in-
hernia-de-disc/tratamentul-fizioterapeutic-al-herniei-de-disc

3.3 FACTORII PREDISPOZANȚI

În formarea herniei de disc sunt câțiva factori ce favorizează apariția acesteia, precum:
- Factori genetici
- Factori favorizanți
- Factori de mediu sau determinanți
Factori ce provoacă apariția herniei de disc:
- Obezitatea
- Fumatul- accelerează ritmul de îmbătrânire a discurilor intervertebrale
- Meseria – în special cele ce necesită un efort fizic crescut
- Sedentarismul – În lipsa activității fizice, musculatura abdominală este slăbită
și nu mai poate susține coloana vertebrală împreună cu musculatura paravertebrală și lombară.
- Curburile accentuate sau scoliozele
- Vârsta înaintată
Activitățile ce pot provoca leziuni ale discului intervertebral:
- Ridicarea unor greutăți mari

18
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

- Menținerea unei greutăți la distanță față de corp

- Strănutul și tusea pot duce la lezarea discului din cauza creșterii bruște a
presiunii din canalul vertebral.

Fig. 3.5. Cercul vicios al durerii lombare

Sursă: http://www.scritub.com/timp-liber/suport/.php

3.4 TABLOUL CLINIC

Cel mai predominantsomptom întâlnit în cazul herniei de disc este durerea. Aceasta
este accentuată în timpul mișcărilor și dispare sau se calmează în repaus.
În unele situații se poate manifesta un blocaj la nivel lombar din cauza durerii intense,
mișcările fiind limitate. Se întâmplă ca uneori blocajul să aibă loc în anumite poziții anormale.
După durere, cel mai întâlnit simptom este reprezentat de paresteziile ce sunt resimțite
precum amorțeli ce coboară pe picior.
Apare dificultatea la mers și pierderea forței la nivelul piciorului afectat, manifestată
prin: împiedicare, instabilitate la nivelul gleznei, etc.
În funcție de nervul afectat, aceste dureri apar în regiuni diferite ale piciorului.
- Dacă este afectat nervul crural durerea va iradia pe fața anterioară a coapsei și
la nivelul genunchiului

19
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

- Dacă este afectat nervul sciatic durerea va iradia pe partea posterioară a

coapsei, a gambei dar si a piciorului.

Fig. 3.6. Traiectul durerii

Sursa: http://www.ro.pinterest.com/pin/

3.5. DIAGNOSTICUL
Diagnosticul este sugerat inițial de modul în care pacientul descrie durerea, modul și
momentul în care aceasta a apărut, unde este localizată durerea, cand se manifestă aceasta,
tipul durerii etc.
În urma acestor relatări, consultul va afirma tipul afecțiunii, localizarea acesteia și
posibila interesare a nervului sciatic sau crural.
Diagnosticul de specialitate este confirmat prin:
- Radiografie
- Mielografie
- RMN
- Examen CT

3.6. CORECTAREA FACTORILOR DE RISC

- Menținerea unei greutăți optime sau corectarea eventualelor excese ponderale.
- Stoparea fumatului

20
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

- Combaterea sedentarismului prin practicarea unor activități fizice diverse.

- Adoptarea unor măsuri de prevenție în cazul persoanelor ce au profesii cu un
risc ridicat pentru această afecțiune.

3.7. INVESTIGAȚII PARACLINIE

 Examenul radiologic
Acest examen nu furnizează în mod direct niciun semn ce poate diagnostica hernia de
disc.
Semnele clasice indirecte sun descrise de Triada Barr:
- Scolioza lombară
- Rectitudinea coloanei lombare
- Pensarea spațiului discal
 Mai multe date precum localizarea și dimensiunea herniei sunt generate în
cadrul mielografiei cu substanță de contrast. Aceasta este realizată prin injectarea unor
substanțe hidrosolubile în canalul vertebral ce sunt pe bază de iod și vor avea ca efect
opacifierea conturului canalului.
Se va observa cum substanța se va opri la nivelul discului care prolabează în situația
herniilor masive, iar când hernia e mai mică, substanța va ocoli nodulul herniar.
 Sunt situații în care chiar discul afectat poate fi injectat cu substanța de
contrast, această investigație purtând denumirea de discografie.
 Și tomografia computerizată ajută la stabilirea unui diagnostic dar este folosită
numai în cazul în care sunt suspiciuni de metastaze sau tumori la nivel lombar.
 Electromiografia
Această metodă este foarte utilă în cazul herniilor de disc ce au asociate anumite
suferințe radiculare. Aceasta ajută atât la stabilirea corectă a localizării afecțiunii cât și în cazul
evaluării în dinamică a regresiei sau a progresiei a modificărilor fiziopatologice.
Electromiografia are rolul de a ilustra traseul de denervare parțială sau totală, cronică
sau acută, va evidenția regiunile vecine indemne și musculatura afectată de rădăcina
comprimată.

21
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

3.8. OBIECTIVELE TRATAMENTULUI

- Ameliorarea sau chiar combaterea durerii
- Corectarea dezechilibrelor musculare apărute între antagonoști și agoniști
- Refacerea controlului adecvat al mișcării
- Prevenirea recidivelor

3.9 TRATAMENT COMPLEX

 Tratamentul igieno-postural
Repaosul complet este recomandat în afecțiunile acute, de obicei fiind suficiente 2-4
zile.
În cazul formelor des întâlnite este recomandat repaosul relativ, ce are loc pe un pat
tare susținând o postură delordozantă: în decubit lateral sau dorsal având membrele inferioare
în flexie.
Alimentația include princpiile alimentare fiind recomandat un regim hipocaloric în
cazul bolnavilor cu un surplus ponderal.
Regimul hiposodat este utilizat în cazul medicației antiinflamatorii.
 Tratamentul medicamentos
În cazul formelor nediscale, simple analgezice sunt suficiente fiind administrate
intrarectal sau oral, spre exemplu algocalminul.
Antiinflamatoarele nesteroidiene reprezintă tratamentul medicamentos de bază.
- Indometacin drg 75mg/zi sau supozitoare 100mg/zi
- Diclofenac drg 100mg/zi
- Aspirina 2g/zi
- Piroxicam 20mg/zi
- Ketoprofen 100mg/zi
- Fenilbutazonă 400-600mg/zi
Antiinflamatoarele steroidiene sunt recomandate în formele hiperalgice, luându-se în
considerare efectele adverse ale acestora.
Sunt indicate dozele relativ mici utilizate într-o perioadă scurtă de timp, fiind evitată o
parte foarte mare din riscurile medicației cortizonice.

22
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

Decontracturantele vor fi utilizate cu precauție numai în cazul bolnavilor spitalizați sau

cu repaus la pat unde pacientul poate fi verificat.
Alte medicamente ce pot fi utilizate: tranchilizantele, vitamina B, antidepresivele.
În cazul infiltrațiilor se va utiliza xilina 0,5%-1% și va fi combinată cu produse
cortizonice ce au efect prelungit (Diprophos).
 Tratamentul fizical
1. Electroterapia
În cazul herniilor de disc lombaresingurul efect al electroterapiei este acela de
adjuvant, neputând înlocui celelalte metode de tratament.
Efectele favorabile ale electroterapiei sunt:
- Rol antiinflamator
- Rol antalgic
- Rol decontracturant
- Rol hiperemiant
a) Curenții diadinamici- au efecte foarte bune în cazurile de lumbago nediscogen
însă efectul este moderat în cazul formelor discogene.
Curenții diadinamici sunt prescriși în aplicații lombare transversale cu polaritate
schimbătoare; perioadă lungă 2’+2’; diafazat fix 2’+2’.
În cazul unor dureri miofasciale se prescrie CDD cu polul pozitiv proximal , iar cel
negativ pe regiunea dureroasă, perioadă lungă 4’, diafazat fix 4’.
Curentul galvanic este foarte des utilizat în cazul sciatalgiilor, folosit sub forma
galvanizărilor simple longitudinale sau sub forma ionogalvanizărilor cu polul pozitiv situat
paralombar cu CaCl2, iar polul negativ situat pe laba piciorului.
În cazul în care există tulburări de sensibilitate pot apărea arsuri locale.
Băile galvanice bi sau 4-celulare sunt eficiente în afecțiunile reziduale radicularesau în
cazul unor coafecțiuni de tip HTA, tulburări vasomotorii, tulburări de climax etc.
b) Curentul Trabert se aplică cu polul negativ pe regiunea dureroasă având un
efect antalgic comparativ cu efectul CDD.
c) Media frecventă este sub forma curenților interferențiali având mai puține
efecte în stadiul acut. Este un bun decontracturant fiind aplicat sub forma a două seturi de
electrozi în formă de cruce pe regiunea lombară.

23
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

d) Ultrasunetul este folosit în stadiile cronice sau subacute recidivante, în cazul

suferințelor miofasciale, musculo-tendinoase sau în cazul manifestărilor vasculo-
vegetative.Este indicat cu hidrocortizon paravertebral lombar 0,4-0,6W/cm2 4-6 minute.
e) Curenții exponențiali au rol în stimularea musculaturii parțial sau total
denervate în cadrul herniilor de disc ce au deficit motor.
 Masajul
În stadiul subacut poate fi efectuat masajul sedativ sacro-fesier și pe membrul inferior.
Sunt evitate formele de masaj în timpul formelor hiperalgice.
Masajul trofic se folosește în cazul situațiilor cu tulburări vasculo-vegetative și
hipertrofii.
 Hidrotermoterapia
Băile cu plante, la bazin sau simple de 36-37º sunt indicate în cazul afecțiunilor
spondilogene, miofasciale sau radiculopatii recidivante.
Aplicațiile locale cu parafină sunt utilizate după ce trece perioada acută. Înaintea
acesteia poate fi testată reacția la termoterapie prin intermediul lampei Solux, aceasta folosind
radiațiile infraroșii.
Există anumite riscuri în folosirea procedurilor de termoterapie în situațiile herniilor de
disc recente atunci când edemul perilezional cauzează o mare parte din simptome.
Orice aplicație locală de căldură nu va face decât să accentueze simptomatologia,
putând agrava stadiul evolutiv al herniei, din una curabilă în una cu indicație chirurgicală.
Termoterapia trebuie evitată în cazurile în care pacientul prezintă semnul Lassegue
pozitiv sau acuză dureri lombare la stranut sau tuse.
 Kinetoterpia
Kinetoterapia are obiective diferite în funcție de stadiul în care este identificată
afecțiunea și anume: Stadiul – Acut;
- Subacut;
- Cronic;
- Remisie completă;
În stadiile acute se va reliza relaxarea musculaturii lombare și relxarea generală.
În stadiile subacute se va începe programul kinetic propriu-zis și anume programul
Williams.

24
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

În afară de tehnicile de relaxare se va aplica și o gamă de tehnici ce au ca scop

asuplizarea trunchiului inferior.
În stadiile cronice se va aborda tonifierea musculaturii slăbite.
Kinetoterapia, este cea mai nouă componentă a medicii fizice, reprezentând
metodologia activă de bază pentru refacerea sau consolidarea funcţiilor sistemului neuro-mio-
artro-kinetic, cardio-respirator şi ale organismelor afectate de traumatisme sau boală.
( Cordun M. 1999).
De asemenea, din punct de vedere etimologic, kinetoterapia, este ştiinţa, arta care se
ocupă cu recuperarea, vindecarea organismelor vii prin intermediul mijloacelor de mişcare,
exerciţiul fizic. Datorită formei terapeutice individualizată şi a programelor de exerciţii fizice
statice sau dinamice, kinetoterapia se foloseşte şi în programele profilactice, curative şi de
recuperare

 Tratamentul chirurgical
Metoda de bază utilizată în cadrul acestui tratament este leminectomia și are
următoarele indicații:
- Durerile persistente, ce nu se calmează în repaos sau cu analgetice;
- Deficitul motor;
- Agravarea deficitului motor;
- Apariția sindromului de coadă de cal;
- Recidive frecvente;
Manifestări postlaminectomie
a) Sechelele radiculare:
- Radiculagii cu parestezii distale
- Paralizii radiculare sau pareze
- Sindrom de coadă de cal
b) Redori vertebrale cu dureri lombofesiere și retracție musculo-fascială
c) Pseudosciatica cu puncte trigger
d) Psihizarea durerii

 Tratamentul balnear

25
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

Aceste cure balneare pot fi recomandate la finalul perioadei subacute, având rolul de a
continua tratamentul din spital, amplificând efectele hidrotermoterapiei și kinetoterapiei.
Cel mai important rol al acestor cure este acela de a preveni recidivele, așadar sunt
indicate 2 cure balneare pe an cu aplicații de nămol, hidrokinetoterapie și folosirea factorilor
de călire. Stațiuni recomandate: Eforie-Nord, Mangalia, Băile Felix etc.

3.10. BANDAJAREA NEUROMUSCULARĂ

Bandajarea neuromusculară este o metodă revoluționară de tratament care face parte

din ramura domeniului de recuperare.
Conceptul medical de bandajare neuromusculară se bazează pe un tratament care
facilitează procesul de vindecare a organismului prin aplicarea benzilor care contribuie la
susținerea și stabilizarea mușchilor. Trebuie menționat faptul ca prin apliarea benzilor pe
tegument, mobilitatea articulară nu este redusă. Pentru aplicarea benzilor se folosesc diverse
tehnici care pot fi combinate între ele, permițând terapeutului să utilizeze o gamă variată de
tehnici în tratament.
Dr. Kenzo Kase a stat la baza dezvoltării acestei metode de bandajarea în anii 1970 în
Japonia și Coreea. Principiile metodei au fost preluate din chiropractică, kinetoterapie și sunt
bazate pe mișcare și activitatea musculară iar prin activarea mușchilor se determină stimularea
proceselor precum circulația sangvină, circulația limfatică și temperatura corpului. Prin
aplicarea benzilor pe zonele afectate se stimulează sistemul circulator, limfatic și indirect pe
cel muscular.

Fig. 3.7. Exemple bandajare neuromusculară. Sursă personală

26
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

Efectele obținute sunt:

 Ameliorarea durerii;
 Creșterea stabilității;
 Îmbunătățirea funcției musculare.
Efectul aplicației benzilor neuromusculare este de a crea o peliculă de vid sub piele
care stimulează circulația prin „ridicarea tegumentului”.
Are o paletă largă de indicații precum în artrite, artroze, tendinite, lombalgii, hernie de
disc etc.

3.11. HIDROKINETOTERAPIA

Hidrokinetoterapia este o componentă importantă a kinetologiei medicale datorită

executării mişcarilor acvatice în scop terapeutic şi profilactic. Prin hodrokinetoterapie se
reduce impactul mecanic osteo-articular, scade intensitatea durerii şi previne anumite afecţiuni
şi deficienţe, creşte capacitatea de relaxare musculară de facilitare a mişcării şi totodată,
creşterea forţei musculare se realizează mai rapid decât exerciţiile pe uscat.
Programul de recuperare se desfăşoară în scop facilitator sau de uşoară îngreunare prin
particularităţile mecanice şi termice ale apei care terbuie să fie de 28-30º. Prin urmare,
mişcările sunt făcute în condiţii de descărcare, amplitudine maximă iar solicitarea musculară
este minimă. Un lucru important în exerciţiile acvatice este resiraţia care are următoarea
paarticularitate, expirul se face în timpul mişcării iar inspirul în perioada scurtă de repaus ce
apare între două mişcări. Timpul optim de efectuare a exerciţiilor acvatice este aproximativ de
20-25 minute.

3.12. TERAPIA TRIGGER POINTS

27
Țăran D. Alina_______________________________________________________Capitolul 3

Această terapie s-a demonstrat a fi o metodă foarte sigură de tratament ce este axată pe
tratarea afecțiunilor și combaterea durerii prin tehnici diferite de inactivare a punctelor trigger.
Această terapie nu prezintă efecte adverse pe lungă durată față de alte tipuri de
tratament. Acest lucru ar trebui să o plaseze în vârful listei metodelor terapeutice.
Punctele Trigger sunt de fapt niște puncte discrete, hiperiritabile, ce sunt localizate în
mușchii scheletici. Senzația oferită de presiunea pe aceste puncte este una dureroasă, o
senzație de slăbiciune, amețeli și chiar tulburări de vedere. Spasmul local muscular cauzează
o ischemie și o vasoconstricție localizată apărând metaboliții cu proprietăți iritative nervoase.
Aceste puncte sunt acumulate pe parcursul vieții însă există anumiți factori favorizanți
ce provoacă durerea precum:
- Traumatismele directe
- Traumatismele minore repetate
- Postura incorectă
- Suprasolicitarea
- Stresul
- Axietate
- Expunerea la frig prelungită
Punctele trigger nu sunt aceleași precum punctele corespunzătoare acupuncturii sau
presopuncturii.

28