Elaborare metodică

pentru studenţi la lecţia practică pe tema: Glomerulonefritele acute şi cronice la copii. Sindromul
nefrotic la copii.

Motivaţia: 1. Conform studiilor recente, glomerulonefrita ocupă o poziţie specială în patologia

renourinară, nu numai datorită creşterii continue a morbidităţii, dar și evoluţiei clinice dominate
de severitatea sindromului nefrotic (SN), modificărilor funcţionale, morfologice, biochimice,
tendinţei de recidivare, procentului înalt de cronicizare şi invalidizare, dificultăţilor în tratament,
profilaxie. Conform studiilor North American Pediatric Renal Transplant Cooperative Study
(NAPRTCS), incidenţa GN la copii este în continuă creştere şi constituie 14,0%. În prezent,
GN se plasează pe locul al doilea după maladiile congenitale sau ereditare ale rinichilor în
structura factorilor cauzali ai bolii renale cronice (BRC) la copii. Studii efectuate la nivel global
au raportat recent că glomerulonefrita cronică (GNC) ca cauză a BRC are o prevalenţă de la 30-
60%.
2. Problema progresării GN este determinată nu numai de mecanismele imune, dar şi de cele
neimune ca rezultat al dereglărilor homeostaziei, celor metabolice, ale cascadei de coagulare ș.
a. care contribuie la evoluţia trenantă a GN, la asocierea complicaţiilor, în special a BRC.
3.Cunoaşterea etiologiei, patogeniei, formelor clinice, metodelor de diagnostic, tratament,
profilaxie, va permite încetinirea progresiei glomerulonefritelor la copii Deoarece etiologia
glomerulonefritelor primare la copii este infecţia, alergia, medicamente, măsurile profilactice vor
prevedea diagnosticul şi tratamentul corect al infecţiei streptococice, înlăturarea factorului
cauzal, minimalizarea agresiunii medicamentoase la copil.

I. Studentul trebuie să cunoască:

1. Funcţiile rinichilor.
2. Embriogeneza aparatului urinar.
3. Particularităţile histomorfologice ale nefronului în funcţie de vîrstă.
4. Particularităţile funcţiilor rinichilor în dependenţă de vîrstă.
5. Definiţia glomerulonefritelor.
6. Etiologie: factori predispozanţi, declanşatori ale GN acute şi cronice.
7. Patogeneza:
a. Patogeneza leziunilor glomerulare imune.
b. Rolul complexelor imune depozitate şi circulante.
c. Cascada complementului.
d. Activarea proceselor de hemocoagulare.
8. Clasificarea vareantelor morfologice ale glomerulonefritelor:
a. SN cu shimbări minimale.
b. Glomerulosleroză focală segmentară
c. GN membranoasă.
d. GN mezangioproliferativă, membranoproliferativă.
e. GN extracapilară cu evoluţie malignă.
9. Patofiziologia glomerulonefritei acute:
a. Dereglarea filtraţiei.
b. Dereglarea transportului.
c. Dereglarea reabsorbţia.
d. Patofiziologia hematuriei, gradaţia ei.
e. Patofiziologia sindromului hipertensiv.
f. Patofiziologia sindromului nefrotic.
11.Caracteristica clinico-evolutivă a GN primare la copii:
a. Sindromul nefritic acut.
b. Sindromul nefrotic.
c. Sindromul urinar izolat.
 d. Sindromul mixt (nefrotic, hematuric cu HTA).
e. Complicaţiile posibile.
10. Tabloul clinic al GN cronice:
a. Forma nefrotică
b. Forma mixtă
c. Forma hematurică.
13. Diagnosticarea GN cu purpura Scholein-Henoh, LES, sindromul nefrotic idiopatic.
14. Diagnosticul diferenţial.
15. Principii de bază ale tratamentului GN acute: regim, dieta, terapia medicamentoasă.
16. Tratamentul GN cu sindrom nefrotic, nefrotic recidivant, nefrotic steroid-dependent.
Caracteristica preparatelor diuretice.
17. Tratamentul GN cu sindrom nefritic, sindrom urinar izolat.
18. Tratamentul GN cronice.
19. pronosticul diferitor forme ale glomerulonefritelor: în funcţie de evoluţie şi tipul
morfologic.
20. Dispensarizarea bolnavilor care au suportat GN acută.
21. Dispensarizarea bolnavilor care au suportat GN cronică.
. Studentul trebuie să posede:
1. metode de investigaţii ale sistemului urinar.
2. particularităţile anamnezei bolnavului suspectat cu patologia renală.
3. examinarea clinică a bolavului cu GN.
4. diagnosticarea şi alcătuirea sindroamelor clinice la patul bolnavului:
-aprecierea gradului hematuriei, proteinuriei, cilindruriei.
-aprecierea stării funcţionale a rinichilor: sumarul urinei, ureia, creatinina, RFG,
ionograma.
5. argumentarea diagnosticului prezumtiv.
6. alcătuirea şi argumentarea planului de investigaţii.
7. tratamentul GN: antibiotice, antihipertensive, diuretice, corticosteroizi etc.
8. dispensarizarea copiilor cu GN cronică.

Studentul trebuie să aplice:

1. examinarea clinică complexă a pacientului cu GN pentru depistarea manifestărilor
extrareanale
2. depistarea şi aprecierea edemelor.
3. măsurarea tensiunii arteriale.
4. dietoterapia în glomerulonefrite.

Caz clinic 1.
Copil A., 10 ani, talia = 152 cm, greutatea = 35 kg
Acuze: edeme la faţă, gambe, abdomen, micţiuni rare, urina de culoare „spălăturii de carne”,
cefalee.
Anamneza. Bolnav timp de 2 săptămâni, a suportat streptodermie, nu s-a tratat, după ce au
apărut edeme la faţă, care au progresat treptat la abdomen, gambe, urina de culoarea „spălăturii
de carne”, micţiuni rare, tensiunea arterială-145/90 mm/Hg.
Examenul obiectiv. Paliditatea tegumentelor, edeme la faţă, abdomen, gambe. Istmul faringian
roz. Auscultativ respiraţie aspră, raluri nu se aud. Tonurile cardiace ritmice. Abdomenul este
moale, indolor la palpaţie, ficatul proeminţază de sub rebordul costal +1,0+2,0+2,5 cm, splina nu
se palpează. Micţiunea rară, indoloră. Scaunul fără particularităţi.
Investigații de laborator
-Analiza generală sânge: Hb-108g/l; eritrocite3,2x1012/l, leucocite 9,1x109/l; eozinofile-2%;
limfocite-57%; monocite-4%; VSH-25mm/oră.
-Analiza generală urină: proteine -1,26 g/l, eritrocite neschimbate acoperă câmpul de vedere,
cilindri hialinici -2-3 c/v.
-Neciporenco leucocite- 0,6 x 106/l, eritrocite -86,0 x 106/l.
-Analiza biochimică a sângelui: proteina totală -66 g/l, ureea -12 mmol/l, creatinina -0,116
mmol/l, colesterol -5,8 mmol/l, β-lipoproteide -58 mmol/l, fibrinogen -3,8 g/l, protrombin 88%,
ASL 0 1:1200, ASG 1:825.
-Ecografia renală: Rinichii cu contur clar, rinichiul drept 126x48 mm, rinichiul stâng 128x48
mm, parenchimul 12 mm bilateral, ecogenitate sporită a parenchimului renal, bazinetul drept 5
mm, stâng 8 mm, vezica urinară plină, după micţie deşartă.

Caz clinic 2
Copil A., 5 ani, talia = 112 cm, greutatea = 25 kg
Acuze: edeme pe faţă, abdomen şi membrele inferioare, micțiuni rare, inapetenţă, slăbiciune
generală, febră până la 37,8°C.
Anamneza. Copil frecvent bolnav.Copilul face o infecţie respiratorie acută – faringită acută
tratată ambulator simptomatic, cu preparate antivirale, fără complicaţii. La a 3 zi copilul prezintă
edeme pe faţă, abdomen şi membrele inferioare, paliditate, inapetenţă, slăbiciune generală, febră
până la 37,8°C.
Examenul obiectiv. Starea generală gravă. Tegumentele palide, uscate. Edeme generalizate,
inclusiv ascită, edem scrotal. Ganglionii periferici submandibulari, cervicali măriţi până la 0,8 x
1,0 cm, indolori, mobili. Istmul faringian cu hiperemie difuză. Pulmonar respiraţia aspră,
frecvenţa respirației 20/min. Zgomote cardiace ritmice, sonore, frecvenţa 96/min. T/A - 100/60
mm/Hg. Abdomenul mărit în volum, indolor, ficatul sub rebordul costal +3,0 cm. Diureza timp
24 h-350 ml.
Investigații de laborator.
-Hemoleucograma: Hb - 105g/l, Eritrocite - 3,8x1012/l, leucocite - 12,5x109/l, neutrofile - 57%,
limfocite - 24%, eozinofile - 3%, VSH - 30 mm/oră.
-Analiza generală a urinei: densitate - 1012, proteina - 3,9 g/l, epiteliu - 3-4 c/v, leucocite - 5-6
c/v., cilindri granuloşi - 6-7 c/v.
-Analiză biochimică a sângelui: Proteina totală - 55 g/l, albumina serică 25 g/l, ureea - 5,3
mmol/l, colesterolul 7,2 mmol/l, ALT - 52 mmol/l, AST – 64 mmol/l, ASLO – 200 un.
Formulați diagnosticul prezumtiv
2. Argumentați diagnosticul prezumtiv în baza simptomelor/semnelor/sindroamelor
descrise în enunțul cazului
3. Examene clinice/manevre suplimentare cu argumentarea necesității lor
4. Investigații de laborator suplimentare cu argumentarea necesității efectuării fiecărei
din ele
5. Investigații instrumentale cu argumentarea necesității efectuării fiecărei din ele
6. Diagnostic diferențial și argumentarea lui
7. Diagnosticul definitiv cu argumentarea lui
8. Tactica curativa, tratament medicamentos și/sau chirurgical și argumentarea lui
9. Prescrierea rețetei medicamentului de bază
10. Mesajele de bază în școlarizarea pacientului. Strategia de recuperare a pacientului.
Literatura:

Bibliografia recomandată:
A. Obligatorie:
1. Revenco N. În: Pediatrie, Chişinău:Tipografia ”Nova-Imprim”, 2014, cap. IX , p.463-536.
2. Ciuntu A. Sindromul nefrotic la copii. Aspecte clinico-paraclinice şi tratament. Chişinău:
Tipografia „Paradis Media”, 2016,165 p.
3. Ciuntu A.,Ţurea V., Beniş-Dumitraş S. ş. a. Glomerulonefrita cronică la copil. Protocol clinic
naţional. Chişinău, 2014, 43 p.
4. Ciuntu A.,Ţurea V., Rotaru V. ş. a. Glomerulonefrita acută la copil. Protocol clinic naţional.
Chişinău, 2014, 45 p.
B. Suplimentară:
1. Covic A. In: Nefrologie.Principii teoretice și practice, 2011,785 p.
2. Gluhovschii G. In: Manual de nefrologie clinică, vol.1, Timișoara, 2008, 411p.
3. Ciocâlteu A. In: Tratat de nefrologie., București, 2006, 702 p.
4. Ursea N. In: Tratat de nefrologie, ediția 2, Artprint, București, 2006,1374 p.
5. Bălgrădean M. In: Patologia actuală în nefrologia pediatrică, București, 2016, 224 p.
6. Ciofu E. In : Esențialul în pediatrie, București, 2002, 600 p.