Sunteți pe pagina 1din 5

ELABORARE METODICĂ

pentru studenţii la lecţia practică pe tema: Particularităţle anatomo-fiziologice ale sistemului


respirator la copil. Metodele de examinare clinică ale sistemului respirator la copii. Semilogia
afecţiunilor respiratorii la copii. Sindroamele principale de afectare ale sistemului respirator la
copii. Metode complementare de investigaţii.
Scopul lecției practice. Însușirea metodelor de examinarea a organelor respiratorii la copii, de
depistare și apreciere a semioticii și sindroamele principale ale afectării organelor respiratorii.
Determinarea semnelor generale de pericol.

IV. Studentul trebuie să cunoască:


1. Organogeneza arborelui bronșial și plămînilor pentru a înțelege anomaliile dezvoltării căilor
respiratorii;
2. Particularitățile anatomo-fiziologice a căilor respiratorii superioare, medii și inferioare;
3. Structura segmentară și lobulară a plămânilor, limitele lor în dependență de vârsta copilului.
4. Mecanismul primei inspirații;
5. Particularitățile funcționale ale sistemului respirator la copii- particularități de vârstă a aparatului
respirator extern, particularitățile respirației tisulare;
6. Particularitățile metodice de cerecetare a organelor respiratorii la copii;
7. Acuzele și simptomele principale caracteristice pentru maladiile organelor respiratorii la copii
(semiotica);
8. Metodele instrumentale și funcționale de investigații;
9. Metodica examenului de laborator;
10. Sindromul insuficienței respiratorii, gradul, cauzele și mecanismul;
11. Probele funcționale pentru aprecierea organelor respiratorii.

V. Deprinderi practice
1. A culege anamneza vieții și maladiei;
2. Determinarea și aprecierea stării generale a pacientului;
3. A aprecia dezvoltarea fizică și gradul de influență a maladiilor organelor respiratorii asupra
dezvoltării fizice;
4. A efectua corect metodic în corespundere cu particularitățile de vârstă, examinarea, palparea,
percuția, ascultația copilului și să analizeze datele obținute, depista simptomele care adeveresc
afectarea organelor respiratorii.
5. A aprecia datele principale funcționale roenghenografice și de laborator, care se referă la afectarea
organelor respiratorii.
6. A stabili pe baza datelor primite nivelul aproximativ al afectării căilor respiratorii (superioare,
medii și inferioare).
7. A depista simptomele și gradul insuficienței respiratorii, a face concluzie despre gravitatea
afectării organelor respiratorii și respectiv despre starea gravă a bolnavului.
A efectua probele funcționale
. Conținutul temei:
- Particularitățile anatomo-fiziologice ale aparatului respirator la copii.
- Plămînul- structură și funcții.
- Metode de examinare clinică ale sistemului respirator la copii.
- Semiologia afecțiuniilor aparatului respirator la copii.
- Sindroamele principale de afectare ale sistemului respirator la copii.
- Metode complimentare de investigații

Particularitățile de examinare clinico-paraclinică a pacientului cu patologie respiratorie


- respirația pe nas e îngreuiată, caracterul secreției rinofaringiene;
- tusea și caracterul ei, intensitatea, frecvența, durata, cantitatea și caracterul sputei etc.;
- schimbarea vocii- răgușirea, afonia;
- respirația dispneică, precizați caracterul ei.
În continuare se apreciază :
- a fost febră;
- a contactat cu bolnavi contagioși în familie, în casă;
- a suportat afecțiuni a aparatului respirator, care au precedat afecțiunii prezente, asistența
și gradul de însănătoșire, a fost bolnav copilul de rujeolă, tuse convulsivă;
- prezența în familie și la rudele apropiate a bolilor aparatului respirator,
- anamneza alergologică (prezența alergiei la copil, în familie și la rudele apropiate).
- După terminarea interogării datele din anamneză se analizează și se face o scurtă
încheiere.

La examenul obiectiv se va atrage atenția la :


1. Conștiința, poziția în pat, reacția la mediul înconjurător.
2. Starea dezvoltării fizice.
3. Colorația pielii feței și a mucoaselor pacientului.
4. Respirația nazală e liberă sau îngreuiată, caracterul eliminărilor nazale.
5. Tusea și caracterul ei, sputa.
6. Vocea copilului.
7. Forma și simetria toracelui.
8. Tipul respirației.
9. Ritmul, frecvența, profunzimea respirației.
10. Prezența dispneei. Corelația dintre inspirație și expirație.
11. Bombarea sau depresiunea spațiilor intercostale (în deosebi monolateral), simetricitatea
participării la respirație a ambelor jumătăți ale cutiei toracice.
12. Umflarea aripilor nazale
13. Corelația dintre frecvența respirației și puls.
14. Starea vestibului faringian, peretelui posterior al faringelui și amigdalelor .
La palpare se va atenționa:
- elasticitatea și rezistența cutiei toracice:
- sensibilitatea la durere;
- vibrația vocii;
- participarea simetrică la actul pe sectoarele aranjate simetric ale cutiei toracice.
- Grosimea stratului adipos pe sectoarele aranjate simetric ale cutiei toracice.

Percutor se va atenționa la:


- vârsta copilului ;
- starea gravă sau foarte gravă, care determină poziția bolnavului în timpul percuției;
- simetria ambelor jumătăți ale cutiei toracice;
- particularitățile percuției la copii de vârstă precoce (loviturile mai ușoare, percuția directă).
În timpul percuției comparative se determină caracterul sunetului percutor și prezența focarului
patologic, iar în timpul percuției topografice se determină:
- nivelul vîrfului plămînului deasupra claviculelor; aria cîmpurilor Kerning;
- marginea inferioară a plămînilor; proiecția lobilor pulmonari pe cutia toracică;
- mobilitatea marginii inferioare a plămînilor; proiecția lobilor pulmonari pe cutia toracică;
- mobilitatea marginii inferioare a plămînilor.
- În continuare trebuie de efectuat percuția ganglionilor limfatici intratoracici: ai mediastinului
anterior (semnul ,,cupa” Filosofov, semnul Filatov) și mediastinului posterior (paratraheal,
bronhopulmonar și de bifurcație), semnul Koranuyi, semnul Arcavin.

Auscultativ se va atrage atenția la:


- vârsta copilului;
- simetria zonelor de auscultare;
- caracterul suflului respirator principal, de ce e necesar a determina durata inspirației și expirației,
puterea și corelația lor;
- porțiunile localizării mai frecvente a focarelor patologice:
regiunile axilare, spațiile paravertebrale, regiunile suprascapulare și subscapulare.
- Prezența modificărilor patologice (raluri, murmur pleural);
- Modificările bronhofoniei;
- Semne auscultative de mărire a ganglionilor limfatici bronșici (semnul d`Espin).
La finele examenului clinic al bolnavului trebuie să facem o mică concluzie despre modificările
observate și despre starea gravă raportată la gradul de insuficiență respiratorie și simptomele de
toxicoză.
Apoi vor fi valorificate rezultatele metodelor adăugătoare de investigație:
1. Aprecierea stării acido- bazice după gazele din sînge, menționînd scăderea concentrației PO2și
mărirea concentrației de PCO2.
2. Examinarea sputei (bacteriologică și microscopică).
3. Cercetarea punctatului pleural (bacteriologică, microscopică, concentrația proteinelor).
4. Datele radiologice
5. Investigațiile instrumentale (bronhoscopia etc.)
6. Investigații funcționale- spirografia , pneumotahometria etc., rezultatele probelor funcționale.
7. Probele de scarificare cu cei mai răspîndiți alergeni.
8. Cercetarea bioptatului mucoasei bronhiilor și a țesutului pulmonar.

Simptomelele subiective și funcționale:


Cel mai frecvent simptom în bolile aparatului respirator este dispneea.
Dispnee – tulburare a respirației caracterizată prin modificarea ritmului și intensitatății mișcărilor
respiratorii, cu insuficiența de oxigenare a țesuturilor, creșterea CO2 în sânge, cu răsunet direct asupra
ventilației pulmonare.
Tipurile de dispnee: obstructivă, restrictivă, mixtă. Dispnee de origine extrapulmonară.
Noțiuni de:
polipnee- acceleraree a ritmului respirator, de scurtă durată și neînsoțită de alte simptome respiratorii;
tahipnee- accelerarea necompensată a ritmului respirator, cu respirație rapidă, superficială, însoțită și de
alte simptome respiratorii.
Dispnee Cheyne-Stockes – ciclu de respirații în creștere și descreștere succesivă, intercalate cu perioade
de apneede 10-30 secunde
Dispnee Kusmaul- resăirație în 4 timpi, profundă, zgomotoasă, cu inspir, remanență în platou și expir de
aceeași durată cu inspirul, separate prin pauze egale, lungi.
Dispnee Biot: mișcări respiratorii urmate de perioade foarte lungi de apnee, cu durata de 5-30 secunde.
Tuse- act reflex sau voluntar, apărut ca o reacție de apărare a organismului, are ca efect expulzarea
violentă și sonoră a aerului intrapulmonar, a secrețiilor patologice și uneori a corpilor străini din arborele
traheobronșici, prin acțiunea cililor, mișcării peristaltice a bronșiilor.
Tipurile de tuse: umedă sau productivă, uscată sau neproductivă, tuse spasmodică, lătrătoare.
Expectorația- tot ce se elimină din spațiu alveolo-bronho-traheal printr0o expectorație forțată sau prin
tuse.
Componența sputei și aspectul macroscopic și examenul bacteriologic(importanța.)

Simptomatologia clinică obiectiv


Inspecția tegumentelor paliditatea, roșeața pomeților, cianoza, edeme, secreții nazale,secreții
conjunctivale. erupții cutanate, cicatrici, degete hipocratice.
Inspecția cutiei toracice torace rahitic, torace emfizematos sau globulos, torace astenic, infundibular,
Inspecția dinamică: constă din observarea mișcărilor respiratorii normale sau în inspir forțat, profund.
La copii este frecvent Tirajul – depresiunea părților moi din partea afectată mai ușor de observat în
spațiile intercostale inferioare în regiunea suprasternală, epigastrică și supraclaviculară. Tirajul poate fi
unilateral sau bilateral.
Cu ajutorul palpării se obține informații asupra conformării toracelui, mișcărilor respiratorii, asupra
transmiterii ,, vibrațiilor bucale” și frecăturilor pleurale:
Diminuarea freamătului pectoral se determină în : laringite, stenoze bronșice, pneumotorace.
Accentuarea freamătului pectoral se determină în : condensarea parenchimuluipulmonar: pneumonii,
atelectazii, tumori, chist hidatic.
Percuția toracică: se face sistematic, de la regiunea superioară spre baza hemitoracelui și comparativ
pe cele două hemitorace, pentru fețele anterioare, laterală și posterioară a toracelui.
Modificările sonorității pulmonare se datoresc unor procese patologice care influențează volumul
tensiunii aerului intrapulmonar. Intensitatea, timbrul și tonalitatea sonorității pulmonare se pot manifesta
prin reducerea lor (matitate, submatitate) sau prin creșterea lor (hipersonoritate).
Auscultația se face sistematic, de sus în jos pentru fețele anterioare, posterioară și laterală a fiecărui
hemitorace, comparativ în regiuni simetrice.

Sindroamele respiratorii:

Sindrpoamele bronșice- apar datorită suferinței bronhiilor, care induce modificări de calibru ale acestora
prn mai multe mecanisme: spoasmul musculaturii intrinseci a bronhiilor, apariția edemuljui inflamator
care determină alterarea mucoasei bronșice, tulburări ale secreției glandelor mucoasei bronșice.
Sindroamele de condensare pulmonară- apare cînd âesutul pulmonar ca urmare a pierderii conținutului
aeric, devine mai dens. Densificarea este datorită unor procese inflamatorii sau neoplazice.
Sindromul atelectatic- apare o rezorbție parțială sau totalî a aerului alveolar, datorită unor cauze
mecanice, bronhopilmonare, cel mai frecvent prin obstruarea bronșică.
Sindromul de distensie alveolară- creșterea spațiului aerian situat distal de bronhiolele terminale, care
poate fi trecător- ca în astmul bronșic, sau permanent- ca în emfizemul pulmonar, mecanismul de
producere fiind diferit pentru fiecare din cele două situații clinice .

Caz clinic:
1. Copilul de 8 luni a fost internat în secție cu dispnee, tuse, cianoză intensivă a pielii. El este palid,
apatic. Frecvența respirației -40/min. , pulsul 140/min. Partea dreaptă a toracelui în timpul respirației
rămîne în urmă față de cea stîngă, freatul vocal din dreapta este diminuat. În regiunea subscapulară din
dreapta și în regiunea axilară, începînd cu coasta a 4-a se atestă scurtarea sunetului de percuție.
Întrebări :
- A aprecia gradul de insuficiență respirator este afectată.
- Ce fel de acțiune a plămînilor se poate presupune.

2. Copilul de 8 ani a fost internat cu acuzele de respirație dispneică, care s-a declanșat după ce copilul
s-a aflat în bucătărie unde se pregătea peștele. Starea la momentul internării: ocupă o poziție forțată,
ortopnee, toracele este ridicat, expirația accidentală, se observă participarrea mușchilor abdominali la
actul de respirație, paliditatea tegumentelor, cianoza mucoaselor, o tuse intensă fără spută. La percuție se
apreciază sunet de cutie, se percepe un număr mare de diverse raluri, în deosebi la expirație, frecvența
respirației - 30/min.
Întrebări:
- Afectarea cărui segment al aparatului respirator este descrisă în problemă?
- Ce caracter are?
- Se atestă dispnee? Caracterul ei .
- Apreciați starea bolnavului.
Întrebări pentru autopregătire:
1. Cînd are loc primordiul organelor respiratorii la embrion? La a cîta săptămână a dezvoltării
intrauterine se formează arborele bronșic?
2. Ce reprezintă surfactantul? La ce duce insuficiența lui?
3. Care vicii de dezvoltare pot apărea în cazul dereglării embriogenezei?
4. Ce secțiuni ale organelor respiratorii se referă la : superioare, medii și inferioare?
5. Particularitățile anatomo-fiziologice ale cavității nazale la copii.
6. Dezvoltarea sinusurilor paranazalela copil.
7. Particularitățile anatomo-fiziologice ale faringelui ți amigdalelor la copii.
8. Particularitățile anatomo-fiziologice ale laringelui.
9. Particularitățile anatomo-fiziologice ale traheii.
10. Particularitățile anatomo-fiziologice ale bronhiilor.
11. Particularitățile anatomofiziologice ale plămînilor.
12. Structura lobulară și segmentară a plămînilor la copii, însemnătatea ei.
13. Particularitățile de vârstă ale cutiei toracice la copii de diferite vârste și particularitățile respirației
determinate de acestea.
14. Mecanismul primei inspirații.
15. Reglarea respiarției la copii. Prin ce se explică respirația neritmică la nou-născut?
16. Enumerați 5 grupe de indici , care caracterizează funcția respirației externe la copii.
17. Schimbările proprofunzimii respiarției (volumul respiratoriu) la copii de diferite vârste. Prin ce se
explică?
18. Scimbarea frecvenței respirației la copii de diferite vârste . prin ce se explică?
19. Ce reprezintă VRM și VPV? Schimbările acestor indici în dependență de vârstă În ce patologii se
schimbă acești indici?
20. Ce reprezintă volumul de rezervă al expirației, inspirației: VPV forțat, ventilația maximală a
plămînilor (limita respirației ), rezerva respirației, schimbările acestor indici la diferiote vârste?
21. Particularitățile metabolismului gazos la copii. Coeficientul de folosire a oxigenului.
22. Particularitățile transportului oxigenului de la plămîni spre țesuturi, particularitățile respirației
tisulare la copii.
23. La ce trebuie de atras atenția în timpul examinării locale și generale a organelor respiratorii la copii?
24. Ce informație se poate obține la palparea toracelui în patologiile organelor respiratorii la copii?
25. Particularitățile percuției la copii. Cîte feluri de percuții distingem?Consecutivitatea
percuției. Ce informație putem obține?
26. Numiți limitele superioare și inferioare ale plămânilor la copii în , limitele între loburile
plămînilor.
27. Care simptome percutorii sunt caracteristice în afectarea ganglionilor limfatici ai
mediastinului anterior și posterior ? cum pot fi ei determinați?
28. La ce trebuie de atras atenția pentru aprecierea caracterului suflului respirator principal?
Ce tipuri auscultative de respirație sunt caracteristice pentru copii, de ce?
29. Ce este bronhofonia? Indicii auscultativi la mărirea ganglionilor limfatici bronhiali.
30. Semiotica tusei la copii.
31. În care afecțiuni se schimbă glasul la copii? Prin ce se caracterizează crupul adevărat și
crupul fals?
32. prin ce semne se manifestă afecțiunile inflamatorii ale amigdalelor și ale vestibului
faringian la copii? Formele anginei.
33. Cum se schimbă forma toracelui în afecțiunile organelor respiratorii?
34. Ce înseamnă stridor? Care sunt tipurile de stridor? Cum se manifestă el?
35. Ce fel de dureri se depistează în timpul palpației cutiei toracice? În care patologii?
36. În care patologii au loc schimbări ale vibrației vocale la copii?
37. Cum se schimbă sunetul percutor cu nuanță timpanică?
38. În care stări se manifestă o respirație accentuată (hiperpnee)? Ce este respirație aspră ,
suflu bronșic? Ce zgomote adăgătoare se pot percepe la auscultația plămînilor? Ce fel de
raluri există? În care afecțiuni se percep ele? Ce fel de raluri există/ În care afecțiuni se
percep ele?
39. Cum poate fi deosebit murmurul pleural de crepitații și de ralurile umede buloase mici?
40. Sindroamele obstructivee ale insuficienței respiratorii, gradele, cauzele și mecanismul.

Bibliografie:
1. Revenco Ninel. Pediatrie manual. Chișinău. 2014.
2. Ala Donos. ”Pneuminia comunitară și afecțiunile respiratorii recurente la copii“. Chid practic,
Chișinău. 2015
3. Ala Donos. “Pneumonia comunitară la copii”. Ghid. Chișinău. 2014.
4. Ciofu Carmen, Ciofu Eugen. Esenţialul în pediatrie. Bucureşti. Editură Medicală. Amaltea.
5. Georgescu Marius, Georgescu Eugen. Semiologie medicală. Bucureşti. Editură Didactică şi
Pedagogică, RA. 2003.
6. Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul 2005. Aprobat prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1291 din 22.11.2004.
7. Protocoale Clinice Naţionale.
8. Cursul catedrei de Pediatrie –Semiologie şi Puiericultură.
9. West’s respiratory physiology : the essentials / John B. West, Andrew M. Luks. — Tenth edition.
10. Мазурин А. В., Воронцов И. М. Пропедевтика детских болезней. Москва. Медицина. 1986.