Chiar Daca Ti e Frica Ebook PDF

Elogii la adresa cărții
CHIAR DACĂ ȚI-E FRICĂ... ACȚIONEAZĂ
„Este o lectură obligatorie. Cel mai practic ghid de amplificare

a puterii personale pe care l-am citit vreodată. Chiar dacă ți-e
frică... acționează se află pe locul întâi pe lista lecturilor pe care
vi le recomand.”
– Jordan Paul,
coautor al cărții Do I Have to Give Up Me to Be Loved by You
(Trebuie să reunț la mine ca să mă iubești?)
„[Este o carte care] care se adres ează sufletului curajos al fiecă-

ruia dintre noi, la care acesta răspunde cu un «Da» așa de clar,
încât nu se poate să nu îl auzim.”
– GINI KOPECKY, Redbook
„Reconfortantă, practică, optimistă… un program de exerciții de

bun simț pentru minte.”
– The San Diego Union
„Spre deosebire de majoritatea cărților care își propun să-l ajute

pe cititor să facă față problemelor vieții, Susan Jeffers oferă aici
o mulțime de sfaturi care într-adevăr funcționează. Mai mult de
atât, este o plăcere să o citești.”
– McCallʼs
„Sfaturi înțelepte și de bun simț. Utilă pentru încurajarea și ideile ei.”

– Booklist
„Unică… Un instrument cu adevărat revoluționar pentru a trăi

fără nicio teamă.”
– The Pilot
Feel the Fear and Do It Anyway®
Copyright © 1987, 2007 by Susan Jeffers, PhD
All rights reserved
© 2019 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro/blog
Traducător: Dana Dobre

Redactor: Simona Luncașu
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Editor: Maria Nicula
Coperta: Marian Iordache
Copyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

JEFFERS, SUSAN
Chiar dacă ţi-e frică... acţionează / Susan Jeffers; trad.: Dana Dobre.-
Bucureşti: ACT şi Politon, 2019
ISBN 978-606-913-453-5
I. Dobre, Dana (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei

cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor
normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu
le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o
transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă
de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la crearea
acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu
ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat din
acest material, într-un mod corect și responsabil.
Dr. Susan Jeffers
CHIAR DACĂ ȚI-E FRICĂ...

ACȚIONEAZĂ
Traducere din limba engleză de

DANA DOBRE
2019
Dedic această carte amintirii dragi a mamei mele, Jeanne,
și a tatălui meu, Leon,
pentru minunatele daruri ale vieții și iubirii.
O dedic totodată neprețuitului meu soț, Mark Shelmerdine,

care îmi aduce atâta dragoste și bucurie în viață.
Sunt cu adevărat binecuvântată.
Cuvânt-înainte
la cea de a 20-a ediție aniversară
Eu cred î�n miracole... iar succesul cărț�ii Chiar dacă ți-e

frică... acționează reprezintă un miracol pentru mine. Atât
de multe edituri au refuzat-o la î�nceput, î�ncât aproape re-
nunț�asem să mai î�ncerc să o public. La urma urmei, dacă ai
primi o scrisoare de refuz, aș� a cum am primit eu, î�n care să
se spună: „Lady Di ar putea să pedaleze goală pe străzi, î�m-
părț�ind cartea gratis, că tot n-ar citi-o nimeni”, n-ai fi tentat
să renunț�i să mai î�ncerci?
Chiar am pus manuscrisul deoparte, î�ntr-un sertar, timp
de câț�iva ani, ș� i aproape că am uitat de el. Î�ntr-o zi, m-am
hotărât să fac ordine î�n sertar... ș� i am dat de el... mă aș� tepta.
M-am apucat să-l recitesc din scoarț�ă-n scoarț�ă. Nu pu-
team să scap de senzaț�ia că această carte a mea avea ceva
important de spus. De data aceasta mi-am jurat: „Cumva
voi găsi o modalitate să scot î�n lume cartea Chiar dacă
ți-e frică... acționează. Aș� adar, „cu frică”, am mai î�ncercat o
dată să găsesc o editură. De data asta, datorită unei hotă-
râri interioare puternice ș� i cu ajutorul agentului meu,
Dominick Abel, am găsit, î�n sfârș� it, o editură care să-mi
publice cartea.
Au trecut douăzeci de ani de când Chiar dacă ți-e frică...
acționează a fost efectiv publicată. A apărut până acum î�n
peste o sută de ț�ări ș� i a fost tradusă î�n mai bine de treizeci
6 CHIAR DACĂ ŢI-E FRICĂ... ACŢIONEAZĂ
de limbi. Ș� i numărul traducerilor continuă să crească. Din

această creș� tere se poate trage concluzia că aceste cuvinte
scrise cu atât timp î�n urmă sunt la fel de relevante astăzi pe
cât erau ș� i atunci... dacă nu ș� i mai mult!
Î�ntr-o formă sau alta, frica va face î�ntotdeauna parte
din viaț�a noastră, a tuturor. Ș� i asta e valabil pentru oamenii
de pretutindeni. Din scrisorile de mulț�umire pe care le pri-
mesc din toată lumea, e clar că nu contează cine suntem,
nu contează unde trăim, nu contează prin ce trecem î�n viaț�ă,
cu toț�ii simț�im frica, dar frica nu trebuie să ne oprească să
avem o viaț�ă bogată ș� i frumoasă. Putem să ne î�nvingem fri-
ca folosind î�n mod regulat uneltele puternice care se află î�n
aceste pagini.
Vă mulț�umesc celor care aț�i comunicat cu mine pentru
a-mi spune cu generozitate că volumul Chiar dacă ți-e frică...
acționează v-a schimbat mult calitatea vieț�ii. Î�mi conferă
un sentiment special de bucurie ș� i smerenie să ș� tiu că am
influenț�at viaț�a atâtor oameni.
Iar voi, „î�ncepătorii”, care deschideț�i pentru prima oară
cartea de faț�ă, aveț�i î�ncredere î�n mine când vă spun că frica
nu trebuie să vă oprească de la nimic. Ș� i voi puteț�i să î�nvă-
ț�aț�i cum să răzbateț�i prin frică – prin toate temerile voas-
tre – cu un sentiment de putere, entuziasm ș� i iubire. Despre
asta e vorba î�n cartea de faț�ă.
După cum veț�i descoperi, conceptele ș� i uneltele pe care
sunteț�i pe cale să le î�nvăț�aț�i sunt menite să fie folosite toată
viaț�a. Î�nvăț�aț�i-le bine. Ș� i de fiecare dată când o nouă provo-
care vă apare î�n viaț�ă, n-aveț�i decât să accesaț�i „cutia cu
unelte” ș� i să treceț�i de la cea mai slabă, la cea mai puternică
latură a voastră. Făcând asta, veț�i fi, categoric, uimiț�i de in-
credibila putere pe care o aveț�i î�nlăuntru: puterea de a iubi,
Cuvânt-înainte la cea de a 20-a ediție aniversară 7
puterea de a reuș� i, puterea de a ajuta lumea î�n felul vostru

special. Călătoria spre a deveni cât puteț�i voi de buni este
captivantă ș� i plină de satisfacț�ii, iar eu sunt fericită să vă î�n-
soț�esc pe parcursul acestor primi paș� i importanț�i.
De la inimă, la inimă,
Susan Jeffers
CUPRINS
Cuvânt-î�nainte la cea de a 20-a ediț�ie aniversară 5

Introducere. DESCHIDEREA UȘ� II 9
1. DE CE Ț� I-E FRICĂ� ... Ș� I DIN CE CAUZĂ� ? 17

2. NU POȚ� I SĂ� FACI FRICA ASTA SĂ� DISPARĂ� ? 29
3. DE LA DURERE LA PUTERE 43
4. FIE CĂ� O VREI SAU NU... E A TA 61
5. POLLYANNA E DIN NOU PE VAL 85
6. CÂ� ND „EI” NU VOR SĂ� TE DEZVOLȚ� I 105
7. CUM SĂ� IEI O DECIZIE Î�N URMA CĂ� REIA
N-AI CUM SĂ� PIERZI 129
8. CÂ� T DE COMPLETĂ� ESTE „VIAȚ� A TA COMPLETĂ� ” 155
9. DOAR DĂ� DIN CAP – SPUNE „DA” 173
10. SĂ� ALEGI IUBIREA Ș� I Î�NCREDEREA 191
11. UMPLEREA GOLULUI INTERIOR 213
12. E DESTUL TIMP 239
BIBLIOGRAFIE 249
Mulț�umiri 253
Despre autor 255
Introducere
DESCHIDEREA UȘII
Ț ie de ce ți-e frică?
Ți-e frică...
să vorbești în public
să îți impui punctul de vedere
să iei decizii
de intimitate
de schimbarea locului de muncă
singurătate
de bătrânețe
de șofat
de pierderea unei persoane iubite
să pui capăt unei relații?
Ai vreuna dintre aceste frici? Le ai pe toate? Poate că ai putea

să mai adaugi câteva pe listă. Nu contează... nu eș� ti singurul.
Frica pare să fie o epidemie î�n societatea noastră. Ne e frică
de î�nceputuri; ne e frică de sfârș� ituri. Ne e frică de schimba-
re; ne e frică să nu „rămânem blocaț�i”. Ne e frică de succes;
ne e frică de eș� ec. Ne e frică să trăim; ne e frică să murim.
Oricare ț�i-ar fi frica, această carte î�ț�i va oferi revelaț�ii ș� i
unelte cu care să-ț�i î�mbunătăț�eș� ti semnificativ capacitatea
de a face faț�ă oricărei situaț�ii. Vei trece dintr-un loc al durerii,
paralizării ș� i depresiei (sentimente care î�nsoț�esc adesea

frica), î�ntr-unul al puterii, energiei ș� i entuziasmului.
Vei fi, poate, surprins ș� i î�ncurajat să afli că, deș� i incapa-
citatea de a-ț�i î�nvinge frica poate să pară o problemă psi-
hologică ș� i să o simț�i ca atare, î�n cele mai multe cazuri nu
este. Eu cred că este î�n principal o problemă de educaț�ie ș� i
că, prin reeducarea gândirii, vei putea să accepț�i că frica e
un simplu fapt al vieț�ii, nu o barieră î�n calea succesului.
(Asta ar trebui să fie o uș� urare pentru voi toț�i cei care vă
î�ntrebaț�i: „Ce e-n neregulă cu mine?”)
Convingerea mea că poț�i depăș� i frica prin reeducare
provine din propria experienț�ă. Când eram mai tânără, eram
î�ntotdeauna copleș� ită de frică, aș� a că nu e surprinzător că
ani de zile m-am agăț�at de multe aspecte din viaț�a mea care
clar nu erau potrivite pentru mine.
O parte din problemă o constituia mica voce din mintea
mea care-mi tot spunea: „AI FACE BINE SĂ� NU-Ț� I SCHIMBI
SITUAȚ� IA. NU MAI EXISTĂ� NIMIC PENTRU TINE. N-AI SĂ�
REUȘ� EȘ� TI DE UNA SINGURĂ� .” Ș� tii despre ce vorbesc – vocea
care î�ț�i tot reaminteș� te: „NU RISCA! S-AR PUTEA SĂ� FACI
O GREȘ� EALĂ� . MAMĂ� , CE RĂ� U O SĂ� -Ț� I PARĂ� !”
Frica mea nu părea să slăbească ș� i n-aveam nicio clipă
de liniș� te. Nici măcar doctoratul î�n psihologie nu părea să
mă ajute prea mult. Ș� i-apoi, î�ntr-o zi, pe când mă î�mbrăcam
să merg la muncă, s-a î�ntâmplat să mă uit î�n oglindă ș� i să
dau peste o priveliș� te binecunoscută – ochi roș� ii ș� i umflaț�i
din cauza lacrimilor de autocompătimire. Dintr-odată,
furia a erupt î�n mine ș� i am î�nceput să ț�ip la propria reflexie:
„AJUNGE... AJUNGE... AJUNGE!” Am ț�ipat până am rămas fără
energie (ș� i fără voce).
Introducere 13
Când m-am oprit, am simț�it o senzaț�ie ciudată ș� i minu-

nată de uș� urare ș� i calm, cum nu mai simț�isem niciodată.
Fără să-mi dau seama atunci, intrasem î�n contact cu o parte
foarte puternică din mine î�nsămi, despre care nici măcar
nu ș� tiusem că există cu o clipă mai devreme. M-am mai uitat
o dată lung î�n oglindă ș� i am zâmbit, dând din cap î�n semn
de „DA”. Vechea voce familiară a nenorocirii ș� i mâhnirii fu-
sese amuț�ită, cel puț�in temporar, ș� i o nouă voce s-a făcut
auzită – una care vorbea despre putere, iubire, bucurie ș� i
tot ce e bun. Î�n acel moment, am ș� tiut că nu voi lăsa frica să
mă acapareze. Că voi găsi o cale să scap de negativismul care
predomina î�n viaț�a mea. Ș� i aș� a a î�nceput odiseea mea.
Un î�nț�elept din vechime a spus odată: „Când î�nvăț�ăcelul
e pregătit, va apărea ș� i î�nvăț�ătorul”. Î�nvăț�ăcelul era pregă-
tit, iar î�nvăț�ătorii apăreau peste tot. Am î�nceput să citesc,
să particip la workshopuri ș� i să vorbesc cu toț�i oamenii
dispuș� i să mă bage î�n seamă. Urmând cu sârguinț�ă fiecare
sugestie ș� i exemplu, m-am dezvățat de gândirea care mă
ț�inuse prizoniera propriei insecurităț�i. Am î�nceput să văd
lumea ca pe un loc mai puț�in ameninț�ător ș� i mai plin de
bucurie. Am î�nceput să mă văd pe mine ca pe o persoană
care are un scop; ș� i am aflat pentru prima oară î�n viaț�ă ce
î�nseamnă iubirea.
Î�n acest punct, am î�nceput să observ că mulț�i alț�ii se
luptau cu aceleaș� i bariere pe care eu î�nvăț�asem, î�n sfârș� it,
să le dau la o parte – principala barieră fiind frica. Cum
puteam să-i ajut? Dându-mi seama că procesele care-mi
transformaseră viaț�a ț�ineau de educaț�ie, î�n esenț�ă, am fost
convinsă că aceleaș� i tehnici pe care le folosisem eu puteau
fi î�nvăț�ate de oricine, indiferent de vârstă, de sex sau de
mediul de provenienț�ă. Am putut să-mi testez teoria î�n
lumea reală, ț�inând un curs la The New School for Social

Research, î�n New York City. Numit „Chiar dacă ț�i-e frică...
acț�ionează”, cursul era descris astfel:
De câte ori riscăm ș� i intrăm pe un teritoriu nefamiliar sau

ne afirmăm î�n lume î�ntr-un mod nou, simț�im frică. Ade-
sea, această frică ne opreș� te să avansăm î�n viaț�ă. Iată care
este secretul: CHIAR DACĂ� Ț� I-E FRICĂ� , ACȚ� IONEAZĂ� .
Î�mpreună vom analiza acele bariere care ne opresc să ne
trăim viaț�a cum am vrea. Atât de mulț�i dintre noi evită să
dea piept cu problemele vieț�ii, alegând calea cea mai co-
modă. Prin lecturi, discuț�ii la curs ș� i exerciț�ii interesante,
vom î�nvăț�a să ne identificăm scuzele pentru care „rămâ-
nem blocaț�i” ș� i să ne dezvoltăm tehnici prin care să pre-
luăm controlul asupra propriei vieț�i.
Experimentul meu, constând î�n scoaterea conceptului

de frică din domeniul terapiei psihologice ș� i aducerea lui
î�n domeniul educaț�iei, a avut un mare succes. Cursanț�ii mei
au fost uimiț�i de modul î�n care schimbarea gândirii le-a
schimbat ș� i viaț�a ca prin farmec. Conceptele au funcț�ionat
ș� i pentru ei, cum au funcț�ionat ș� i pentru mine. Ș� i, î�n mod
deloc surprinzător, cursanț�ii mi-au devenit ș� i profesori. Mi-au
reconfirmat ș� i au contribuit la fondul meu de cunoș� tinț�e,
când le-am ascultat cu atenț�ie experienț�ele de viaț�ă.
Aceia dintre voi care citiț�i această carte aț�i recunoscut
deja că, indiferent unde vă aflaț�i acum î�n viaț�ă, acesta nu
este chiar locul î�n care aț�i vrea să fiț�i. Ceva trebuie schim-
bat, ș� i până acum n-aț�i putut să faceț�i paș� ii spre schimbare.
Nu contează î�n ce situaț�ii vă aflaț�i, sunteț�i gata să preluaț�i
controlul asupra propriei vieț�i.
Introducere 15
Nu vă promit că schimbarea este uș� oară. E nevoie de

curaj să-ț�i modelezi viaț�a aș� a cum ai vrea să fie. Există tot
felul de obstacole reale ș� i imaginare care vă stau î�n cale.
Acestea nu trebuie să vă slăbească hotărârea. Î�n timpul că-
lătoriei voastre prin cartea de faț�ă, vă veț�i familiariza cu
multe concepte, exerciț�ii ș� i cu alte mecanisme care vă vor
ajuta să descâlciț�i complexitatea temerii... ajutându-vă ast-
fel să-i faceț�i faț�ă.
Veț�i î�nvăț�a:
că este imposibil să faceț�i o greș� eală sau să luaț�i o decizie

greș� ită
să renunț�aț�i la programarea negativă
că este imposibil să fiț�i î�nș� elaț�i
cum să spuneț�i „da” tuturor situaț�iilor din viaț�ă
cum să vă creș� teț�i nivelul respectului de sine
cum să deveniț�i mai hotărâț�i
cum să vă conectaț�i la energia din interior
cum să daț� i naș� tere la mai multă iubire, î�ncredere ș� i
satisfacț� ie
cum să faceț�i faț�ă rezistenț�ei din partea oamenilor impor-
tanț�i din viaț�a voastră când preluaț�i controlul asupra
propriei vieț�i
cum să simț�iț�i mai multă bucurie
cum să vă faceț�i visurile să devină realitate
cum să vă percepeț�i ca având un scop ș� i un rost
Pe măsură ce citeș� ti, subliniază acele secț�iuni din carte

care „î�ț�i vorbesc”, astfel î�ncât mai târziu să poț�i să găseș� ti
pasajele esenț�iale care să te ajute să î�nfrunț�i situaț�iile noi
ale vieț�ii. E nevoie de multă forț�ă interioară ca să î�nglobezi
concepte noi î�n comportament, aș� a că dedică-te efectuării
de exerciț�ii. Gradul de progres resimț�it va depinde de cât
de mult eș� ti dispus să participi î�n mod activ. De asemenea,
cu cât te implici mai mult, cu atât mai mult te vei distra. Vei
fi uimit ș� i mulț�umit de satisfacț�ia pe care o vei simț�i odată
cu fiecare mic pas î�nainte.
Nu contează gradul de nesiguranț� ă pe care î�l simț� i,
o parte din tine ș� tie că î�nlăuntru ai multe „chestii” grozave,
care abia aș� teaptă să iasă la lumină, iar ACUM este momentul
perfect să deschizi uș� a către puterea ș� i iubirea dinlăuntrul
tău.
Pot să fac față! Pot să fac față! Pot să fac față! Pot să fac față!
1
DE CE ȚI-E FRICĂ...
ȘI DIN CE CAUZĂ?
S unt pe cale să predau un alt curs despre teamă. Clasa e
goală. Aș� tept să apară noul grup de cursanț�i. Nervozitatea
legată de predarea acestor cursuri mi-a dispărut de mult.
Nu numai că l-am predat de multe ori, dar î�mi cunosc deja
cursanț�ii, dinainte să-i fi î�ntâlnit. Ș� i ei sunt la fel ca noi toț�i:
cu toț�ii î�ncearcă să facă faț�ă cât mai bine ș� i cu toț�ii sunt
nesiguri dacă sunt destul de buni pentru asta. De fiecare
dată e la fel.
Pot să simt tensiunea, î�n timp ce cursanț�ii intră î�n sală.
Se aș� ază cât mai departe posibil unul de celălalt, până când
locurile dintre ei trebuie ocupate din lipsă de spaț� iu. Nu
vorbesc unii cu alț�ii, dar stau jos neliniș� tiț�i, î�n aș� teptare.
Î� i iubesc pentru curajul de a recunoaș� te că viaț�a lor nu merge
aș� a cum ar vrea ei să meargă. Iar prezenț�a la curs î�nseam-
nă că sunt gata să facă ceva î�n privinț�a asta.
Î�ncep prin a face ocolul sălii, cerându-i fiecărui cursant
să ne spună nouă, celorlalț�i, cu ce-i este dificil să se con-
frunte î�n viaț�ă. Poveș� tile lor se derulează.
Don vrea să-ș� i schimbe cariera de paisprezece ani ș� i să-ș� i

urmeze visul de a deveni artist.
Mary Alice e o actriț�ă care vrea să descopere de ce găseș� te
tot felul de scuze ca să nu participe la audiț�ii.
Sarah vrea să î�ncheie o căsătorie care durează de cincispre-
zece ani.
Teddy vrea să-ș� i depăș� ească teama de î�mbătrânire. N-are

decât treizeci ș� i doi de ani.
Jean e o femeie î�n vârstă care vrea să-ș� i î�nfrunte medicul;
se poartă cu ea de parcă ar fi copil ș� i nu-i dă niciodată
răspunsuri clare.
Patti vrea să-ș� i extindă afacerea, dar nu poate face saltul
necesar spre următorul pas.
Rebecca vrea să-i spună soț�ului ei care sunt aspectele care
o deranjează.
Kevin vrea să-ș� i depăș� ească teama de refuz, care-i creează
dificultăț�i î�n a-i cere o î�ntâlnire unei femei.
Laurie vrea să ș� tie de ce e nefericită, de vreme ce are tot
ce ș� i-ar putea dori cineva î�n viaț�ă.
Richard e la pensie ș� i se simte inutil. Se teme că viaț�a lui
s-a sfârș� it.
Ș� i tot aș� a, până când î�ș�i spun cu toț�ii povestea.

Sunt fascinată de ce se î�ntâmplă î�n timpul povestirilor.
Pe măsură ce fiecare persoană î�ș�i relatează din inimă po-
vestea, î�ntreaga atmosferă î�ncepe să se schimbe. Tensiunea
se stinge repede ș� i pe faț�a tuturor se citeș� te uș� urarea.
Mai î�ntâi, cursanț�ii î�ncep să-ș� i dea seama că ei nu sunt
singurii oameni de pe lume cărora le e frică. Apoi, î�ncep să
vadă cât de atractivi devin oamenii când se deschid ș� i î�ș�i
î�mpărtăș� esc simț�ămintele. Cu mult î�nainte ca ultima per-
soană să fi vorbit, o senzaț�ie de căldură ș� i camaraderie
străbate sala. Nu mai sunt niș� te străini.
Deș� i mediile de provenienț�ă ș� i situaț�iile î�n care se află
cursanț�ii sunt foarte diferite, nu trece mult până când stra-
turile de suprafaț�ă ale poveș� tilor lor dispar, deschizându-le
DE CE ȚI-E FRICĂ... ȘI DIN CE CAUZĂ? 21
tuturor calea de a interacț�iona la un nivel foarte uman. Nu-

mitorul comun î�l reprezintă faptul că frica î�i opreș� te să-ș� i
trăiască viaț�a aș� a cum ș� i-ar dori.
Scenariul de mai sus se repetă la fiecare curs despre frică
pe care î�l predau. Î�n acest moment s-ar putea să te î�ntrebi
cum de poate un singur curs să cuprindă diversitatea tutu-
ror temerilor comunicate de către cursanț�i – nevoile lor
par atât de diverse. Este adevărat. Par diverse până când
săpăm un pic mai adânc ș� i observăm cauza de dedesubt a
temerilor lor – ș� i ale tuturor celorlalț�i.
Frica poate fi defalcată pe trei niveluri. Primul nivel î�l
reprezintă povestea de suprafaț�ă, aș� a cum sunt poveș� tile
descrise mai devreme. Acest nivel al temerii poate fi î�m-
părț�it î�n două tipuri: cele care se „î�ntâmplă pur ș� i simplu”
ș� i cele care necesită o anume acț�iune. Iată o listă parț�ială
de temeri de nivel 1 î�mpărț�ite î�n aceste două tipuri:
TEMERI DE NIVEL 1
Temeri care se „întâmplă pur și Temeri care necesită o anume

simplu” acțiune
Bătrâneț�ea Reluarea studiilor
Invaliditatea Luarea deciziilor
Pensionarea Schimbarea carierei
Singurătatea Legarea de prietenii
Plecarea copiilor de acasă Î�ncheierea sau î�nceperea unei
Dezastrele naturale relaț�ii
Pierderea siguranț�ei financiare Vizita la medic
Schimbarea Impunerea punctului de vedere
Moartea Slăbitul
Războiul Participarea la interviuri
Temeri care se „întâmplă pur și Temeri care necesită o anume

simplu” acțiune
Boala Ș� ofatul
Pierderea unei persoane dragi Vorbitul î�n public
Accidentele Comiterea unei greș� eli
Violul Intimitatea
S-ar putea să mai ai ș� i tu câteva de adăugat pe listă.

După cum am lăsat să se î�nț�eleagă mai devreme, n-ai fi sin-
gurul din lume dacă ai recunoaș� te că ai „unele dintre aceste
temeri” sau „pe toate”. Există ș� i un motiv pentru asta. Una
dintre calităț�ile subtile ale temerii este tendinț�a acesteia
de a se răspândi î�n multe sectoare ale vieț�ii. De exemplu,
dacă ț�i-e frică să-ț�i faci prieteni noi, e logic, aș� adar, că s-ar
putea să-ț�i fie frică ș� i să mergi la petreceri, să ai relaț�ii inti-
me, să aplici pentru un loc de muncă ș� i aș� a mai departe.
Asta este mai evident când afli care este cel de-al doilea
strat de frică, care arată diferit de cel de nivel 1. Temerile
de nivel 2 nu sunt legate de situaț�ii; acestea implică egoul.
TEMERI DE NIVEL 2
Refuzul Să fii î�nș� elat

Succesul Să fii neajutorat
Eș� ecul Dezaprobarea
Vulnerabilitatea Pierderea imaginii
Temerile de nivel 2 au legătură mai mult cu stări de spirit

decât cu situaț�ii exterioare. Acestea î�ț�i reflectă conș� tiinț�a
de sine ș� i capacitatea de a face faț�ă lumii exterioare. Asta
explică de ce se generalizează frica. Dacă ț�i-e frică să nu fii
refuzat, asta î�ț�i va afecta aproape fiecare zonă a vieț�ii – pri-

etenii, relaț�iile intime, interviurile pentru un loc de muncă
ș� i aș� a mai departe. Respingerea e respingere, nu contează
î�n ce zonă se manifestă. Aș� a că î�ncepi să te protejezi ș� i,
drept rezultat, te limitezi mult. Î�ncepi să te î�nchizi î�n tine ș� i
să blochezi lumea din jurul tău. Mai citeș� te o dată lista cu
temerile de nivel 2, ș� i vei vedea că oricare dintre acestea
poate să-ț�i influenț�eze grav multe sectoare ale vieț�ii.
Nivelul 3 ajunge la esenț�a problemei: cea mai mare frică
dintre toate – cea care te ț�ine blocat cu adevărat. Eș� ti pregătit?
TEAMA DE NIVEL 3
NU POT SĂ FAC FAȚĂ!
„Asta-i tot? Asta-i marea scofală?” s-ar putea să î�ntrebi. Ș� tiu

că eș� ti dezamăgit ș� i că î�ț�i doreai ceva mult mai dramatic.
Dar iată care este adevărul:
LA BAZA FIECĂREIA DINTRE TEMERILE TALE
SE AFLĂ TEAMA CĂ NU VEI FACE FAȚĂ
TUTUROR PROVOCĂRILOR VIEȚII.
Hai să verificăm! Temerile de nivel 1 se traduc prin:
Nu pot să fac faț�ă bolii.

Nu pot să fac faț�ă unei greș� eli.
Nu pot să fac faț�ă pierderii locului de muncă.
Nu pot să fac î�mbătrânirii.
Nu pot să fac faț�ă singurătăț�ii.
Nu pot să fac faț�ă unei situaț�ii î�n care mă fac de râs.
Nu pot să fac faț�ă situaț�iei î�n care nu obț�in un loc de

muncă.
Nu pot să fac faț�ă să-l pierd/s-o pierd.
Nu pot să fac faț�ă situaț�iei de a-mi pierde banii etc.
Temerile de nivel 2 se traduc prin:
Nu pot să fac faț�ă responsabilităț�ilor care vin odată

cu succesul
Nu pot să fac faț�ă eș� ecului
Nu pot să fac faț�ă refuzului etc.
Aș� adar teama de nivel 3 este aceea că pur ș� i simplu
„Nu pot să fac faț�ă!”
Adevărul e că:
DACĂ AI ȘTI CĂ POȚI SĂ FACI FAȚĂ
LA ORICE ÎȚI APARE ÎN CALE,
DE CE AR PUTEA SĂ-ȚI MAI FIE FRICĂ?
Răspunsul este: DE NIMIC!
Ș� tiu că, probabil, î�ncă nu sari î�n sus de bucurie, dar

crede-mă când î�ț�i spun că ț�i-am dat o veste foarte impor-
tantă. Ceea ce tocmai ț�i-am spus î�nseamnă că poț�i să faci
faț�ă tuturor temerilor, fără să fie nevoie să controlezi nimic
din lumea exterioară. Asta ar trebui să fie o imensă uș� ura-
re. Nu mai trebuie să controlezi ce face partenerul tău de
viaț�ă, ce fac prietenii tăi, ce fac copiii tăi sau ce face ș� eful. Nu
trebuie să controlezi ce se î�ntâmplă la interviu, ce se î�ntâm-
plă la locul de muncă, ce se î�ntâmplă î�n noua ta carieră, ce se
î�ntâmplă cu banii tăi sau ce se î�ntâmplă la bursa de valori.
CA SĂ-ȚI DIMINUEZI TEMERILE, NU TREBUIE DECÂT

SĂ-ȚI CREȘTI MAI MULT ÎNCREDEREA ÎN PROPRIA
CAPACITATE DE A FACE FAȚĂ LA ORICE ÎȚI APARE ÎN CALE.
Insist asupra acestei probleme fiindcă este nespus de

importantă. Din această clipă, de câte ori ț�i-e frică, amin-
teș� te-ț�i că e din cauză că nu ai destulă î�ncredere î�n tine.
Continuă apoi prin a folosi una sau mai multe unelte pre-
zente î�n această carte, pentru a-ț�i construi î�ncrederea î�n
tine. Ț� i s-a arătat clar ce ai de făcut. N-ai niciun motiv să te
simț�i confuz. Am fost rugată adesea să explic de ce avem
atât de puț�ină î�ncredere î�n noi î�nș� ine. Nu prea ș� tiu răspun-
sul la această î�ntrebare. Ș� tiu că unele tipuri de frică sunt
instinctive ș� i sănătoase ș� i ne păstrează vigilenț�i faț�ă de ne-
cazuri. Restul – cele care ne frânează dezvoltarea persona-
lă – sunt inadecvate ș� i distructive ș� i pot fi puse, probabil,
pe seama educaț�iei.
N-am auzit î�n viaț�a mea o mamă care să-i spună copi-
lului când pleacă la ș� coală: „Să riș� ti mult astăzi, dragul
mamei”. Mult mai probabil, o să-i transmită ceva de genul:
„Să ai grijă, dragul mamei”. Acest „să ai grijă” are un dublu
mesaj: „Lumea e foarte periculoasă”... și... „tu nu vei putea
să-i faci faț�ă”. Bineî�nț�eles că ceea ce spune, de fapt, mama
este: „Dacă ț�i se î�ntâmplă ceva, eu n-aș� putea să fac faț�ă”.
Vezi tu, ea nu face decât să î�ș�i transfere lipsa de î�ncredere
î�n propria abilitate de a se ocupa de ceea ce î�i apare î�n cale.
Î�mi amintesc cum î�mi doream cu disperare să am o bicicletă
precum ș� i refuzul mamei de a-mi cumpăra una. Răspunsul
la cererea mea disperată era mereu acelaș� i: „Te iubesc prea
mult. Nu vreau să ț�i se î�ntâmple ceva”. Iată ce î�nț�elegeam
eu din asta: „Nu eș� ti suficient de competentă să te descurci
cu o bicicletă”. Acum, că am crescut ș� i am devenit mai
î�nț�eleaptă, î�mi dau seama că ea spunea, de fapt: „Dacă ț� i

se î�ntâmplă ceva, eu voi fi terminată”.
Mama mea excesiv de protectoare se afla odată la tera-
pie intensivă, după o operaț�ie gravă, cu tuburi î�n nas ș� i gât.
Când mi s-a spus că e timpul să plec, i-am ș� optit la ureche –
fără să ș� tiu dacă mă aude – că o iubesc ș� i că o să mă î�ntorc
mai târziu. Pe când mă î�ndreptam spre uș� ă, am auzit o ș� oaptă
slabă î�n spatele meu. Ghici ce spunea? „Ai grijă!” Chiar ș� i î�n
ameț�eala provocată de anestezie, ea tot mă avertiza cu pri-
vire la nenorociri. Ș� tiu că atitudinea ei e reprezentativă
pentru un procent uriaș� de mame. Având î�n vedere cu câte
î�ndemnuri de „ai grijă” ne-au bombardat părinț�ii, e de mi-
rare că mai reuș� im să ieș� im din casă!
Î�n afară de conexiunile acestea ce par evidente, cauza
temerilor noastre se găseș� te, probabil, altundeva. Dar chiar
contează de unde vine această î�ndoială de sine? Eu cred că
nu. Abordarea mea nu constă î�n analiza cauzelor ș� i motivelor
aflate î�n zonele mentale cu probleme. Adesea, e imposibil
să-ț�i dai seama care sunt, de fapt, cauzele modelelor nega-
tive, ș� i chiar dacă le-am cunoaș� te, această ș� tiinț�ă nu le-ar
schimba î�n mod obligatoriu. Eu cred că dacă ceva te deran-
jează, î�ncepe chiar de acolo ș� i î�ntreprinde acț�iunile necesare
pentru schimbare.
Î�n cazul de faț�ă, ș� tii că nu-ț�i place că lipsa de î�ncredere
î�n tine te opreș� te să obț�ii ce vrei de la viaț�ă. Cunoaș� terea
acestui fapt creează o focalizare clară, aș� zice chiar de pre-
cizia unui laser, asupra a ceea ce trebuie schimbat. Nu tre-
buie să-ț�i iroseș� ti energia î�ntrebându-te de ce. Nu contează.
Contează doar să î�ncepi să-ț�i dezvolț�i î�ncrederea î�n tine,
până ajungi î�n punctul î�n care vei fi capabil să spui:
ORICE MI S-AR ÎNTÂMPLA, ÎN ORICE SITUAȚIE,

POT SĂ FAC FAȚĂ!
Parcă-l aud pe Toma Necredinciosul spunând: „Ei,

haide-acum, cum faci faț�ă paraliziei, morț�ii unui copil sau
cancerului?” Î�ț�i î�nț�eleg scepticismul. Aminteș� te-ț�i că am fost
ș� i eu odată Toma Necredinciosul. Aș� adar citeș� te î�n conti-
nuare ș� i lasă cartea să ț�i se dezvăluie. Dă-ț�i o ș� ansă folosind
uneltele pe care ș� i le furnizează aceasta. Făcând asta, vei
constata că te apropii din ce î�n ce mai mult de un nivel de
î�ncredere î�n tine atât de î�nalt, î�ncât vei ajunge să î�ț�i dai
seama că poț�i să faci faț�ă oricăror situaț�ii ț�i-ar apărea î�n
cale. Să nu-ț�i scoț�i niciodată din minte aceste patru cuvinte –
probabil cele mai importante cuvinte pe care le vei auzi
vreodată:
POT SĂ FAC FAȚĂ!
Chiar dacă ți-e frică... acționează! Chiar dacă ți-e frică...
acționează! Chiar dacă ți-e frică... acționează! Chiar dacă ți-e
frică... acționează! Chiar dacă ți-e frică... acționează! Chiar dacă
ți-e frică... acționează! Chiar dacă ți-e frică... acționează! Chiar
dacă ți-e frică... acționează! Chiar dacă ți-e frică... acționează!
2
frică... acționează! Chiar dacă ți-e frică... acționează! Chiar
NU POȚI SĂ FACI FRICA
ASTA SĂ DISPARĂ?
frică... acționează! Chiar dacă ți-e frică... acționează! Chiar
J anet î�ncă aș� teaptă ca frica să dispară. Î� ntotdeauna pla-
nificase să se î�ntoarcă la colegiu după ce copiii aveau să
meargă la ș� coală, dar acum î�ș�i dă seama că au trecut patru
ani de când cel mai mic a intrat î�n clasa î�ntâi. De atunci au
apărut scuze noi: „Vreau să fiu acasă când se î�ntorc copiii
de la ș� coală”; „Chiar n-avem banii necesari”; „Soț�ul meu se
va simț�i neglijat”.
Deș� i e adevărat că trebuie rezolvate unele probleme
logistice, nu acesta este motivul pentru care ezită. De fapt,
soț�ul ei e dispus s-o ajute din toată inima. Î�l preocupă neli-
niș� tea ei ș� i o î�ncurajează adesea să-ș� i î�ndeplinească visul
de-o viaț�ă de a deveni designer vestimentar.
De câte ori Janet se gândeș� te să sune la colegiul local ș� i
să programeze un interviu, ceva o opreș� te. „O să sun când
n-o să mai fiu atât de î�nspăimântată”; „O să sun când o să
mă simt un pic mai bine î�n pielea mea”. Probabil că Janet
are de aș� teptat foarte mult timp.
Problema e că gândirea ei e confuză. Logica pe care o
foloseș� te o programează automat să eș� ueze. Nu va trece
niciodată de bariera temerii, dacă nu-ș� i conș� tientizează
gândirea defectuoasă; Janet pur ș� i simplu nu „vede” un lu-
cru care este evident pentru cei care acț�ionează.
Nici eu n-am văzut până n-am fost nevoită. Î�nainte să
divorț�ez de primul soț� , eram mai degrabă un copil, care î�i
permitea să preia aspectele practice ale vieț�ii mele. După
divorț� , a trebuit să î�ncep să fac totul singură. Chestii mă-

runte, precum repararea aspiratorului fără ajutor, mi-au
adus satisfacț�ii enorme. Prima seară î�n care am avut invi-
taț�i la cină a î�nsemnat un salt uriaș� . Ziua î�n care am rezer-
vat bilete pentru prima mea excursie neî�nsoț�ită de un
bărbat a fost o zi de sărbătoare. Pe măsură ce am î�nceput
să fac totul singură, am î�nceput să simt dezvoltându-se
gustul delicios al î�ncrederii î�n sine. Nu era totul comod – de
fapt, multe erau incomode. M-am simț�it ca un copil care
î�nvaț�ă să meargă ș� i cade î�ntruna. Dar, cu fiecare pas, m-am
simț� it un pic mai sigură pe capacitatea mea de a mă
descurca î�n viaț�ă. Pe măsură ce-mi creș� tea î�ncrederea, aș� -
teptam ca frica să dispară. Î�nsă, de fiecare dată când mă
aventuram pe un teritoriu nou, eram î�nspăimântată ș� i ne-
sigură pe mine. „Păi, continuă să ieș� i î�n lume”, mi-am spus.
„Până la urmă frica va dispărea.” N-a dispărut niciodată!
Î�ntr-o zi, mi s-a aprins un beculeț� î�n minte, când mi-am dat
seama de următorul „adevăr”:
ADEVĂRUL NR. 1
FRICA NU DISPARE NICIODATĂ,
ATÂT TIMP CÂT CONTINUI SĂ MĂ DEZVOLT.
Cât timp continui să ies î�n lume, să-mi dezvolt aptitudinile,

să-mi asum riscuri noi pentru a-mi î�ndeplini visurile, o să
simt frica. Ce mai revelaț�ie! La fel ca Janet ș� i la fel ca mulț�i
dintre voi, cei care citiț�i aceste rânduri, am crescut aș� tep-
tând ca frica să dispară, î�nainte să-mi asum riscuri. „Când
n-o să-mi mai fie frică... atunci!” O mare parte din viaț�a mea
am jucat jocul VOI FACE… ATUNCI CÂ� ND. Ș� i n-a mers
niciodată.
Ș� i, î�ncă o dată, probabil că nu sari î�n sus de bucurie.
Sunt conș� tientă că această revelaț�ie nu e chiar cea pe care
NU POȚI SĂ FACI FRICA ASTA SĂ DISPARĂ? 33
î�ț�i doreai s-o auzi. Dacă eș� ti precum cursanț�ii mei, sperai
ca vorbele mele î�nț�elepte să-ț�i facă temerile să dispară î�n
mod miraculos. Î�mi pare rău să-ț�i spun că nu aș� a merge
treaba. Pe de altă parte, î�n loc să te gândeș� ti la asta ca la
o dezamăgire, priveș� te-o ca pe o uș� urare, căci nu va mai
trebui să munceș� ti din greu ca să scapi de frică. Nu va dis-
părea! Nu te î�ngrijora. Relaț�ia ta cu frica se va schimba
esenț�ial, pe măsură ce î�ț�i dezvolț�i î�ncrederea î�n sine prin
exerciț�iile sugerate de-aici î�nainte.
Nu mult după ce am descoperit Adevărul nr. 1, am fă-

cut o altă descoperire importantă, care a contribuit enorm
la dezvoltarea mea:
ADEVĂRUL NR. 2
SINGURA MODALITATE DE A SCĂPA DE FRICA
DE A FACE CEVA
ESTE SĂ FAC LUCRUL RESPECTIV.
Deș� i pare să contrazică Adevărul nr. 1, nu o face. Frica de

anumite situaț�ii a dispărut când, î�n sfârș� it, m-am confrun-
tat cu ele. „Acț�iunea” vine înainte ca frica să dispară.
Pot exemplifica asta prin relatarea primei mele ex-
perienț� e de predare, din vremea când studiam pentru
doctorat. Nu eram cu mult mai mare decât cursanț�ii mei ș� i
le predam o materie î�n care aveam cunoș� tinț�e î�ndoielnice
– psihologia î�naintării î�n vârstă. Am aș� teptat prima oră de
curs cu un teribil sentiment de teamă. Î�n timpul celor trei
zile dinaintea cursului, mi-am simț�it stomacul de parcă mă
dădeam î�n roller coaster. Mă pregătisem lucrând opt ore,
pentru un curs de o oră. Scrisesem de mână suficient ma-
terial pentru trei prelegeri. Nimic din toate astea nu mi-a
î�nlăturat frica. Când a sosit prima zi de curs, aveam senti-

mentul că sunt trimisă la ghilotină. Stăteam î�n faț�a cursan-
ț�ilor ș� i î�mi simț�eam inima bubuind ș� i genunchii tremurând.
Cumva, am trecut de acea lecț�ie, fără s-o aș� tept î�nsă cu exalta-
re pe cea de-a doua, din săptămâna următoare.
Din fericire, data următoare a fost mai uș� or. (Dacă n-ar
fi fost aș� a, aș� fi renunț�at definitiv să mai predau!) Am î�nce-
put să mă familiarizez cu chipurile din sală ș� i să leg câteva
nume de chipuri. Al treilea curs a mers ș� i mai bine decât al
doilea, căci am î�nceput să mă relaxez ș� i să mă las dusă de
val alături de studenț�i. Pe la al ș� aselea curs, efectiv de-abia
aș� teptam să ajung î�n faț�a clasei. Interacț�iunea cu cursanț�ii
mei era stimulantă ș� i provocatoare. Î�ntr-o zi, pe când mă
apropiam de clasa atât de temută odată, mi-am dat seama
că nu-mi mai era frică. Frica se transformase î�ntr-o plăcută
anticipare.
A trebuit să ț�in un număr de cursuri diferite î�nainte să
intru î�n clasă fără notiț�e voluminoase. Dar a venit ș� i ziua î�n
care nu mai aveam î�n mână decât un conspect de o pagină,
cu ideile pe care intenț�ionam să le transmit î�n respectivul
curs. Mi-am dat seama cât de departe ajunsesem. Chiar
dacă î�mi fusese frică... acț�ionasem. Prin urmare, am scăpat
de frica de a preda. Cu toate acestea, când mi-am mutat
lecț�iile î�n arena televiziunii, am simț�it iar frică, până când
„acț�iunea” suficient de deasă î�n acest sens mi-a î�ndepărtat
teama de a apărea la televizor. Aș� a merg lucrurile.
O altă parte a jocului VOI FACE… ATUNCI CÂ� ND, pe

care obiș� nuiam să-l joc, avea de-a face cu respectul de sine.
„Când o să mă simt mai bine î�n pielea mea, atunci o voi face.”
Aceasta este o altă greș� eală la ordinea zilei. Mă tot gândeam
că, dacă mi-aș� putea î�mbunătăț�i imaginea de sine, atunci fri-

ca ar dispărea, iar eu aș� putea să î�ncep să realizez lucruri.
Nu ș� tiam exact cum avea să mi se î�mbunătăț�ească imagi-
nea de sine. Poate î�naintând î�n vârstă ș� i devenind mai î�nț�e-
leaptă, poate prin feedback din partea altor oameni sau
poate printr-un miracol care m-ar fi făcut să mă simt exce-
lent î�n pielea mea. Mi-am cumpărat o cataramă pe care scria
SUNT GROZAVĂ� , gândindu-mă că, prin osmoză, voi prelua
ș� i eu mesajul.
Poate că toate astea au ajutat un pic. Totuș� i, diferenț�a a
făcut-o sentimentul de realizare pe care l-am avut î�n timp
ce-mi depăș� eam frica ș� i făceam totul singură. Î�ntr-un final,
mi-a devenit clar că:
ADEVĂRUL NR. 3
SINGURA MODALITATE DE A MĂ SIMȚI MAI BINE
ÎN PROPRIA PIELE ESTE SĂ… ACȚIONEZ.
„Acț�iunea” vine înainte de a te simț�i mai bine î�n propria pie-

le. Când realizezi ceva, nu numai că teama de acea situaț�ie
dispare, dar obț�ii ș� i un bonus mare: faci foarte mult pentru
dezvoltarea î�ncrederii î�n tine. Totuș� i, e destul de previzibil
că, atunci când, î�n sfârș� it, stăpâneș� ti bine ceva ș� i ai scăpat
de frică, te vei simț�i atât de bine, î�ncât vei hotărî� că mai
sunt ș� i alte chestii pe care vrei să le î�ndeplineș� ti ș� i – ghici
ce! Frica apare din nou, când te pregăteș� ti să î�ntâmpini o
nouă provocare.
Î�n timpul workshopurilor ș� i seminarelor pe care le-am

frecventat î�n primele mele etape de confruntare cu frica,
am fost uș� urată să aflu ceva ce m-a făcut să mă simt infinit
mai bine î�n propria-mi piele:
ADEVĂRUL NR. 4
NU NUMAI EU SIMT FRICĂ,
CÂND MĂ AFLU PE UN TERITORIU NECUNOSCUT,
CI TOATĂ LUMEA O SIMTE.
Mi-am zis: „Vrei să spui că toți oamenii aceia, pe care îi invi-

diam pentru că nu le e frică să-și vadă mai departe de viață,
se temeau și ei? De ce nu mi-a spus și mie cineva!?” Probabil
fiindcă n-am î�ntrebat niciodată. Eram sigură că sunt singu-
ra persoană care se simte nelalocul ei. Când mi-am dat seama
că nu eram singură, a fost o mare uș� urare pentru mine. Tot
restul lumii î�mi ț�inea companie.
Î�mi amintesc de un articol de ziar pe care l-am citit cu
ani î�n urmă despre Ed Koch, primarul aparent neî�nfricat al
New Yorkului. Articolul povestea cum trebuise el să î�nveț�e
să danseze step pentru un eveniment publicitar, alături de
o formaț�ie ce dansa pe Broadway. Profesorul lui povestea
că primarul era î�ngrozit. Asta era greu de crezut! Un om
care se confruntase adesea cu mulț�imi de oameni furioș� i,
care luase numeroase decizii ce afectau viaț�a a milioane de
oameni, care se prezentase î�n faț�a publicului î�n cursa pentru
primărie... să î�i fie frică să î�nveț�e step!
Dacă eș� ti conș� tient de Adevărurile Fricii, frica prima-
rului nu constituie o surpriză. Stepul era o activitate care î�l
punea la î�ncercare î�ntr-un mod nou, ș� i bineî�nț�eles că avea
să fie speriat. După ce exersa ș� i ajungea să stăpânească
rutina, frica avea să dispară, iar î�ncrederea î�n sine avea să
crească – putea să-ș� i mai pună î�ncă o pană la pălărie, ca să
zicem aș� a. Pur ș� i simplu aș� a merge treaba – pentru noi toți.
Cum suntem cu toț�ii oameni, avem aceleaș� i simț�ăminte.
Frica nu reprezintă o excepț�ie.
Î�n ziare, reviste, cărț�i ș� i la televizor apar multe poveș� ti

similare cu cea a primarului Koch. Cât timp nu vei cunoaș� -
te Adevărurile Fricii, vei auzi ș� i vei vedea aceste poveș� ti,
fără să observi principiile de bază funcț�ionând. Nu vei aso-
cia niciodată experienț�ele celorlalț�i, î�n special ale celebri-
tăț�ilor, cu viaț�a ta. S-ar putea să crezi că ei sunt norocoș� i,
pentru că nu se tem să riș� te. Nu e așa! Ei a trebuit să depă-
ș� ească o frică uriaș� ă pentru a ajunge acolo unde se află
azi... ș� i î�ncă mai luptă cu asta.
Cei care au făcut faț�ă cu succes fricii toată viaț�a se pare
că au ș� tiut, conș� tient sau inconș� tient, mesajul acestei cărț�i:
Simte frica... dar acț�ionează. Un prieten de-al meu, om de
succes care s-a ridicat prin propriile puteri ș� i n-a permis
să-l oprească nimic din drum, s-a gândit î�ntr-o zi la numele
cursului meu, a dat din cap ș� i a zis: „Da, cred că aș� a mi-am
trăit eu viaț�a dintotdeauna, fără să-mi dau seama conș� tient
că asta fac. Nu-mi aduc aminte să nu-mi fi fost frică, dar nu
mi-a trecut niciodată prin minte că frica ar putea să mă opreas-
că să-mi asum riscurile necesare pentru a obț�ine ce-mi do-
ream. Am mers, pur ș� i simplu, î�nainte ș� i am făcut tot ce
trebuia ca să-mi pun ideile î�n practică, î�n ciuda temerii.”
Dacă nu ai reuș� it să î�ț�i controlezi frica, probabil că n-ai

aflat niciodată Adevărurile Fricii ș� i ai interpretat-o ca pe
un semnal de retragere, î�n loc s-o consideri o undă verde ș� i
să mergi î�nainte. Ai avut tendinț�a să joci jocul VOI FACE…
ATUNCI CÂ� ND, pe care l-am menț�ionat mai devreme. Ca să
găseș� ti o cale de scăpare din această î�nchisoare auto-impusă,
nu trebuie decât să-ț�i reeduci gândirea.
Primul pas î�n reeducarea gândirii este să spui care sunt
Adevărurile Fricii de cel puț�in zece ori pe zi î�n următoarea
lună. După cum vei descoperi î�n curând, pentru reeduca-

rea gândirii defectuoase e nevoie de repetiț�ii constante. Nu
e suficient să știi care sunt Adevărurile Fricii. Trebuie să te
hrăneș� ti cu ele î�n permanenț�ă până devin parte din ființ�a
ta – până î�ncepi să-ț�i schimbi comportamentul ș� i să te î�n-
drepț�i către scopurile dorite, î�n loc să te retragi. Mai târziu
voi vorbi mai mult despre motivul pentru care repetiț�ia
este importantă. Deocamdată, ai î�ncredere î�n mine ș� i repe-
tă Adevărurile Fricii de nenumărate ori.
Totuș� i, î�nainte să î�ncepi, aș� vrea să adaugi pe listă un
Adevăr al Fricii foarte important. Probabil că deja te î�n-
trebi: „De ce aș� trece de bunăvoie prin neplăcerea de a-mi
asuma riscuri? De ce să nu continui să-mi trăiesc viaț�a aș� a
cum am făcut-o ș� i până acum?” S-ar putea ca răspunsul la
această î�ntrebare să ț�i se pară surprinzător. Acesta este:
ADEVĂRUL NR. 5
SĂ ACȚIONEZI CHIAR DACĂ ȚI-E FRICĂ ESTE MAI PUȚIN
ÎNSPĂIMÂNTĂTOR DECÂT SĂ TRĂIEȘTI CU FRICA PROFUNDĂ
CE PROVINE DIN SENTIMENTUL NEPUTINȚEI.
Citeș� te-l din nou. Ș� tiu că e greu de î�nț�eles la î�nceput. Spune că,
indiferent cât de „î�n siguranț�ă” ne-am simț�i fiecare dintre
noi î�n micul cocon pe care ni l-am construit, trăim, conș� tient
sau inconș� tient, cu teama că ziua judecăț�ii va veni până la
urmă.
Cu cât te simț�i mai neajutorat, cu atât mai sever este
sentimentul de teamă din străfundul tău, sentiment ce pro-
vine din conș� tientizarea faptului că există situaț�ii î�n viaț�ă
asupra cărora n-avem control – cum ar fi moartea soț�ului
sau soț�iei sau pierderea unui loc de muncă. Ne trezim că
am ajuns obsedaț�i de posibile catastrofe. „Ș� i dacă...?” Frica
se impregnează î�n viaț�a noastră. Aceasta este ironia
Adevărului Fricii nr 5: oamenii care refuză să-ș� i asume ris-

curi trăiesc cu un sentiment de teamă, care este mult mai
sever decât cel pe care l-ar simț�i dacă ș� i-ar asuma riscurile
necesare, ca să nu se mai simtă atât de neajutoraț�i; numai
că ei nu ș� tiu asta!
Pot să exemplific asta prin cazul lui Janice, o casnică de
vârstă mijlocie, care ș� i-a „planificat” viaț�a î�n aș� a fel î�ncât să
evite cât de mult posibil asumarea riscurilor. S-a căsătorit
cu un om de afaceri de succes, care avea grijă de viaț�a
amândurora. Janice a î�ngăduit această situaț�ie, î�ntrucât î�i
era mai comod să nu se expună niciodată riscurilor. Dar s-a
î�ntâmplat exact cum spune proverbul: „Viaț�a este ceea ce
se î�ntâmplă atunci când noi ne-am făcut alte planuri!” La
vârsta de cincizeci ș� i trei de ani, soț�ul ei, Dick, a suferit un
accident vascular, care l-a lăsat aproape infirm. Î�ntr-o zi,
exista cineva care avea î�n î�ntregime grijă de ea, pentru ca a
doua zi să fie ea cea care avea grijă de cineva.
Tranziț�ia n-a fost uș� oară. După ce s-a luptat cu furia lui
(„De ce mi s-a î�ntâmplat mie una ca asta?”), a î�nceput să
accepte că acum ea era responsabilă atât de supravieț�uirea
ei, cât ș� i de cea a soț�ului. Ca prin ceaț�ă, a î�nceput să se inte-
reseze de nevoie de afacerea lui, să î�nveț�e cum să ia decizii
cu privire la sănătatea lui ș� i să se trezească î�n fiecare dimi-
neaț�ă ș� tiind că acum totul depindea de ea. După o vreme,
senzaț�ia de amorț�ire s-a dus, ceaț�a s-a limpezit, iar ea a
descoperit un sentiment profund de liniș� te, pe care nu-l
mai simț�ise până atunci. A î�nceput să-ș� i dea seama ce preț�
mare plătise pentru că se lăsase î�ntreț�inută.
Î�nainte de accidentul vascular al soț�ului ei, gândirea
lui Janice era impregnată de î�ntrebarea „ș� i dacă...?” Î�ntot-
deauna î�ș�i făcea griji pentru viitor, fără să se bucure de
prezent. Trăise cu o spaimă profundă: „Dumnezeule, dacă i

se î�ntâmplă ceva rău?”. Le spusese adesea prietenelor ei:
„Sper să mor î�naintea lui. N-aș� putea să trăiesc fără el”.
Ș� i chiar credea că n-ar fi putut – ceea ce este o modalitate
nesatisfăcătoare de a-ț�i trăi viaț�a. Toate acestea s-au schim-
bat când a găsit forț�a pe care n-a crezut niciodată că o are.
Acum ș� tie răspunsul la î�ntrebarea „ș� i dacă...?”. Răspunsul
este: „O să fac faț�ă!”
Janice nu ș� i-a dat seama niciodată că trăise cu spaima
toată viaț�a, până când acea spaimă n-a dispărut. Temerile
noi erau nimic pe lângă cele vechi legate de supravieț�uire.
Soț�ul ei ș� i-a revenit suficient cât să ducă o viaț�ă bună î�m-
preună. Ș� i el s-a confruntat cu una dintre cele mai mari
temeri ale lui, aceea de a deveni infirm. Ș� i el ș� i-a primit
răspunsul la î�ntrebarea „ș� i dacă...?”, care era tot „o să fac
faț�ă”. Amândoi au făcut faț�ă grozav. De fapt, prin interme-
diul acestei experienț�e au î�nvăț�at ce î�nseamnă cu adevărat
iubirea.
Acum ai î�nț�eles despre ce este vorba. Nu putem să scăpăm
de frică. Putem doar s-o transformăm î�ntr-un companion
care ne î�nsoț�eș� te î�n toate aventurile noastre palpitante; nu
este o ancoră care să ne ț�ină pironiț�i î�ntr-un loc. Unii oa-
meni mi-au spus că lor nu le e frică niciodată, dar, când î�i
iau la î�ntrebări, se dovedeș� te că diferenț�a dintre noi e doar
de ordin semantic. Da, se simt câteodată neliniș� tiț�i sau an-
xioș� i, î�nsă nu au considerat asta frică niciodată.
Din câte ș� tiu eu, toț�i resimt frica când trec prin viaț�ă.
E absolut posibil să existe pe lume niș� te suflete evoluate
care să nu o simtă niciodată, dar eu, una, nu le-am î�ntâlnit.
Dacă o voi face, promit să le devin o elevă zeloasă ș� i să mă
î�ntorc să vă dezvălui care sunt secretele lor. Vedeț�i voi, la
un nivel profund, eu „ș� tiu” că n-are de ce să-mi fie frică.

Nivelul de suprafaț�ă e cel care trebuie convins. Î�ntre timp,
am î�nvăț�at asta: „Chiar dacă mi-e frică... acț�ionez!”. Devine
irelevant dacă mi-e frică sau nu când acț�ionez. Viaț�a mea
va funcț�iona oricum... la fel ca ș� i a voastră.
Cinci adevăruri despre frică

1. Frica nu dispare niciodată, atât timp cât continui
să mă dezvolt.
2. Singura modalitate de a scăpa de frica de a face ceva
este să fac lucrul respectiv.
3. Singura modalitate de a mă simț�i mai bine î�n pro-
pria-mi piele este să… acț�ionez.
4. Nu numai eu simt frică, când mă aflu pe un teritoriu
necunoscut, ci toată lumea o simte.
5. Să acț�ionezi chiar dacă ț�i-e frică este mai puț�in î�n-
spăimântător decât să trăieș� ti cu frica profundă ce
provine din sentimentul neputinț�ei.
Sunt puternic și iubesc! Sunt puternic și iubesc! Sunt puternic
și iubesc! Sunt puternic și iubesc! Sunt puternic și iubesc! Sunt
puternic și iubesc! Sunt puternic și iubesc! Sunt puternic și iubesc!
3
puternic și iubesc! Sunt puternic și iubesc! Sunt puternic și iubesc!
puternic și iubesc! Sunt puternic și iubesc! Sunt puternic și
iubesc! Sunt puternic și iubesc! Sunt puternic și iubesc! Sunt
DE LA DURERE
LA PUTERE
U ltimul capitol a dezvăluit o informaț�ie cu adevărat cru-
cială, ș� i anume:
DACĂ� TUTUROR LE E FRICĂ� ATUNCI CÂ� ND Î�NTREPRIND
CEVA NOU Î�N VIAȚ� Ă�, Ș� I CU TOATE ACESTEA
ATÂ� T DE MULȚ� I ACȚ� IONEAZĂ� Î�N CIUDA TEMERII,
TREBUIE SĂ� TRAGEM CONCLUZIA CĂ�
NU FRICA ESTE PROBLEMA.
Evident că adevărata problemă n-are nimic de-a face cu frica

î�n sine, ci mai curând cu modul î�n care o stăpânim. Pentru
unii frica este irelevantă. Pentru alț�ii, creează o stare de pa-
ralizie. Primii î�ș�i stăpânesc frica de pe o poziț�ie de putere
(prin alegere, energie ș� i acț�iune), pe când ultimii o stăpâ-
nesc de pe o poziț�ie de durere (prin neputinț�ă, depresie ș� i
paralizie).
Graficul aflat pe pagina următoare ilustrează această idee.
Din acest grafic se vede că secretul de a face faț�ă fricii
î�l constituie trecerea de la o poziț�ie de durerii la una de
putere. Atunci, faptul că ț�i-e frică devine irelevant.
Să vorbim despre cuvântul „putere”. Unii oameni spun
că nu le place conceptul de putere ș� i nu vor să aibă de-a
face cu el. Este adevărat că î�n lumea noastră cuvântul
„putere” are câteva conotaț�ii negative. Acesta sugerează
deseori controlul asupra celorlalț�i ș� i, din păcate, este folo-
sit greș� it de nenumărate ori. Genul de putere despre care
vorbesc eu este cu totul altceva. De fapt, aceasta te face să-i

manipulezi mai puțin pe cei din jurul tău ș� i, cu siguranț�ă,
te face mai iubitor. Vorbesc despre puterea sinelui. Adică
despre puterea asupra percepț�iilor despre lume, puterea
asupra modului î�n care reacț�ionezi la situaț�iile din viaț�ă,
puterea de a face ce este necesar pentru a te dezvolta, puterea
de a aduce bucurie ș� i mulț�umire î�n propria viaț�ă, puterea
de a acț�iona ș� i de a iubi.
Acest gen de putere nu are nimic de-a face cu alte per-

soane. Nu î�nseamnă egocentrism, ci o iubire de sine sănă-
toasă. De fapt, egocentricii nu se simt deloc această putere,
ș� i de aici rezultă nevoia lor imperioasă de a-i controla pe
cei din jur. Lipsa lor de putere î�i ț�ine î�ntr-o stare de frică
perpetuă, de vreme ce supravieț�uirea lor depinde de lu-
mea î�nconjurătoare. Nimeni nu este mai lipsit de capacita-
tea de a oferi iubire decât cel care nu are putere. Asemenea
oameni î�ș�i petrec viaț�a secătuindu-i pe ceilalț�i. Nevoia lor
creează tot felul de comportamente manipulatoare.
Genul de putere despre care vorbesc eu te face liber,
fiindcă nu te aș� tepț�i ca restul lumii să te completeze. Ș� i nu
DE LA DURERE LA PUTERE 47
este vorba despre abilitatea de a determina pe altcineva să

facă ce vrei tu să facă, despre abilitatea de a te determina
pe tine î�nsuț�i să faci ce vrei să faci. Dacă nu ai acest gen de
putere, î�ț�i pierzi liniș� tea sufletească. Te găseș� ti î�ntr-o pozi-
ț�ie vulnerabilă.
Am aflat că femeilor le displace mai mult decât bărba-
ț�ilor ideea de putere, din motive evidente. Bărbaț�ii au fost
formaț�i să creadă că e bine să fii puternic. Femeile au fost
formate să creadă că nu e feminin ș� i atractiv să fii puterni-
că. Experienț�a mea spune că nimic nu poate fi mai departe
de adevăr.
O femeie sigură pe ea, care î�ș�i ț�ine viaț�a sub control,
atrage ca un magnet. Este atât de plină de energie pozitivă,
î�ncât oamenii vor să fie î�n preajma ei. Totuș� i, ea poate de-
veni demnă de î�ncredere ș� i iubitoare pentru cei din jur,
numai când a devenit puternică î�n sinea ei. Adevărul este
că iubirea și puterea sunt legate una de cealaltă. Î�narmat cu
putere, poț�i să î�ncepi să-ț�i deschizi inima. Fără putere, iu-
birea e deformată.
Pentru femeile care citesc această carte, un antidot bun
pentru orice conflict interior î�ntre putere ș� i feminitate este
să vă repetaț� i de cel puț� in douăzeci ș� i cinci de ori, dimi-
neaț� a, la prânz ș� i seara următoarele:
EU SUNT PUTERNICĂ ȘI SUNT IUBITĂ.
EU SUNT PUTERNICĂ ȘI SUNT IUBITOARE.
Iată ș� i o variantă energizantă:
EU SUNT PUTERNICĂ, ȘI IUBESC ASTA.

Rosteș� te aceste enunț�uri cu voce tare chiar acum. Simte ener-

gia pe care o transmit cuvintele. Repetarea lor constantă va
ajuta conceptele de putere ș� i iubire să devină mai compa-
tibile ș� i, cu siguranț�ă, mai confortabile.
Acum, că am explicat despre ce gen de putere vorbesc,
haideț�i să analizăm modul de a folosi î�n viaț�a de zi cu zi
conceptul De-la-durere-la-putere.
Primul pas este să creezi un grafic De-la-durere-la-pu-
tere, ca cel de mai jos:
Dacă privim continuumul De-la-durere-la-putere, vedem că

cei mai mulț�i dintre noi se situează undeva la mijlocul gra-
ficului. Nu suntem cu totul neputincioș� i î�n faț�a temerilor
noastre, dar nici nu avem o senzaț�ie de putere ș� i entuzi-
asm, ș� i nici nu ne î�ndreptăm rapid spre scopurile noastre.
S-ar părea că apucăm pe calea abruptă care străbate mun-
tele, cărând două geamantane ș� i un pepene, î�n loc să zburăm
pe aripile vulturilor. Aș� a cum a spus odată un alt î�nț�elept
din vechime: „Poteca este netedă. De ce î�ț�i arunci singur
bolovani î�n drum?”
Folosind graficul De-la-durere-la-putere drept cadru de
referinț�ă, te poț�i apuca să dai la o parte pietrele din calea ta.
Următorii paș� i vor ajuta la procesul de eliberare a drumului:
1. Desenează graficul De-la-durere-la-putere la scară

mare ș� i pune-l pe perete. Simplul act de a-l desena la
scară mare te va face să te simț� i puț� in mai puternic. Deja
acț� ionezi! Ț� ine minte că mare parte a secretului trecerii

De-la-durere-la-putere î�l reprezintă acț�iunea. ACȚ� IUNEA
ESTE FOARTE PUTERNICĂ� ! Când graficul va fi instalat pe
perete, va servi drept reamintire constantă a locului î�n care
vrei să ajungi î�n viaț� ă – de la durere la putere. Să fii con-
știent de asta reprezintă numai jumătate din bătălie. Grafi-
cul î�n format fizic te va ajuta ș� i să te motivezi să te miș� ti î�n
direcț�ia bună.
2. Ș� i ca să nu te iei prea î�n serios, ai putea să vrei să scrii

undeva pe grafic: „Î�ngerii zboară fiindcă au inima uș� oară”.
Am auzit mai demult acest citat din Gilbert K. Chesterton,
ș� i î�ncă mă face să zâmbesc. Î�mi reaminteș� te î�n mod con-
stant că poț�i să scapi de mare parte din bagaj, dacă î�nveț�i
să te joci cu viaț�a, î�n loc să te lupț�i cu ea.
3. Pune o piuneză pe locul din grafic î�n care crezi că

te afli î�n acest moment al vieț�ii. Te afli la mijloc, unde te
simț�i câteodată deprimat ș� i paralizat ș� i alteori simț�i că
deț�ii controlul? Sau te situezi, cu siguranț�ă, la extrema
stângă, acolo unde nu poț�i face mare lucru ca să ieș� i din
rutină? Sau poate că te afli deja î�n partea dreaptă, acolo
unde simț�i mai tot timpul că progresezi, î�ntr-adevăr, î�n
viaț�ă, ș� i nu ț�i-ai mai rămas decât câteva zone la care tre-
buie să lucrezi. Mă î�ndoiesc că vreunul dintre cei care citesc
această carte ș� i-a atins scopul de a dobândi putere abso-
lută asupra sinelui. Până ș� i Buddha are zilele lui proaste.
Î� ntotdeauna se găsesc experienț�e care să pună la î�ncercare
sentimentul de putere personală.
4. Uită-te î�n fiecare zi la grafic ș� i î�ntreabă-te: „Sunt î�n

acelaș� i loc sau m-am miș� cat?”. Mută-ț�i piuneza la locul potrivit.
5. Dacă ț�ii minte direcț�ia î�n care vrei să mergi, te va

ajuta să iei decizii privitor la ceea ce vrei să faci cu viaț�a ta.
Î�nainte de a î�ntreprinde o acț�iune î�n viaț�ă, î�ntreabă-te:
„Această acț�iune mă va duce către o poziț�ie mai bună spre
putere?” Dacă n-o face, gândeș� te-te de două ori î�nainte să
o î�ntreprinzi. Un avertisment: dacă continui oricum ar fi,
ș� tiind că acț�iunea te va ț�ine pe loc î�ntr-o poziț�ie de durere,
nu te supăra pe tine pentru asta. Dă-ț�i seama doar unde
nu-ț�i asumi responsabilitatea. Data viitoare poț�i să iei o
decizie diferită. Foloseș� te-ț�i „greș� elile” ca pe niș� te experienț�e
de î�nvăț�are. Ț� ine minte că, de câte ori te superi pe tine pen-
tru o acț�iune î�ntreprinsă, te menț�ii pe partea durerii.
6. Fă un lucru amuzant din folosirea graficului. Dacă-l

consideri un joc, te va face să nu iei totul prea î�n serios.
Dacă ai copii, pot să-ș� i creeze ș� i ei propriile grafice ș� i poț�i
să transformi experienț�a creș� terii î�ntr-un joc de familie.
7. Poate că vrei să faci grafice diferite pentru diferite

zone ale vieț�ii. Pentru a fi puternic cu adevărat, trebuie să-ț�i
controlezi toate aspectele vieț�ii – munca, relaț�iile, mediul,
corpul ș� i aș� a mai departe. Adesea, oamenii sunt foarte pu-
ternici î�n anumite sectoare ale vieț�ii ș� i sunt jalnici î�n altele.
De exemplu, eu sunt foarte puternică din punct de vedere
al carierei, dar trebuie să mai lucrez la sectorul de exerciț�ii
fizice.
Observă că miș� carea pe grafic este determinată numai

de simț�ul tău intuitiv, care î�ț�i spune cât de mult ai progre-
sat pe calea de a dobândi mai multă putere î�n viaț�ă. Nimeni
altcineva nu poate să aprecieze asta, cu toate că ar putea să
î�ncerce. Deș� i viaț�a ta s-ar putea să arate exact la fel pentru
lumea din jur, sentimentul tău de liniș� te ș� i dezvoltare spi-

rituală este cel care hotărăș� te unde te afli pe grafic. Este un
sentiment eminamente lăuntric.
S-ar putea să te î�ntrebi dacă trebuie să depui chiar atâ-
tea eforturi pentru a te pune î�n miș� care. Ai î�ncredere î�n
mine – trebuie! La î�nceput ai nevoie de toate trucurile po-
sibile pentru a-ț�i reaminti unde trebuie să ajungi. Nu devii
mai puternic fără să te concentrezi asupra puterii. După cum
ț�i-ai dat seama deja, să ș� tii ce să faci nu î�nseamnă că ș� i faci
respectivul lucru, sau, mai exact, că î�ți� aduci aminte să-l faci.
Pentru a te ajuta pe calea de-la-durere-la-putere, este
important să-ț�i dezvolț�i un vocabular De-la-durere-la-putere.
Modul î�n care foloseș� ti cuvintele are o influenț�ă enormă
asupra calităț� ii vieț� ii tale. Unele cuvinte sunt distructi-
ve, altele î�ț� i dau putere. Alege să adopț� i un vocabular
De-la-durere-la-putere ca cel de mai jos:
„Nu pot” sugerează că nu ai control asupra vieț�ii, î�n vre-

me ce nu vreau pune situaț�ia î�n sfera alegerilor. Din acest
moment scoate-l pe „nu pot” din vocabular. Când î�i trans-
miț�i subconș� tientului mesajul că „nu poț�i”, subconș� tientul
chiar te crede ș� i î�nregistrează î�n computerul său: SLAB...
SLAB... SLAB. Subconș� tientul crede numai ce aude, nu ce
este adevărat. S-ar putea să spui „nu pot” doar ca să scapi
de o invitaț�ie la cină – ca de exemplu: „Nu pot să vin la cină
î�n seara asta. Trebuie să mă pregătesc pentru ș� edinț�a de
mâine”, dar subconș� tientul tău î�nregistrează: „E slab!”. De
fapt, „nu pot să vin la cină” este un neadevăr. Adevărul este
că „Pot să vin la cină, dar aleg să fac un lucru care are prio-
ritate mai mare î�n acest moment”. Dar subconș� tientul nu
poate să distingă diferenț�a, ș� i î�nregistrează la fel: „slab”.
S-ar putea să-ț�i doreș� ti să fii mai delicat faț�ă de gazda
ta ș� i să nu rosteș� ti afirmaț�ia de mai sus, evitând sintagma
„nu pot”: „Mi-ar plăcea să vin la cină, dar am o ș� edinț�ă im-
portantă mâine. M-aș� simț�i mai bine dacă m-aș� duce bine
pregătit. Aș� a că o să te refuz î�n seara asta, dar sper să că o
să mă mai inviț�i ș� i altă dată”. Această afirmaț�ie este adevă-
rată, are integritate ș� i putere. Subconș� tientul te aude dând
glas priorităț�ilor cât se poate de clar ș� i alegând un rezultat
care să servească dezvoltării personale. Alegând astfel, nu
rămâi victima neajutorată a î�ntâlnirii pe care o ai a doua zi.
„Ar trebui” este o altă sintagmă pierzătoare. Ș� i ea su-
gerează că nu poț�i să alegi î�n viaț�ă. Aș putea este mai pu-
ternic. „Aș� putea să-mi vizitez mama, dar astăzi aleg să mă
duc la film.” Această afirmaț�ie situează lucrurile î�n sfera
alegerilor, nu î�ntr-a obligaț�iilor. „Pot să-mi vizitez mama sau
să mă duc la film. Cred că azi o aleg pe mama.” „Ar trebui”
scoate la iveală sentimente de vinovăț�ie ș� i supărare – emoț�ii
care te secătuiesc. De câte ori pronunț�i cuvintele „ar tre-

bui”, rămâi fără putere.
„Nu-i vina mea” este o altă mândreț�e de afirmaț�ie. Din
nou, pari neputincios. E mai bine să-ț�i asumi responsabili-
tatea pentru orice ț�i se î�ntâmplă î�n viaț�ă, decât să fii veș� nic
o victimă. „Nu e vina mea că m-am î�mbolnăvit”; „Nu e vina
mea că mi-am pierdut locul de muncă.” Dacă eș� ti dispus
să-ț�i asumi responsabilitatea, atunci ar trebui să-ț�i dai sea-
ma ce ai putea schimba î�n viitor. Referitor la boală, spune:
„Sunt total responsabil pentru boala mea. Să vedem ce pot
să fac pentru a preveni î�mbolnăvirile de-acum î�nainte. Pot
să-mi schimb dieta. Pot să reduc stresul. Pot să nu mai fu-
mez. Pot să dorm suficient.” Ș� i aș� a mai departe. Să vezi cât
de puternic vei deveni! La fel se î�ntâmplă ș� i cu locul de
muncă pierdut. Dacă eș� ti responsabil, data viitoare poț�i să
fii mai bine pregătit; poț�i să-ț�i dai seama ce s-a schimbat.
Deț�ii controlul. De fiecare dată când observi că deț�ii mai
mult controlul asupra vieț�ii tale, te î�ndrepț�i către o poziț�ie
de putere, care î�ț�i va reduce î�n cele din urmă nivelul fricii.
„E o problemă” este o altă expresie care î�ț�i scoate î�n
evidenț�ă slăbiciunea. Este apăsătoare ș� i negativistă. Este o
oportunitate deschide uș� a către dezvoltare. De fiecare dată
când vezi darul existent dincolo de obstacolele vieț�ii, vei pu-
tea să faci faț�ă situaț�iilor dificile î�ntr-un mod plin de satisfac-
ț�ii. De fiecare dată când ai ș� ansa să-ț�i extinzi capacitatea de a
face faț�ă lumii î�nconjurătoare, devii cu atât mai puternic.
„Sper” este o altă expresie specifică victimelor. Știu are
mai multă putere.
Sper că voi obț�ine un loc de muncă.

Ș� tiu că voi obț�ine un loc de muncă.
Ce diferenț�ă! Prima afirmaț�ie î�ți� garantează neliniș� tea ș� i nopț�i

nedormite. A doua poartă î�n ea liniș� tea ș� i calmul.
„Ce bine ar fi dacă” este plicticos. Se poate auzi smiorcăia-
la din spatele acestei sintagme. Data viitoare sugerează că
ai î�nvăț�at ceva din situaț�ia dată ș� i că vei pune î�n aplicare cele
î�nvăț�ate cu proxima ocazie. De exemplu, propoziț�ia „Ce
bine ar fi dacă nu i-aș� fi spus aș� a ceva lui Tom...” ar putea fi
reformulată astfel: „Am î�nvăț�at că Tom este sensibil î�n le-
gătură cu acest subiect. Data viitoare voi fi mai atent.”
„Ce-o să mă fac?” Ș� i aici se pot auzi smiorcăiala ș� i frica
sugerate de cuvinte. Tu, la fel ca toț�i ceilalț�i, deț�ii î�n lăun-
trul tău resurse incredibile de putere pe care nu le-ai folosit
î�ncă. Ț� i-ar fi de folos să-ț�i spui: „Știu că am să fac față. N-am
de ce să-mi fac griji.” Î�n loc de: „Mi-am pierdut locul de muncă.
Ce-o să mă fac?” î�ncearcă: „Mi-am pierdut locul de muncă.
Ș� tiu că am să fac faț�ă”.
„E î�ngrozitor” e o vorbă aruncată î�n cele mai nepotrivite
situaț�ii. De exemplu: „Mi-am pierdut portofelul. Nu e î�ngro-
zitor?” Ce e aș� a î�ngrozitor să pierzi un portofel? E, cu siguranț�ă,
o neplăcere; dar e departe de a fi î�ngrozitor. „Am luat un
kilogram î�n plus. Nu e î�ngrozitor?” Nu e nici pe departe î�n-
grozitor să iei un kilogram î�n plus. Totuș� i, aș� a vorbim
despre mărunț�iș� urile din viaț�a noastră. Iar subconș� tientul
î�nregistrează: DEZASTRU... DEZASTRU... DEZASTRU. Î�nlo-
cuieș� te „e î�ngrozitor” cu e o experiență din care am învățat.
Deș� i s-ar putea să te simț�i î�ndreptăț�it să spui „e î�ngrozi-
tor”, dacă o persoană dragă are cancer, ț�ine minte că această
atitudine î�ț�i răpeș� te puterea de a face faț�ă situaț�iei. Sunt
mulț�i cei care au î�nvăț�at aspecte importante din această ex-
perienț�ă. Eu ș� tiu asta, fiindcă sunt unul dintre acei oameni.
Experienț�a pe care am avut-o cu cancerul m-a î�nvăț�at

multe lucruri minunate despre mine ș� i despre oamenii din
jurul meu. Cel mai important este că am aflat cât de iubită
sunt. Am văzut partea sensibilă a logodnicului meu, acum
soț�ul meu, parte pe care n-o mai văzusem până atunci, iar
iubirea noastră a devenit incomensurabil mai profundă.
Am î�ncetat să mai credem că se î�nț�elege de la sine că vom
fi mereu unul lângă altul. De asemenea, mi-am schimbat î�n
bine multe aspecte ale vieț�ii. Am î�nceput să am mai multă
grijă ce mănânc. Am î�nvăț�at cum să elimin furia, resenti-
mentul ș� i stresul, care făcuseră parte din viaț�a mea zilnică
î�nainte de boală. Experienț�a mea cu cancerul ne-a dat, mie
ș� i soț�ului meu, ș� ansa să contribuim cu ceva pe lume. Am
scris un articol foarte pozitiv despre mastectomia mea, care
ș� tiu că a fost de folos multor bărbaț�i ș� i femei. Eu ș� i soț�ul meu
am apărut î�mpreună la televiziune pentru a ne povesti ex-
perienț�a, aducând astfel alinare privitorilor. Aș� a că, vezi tu,
cancerul poate fi o experienț�ă din care să î�nveț�i ș� i o ș� ansă
să dăruieș� ti.
Ai î�nț�eles ideea. Î�ncepi să elimini din vocabular cuvin-
tele „î�ngrozitor”, „nu pot”, „probleme”, „conflicte”. Poate că
aceste diferenț�e semantice ț�i se par irelevante, dar te asi-
gur că nu sunt. Nu numai felul de a fi ț�i se modifică odată cu
un vocabular mai puternic, ci ș� i prezenț�a ta î�n lume. Oame-
nii care manifestă forț�ă interioară sunt trataț�i diferit faț�ă
de cei care par slabi. Cu cât ai un discurs mai puternic, cu
atât mai mult vei fi o forț�ă î�n lumea din jur.
Când î�ncepi să-ț�i monitorizezi vocabularul, poț�i să aduci

mai multă putere î�n viaț�ă prin extinderea propriei zone de
confort. Ce î�nseamnă asta?
Cei mai mulț�i dintre noi funcț�ionăm î�n cadrul unei zone
î�n care ne simț�im bine ș� i î�n afara căreia ne simț�im incon-
fortabil. De exemplu, am putea să cheltuim 75 de dolari pe
o pereche de pantofi, dar 100 de dolari ne-ar neliniș� ti. S-ar
putea să fim dispuș� i să legăm prietenii cu colegii de serviciu
care se află la acelaș� i nivel cu noi î�n companie, dar ne-am
simț�i inconfortabil să facem la fel cu unul dintre superiori.
Am putea să mergem singuri la masă la un restaurant local
de delicatese, dar ne-am simț�i cu adevărat inconfortabil
dacă am merge singuri la un restaurant de lux. Am putea să
cerem să ne fie mărit salariul cu 5.000 de dolari, dar 7.000
de dolari ne-ar face să dăm î�napoi. Am putea să taxăm cu
30 de dolari pe oră serviciile pe care le oferim, dar simț�im că
nu merităm 35 de dolari. Ș� i aș� a mai departe.
Pentru fiecare dintre noi zona de confort este diferită
dar, chiar dacă suntem conș� tienț�i sau nu de asta, cu toț�ii –
bogaț�i sau săraci, aflaț�i pe scara socială mai jos sau mai sus,
bărbaț�i sau femei – luăm deciziile î�n funcț�ie de graniț�ele
acestui spaț�iu confortabil.
Î�ț�i sugerez ca î�n fiecare zi să faci ceva care să-ț�i lărgeas-
că acest spaț�iu. Sună pe cineva de care te simț�i intimidat,
cumpără-ț�i o pereche de pantofi care costă mai mult decât
ai fi plătit î�nainte, cere ceva ce-ț�i doreș� ti, dar ț�i-a fost frică
să ceri până acum. Asumă-ț�i câte un risc pe zi – o miș� care
neî�nsemnată sau una î�ndrăzneaț�ă, care te va face să te simț�i
excelent odată ce ai făcut-o. Chiar dacă nu obț�ii rezultatul
aș� teptat, cel puț� in ai î�ncercat. N-ai stat pe loc... neputin-
cios. Ia priveș� te ce î�ncepe să se î�ntâmple când î�ț�i extinzi
zona de confort:
După cum arată desenul, cu fiecare risc asumat devii mai

puternic, de fiecare dată când părăseș� ti zona care ț�i se pare
confortabilă. Viaț�a ta î�ș�i extinde graniț�ele, pentru a î�ngloba
mai multe dintre lucrurile pe care le poț�i experimenta î�n
această lume.
Când puterea ta creș� te, î�ț�i creș� te ș� i î�ncrederea, astfel că
devine din ce î�n ce mai uș� or să î�ț�i extinzi zona de confort,
î�n ciuda temerii pe care s-ar putea s-o simț�i. Ș� i anvergura
riscurilor asumate se extinde. La î�nceput s-ar putea să te
î�nscrii la un curs seral, deș� i n-ai mai fost la ș� coală de cinci-
sprezece ani. Î�n cele din urmă, s-ar putea să te î�nscrii să
obț�ii diploma de absolvire. Vei progresa... te vei deschide...
vei deveni mai mare... dar î�n ritmul tău propriu. Cât timp î�ț�i
asumi aceste riscuri – nu contează cât de mici –, te muț�i
spre partea dreaptă a graficului De-la-durere-la-putere.
Î�n fiecare seară, î�nainte de culcare, planifică riscul pe
care ț�i-l vei asuma a doua zi. Î�nchide ochii ș� i exersează-l î�n
minte. Vizualizează-l cât de limpede poț�i. Pe parcursul zilei,
fii atent când eziț�i ș� i î�ncepe să-ț�i planifici riscurile viitoare
pe baza acestor observaț�ii. Dacă poț�i să-ț�i î�nvingi ezitarea
î�n momentul î�n care o constaț�i, atunci e nemaipomenit.
Ț� ine minte: cu cât î�ț�i extinzi mai mult zona de confort, cu
atât devii mai puternic.
TE ROG, Ț� INE SEAMA: Riscurile despre care vorbesc nu
se referă la fapte periculoase din punct de vedere fizic, cum
ar fi viteza la volan sau consumul de droguri. Nu se referă
nici la riscurile care aduc atingere drepturilor altor persoa-
ne, cum ar fi să faci avansuri partenerului altcuiva sau să
jefuiești o bancă. Nu numai că ai putea sfârși antipatizat,
mort sau în închisoare, dar te vei mișca spre stânga pe scara
De-la-durere-la-putere. Acest gen de fapte nu-ți dau putere,
fiindcă sunt lipsite de integritate sau iubire – pentru sine
sau pentru ceilalți. Fără aceste ingrediente, este imposibil
să-ți construiești sentimentul de respect de sine. Prin ur-
mare, capacitatea ta de a face față fricii va fi diminuată
considerabil.
Aș� a că asumă-ț�i î�n fiecare zi numai acele riscuri care î�ț�i
dezvoltă respectul de sine. Acestea sunt riscurile care î�ț�i
î�mbunătăț� esc capacitatea de a face faț� ă propriilor frici.
EXTINDE-TE! EXTINDE-TE! EXTINDE-TE!
Chiar dacă simț�i sau nu, ai deja mai multă putere decât
ț�i-ai imaginat. Cu toț�ii avem. Când vorbesc despre trecerea
De-la-durere-la-putere, nu vorbesc despre extragerea puterii
dintr-o sursă externă. Î�nlăuntrul tău, aș� teptând să iasă la

iveală, se află o sursă incredibilă de energie, care este mai
mult decât suficientă ca să-ț�i creezi o viaț�ă plină de bucu-
rie ș� i satisfacț�ie. Nu e nicio magie la mijloc. Este vorba doar
despre procesul de captare a energiei aflate deja acolo, deș� i
nu eș� ti conș� tient de ea.
Exerciț�iile din această cartea de faț�ă sunt menite să te
conducă spre această sursă uriaș� ă de putere. Dacă le faci
sau nu reprezintă un indiciu bun pentru cât de dispus eș� ti
acum să accepț�i tot ce se află î�n lăuntrul tău. Dacă nu eș� ti,
nu te mustra prea tare. Î�nsă, ia-ț�i angajamentul că vei con-
tinua să lucrezi la asta. O cale de a face asta este să citeș� ti ș� i
să reciteș� ti această carte, precum ș� i altele de dezvoltare
personală, până când vei scăpa de sistemul de credinț�e ne-
gative care te ț�ine blocat î�n starea de neputinț�ă. Cei mai
mulț�i dintre noi suntem î�ncărcaț�i de condiț�ionări vechi,
care ne menț�in slăbiciunea. E nevoie de repetiț�ie constantă
pentru ca tiparele noi ș� i mai sănătoase să preia controlul.
Eș� ti construit de la natură să-ț�i foloseș� ti puterea per-
sonală. Când n-o faci, resimț�i stări de neajutorare, paralizie
ș� i depresie, care sunt indiciul că ceva nu merge cum ar tre-
bui. Ș� i tu, la fel ca noi toț�i, meriț�i tot ce este minunat ș� i cap-
tivant î�n viaț�ă. Iar aceste sentimente ies la iveală numai
când intri î�n contact cu sinele tău puternic.
Tu deții controlul! Tu deții controlul! Tu deții controlul! Tu deții
controlul! Tu deții controlul! Tu deții controlul! Tu deții controlul!
4
FIE CĂ O VREI SAU
NU... E A TA
Tu deții controlul! Tu deții controlul! Tu deții controlul! Tu
deții controlul! Tu deții controlul! Tu deții controlul! Tu deții
E ș� ti o „victimă”, sau î�ț�i asumi responsabilitatea pentru
propria viaț�ă? Foarte mulț�i dintre noi cred că î�ș�i asumă
responsabilitatea pentru viaț�a lor, când, de fapt, nu e aș� a.
Mentalitatea de „victimă” este foarte subtilă ș� i î�mbracă
multe forme. Odată ce vei î�nț�elege conceptele din acest ca-
pitol, vei î�nț�elege mai bine dinamica de a face faț�ă fricii.
Ideea de a-ț�i asuma responsabilitatea pentru propria
viaț�ă nu este, probabil, cu totul nouă pentru tine. De ani de
zile ai fost bombardat cu mesajul: ASUMĂ� -Ț� I RESPONSA-
BILITATEA PENTRU PROPRIA VIAȚ� Ă�.
Dar eu sunt convinsă că cei mai mulți dintre noi nu înțe-
leg cu adevărat ce înseamnă.
Pentru cei mai mulț�i dintre noi, oamenii „indepen-
denț�i”, a î�nsemnat că trebuie să obț�inem un loc de muncă,
să câș� tigăm bani suficienț�i pentru a ne î�ntreț�ine ș� i să nu
depindem de altcineva pentru supravieț�uire. Poate că e aș� a
sau poate că nu (cunosc mulț�i oameni „dependenț�i” care
î�nț�eleg secretul asumării responsabilităț�ii pentru propria
experienț�ă de viaț�ă), dar, fără î�ndoială, această concepț�ie
nu atinge miezul problemei, care este cu mult mai mare,
deș� i mai insesizabil. Haideț�i să analizăm câteva exemple.
__________________
Edward este un director extrem de bogat ș� i cu multă

putere, care trăieș� te î�ntr-o permanentă stare de anxietate.
Când i-am sugerat să ceară ajutor specializat, mi-a răspuns
că totul ar fi bine dacă oamenii din viaț�a lui s-ar schimba.

Dacă soț�ia lui ar fi mai iubitoare, dacă ș� eful lui nu s-ar mai
baza aș� a de mult pe el, dacă fiul lui nu s-ar mai droga – atunci
s-ar simț�i bine. Că simte că n-are niciun motiv să ceară ajutor;
este numai vina lor. Aș� adar î�ș�i asumă responsabilitatea
pentru propria experienț�ă de viaț�ă? Categoric, nu!
Obiectiv vorbind, Mara stă chiar pe acoperiș� ul lumii.
Are un loc de muncă grozav, locuieș� te î�ntr-un apartament
drăguț� ș� i are mulț�i prieteni ș� i iubiț�i. Nemulț�umirea ei con-
stantă este legată de fostul soț�: î�i face viaț�a amară, î�ntot-
deauna a fost nedrept cu ea, nu plăteș� te niciodată pensia
alimentară pentru copii. Î� n plus, fiul ei se î�ntoarce î�mpo-
triva ei, acuzând-o că este egoistă... ș� i tot aș� a... ș� i tot aș� a... ș� i
tot aș� a. Aș� adar î�ș�i asumă responsabilitatea pentru propria
experienț�ă de viaț�ă? Categoric, nu!
Cunosc mulț�i oameni singuri sau divorț�aț�i care se plâng
î�n mod constant de foș� tii soț�i sau fostele soț�ii, de ș� efii lor,
de singurătate, că nu au cu cine să iasă î�n oraș� ș� i aș� a mai
departe. Cunosc mulț�i oameni căsătoriț�i care se vaită î�n
permanenț�ă de copii, de lipsa banilor, de lipsa de comuni-
care, de soț� sau de soț�ie ș� i aș� a mai departe. Î�ș�i asumă vreu-
nul dintre ei realmente responsabilitatea pentru propria
experienț�ă de viaț�ă? Nici vorbă!
Cu toț�ii joacă, î�ntr-un fel sau altul, rolul victimei. Au cedat
puterea altcuiva sau către altceva. Nu uita că atunci când î�ț�i
cedezi puterea, te muț�i din ce î�n ce mai spre partea stângă
a graficului De-la-durere-la-putere, ș� i, î�n consecinț�ă, ajungi
să te simț�i paralizat când î�ncerci să faci faț�ă fricii.
La un nivel mai evident, dacă ai un loc de muncă pe
care î�l urăș� ti, dacă eș� ti singur ș� i vrei să te căsătoreș� ti, dacă
te găseș� ti î�ntr-o relaț�ie jalnică ș� i vrei să-i pui capăt, dacă
FIE CĂ O VREI SAU NU... E A TA 65
fiica ta î�ț�i scoate peri albi î�nainte de vreme ș� i dacă, î�n gene-
ral vorbind, nimic nu pare să meargă aș� a cum vrei, ș� i tu joci
rolul de victimă. Nu e de mirare că te simț�i temător – victi-
mele sunt lipsite de putere!
ADEVĂ� RUL ESTE CĂ� TU CHIAR DEȚ� II CONTROLUL –
CONTROLUL ABSOLUT. Dintr-un motiv sau altul, tu alegi,
conș� tient sau inconș� tient, să rămâi la un loc de muncă oribil,
tu alegi să-ț�i urăș� ti viaț�a fiindcă eș� ti singur, tu alegi să ră-
mâi î�ntr-o relaț�ie distructivă, tu alegi să o laș� i pe fiica ta să
te î�nnebunească, tu alegi să sabotezi tot ce este bun î�n via-
ț�a ta... sau orice altceva e valabil pentru tine. Ș� tiu că e dificil
să accepț�i că tu reprezinț�i cauza sentimentelor care î�ț�i ră-
pesc bucuria de a trăi. Este foarte neliniș� titor să î�ncepi să
te vezi ca pe cel mai mare duș� man al tău. Pe de altă parte,
înțelegerea acestui fapt reprezintă cea mai mare binecu-
vântare. Dacă ș� tii că poț�i să-ț�i creezi propria suferinț�ă, e
logic că poț�i să-ț�i creezi ș� i propria fericire.
Cum asumarea responsabilităț�ii pentru propria expe-
rienț�ă de viaț�ă este un concept ambiguu, voi explica ele-
mentele unui mod de viaț�ă mai plin de putere. Observă că
am avut grijă să nu-ț�i cer să crezi că eș� ti responsabil pen-
tru toate experienț�ele din viaț�ă (deș� i unii ar putea afirma
că eș� ti). Î�n schimb, î�ț�i cer să crezi că tu eș� ti cauza tuturor
experienț�elor de viaț�ă, asta î�nsemnând că tu eș� ti cauza tutu-
ror reacț�iilor tale la tot ce ț�i se î�ntâmplă. Mai multe despre
asta î�n capitolul următor ș� i î�n capitolul 9.
Î�n timp ce citeș� ti următoarele ș� apte definiț�ii ale asu-
mării responsabilităț�ii, continuă să-ț�i reaminteș� ti că, ori de
câte ori nu-ț�i asumi responsabilitatea, te pui î�ntr-o poziț�ie
de durere ș� i, prin urmare, î�ț�i reduci capacitatea de a face
faț�ă fricii î�n viaț�ă.
1. Asumarea responsabilității înseamnă să nu dai vina

niciodată pe altcineva pentru ce ești, ce faci, ce ai sau ce simți.
„Niciodată?”, te-ai putea î�ntreba. „Dar de data asta chiar
este vina lui” (sau vina ei, sau vina ș� efului, sau vina fiului
meu, sau vina economiei, sau vina mamei mele, sau vina
tatălui meu, sau vina prietenului meu!). „Chiar este!” Dacă
mi-a scăpat cineva sau ceva, adaugă-l tu pe listă. Până când
nu î�nț�elegi pe deplin că tu, nu altcineva, creezi ceea ce se
î�ntâmplă î�n mintea ta, nu î�ț�i vei controla niciodată viaț�a.
Iată câteva situaț�ii despre care am auzit la cursurile mele ș� i
î�ntrebările pe care aceste persoane ș� i le-au pus î�nainte de
a se muta spre o poziț�ie mai de putere.
Madeline
„Păi, î�n mod sigur a fost vina soț�ului meu că ultimii două-
zeci ș� i cinci de ani din viaț�a mea au fost atât de nefericiț�i!”
De ce ai ales să rămâi cu el? De ce n-ai putut să apreciezi

niciuna dintre chestiile drăguțe pe care le-a făcut pentru tine,
în loc să-i găsești numai vină? De ce ești atât supărată că lui
i se pare imposibil să comunice cu tine?
David
„Păi, î�n mod sigur a fost vina fiului meu că am atât păr alb,
de la câte griji mi-am făcut pentru el.”
De ce n-ai crezut că-și va găsi propriul drum? De ce simți

mereu nevoia să-l salvezi? De ce ai vrut ca el să realizeze ce
n-ai reușit tu, având astfel așteptări prea mari de la el? De ce
n-ai putut să-l lași să fie cine e?
Tony
„Păi, î�n mod sigur este vina pieț�ei locurilor de muncă
că am rămas blocat î�n jobul ăsta oribil.”
De ce nu vezi că alții își găsesc un loc de muncă, chiar

dacă piața muncii e atât de săracă? De ce nu-ți creezi mai
multă satisfacție la locul de muncă pe care-l ai deja? De ce
nu spui ce vrei la actualul loc de muncă, în loc să te plângi
întruna că nimic nu e cum trebuie. De ce nu ești hotărât să
faci tot ce poți mai bine?
Alice
„Păi, î�n mod sigur este vina copiilor că nu avansez î�n
carieră.”
De ce nu observi că alți oameni cu copii înaintează în

carieră, iar copiii lor sunt bine? De ce n-ai acceptat oferta
soțului tău de a te ajuta cu copiii, dacă vrei să muncești? De
ce n-ai depus niciun efort să dobândești niște deprinderi
care chiar te-ar ajuta să obții un loc de muncă pe placul tău?
Dacă suferi fiindcă te-ai identificat cu vreuna dintre po-

veș� tile de mai devreme, bine. Asta nu face decât să indice
o zonă la care trebuie să lucrezi. Ceea ce trebuie să-ț� i
aminteș� ti este că, atunci când dai vina pe o forț� ă exte-
rioară pentru propriile experienț�e de viaț�ă, î�ț�i cedezi, la
propriu, toată puterea, creându-ț�i astfel durere, paralizie
ș� i depresie.
2. Asumarea responsabilității înseamnă să nu te învino-

vățești. Ș� tiu că sună contradictoriu, dar nu este. Orice î�ț�i
răpeș� te puterea sau plăcerea te face victimă. Nu te trans-
forma singur î�n victimă.
Pentru unii, asta e mai dificil decât să nu-i î�nvinovăț�ească
pe ceilalț�i. Odată ce ai descoperit că tu ț�i-ai creat o mare
parte din nefericire, s-ar putea să ai tendinț�a să te pedep-
seș� ti ș� i să te î�njoseș� ti. „Uite că iar î�mi dau viaț�a peste cap.
Sunt incorigibil. Când o să mă î�nvăț� minte?”
Nici asta nu î�nseamnă că î�ț�i asumi responsabilitatea
pentru propria experienț�ă de viaț�ă. E important să î�nț�elegi
că tu te-ai străduit î�ntotdeauna cât ai putut de bine, având
î�n vedere persoana care erai la momentul respectiv. Acum,
că î�nveț� i un mod nou de a gândi, poț� i î�ncepe să percepi
lucrurile diferit ș� i să-ț�i schimbi multe dintre acț�iuni. N-ai
absolut niciun motiv să fii supărat pe comportamentul tău
din trecut, prezent sau viitor. Totul face parte din procesul
de î�nvăț�are – procesul prin care te muț�i De-la-durere-la-pu-
tere. Ș� i î�ț�i ia timp. Trebuie să ai răbdare cu tine. Nu trebuie
să te critici niciodată. Nimic nu este din „vina” ta. Da, tu eș� ti
cauza propriei nefericiri, dar n-ai niciun motiv să te î�nvinu-
ieș� ti. Te afli, pur ș� i simplu, pe calea către î�mplinirea lăuntri-
că, iar acesta este un proces î�ndelungat, bazat pe î�ncercare
ș� i eroare.
3. Asumarea responsabilității însemnă să fii conștient

de situația și de momentul în care NU îți asumi responsabi-
litatea, ca să te poți schimba în cele din urmă. Mie mi-a luat
ani să-mi dau seama că situaț�ia î�n care jucam cel mai adesea
rolul de victimă era cu bărbaț�ii din viaț�a mea. Î�mi amintesc
de multe seri petrecute cu prietenele mele, î�n care mă
plângeam ore î�n ș� ir de durerea pe care mi-o provocau băr-

baț�ii din viaț�a mea.
Acei „nemernici”, după cum î�i numeam eu î�n mod ipocrit,
făceau î�ntotdeauna câte ceva ca să-mi răpească fericirea.
Unul dintre ei î�ntârzia mereu, unul era incredibil de zgârcit,
unul nu câș� tiga destul, unuia î�i plăcea prea mult să joace
golf, unul nu voia să divorț�eze ș� i aș� a mai departe.
Am reuș� it să acumulez un nivel incredibil de supărare
ș� i ranchiună la adresa lor. Ore î�ntregi petrecute la telefon
spunând: „Î�ț�i vine să crezi că a putut să...” Fireș� te că priete-
nele mele fidele î�mi î�mpărtăș� eau drama, aș� a cum ș� i eu le
î�mpărtăș� eam supărările legate de bărbaț�i. Eram Societatea
Văicăreț�elor. Nu ne plictiseam niciodată de poveș� tile celor-
lalte. Nu e de mirare: ne î�ntreț�ineam una alteia martiriul
de care, evident, ne bucuram ș� i aveam tot timpul dreptate!
Răsplata era că nu trebuia să ne creăm propria fericire –
puteam doar să-i î�nvinuim pe bărbaț�i că nu ne-o oferă.
Î�n această perioadă eram sigură că î�mi asum respon-
sabilitatea pentru propria viaț�ă. La fel ca prietena mea,
Mara, o duceam foarte bine. Aveam un apartament grozav,
eram cu totul „independentă”. Dar nu î�mi asumam respon-
sabilitatea pentru propria viaț�ă. Î�ncă aș� teptam ca bărbaț�ii
din viaț�a mea „să mă facă fericită”. Am î�nvăț�at î�n cele din
urmă că există o singură persoană pe lume care poate să
mă facă fericită, ș� i că aceea sunt EU. Î�n mod ironic, numai
dându-mi seama de asta, am putut, pentru prima oară, să
am o relaț�ie grozav de benefică.
Acum ș� tiu că atunci când mă supăr pe soț�ul meu, tre-
buie să mă î�ntreb: „Ce nu fac ș� i aș� putea să fac î�n viaț�a mea,
dar î�l î�nvinuiesc pe el că nu face pentru mine?” (Mai citeș� te
asta o dată! „Ce nu fac ș� i aș� putea să fac î�n viaț�a mea, dar î�l
î�nvinovăț�esc pe el că nu face pentru mine?”) Acum mă

prind repede despre ce e vorba. Fie mă obsedează banii,
fie mă simt nesigură, fie nu-mi fac destul de lucru, fie mă
aș� tept ca el să „rezolve” ceva cu care eu nu mă descurc, fie
altceva.
Odată ce î�mi dau seama ce fac, pot să mă apuc să corec-
tez. Pe măsură ce corectez acel ceva ce trebuie rezolvat î�n
viaț�a mea, toată supărarea mea pe ceilalț�i dispare. Fiica
mea, Leslie, observa recent cât de fantastică este căsătoria
mea. „Da”, i-am spus. „E uimitor ce perfect devine Mark când
nu mai aș� tept de la el să se ocupe de viaț�a mea!”
Asta nu vrea să î�nsemne că nu eș� ti î�ndreptăț�it să con-
sideri că partenerul trebuie să-ț�i asigure nevoile de bază –
nevoia de a fi sprijinit î�n dezvoltarea ta, nevoia de a fi
î�ncurajat din când î�n când, nevoia de a ș� ti că î�i pasă de tine
–, dar, când nu-ț�i controlezi viaț�a, nu contează câtă dragos-
te ș� i sprijin primeș� ti, că tot nu e de-ajuns. Devii un sac fără
fund. Bărbatul din viaț�a ta ar putea să stea ș� i-n cap pentru
tine, aș� a cum au î�ncercat unii bărbaț�i din viaț�a mea, că tot
nu e niciodată de-ajuns.
Aș� putea adăuga că, dacă cineva nu-ț�i asigură nevoile
de bază, ș� i anume să fii î�ncurajat ș� i iubit, cu siguranț�ă ț�i-ai
face un bine plecând. Dar î�ntâi trebuie să te î�ntrebi: „Este
din cauză că el e atât de groaznic sau că ea e atât de groaz-
nică, sau este din cauză că eu nu-mi asum responsabilita-
tea pentru propria experienț�ă de viaț�ă?” Dacă alegi pur ș� i
simplu să nu-ț�i petreci restul vieț�ii cu această persoană,
asta î�nseamnă, de asemenea, că î�ț�i asumi responsabilitatea
de a-ț�i trăi viaț�a mai departe, cu intenț�ia de a găsi un par-
tener compatibil.
Un indiciu că î�ți� asumi realmente responsabilitatea apare

când nu mai simț�i decât puț�ină supărare sau chiar deloc la
adresa acestei persoane. Î�ț�i dai seama că tu ai ales, î�n trecut,
să fii acolo, iar acum alegi să pleci. Nu e deloc vina celuilalt.
El sau ea face ce tot ce poate, având î�n vedere propriul ni-
vel de dezvoltare personală. Supărarea este indiciul că nu
î�ț�i asumi responsabilitatea.
Relaț�ia cu o persoană este numai o zonă î�n care poț�i
să-ț�i cedezi puterea. Este important să priveș� ti la toate ce-
lelalte zone ale vieț�ii tale, pentru a observa î�n care dintre
ele nu î�ț�i asumi responsabilitatea. Indiciile tale vor fi unele
dintre următoarele semne:
supărarea nerăbdarea
indispoziția lipsa bucuriei
învinuirea celorlalți oboseala
durerea încercarea de a-i controla pe alții
lipsa de concentrare obsesia
autocompătimirea dependențele
invidia critica
neputința dezamăgirea
o stare permanentă de incerti- gelozia
tudine
Nu este o listă completă, dar î�nț�elegi ideea. De câte ori ai unul

dintre aceste sentimente, află ce nu faci tu î�n viaț�ă, de ai
ajuns să ai primeș� ti respectivul semnal grăitor. Vei fi sur-
prins cât de uș� or este să localizezi punctul î�n care renunț�i
la responsabilitate.
4. Asumarea responsabilității înseamnă să te ocupi de

Gura-Spartă. Este vocea aceea mică din mintea ta, vocea
care î�ncearcă să te î�nnebunească – ș� i adesea reuș� eș� te! Pun
pariu că unii dintre voi nici nu ș� tiu de existenț�a ei (eu am

fost ș� ocată când am devenit conș� tientă de prezenț�a ei), dar
vă garantez că aceasta reprezintă cheia tuturor fricilor.
Este vocea care anunț�ă nenorociri, neajunsuri ș� i pierderi.
Suntem atât de obiș� nuiț�i cu prezenț�a ei, î�ncât adesea nici
nu observăm că ne vorbeș� te. Dacă nu eș� ti conș� tient de
Gura ta Spartă, ea sună cam aș� a:
Dacă-l sun, poate o să creadă că sunt prea insistentă,

dar, dacă nu-l sun, poate o să creadă că nu sunt interesa-
tă. Dar, dacă-l sun ș� i are mesageria pornită, o să mă î�n-
treb pe unde e, ș� i asta o să-mi strice toată seara, fiindcă o
să î�mi î�nchipui că a ieș� it cu altă femeie; dar dacă nu-l sun
tot o să mă î�ntreb. Poate n-ar trebui să ies î�n seara asta.
S-ar putea ca el să mă sune, ș� i apoi o să creadă că am ieș� it
cu altcineva ș� i o să creadă că nu-mi pasă. Dar dacă-l sun,
atunci o să ș� tie că mă interesează pe bune ș� i o să î�nceapă
să dea î�napoi. Mă-ntreb de ce n-a sunat. Poate am fost
prea rece după-amiază, când am dat de el la masă. Poate
trebuia să fi fost mai cordială. Măcar de-aș� fi fost î�mbră-
cată cu ceva mai atrăgător. Arăt atât de grasă î�n hainele
astea! Ș� i machiajul era î�ngrozitor. Mi s-a părut că a fost
puț�in cam rece. Mă-ntreb dacă a fost aș� a, fiindcă a auzit
că am ieș� it cu Allen ieri seară. Păi, nu cred că ar trebui să
se aș� tepte să stau acasă î�n fiecare seară ș� i să aș� tept să mă
sune. Are mult tupeu dacă se aș� teaptă la aș� a ceva. Data
viitoare când î�l văd, o să-l î�ntreb de ce nu m-a sunat. Tre-
buia să mergem la film săptămâna asta ș� i nici nu ș� i-a
adus aminte. O să-i bat obrazul pentru lipsa asta de res-
ponsabilitate. N-o să-l critic, dar cu siguranț�ă o să-i spun
ce simt...
Sau aș� a:
Sunt foarte supărat că ș� eful nu m-a chemat ș� i pe mine

la ș� edinț�a de azi dimineaț�ă. Chiar nu apreciază munca pe
care o fac pentru el. Ceilalț�i pierd vremea toată ziua, ș� i
sunt invitaț�i la ș� edinț�ă. Poate o să î�ncerc ș� i eu să pierd
vremea, să vedem dacă î�i place. Nu e deloc rentabil să dai
ce ai mai bun din tine la muncă. Nu eș� ti niciodată răsplă-
tit pentru că munceș� ti din greu. E rentabil să fii un mare
manipulator, ca toț�i ceilalț�i. Nu mai eș� ti apreciat dacă
munceș� ti din greu ș� i cinstit. O să-i arăt eu lui! O să-mi
caut alt loc de muncă. Dar piaț�a locurilor de muncă e atât
de î�ngrozitoare î�n clipa asta, că n-o să găsesc nimic. Ce
bine era dacă î�mi luam diploma de masterat – aș� fi avut
ș� anse mai mari. Chiar sunt blocat aici... nimeni nu mai
angajează oameni peste patruzeci de ani. Contează mult
pe cine cunoș� ti. Dacă părinț�ii mei ar fost bogaț�i, aș� fi pu-
tut să socializez cu oameni care au ceva influenț�ă. Mă
simt de-a dreptul folosit. Nu pot să cred că m-au exclus
de la ș� edinț�ă. Cine se crede? Mi se î�ntâmplă tot timpul
chestii de felul ăsta...
Nu e de mirare că atât de mulț�i dintre noi nu suportă

să fie singuri ș� i nu pot să stea î�ntr-o î�ncăpere fără să dea
drumul la televizor sau la radio, ca să le ț� ină companie.
Orice, numai să scapi de nebunia asta! Fii sigur că această
„nebunie” pare să fie o etapă inevitabilă î�n procesul de dez-
voltare. Cu toț�ii suntem victimele propriilor Guri-Sparte la
un moment dat î�n viaț�ă.
Acum, fiindcă ș� tii că există, vei observa că nici nu poț�i
s-o opreș� ti – cel puț� in nu deocamdată. Vestea bună este
că există căi foarte eficiente de a scăpa de acest fel de
negativism, căi ce vor fi discutate î�n capitolele următoare.

Deocamdată, observă doar că Gura ta Spartă te transformă
î�ntr-o victimă ș� i ia-ț�i angajamentul s-o î�nlocuieș� ti cu o voce
iubitoare. Nu trebuie să-ț�i petreci timpul cu duș� manii,
chiar dacă ei sunt î�n lăuntrul tău. Apropo, odată ce vei scăpa
de negativismul adus de Gura-Spartă, vei î�ncepe cu adevă-
rat să te simț�i bine singur.
5. Asumarea responsabilității înseamnă să fii conștient

de răsplata care te menține „blocat”. Răsplata explică moti-
vul pentru care alegem să continuăm acele lucruri pe care
nu ni le dorim î�n viaț�ă. Odată ce vei î�nț�elege răsplata, pro-
priul comportament va căpăta sens pentru tine. Să-ț�i dau
câteva exemple:
Jean
Jean simț�ea că e realmente blocată la locul de muncă
ș� i-ș� i dorea cu disperare să scape de acolo. Se considera o
victimă. Săraca Jean! Gura ei Spartă juca î�ntruna jocul „ce
bine ar fi dacă...”. Dar dacă piaț�a locurilor de muncă ar fi
mers puț�in mai bine, atunci n-ar mai fi avut probleme. Dar
dacă ar fi avut calificări mai bune, atunci ar fi avut ș� anse
mai multe. Ce o ț�inea pe Jean cu adevărat la locul de mun-
că? Care era răsplata?
E limpede că Jean se simț�ea confortabil să rămână î�n
postura de victimă. Nu trebuia să facă faț�ă unui posibil re-
fuz dacă î�ș�i căuta un nou loc de muncă. Deș� i o ura, munca
ei era uș� oară. Ș� tia că face faț�ă; nu trebuia să se î�ndoiască de
propria competenț�ă. Î�ș�i făcea orele de program ș� i nu tre-
buia să mai depună alt efort. Iar locul de muncă era relativ
sigur.
Odată ce Jean a devenit conș� tientă de răsplata ei, a avut

cel puț�in trei opț�iuni. Prima era să rămână unde era ș� i să
fie nefericită. A doua era să rămână unde era ș� i să aleagă să
se bucure de munca ei. A treia era să aleagă să găsească un
loc de muncă mai mulț�umitor.
Ce-a făcut î�n cele din urmă? După ce a î�nț�eles care era
răsplata ei reală, a putut să scape ș� i să-ș� i găsească un nou
loc de muncă. Cât timp era î�n postura de victimă, era blocată.
Când ș� i-a dat seamă că alegea să rămână datorită acestei
recompense, și nu datorită lui „Ce bine ar fi dacă...” al ei, a
putut să facă o schimbare.
Kevin
Kevin e despărț�it de soț�ia lui de cinci ani. Deș� i ș� i-a găsit
pe altcineva cu care voia să se căsătorească, n-a putut să le
spună soț�iei ș� i copiilor că vrea să divorț�eze. Când noua lui
iubită l-a ameninț�at că-l părăseș� te, a cerut ajutor calificat.
Povestea de „victimă” pe care i-o spunea Gura lui Spartă
era aceea că soț�ia lui avea să se sinucidă, copiii n-aveau să-i
mai vorbească niciodată, iar părinț�ii aveau să-l renege. Săra-
cul Kevin! El chiar credea toate astea ș� i era paralizat de vină.
Cu ajutorul psihoterapeutului, nu i-a luat mult timp să-ș� i
dea seama că adevărata problemă era propria frică de a
renunț�a. Deș� i n-o mai iubea pe soț�ia lui, aceasta reprezen-
ta, din punct de vedere psihologic, „acasă”, iar lui î�i era frică
să taie legătura cu totul. Aceasta era răsplata lui dacă ră-
mânea blocat.
Când Kevin ș� i-a dat seama că propria-i frică iraț�ională
î�l oprea, a î�nceput imediat procedurile de divorț�. Bineî�nț�eles
că soț�ia nu s-a sinucis, copiii au vorbit cu el î�n continuare,
iar părinț�ii nu l-au renegat. Se î�ntrebau ce i-a luat aș� a mult!
Ideea e că, odată ce ș� i-a dat seama că motivul pentru care

alegea să rămână căsătorit era răsplata, sentimentul de vină
i-a dispărut ș� i a putut să acț�ioneze.
Tanya
Tanya era veș� nic bolnavă, ceea ce o î�mpiedica să facă
multe dintre lucrurile pe care le dorea î�n viaț�ă. Ea chiar se
considera o „amărâtă”, î�nzestrată cu un trup bolnăvicios.
O victimă î�n toată puterea cuvântului, dacă ai mai pomenit
aș� a ceva. La unul dintre workshopurile mele, am cerut gru-
pului să spună î�n ce consta răsplata pentru care rămâneau
blocaț�i î�n situaț�iile care î�i deranjau.
Tanya n-a putut să descopere nicio răsplată care venea
din faptul că era bolnavă tot timpul... până când n-a ajutat-o
grupul. Ei i-au arătat că boala atrăgea multă atenț�ie asupra
ei ș� i că n-o lăsa să iasă î�n lume ș� i să-ș� i asume riscuri. La î�nce-
put a negat, dar î�n cele din urmă a recunoscut că ce spuneau
ei era cumva adevărat.
Tanya nu ș� i-a considerat niciodată sănătatea ș� ubredă
o formă de manipulare, deș� i subconș� tientul ei ș� tia exact ce
face. Pe când era copil, boala reprezenta singurul mijloc
prin care i se acorda atenț�ie. Conș� tientizarea recompensei
a constituit imboldul de care avea nevoie pentru a-ș� i trans-
forma viaț�a. Dându-ș� i seama că, probabil, ea era cea care
î�ș�i făcea sănătatea ș� ubredă, a făcut o mulț�ime de schimbări
î�n propria viaț�ă.
Î�n primul rând, ș� i-a modificat dieta ș� i s-a î�nscris la o
sală de sport. La fel de important – poate mai important –
le-a cerut persoanelor importante din viaț�a ei s-o ajute,
„răsplătind-o” numai atunci când se simț�ea bine ș� i ignorând-o
atunci când se simț�ea rău. După ce au exersat asta un pic,
i-au făcut pe plac. A î�nceput să-ș� i stabilească anumite sco-

puri î�n muncă ș� i să se forț�eze să le atingă, chiar ș� i când se
simț�ea rău. A î�nceput să facă multe dintre exerciț�iile pozi-
tive din această carte – cum ar fi să folosească afirmaț�ii ș� i
î�nregistrări audio inspiraț�ionale.
Când ș� i-a dat seama pe deplin de răsplata ei pentru că
era bolnavă, Tanya a putut să aleagă: dorea să primească
atenț�ie când se simț�ea rău toată viaț�a sau dorea să găseas-
că o cale mai mulț�umitoare de relaț�ionare cu oamenii ș� i cu
scopurile din viaț�ă? Voia să fie un observator al vieț�ii sau
un participant? A ales ultima variantă... iar boala nu mai
reprezintă o problemă î�n viaț�a ei.
Din aceste studii de caz, se vede ce putere au recompense-

le ascunse asupra propriei vieț�i. Nu e greu să le descoperi,
odată ce î�ț�i dai seama că ele există. E suficient pur ș� i simplu
să te aș� ezi, să iei un creion ș� i o hârtie ș� i să faci o listă. Câte-
odată sunt evidente pentru ceilalț�i, dar ascunse propriei
priviri. Dacă nu le găseș� ti, roagă un prieten să te ajute. Vei
fi surprins să afli că prietenii tăi ș� tiu mai multe despre mo-
tivele tale decât tine.
6. Asumarea responsabilității înseamnă să-ți dai seama

ce vrei de la viață și să acționezi pe această bază. Stabileș� te-ț�i
scopurile – apoi dă-i drumul ș� i lucrează pentru a le atinge.
Dă-ț�i seama î�n ce fel de spaț�iu ț�i-ar plăcea să locuieș� ti...
ș� i apoi creează-l. N-ai nevoie de bani mulț�i pentru a-ț�i crea
un cămin liniș� tit ș� i primitor.
Uită-te î�n jur ș� i vezi pe cine ț�i-ar plăcea să incluzi î�n
cercul tău de prieteni... apoi ia telefonul ș� i faceț�i planuri să
vă î�ntâlniț�i. Nu aș� tepta să te sune ei.
Priveș� te-ț�i mai î�ndeaproape corpul. Gândeș� te-te ce tre-

buie să faci pentru a crea un corp care să arate sănătos ș� i
pe care să-l simț�i sănătos… apoi acț�ionează.
Cei mai mulț�i dintre noi nu-ș� i „sculptează” viaț�a. Accep-
tăm ce se iveș� te pe drum... ș� i apoi ne văicărim. Mulț�i dintre
noi î�ș�i petrec viaț�a aș� teptând – aș� teptând perechea perfec-
tă, aș� teptând locul de muncă perfect, aș� teptând să apară
prietenii perfecț�i. N-ai niciun motiv să aș� tepț�i ca cineva să-ț�i
dea ceva î�n viaț�ă. Ai puterea să creezi orice ai nevoie. Dacă
eș� ti hotărât, ai scopuri clare ș� i acț�ionezi, e doar o problemă
de timp.
7. Asumarea responsabilității înseamnă să fii conștient

de multiplele opțiuni pe care le ai în orice situație.
Unul dintre cursanț�ii mei a spus-o aș� a: „Din momentul
î�n care î�mi sună ceasul dimineaț�a, am doar o oră ș� i jumăta-
te la dispoziț�ie ș� i î�mi dau seama că de mine depinde cum
î�mi voi î�ncepe ziua. De mine depinde dacă trag jaluzelele ș� i
las lumina să intre sau bâjbâi pe î�ntuneric. E decizia mea să
stau î�n pat ș� i să spun: Bleah, nu vreau să mă scol, să mă duc
la muncă. N-am terminat raportul pe care trebuia să-l citesc
azi. Sau este decizia mea să stau î�n pat ș� i să-mi formulez un
discurs pozitiv î�n minte, aș� teptând cu nerăbdare ziua care
î�ncepe. E decizia mea să dau drumul la muzică ș� i să dansez,
î�n loc să mă î�ncarc cu negativismul de la ș� tiri sau să ascult
Gura-Spartă cea negativistă. Depinde de mine dacă mă î�n-
grijorez că nu sunt î�n cea mai bună formă fizică sau dacă
î�mi spun că sunt pe cale să-mi clădesc un corp grozav. Î�n-
treaga zi depinde de mine!”
Trăind viaț�a de zi cu zi, e important să-ț�i dai seama că
tu alegi cum te simț�i î�n fiecare moment. Când î�ț�i apare î�n
viaț�ă o situaț�ie dificilă, e posibil să-ț�i asculț�i gândurile ș� i să

spui: „OK, alege”. Te vei face nefericit sau mulț�umit? Î�ț�i vei
imagina sărăcie sau abundenț� ă? Te vei dispreț� ui fiindcă
te-ai supărat pe soț�ul tău sau vei observa de ce erai nesigu-
ră la momentul respectiv ș� i vei discuta cu el? Tu alegi,
fără î�ndoială. Alege varianta care contribuie cel mai mult
la dezvoltarea ș� i la pofta ta de viaț�ă.
Iată ș� i alte tipuri de opț�iuni:
Prietena ta hotărăș� te să nu meargă cu tine î�n excursia pe

care aț�i plănuit-o î�mpreună. Te superi rău... SAU... î�nț�elegi
că are motivele ei ș� i găseș� ti pe altcineva să meargă cu
tine, sau te duci singură ș� i te distrezi de minune!
Soț�ul tău este alcoolic. Î�ț�i petreci î�ntreaga viaț�ă î�ncercând
să-l schimbi sau î�l cerț�i aspru. ...SAU... participi la î�ntâlni-
rile Alcoolicilor Anonimi ș� i î�nveț�i să te schimbi tu.
Gripa te-a făcut să ratezi marea î�ntrunire la care trebuia
să participi. Eș� ti sigur că asta î�nseamnă sfârș� itul carierei
tale... SAU... î�ț�i dai seama că ai nenumărate căi de a-ț�i con-
strui o carieră de succes.
Vizita pe care o faci î�n î�nsorita Californie este plină de
nori de ploaie. Te plângi de ghinionul tău î�ntreaga excur-
sie... SAU... găseș� ti un mod de a petrece oricum o vacanț�ă
minunată.
După cum ai văzut, alegerea e î�n mâinile tale. Pe mă-

sură ce vei continua să citeș� ti, î�ț�i vei spori capacitatea de
a te plasa pe latura pozitivă a oricărei situaț�ii. Ț� ine minte
că acest mod de gândire nu scuză comportamentul neco-
respunzător din partea celorlalț� i. Doar î�ț� i permite să
duci o viaț� ă mai mulț� umitoare. Asumarea deplină a
responsabilităț�ii pentru propria experienț�ă de viaț�ă este

un proces care cere mult exerciț�iu. Eu î�ncă lucrez la asta î�n
fiecare zi, după atâț�ia ani... ș� i î�n fiecare zi viaț�a mea e din ce
î�n ce mai bună, ș� i mai bună. Ideea este să î�ncepi. Vei î�ncepe
imediat să te simț�i mai bine.
Următoarele ș� ase exerciț�ii te vor ajuta să te simț�i sem-

nificativ mai puternic î�n faț�a propriilor frici:
1. Enumeră toate recompensele obț�inute din blocajul

dintr-o anumită zonă a vieț�ii tale. Ce nu trebuie să î�nfrunț�i?
Ce nu trebuie să faci? Ce confort obț�ii? De ce imagine te
agăț�i? Fii sincer cu tine, pe cât de mult posibil. Când eș� ti
conș� tient de ceea ce faci, vei renunț�a automat la o mare
parte din comportamentul de robot. Te vei conduce tu î�n-
suț�i, î�n loc să fii condus.
2. Fii conș� tient de toate opț�iunile pe care le ai de-a

lungul fiecărei zile. Când te confrunț�i cu o situaț�ie dificilă,
ia loc ș� i notează î�ntr-un carneț� el toate modalităț� ile posi-
bile î�n care ai putea să acț�ionezi ș� i să te simț�i î�n această
privinț�ă. Î�nchide ochii ș� i imaginează-te mulț�umit î�n legătu-
ră cu respectiva situaț�ie... apoi trist... apoi indignat... apoi
amuzat... apoi grav... apoi imaginează-ț�i că o abordezi cu
lejeritate... ș� i aș� a mai departe. Vei î�ncepe să vezi cât de uș� or
e să-ț�i schimbi punctul de vedere – ș� i, prin urmare, senti-
mentele. Deț�ii controlul.
De fiecare dată când eș� ti supărat, fii conș� tient de alter-
nativele pe care le ai la dispoziț�ie. Î�ncă o dată, transformă
totul î�ntr-un joc. Î�n niciun caz nu te critica singur că eș� ti
supărat. E un indiciu grozav despre unde anume trebuie să

î�ncepi să-ț�i asumi responsabilitatea.
3. Î�ncepe să observi ce spui î�n conversaț�iile cu prietenii.

Vezi dacă te plângi mult de alț�i oameni, dacă spui lucruri
de genul: „Î�ț�i vine să crezi că Jill a î�ntârziat iar la cină? Ne-am
certat mai rău ca niciodată – chiar la restaurant”. Dacă î�ț�i
sună familiar, vezi dacă nu poț�i să priveș� ti altfel situaț�ia,
aș� a î�ncât să î�nveț�i ceva nou despre tine î�nsuț�i. De exemplu:
„Observ că, atunci când Jill î�ntârzie, mă supăr rău de tot.
Mă î�ntreb de ce mă simt aș� a. Cred că este din cauză că ea
nu pare să aibă niciun pic de respect pentru timpul meu.
Pe de altă parte, cumva î�mi place asta. Mă face să mă simt
superior, fiindcă am tot timpul ceva de care să mă plâng...”
4. Enumeră î�ntr-un carneț�el multiplele opț�iuni pe care

le ai dispoziț�ie ș� i care pot transforma actualele experienț�e
supărătoare î�ntr-unele pozitive. Folosind exemplul cu î�n-
târzierea lui Jill, ce alegeri ai face?
Ai putea să nu te mai î�ntâlneș� ti cu ea; să vii mai târziu,
ș� tiind că ș� i ea va î�ntârzia; să î�ț�i aduci ceva interesant de citit;
să te relaxezi. Dacă î�ntâlnirea la o oră fixă este esenț�ială, ai
putea să-i spui, pur ș� i simplu, că, dacă nu ajunge la ora stabi-
lită, n-o mai aș� tepț�i. N-ai niciun motiv să te superi.
Secretul este să nu-i î�nvinuieș� ti pe alț� ii pentru indis-
poziț� ia ta. Asta nu î�nseamnă că scuzi comportamentul
celorlalț� i, ci doar să nu-i dai voie să fie cauza indispoziț�iei
tale.
Î�n orice situaț�ie există cel puț�in treizeci de moduri de
a-ț�i schimba punctul de vedere. Transformă asta î�ntr-un
alt joc – jocul „schimbă-ț�i punctul de vedere”. Joacă-l cu un

prieten; să ai un „tovarăș� de dezvoltare” este foarte tonic.
5. Î�ncepe să observi ce fel de daruri primeș� ti din situ-

aț�iile pe care le-ai considerat î�ntotdeauna „proaste”. De
exemplu, dacă tot mai suferi după divorț� , î�ncepe să te con-
centrezi pe ce s-a î�ntâmplat bun î�n timpul căsătoriei ș� i pe
lucrurile bune care au venit ca rezultat al divorț�ului, cum
ar fi prieteni noi, un mod nou de administrare a banilor,
libertate, mai puț�ină dependenț�ă.
6. Asta e foarte grea! Vezi dacă poț�i să laș� i să treacă o

săptămână fără să critici pe nimeni sau să te plângi de ni-
mic. Vei fi surprins cât de greu e. Vei fi surprins ș� i să afli cât
de mult critici ș� i cât te plângi. Apropo, când nu-i vei mai
critica pe oamenii din viaț�a ta, ț�i se va părea că nu mai ai
nimic de vorbit cu prietenii tăi. Să te plângi e un obicei ș� i
trebuie î�nlocuit cu ceva mai pozitiv. Asta ia ceva timp ș� i inge-
niozitate, dar î�ț�i va aduce mai mult satisfacț�ie ș� i bucurie.
Șapte moduri de a-ți recâștiga puterea

1. Evită să arunci vina pe forț�e exterioare pentru sen-
timentele tale negative privind viaț�a. Nimic din ex-
terior nu-ț�i poate controla gândirea sau acț�iunile.
2. Evită să te î�nvinuieș� ti că nu deț�ii controlul. Tu faci
ce poț�i mai bine ș� i te afli pe calea către recâș� tigarea
puterii.
3. Fii conș� tient când ș� i unde joci rolul de victimă. Î�nvaț�ă
care sunt indiciile care î�ț�i spun că nu eș� ti responsa-
bil pentru ce eș� ti, ce ai, ce faci sau ce simț�i.
4. Familiarizează-te cu cel mai mare duș� man al tău:

Gura-Spartă. Foloseș� te exerciț�iile din cartea de faț�ă
ca s-o î�nlocuieș� ti cu un prieten intern iubitor.
5. Dă-ț� i seama care sunt recompensele care te ț� in
„blocat”. Paradoxal, odată ce le găseș� ti, probabil că
te vei putea „debloca” rapid.
6. Hotărăș� te ce vrei de la viaț�ă ș� i acț�ionează î�n acest
sens. Nu mai aș� tepta să facă cineva asta. Vei aș� tep-
ta mult ș� i bine.
7. Fii conș� tient de multiplele opț�iuni pe care le ai – ș� i
î�n ceea ce faci, ș� i î�n ceea ce simț�i – î�n orice situaț�ie
care apare. Alege calea care contribuie la dezvolta-
rea ta ș� i te face să te simț�i î�mpăcat cu tine ș� i cu
ceilalț�i.
Sunt o persoană puternică și demnă de respect! Sunt o
persoană puternică și demnă de respect! Sunt o persoană
puternică și demnă de respect! Sunt o persoană puternică
și demnă de respect! Sunt o persoană puternică și demnă
de respect! Sunt o persoană puternică și demnă de respect!
5
Sunt o persoană puternică și demnă de respect! Sunt o
persoană puternică și demnă de respect! Sunt o persoană
puternică și demnă de respect! Sunt o persoană puternică și
demnă de respect! Sunt o persoană puternică și demnă de
respect! Sunt o persoană puternică și demnă de respect! Sunt
POLLYANNA
o persoană puternică și demnă de respect! Sunt o persoană
E DIN NOU PE VAL
puternică și demnă de respect! Sunt o persoană puternică
și demnă de respect! Sunt o persoană puternică și demnă
de respect! Sunt o persoană puternică și demnă de respect!
„N u fi ca Pollyanna*!” De câte ori n-a î�ncercat cineva să
te critice folosind aceste cuvinte, când î�ncercai să fii optimist?
Ani de zile nu m-am î�ndoit că e ceva rău să fii ca Pollyanna.
Era ceva ce-mi fusese băgat î�n cap, î�n mod inconș� tient.
Î�ntr-o seară, î�n timp ce luam cina cu o prietenă, am î�n-
cercat cu fervoare s-o fac să vadă latura pozitivă î�n cazul
unei chestiuni pe care ea o percepea cu fervoare drept ne-
gativă. Dintr-odată, a remarcat cu dispreț�: „Ai î�nceput să
vorbeș� ti ca Pollyanna”. Spre surprinderea ei ș� i a mea, i-am
trântit-o: „Ș� i, mă rog, ce e aș� a groaznic la Pollyanna? De ce
e greș� it să te bucuri de viaț�ă, î�n ciuda obstacolelor din drum?
De ce e greș� it să priveș� ti către soare, î�n loc să vezi numai
nori ș� i tristeț�e? De ce e greș� it să vezi partea bună a tuturor
lucrurilor? Nu e nimic greș� it!”. Mi-am impus punctul de ve-
dere. „De fapt, de ce s-ar î�mpotrivi cineva acestui fel de
gândire?” am adăugat cu scepticism.
Ș� i, cu toate astea, o facem. Gândirea pozitivă este unul
dintre cele mai dificile concepte de transmis oamenilor.
Când î�mi prezint ideile despre gândirea pozitivă la cursuri
ș� i workshopuri, mulț�i dintre cursanț�i răspund imediat cu:
„O, dar nu e realist!” Când î�i î�ntreb de ce este gândirea
* Pollyanna este o poveste încântătoare despre o tânără care făcuse un

joc din a găsi „un motiv de bucurie” în toate aspectele negative care-i
apăreau în viață. De-a lungul anilor, acest fel de gândire „de tip Pollyan-
na” a fost considerat naiv și nerealist. (n.aut.)
negativă mai realistă, nu pot să-mi dea un răspuns. Se pre-

supune automat că atitudinea negativă este realistă, iar
cea pozitivă este nerealistă. La o privire mai atentă, asta e
nebunie curată.
Se pare că mai bine de 90% dintre motivele noastre de
grijă sunt inutile fiindcă acele lucruri rele nu se î�ntâmplă
niciodată. Asta î�nseamnă că sunt ș� anse ca mai puț�in de
10% din grijile noastre negative să fie î�ntemeiate. Dacă e
aș� a, nu e mai realist să ai o atitudine pozitivă decât una
negativă? Gândeș� te-te la viaț�a ta. Pot să pun pariu că cea mai
mare parte a aspectelor pentru care î�ț�i faci griji nu apar
niciodată. Deci, eș� ti realist când î�ț�i faci griji tot timpul? Nu!
Dacă te gândeș� ti mai bine, problema importantă nu este
care dintre cele două feluri de gândire e mai realistă, ci mai
degrabă: De ce să fii nefericit când poți să fii fericit? Dacă o
atitudine de tip Pollyanna face ca lumea ta ș� i a celor din
jurul tău să fie mai fericită, de ce să mai eziț�i, fie chiar ș� i o
secundă?
Haide să analizăm niș� te exemple ale acestor două atitu-
dini. Joan ș� i Mary erau amândouă casnice ș� i aveau patruzeci
ș� i ceva de ani, când soț�ii lor au murit pe neaș� teptate. Joan a
luat-o î�n tragic. Ani de zile a cerș� it compasiune din partea
tuturor, până când s-a ajuns î�n punctul î�n care nimeni nu a
mai vrut să se afle î�n preajma ei. A avut atunci „dovada” că
femeile singure nu sunt invitate nicăieri. S-a convins singură
că nu va mai găsi pe nimeni care s-o iubească ș� i, fireș� te,
atitudinea ș� i comportamentul ei chiar la asta duceau. Pen-
tru că soț�ul ei î�i lăsase bani doar cât să supravieț�uiască, a
hotărât că trebuie să trăiască din acea sumă, din moment
ce nimeni de vârsta ei n-ar găsi niciodată un loc de muncă.
S-a dus la câteva interviuri, dar, cu lipsa ei de entuziasm, e
POLLYANNA E DIN NOU PE VAL 89
de î�nț�eles că n-a obț�inut niciun job. Atitudinea negativă i-a

creat o viaț�ă „realistă” de nefericire.
Mary, pe de altă parte, a adoptat atitudinea de tip Polly
anna după moartea soț�ului ei. După o scurtă perioadă de
doliu, s-a ridicat ș� i a luat-o de la capăt. Era una dintre acele
persoane care cred cu adevărat că poț�i să scoț�i ceva bun
din orice situaț� ie. Ș� i ea rămăsese fără bani de rezervă, ș� i
s-a hotărât că venise vremea să iasă î�n lume ș� i să-ș� i câș� tige
singură banii.
Deș� i Mary nu mai lucrase până atunci, era î�ncrezătoare
că există un loc ș� i pentru ea pe piaț�a muncii. Făcuse mereu
muncă de voluntariat pentru colectare de fonduri ș� i î�i plă-
cuse enorm. Pe baza experienț�ei de voluntar, a aplicat pen-
tru un post de asistent la departamentul de colectare de
fonduri al unei fundaț�ii de caritate de mărime mijlocie. Î�n
răstimp de doi ani î�ș�i controla viaț�a pe de-a î�ntregul. De-a
lungul acestei perioade a cunoscut sentimentul unei creș� teri
ș� i dezvoltări cum nu mai cunoscuse până atunci. Deș� i nu
i-ar fi dorit moartea soț�ului său ș� i î�ncă î�i simte lipsa uneori,
î�ș�i dă seama că s-a dezvoltat enorm, ca urmare a nevoii
sale de a se descurca singură.
Spre deosebire de prietenii lui Joan, ai lui Mary n-au
exclus-o niciodată din planurile lor. De ce ar fi făcut-o? Ea
aducea tot timpul o senzaț�ie incredibilă de entuziasm ș� i
exuberanț�ă. Felul î�n care ș� i-a transformat tragedia î�n triumf
a servit drept model de inspiraț�ie pentru toată lumea. Con-
cepț�ia ei pozitivă a creat o viaț�ă foarte „realistă”, plină de
bucurie ș� i satisfacț�ie.
Nimic nu este realist sau nerealist – totul este ce gân-
dim noi despre o anumită situaț�ie. Noi ne creăm realitatea.
Ce legătură are asta cu frica? Are! Nu uita, să-ț�i stăpâneș� ti
frica î�nseamnă să treci de pe o poziț�ie de durere, pe una de

putere. Deș� i ambele femei aveau temeri, Joan le-a î�nfruntat
de pe o poziț�ie de durere, pe când Mary le-a î�nfruntat de pe
o poziț�ie de putere. Temerile lui Joan au dus-o la stagnare;
cele ale lui Mary au dus-o la dezvoltare.
Joan î�ncă se î�ngrijorează că n-are destui prieteni, că
va muri singură, că va termina banii. Tristeț�ea ei este de
rău augur. Ea chiar î�ș�i trăieș� te viaț�a pe partea stângă a gra-
ficului De-la-durere-la-putere: neputincioasă, deprimată,
paralizată.
Pe de altă parte, temerile lui Mary au dus la strângerea
unor sume mai mult decât suficiente pentru organizaț�ia ei,
la un interviu la televiziune î�n care s-a descurcat bine, la tipă-
rirea î�n timp util a unui newsletter ș� i la alte succese. Temerile
ei au caracteristici total diferite de cele ale lui Joan. Ea tră-
ieș� te pe partea dreaptă a graficului De-la-durere-la-putere:
relaxată, entuziastă ș� i motivată. Nu există absolut nicio î�n-
doială că, î�nvăț�ând să gândeș� ti pozitiv, vei ajunge din ce î�n ce
mai aproape de a-ț�i descoperi puterea.
Am î�nvăț�at un mod uimitor de a demonstra eficacitatea
gândirii pozitive versus negative de la Jack Canfield, coautor
al seriei Chicken Soup for Soul (Supă de pui pentru suflet)
ș� i preș� edinte al Seminarelor pentru respectul de sine, pe
care am folosit-o î�n workshopurile mele. Cer unei persoa-
ne să se ridice ș� i să stea î�n picioare î�n faț�a participanț�ilor la
curs. După ce mă asigur că nu are probleme cu braț�ele, î�i
cer voluntarului să strângă pumnul ș� i să î�ntindă un braț� î�n
lateral. Î�i spun apoi să reziste cu toată forț�a, î�n timp ce stau
î�n faț�a lui ș� i î�ncerc să-i î�mping î�n jos braț�ul î�ntins. N-am
reuș� it nici măcar o dată să î�mping cuiva braț�ul î�n jos de la
prima î�ncercare.
Î�i cer apoi să lase braț�ul î�n jos, să î�nchidă ochii ș� i să

repete de zece ori enunț�ul negativ: „Sunt o persoană slabă
ș� i nedemnă”. Î�i spun să simtă realmente că enunț�ul e ade-
vărat. După ce repetă enunț�ul de zece ori, î�i cer să deschidă
ochii ș� i să î�ntindă braț�ul exact ca mai î�nainte. Î�i reamintesc
să reziste cât de mult poate. Reuș� esc imediat să-i î�mping
braț�ul î�n jos. E ca ș� i cum l-ar fi părăsit toată forț�a.
Aș� vrea să fi putut să î�nregistrez expresia de pe feț�ele
voluntarilor când s-au trezit î�n imposibilitate de a rezista
apăsării mele. Câț�iva î�mi cer s-o fac din nou. „Nu eram pre-
gătit” este scuza lor. Când, ce să vezi, la fel se î�ntâmplă ș� i la
a doua î�ncercare – braț�ul este î�nfrânt cu puț�ină rezistenț�ă.
Toț�i rămân cu gura căscată. Î�i cer apoi voluntarului să mai
î�nchidă ochii o dată ș� i să repete de zece ori enunț�ul pozitiv:
„Sunt o persoană puternică ș� i demnă”. Î�i spun din nou să
simtă realmente aceste cuvinte. Î�ncă o dată î�i cer să î�ntindă
braț�ul ș� i să se opună apăsării mele. Spre uimirea lui (ș� i a
tuturor celorlalț�i), nu pot să-i clintesc braț�ul. De fapt, este
chiar mai greu de clintit decât prima oară când am î�ncercat
să-l î�mping î�n jos.
Dacă continui să alternez pozitivul cu negativul, obț�in
acelaș� i rezultat. Pot să î�mping braț�ul î�n jos după un enunț�
negativ, nu pot să-l î�mping după un enunț� pozitiv. Apropo
– pentru voi, scepticii – am î�ncercat acest experiment ne-
ș� tiind ce spunea voluntarul. Am ieș� it din sală, iar cursanț�ii
au stabilit dacă enunț�ul să fie negativ sau pozitiv. N-a con-
tat. Cuvintele slabe au î�nsemnat un braț� slab. Cuvintele pu-
ternice au î�nsemnat un braț� puternic. Este o demonstraț�ie
uluitoare a puterii cuvintelor pe care le pronunț�ăm. Cuvintele
pozitive ne fac puternici din punct de vedere fizic; cuvintele
negative ne fac slabi din punct de vedere fizic. Aspectul
uimitor al acestui experiment este că nu contează dacă cre-

dem î�n cuvintele respective sau nu. Simpla lor rostire face
ca sinele nostru să le creadă. E ca ș� i cum sinele nu ș� tie ce e
adevărat ș� i ce e fals. El nu face aprecieri. Doar reacț�ionează
la informaț�iile furnizate. Când aude cuvintele: „Sunt slab”,
sinele ne dă următoarele dispoziț�ii: „El (sau ea) vrea să fie
slab(ă) astăzi”. Când aude cuvintele: „Sunt puternic”, instruc-
ț�iunile către corpul tău sunt: „Vrea să fie puternic(ă) astăzi.”
Ce î�ți� spun toate acestea? NU Î�Ț�I MAI FURNIZA GÂ� NDURI
NEGATIVE. Gândurile negative î�ț�i răpesc puterea... ș� i asta
te paralizează, mai tare, din cauza fricii.
După cum ș� tii, gândirea pozitivă nu este un concept nou.
Î�n afară de Pollyanna, Norman Vincent Peale, Napoleon Hill,
Maxwell Maltz ș� i alț�ii au popularizat conceptul cu mulț�i ani
î�n urmă. Cărț�ile lor sunt actuale ș� i azi. Prin urmare, de ce
nu gândesc oamenii mai pozitiv? Eu cred că oamenii nu î�n-
ț�eleg care sunt cerinț�ele unei gândiri pozitive. Este necesar
un angajament special ș� i e nevoie de foarte mult exerciț�iu.
Ș� i, după ce î�ț�i iese perfect, e obligatoriu un program de
menț�inere. Nu ș� tiu pe nimeni care să fi reuș� it să-ș� i păstre-
ze permanent un mod „pozitiv” de gândire, fără exerciț�iu.
S-ar putea să existe asemenea oameni. Doar că eu, una, nu
i-am î�ntâlnit. Din experienț�a mea, dacă nu exersezi, pierzi
deprinderea. Aceasta este ideea pe care cei mai mulț�i oa-
meni nu par să o î�nț�eleagă.
Ș� tiu că nu pare corect că devii automat negativist când
î�ncetezi să mai faci exerciț�iile pozitive. Eu le asemăn cu
exerciț�iile fizice. Odată ce ajungi să ai corpul î�n formă, nu te
poț�i opri din antrenament. Î�n scurt timp, muș� chii î�ș�i pierd
tonusul ș� i dacă î�ntr-o vreme puteai să faci cincizeci de
abdomene, acum nu mai poț�i să faci decât douăzeci, maxi-

mum. Trebuie să perseverezi.
Ș� i cu procesele intelectului se î�ntâmplă la fel. Când re-
zolvarea problemelor, discuț�iile antrenante sau lectura fac
parte din viaț�a ta de zi cu zi, ai mintea ascuț�ită. După o va-
canț�ă de două săptămâni de stat î�ntins la plajă, î�ț�i simț�i
creierul î�nceț�oș� at. Î�ț�i ia câteva zile bune să-l faci să fie iar î�n
formă.
Este evident că anumite părț�i din noi au nevoie de con-
solidare constantă, iar atitudinea mentală pozitivă este
numai una dintre acestea. Pentru a oferi o dovadă bună î�n
acest sens, acum mulț�i ani m-am î�nscris î�ntr-un grup remar-
cabil, numit The Inside Edge (Muchia din interior), fondat
de Diana ș� i Paul von Welanetz. Grupul există ș� i astăzi ș� i
este compus din ceea ce eu consider a fi oameni de succes
ș� i cu o atitudine pozitivă. La fiecare î�ntâlnire, unul dintre
membrii grupului sau un vorbitor din afară ț�ine un discurs
inspiraț�ional, motivant ș� i energizant. Toată lumea din grup
î�mpărtăș� eș� te nu numai nevoia de a exersa gândirea poziti-
vă, ci ș� i de a fi î�n compania oamenilor cu atitudine pozitivă.
Este esenț�ial faptul că din acest grup fac parte o serie
de autori de bestselleruri î�n domeniul autoperfecț�ionării.
Ei cunosc cele mai multe dintre tehnicile de autoperfecț�io-
nare disponibile ș� i, cu toate astea, se adună săptămână de
săptămână – la 6:15 dimineaț�a, aș� putea adăuga – ca să-ș� i
ofere sprijin unul altuia. Aș� putea să pun pariu că fiecare
dintre ei exersează zilnic un tip sau altul de gândire poziti-
vă. Ei ș� tiu că, dacă ar sări peste asta î�n vreo zi, s-ar simț�i un
pic „scoș� i din circuit”.
Ș� tiu că cei mai mulț�i oameni resping ideea că practica
constantă este necesară, altfel am fi cu toț�ii gânditori
pozitivi. S-ar putea să ajute dacă vă amintiț�i că nici duș� ul,

machiajul sau bărbieritul nu rezistă, totuș� i nu vă î�mpotri-
viț�i ideii de a î�ncepe ziua cu un duș� , bărbierit sau machiaj
nou. Acestea sunt activităț�i revigorante – ca ș� i gândirea po-
zitivă. De fapt, te fac să te simț�i grozav!
Iată-te, aș� adar, o mare de negativitate. Cum să î�ncepi să-ț�i

schimbi gândurile acelea nefericite care î�ț�i răpesc puterea?
Î�ncepi făcând tot ce ai face dacă n-ai fi î�n formă fizică bună.
Creezi un program de exerciț�ii – î�n acest caz, pentru reantre-
narea gândirii. Pentru a face asta, trebuie să treci la acțiune.
Î�nainte de a-ț�i oferi sugestii pentru un plan de acț�iune, î�ți�
recomand să ai la î�ndemână următoarele lucruri pentru a-ț�i
face rutina zilnică mai eficientă ș� i, cu siguranț�ă, mai plăcută.
1. Un mic casetofon sau CD player, iPod sau pe toate...

orice ț�i se potriveș� te când vine vorba de ascultare „portabilă”.
2. Casete ș� i CD-uri cu mesaje pozitive. Suntem atât de
norocoș� i î�n lumea de azi să avem la dispoziț�ie aș� a o gamă
variată de materiale audio, pentru a ne crea o viziune pozi-
tivă asupra vieț�ii. Printre acestea se află casete ș� i CD-uri cu
afirmaț�ii pozitive, de relaxare, de meditaț�ie, motivaț�ionale,
de vizualizare ș� i inspiraț�ionale. De asemenea, multe cărț�i
inspiraț�ionale sunt acum disponibile ș� i î�n format audio.
După ce î�ț�i vei da seama de beneficiile pe care le vei obț�ine
ascultând acest gen de material, te vei bucura construindu-ț�i
o mare bibliotecă audio.
3. Cărț�i pozitive care inspiră ș� i motivează. Î�ț�i sugerez
să cumperi cărț�i, î�n loc să le î�mprumuț�i de la bibliotecă.
Motivul este că vei dori să subliniezi, să notezi î�n ele ș� i să le
reciteș� ti de mai multe ori. Vei dori să „stăpâneș� ti” aceste

cărț�i î�n toate sensurile cuvântului. Ele furnizează un sistem
de sprijin incredibil, pe care î�l ai la î�ndemână tot timpul.
Cumpărarea acestor cărț�i ș� i î�nregistrări audio s-ar putea
să ț�i se pară o propunere costisitoare – ș� i ai dreptate. Cu
toate acestea, nu mă pot gândi la o investiț�ie mai bună care
să te ajute să-ț�i creezi o viaț�ă mai bună. Dacă banii sunt o
problemă, î�ncepe uș� or. Important este SĂ� Î�NCEPI!
4. Cartonaș� e index ș� i post-it-uri.
5. Citate pozitive. Găseș� te-le pe acelea care-ț�i merg la
suflet î�ntr-un fel sau altul. Iată câteva citate eficiente pen-
tru mine:
„Corăbiile se află î�n siguranț�ă î�n port, dar nu pentru asta

au fost construite” – John Shedd
„Cel mai bun drum către ieș� ire este prin interior” – Helen
Keller
„Nu sunt un ratat dacă nu reuș� esc... sunt un om de succes
fiindcă am î�ncercat” – autor necunoscut
„Dacă mă gândesc cât de periculos este totul, nimic nu e
chiar aș� a î�nspăimântător!” – Gertrude Stein
Ș� i ce zici de următorul:
„Chiar dacă ț�i-e frică… acț�ionează!” – Susan Jeffers
Notează fiecare citat pe un cartonaș� sau pe un post-it.

Pune-le apoi peste tot – pe oglinzi, pe birou, pe uș� a frigide-
rului, î�n maș� ină, pe jurnalul tău ș� i aș� a mai departe. S-ar
putea să vrei să pui un citat care î�ț�i ajunge realmente la
suflet pe mai multe cartonaș� e, astfel î�ncât, oriunde te-ai î�n-
toarce, să dai de el î�n chip de memento. Dacă ai î�nclinaț�ii
artistice, fă un poster decorativ cu citatele tale ș� i agaț�ă-l pe

perete. Sau cumpără unul din acele postere extraordinare
cu maxime inspiraț�ionale ș� i foloseș� te-l pentru a-ț�i decora
peretele.
Î�ț�i vei da seama că citatele se vor schimba adesea, pe
măsură ce î�naintezi î�n viaț�ă. Idei diferite au î�nsemnătate î�n
momente diferite. Continuă să schimbi citatele. Fii creativ;
î�ncearcă să faci asta cu bună dispoziț�ie. După cum spunea
umoristul Jan Marshall, „nu există nicio dovadă, cât de mică,
cum că viaț�a e serioasă!” Exagerează ș� i fii ș� ocant până când
te î�ntreabă prietenii ce se petrece. Distrează-te serios pe
seama asta.
6. Afirmaț�ii. Am amintit mai devreme de casetele ș� i

CD-urile cu afirmaț�ii (la numărul 2). Ce este o afirmaț�ie? O
afirmaț�ie reprezintă discursul intern î�n forma sa cea mai
î�naltă. Î�ț�i aminteș� ti de puterea discursului intern din experi-
mentul cu braț�ul? O afirmaț�ie este una dintre cele mai gro-
zave, mai uș� oare ș� i mai ieftine unelte pe care le poț�i folosi.
O afirmaț�ie este un enunț pozitiv conform căruia ceva
se întâmplă deja. Nu se î�ntâmplă mâine sau î�n viitor, ci chiar
acum. Iată câteva afirmaț�ii:
Eu mă rup de vechile tipare ș� i î�mi trăiesc viaț�a.

Eu mă relaxez, ș� tiind că fac faț�ă la orice.
Eu stau drept ș� i î�mi asum responsabilitatea pentru propria
viaț�ă.
Eu ș� tiu că sunt important ș� i mă port ca atare.
Eu eman căldură ș� i iubire peste tot pe unde merg.
Eu nu mă mai agăț� de trecut ș� i am î�ncredere că totul se î�n-

tâmplă perfect.
Eu î�mi las viaț�a să se desfăș� oare î�n liniș� te.
Eu găsesc un avantaj î�n toate experienț�ele prin care trec.
Eu sunt puternic ș� i sunt iubitor, ș� i n-am de ce să mă tem.
Eu mă concentrez pe numeroasele mele binecuvântări.
Sunt doar câteva cu care să î�ncepi. Eu cred atât de pu-

ternic î�n afirmaț�ii, î�ncât am creat trei î�nregistrări audio cu
afirmaț�ii: Discurs interior pentru o zi plină de încredere,
Discurs interior pentru liniște sufletească ș� i Discurs interior
pentru o iubire eficientă. Ascultarea acestor î�nregistrări
audio î�ț�i va consolida, cu siguranț�ă, repertoriul de afirma-
ț�ii, pe măsură ce î�ț�i consolidezi sentimentele de î�ncredere,
liniș� te ș� i iubire.
Iată câteva aspecte de ț�inut minte cu privire la afirmaț�ii:
Enunț�ul afirmaț�iei să fie mereu la timpul prezent:

Greșit: Eu î�mi voi controla temerile.
Corect: Eu î�mi controlez temerile acum.
Formulează î�ntotdeauna afirmaț�iile la modul pozitiv,

nu la cel negativ.
Greșit: Eu nu mă mai critic.
Corect: Eu devin mai î�ncrezător pe zi ce trece.
Selectează afirmaț�ii care ț�i se par potrivite pentru tine la

un moment dat. Ce ț�i se pare potrivit se schimbă odată cu
situaț�ia ș� i cu propria dispoziț�ie.
Ș� i-acum ce să faci cu toate aceste unelte? Voi exemplifica

printr-o zi tipică î�n care pui la lucru aceste unelte de gân-
dire pozitivă. Î�ntreaga idee a programului poate fi redusă
la ș� ase cuvinte: VORBEȘ� TE MAI BINE DECÂ� T NEGATIVISMUL
TĂ� U. Ș� i, după cum probabil ș� tii, asta reprezintă o provocare.
Acea Gura-Spartă din interior are o vigoare incredibilă.
Va opune rezistenț�ă î�n orice fel va putea ca să-ș� i menț�ină
puterea asupra ta. Odată ce vei controla acel glăscior, ai re-
uș� it. Î�n acel punct, gândirea pozitivă va deveni automată,
astfel î�ncât vor fi de ajuns numai câteva memento-uri zilni-
ce ca să te menț�ină optimist! Dar la î�nceput trebuie să-i dai
zor! Să parcurgem, aș� adar, prima zi î�n care vei vorbi mai
mult decât Gura-Spartă.
Programul intensiv al începătorului

pentru gândire pozitivă
1. Imediat ce te trezeș� ti, porneș� te-ț�i playerul. Nu uita
să alegi î�nregistrarea audio cu o seară î�nainte ș� i să o intro-
duci î�n aparat, gata să apeș� i butonul PLAY. O î�nregistrare
cu afirmaț� ii î�ț� i oferă un mod grozav de a-ț� i î�n cepe ziua
(Discurs interior pentru o zi plină de încredere ar merge de
minune aici). Sau poț�i alege ca alternativă o meditaț�ie, un
discurs motivaț�ional sau inspiraț�ional, ori un audiobook.
Ce vremuri grozave pentru î�nvăț�are ș� i dezvoltare trăim!
După ce apeș� i butonul PLAY, stai î�ntins cu ochii î�nchiș� i ș� i
lasă gândurile iubitoare ș� i pline de putere să fie asimilate.
Trebuie să recunoș� ti că e mai bine decât să stai î�ntins î�n
pat, gândindu-te cum că nu vrei să te scoli ș� i să î�nfrunț�i
toate lucrurile groaznice ș� i î�nfricoș� ătoare pe care le ai de
făcut î�n acea zi.
2. Când te dai jos din pat, uită-te cu atenț�ie la citatele

pozitive cu care te-ai î�nconjurat – pe perete, frigider, oglindă
ș� i aș� a mai departe. S-ar putea să simț�i nevoia să chicoteș� ti
puț�in când vezi de ce are nevoie rasa umană ca să se simtă
bine.
3. Când te î�mbraci, este un moment foarte bun să pui o

muzică care să te binedispună. Poate fi muzică de relaxare,
rock, clasică sau orice simț�i tu că ț�i se potriveș� te î�n acel
moment.
4. Tot î�n timp ce te î�mbraci, î�ncepe să repeț�i afirmaț�iile

pe care le-ai ales pentru ziua respectivă. Un loc grozav pen-
tru repetarea afirmaț�iilor este î�n faț�a oglinzii. Repetă afir-
maț�iile cel puț�in zece minute ș� i continuă să faci asta de-a
lungul zilei, când negativismul î�ncearcă să-ț�i pătrundă î�n
gândire. E nevoie de vigilenț�ă pentru a observa când apare
negativismul; se strecoară pe nesimț�ite. Dar de cum devii
conș� tient de asta, î�ncepe să î�nlocuieș� ti negativismul cu
afirmaț�iile. Nu lăsa glăsciorul să preia controlul. Vorbește
mai mult decât Gura-Spartă! Î�ț�i promit că, prin exerciț�iu,
vocea cu atitudine negativă va deveni o raritate, iar cea cu o
atitudine pozitivă va fi regula. Trebuie să crezi că repetiț�ia
constantă va funcț�iona î�n cele din urmă.
NOTĂ� : La î�nceput î�ț�i sugerez să nu dai drumul la televizor

sau la radio ca să asculț�i ș� tirile, dacă aș� a ai obiceiul. Pro-
gramul de ș� tiri este peste măsură de negativ. Deocamdată,
lasă vocea pozitivă aleasă de tine să fie singura ș� tire pe
care o auzi î�n timp ce te pregăteș� ti pentru î�ntâmplările zi-
lei. Dacă ai obiceiul să citeș� ti ziarul la micul dejun, citeș� te,
î�n schimb, una dintre cărț�ile de dezvoltare personală cu

tematică motivaț�ională sau inspiraț�ională.
Pe când predam un curs pe tema fricii, î�n New York,
i-am instruit pe cursanț�ii mei să se ț�ină cu totul departe de
ș� tiri, ca un experiment. Au fost surprinș� i de diferenț�a pozi-
tivă pe care au constatat-o î�n viaț�a lor. Î�n loc să discute cu
prietenii despre cât de jalnică era situaț�ia î�n lume, au î�nce-
put să î�mpărtăș� ească ideile pozitive pe care le aflaseră din
cărț�ile de dezvoltare personală, iar conversaț�iile lor au de-
venit mai pline de viaț�ă ș� i mai interesante.
După ce-ț�i î�nsuș� eș� ti obiceiul de a gândi pozitiv, poț�i
să reiei lectura ziarului sau să asculț�i ș� tirile. S-ar putea să
descoperi că ai acum o abordare mai constructivă a presei,
văzând î�n „ș� tirile proaste” oportunităț�i de a-ț�i asuma răs-
punderea pentru tine ș� i pentru comunitate.
5. Dacă faci sport zilnic, acesta este un moment oportun

pentru a-ț�i amplifica gândirea pozitivă. Afirmaț�ii precum:
„Pot să simt energia curgându-mi prin corp” sau „Î�mi fac o
zi frumoasă” î�ț�i vor face programul de exerciț�ii mult mai
eficace.
6. Micul dejun e gata ș� i e momentul să pleci la serviciu.

Eu trăiesc î�n Los Angeles ș� i aud adesea oamenii plângându-se
de timpul pe care î�l petrec î�n maș� ină. Eu nu mă aflu printre
ei! Mi-am transformat maș� ina î�ntr-un „templu al î�nvăț�ăturii”
ș� i abia aș� tept să mă urc la volan. De cum pornesc motorul,
dau drumul la una dintre casete sau la unul dintre CD-uri.
Ascult fie mesaje motivaț�ionale sau inspiraț�ionale, fie muzica
ce mă î�nviorează. Unii oameni consideră statul î�n maș� ină
un timp pierdut, pe când eu î�l văd ca fiind foarte productiv.
Fără drumul cu maș� ina, pierd o groază de timp î�n care pot
să ascult.
NOTĂ� : Nu folosiț�i î�nregistrări audio de relaxare sau medi-

taț�ie î�n maș� ină, din motive evidente.
Dacă mergi pe jos la serviciu, echipamentele audio mo-

derne pot face posibilă ascultarea î�nregistrărilor audio pe
drum... sau poț�i să-ț�i repeț�i afirmaț�iile. Dacă lucrezi de-acasă,
ai noroc, pentru că poț�i să pui mesajele pozitive toată ziua,
î�n timp ce-ț�i faci treburile sau î�ț�i rezolvi comisioanele. Iar
dacă ai copii mici acasă, gândeș� te-te la impactul pozitiv pe
care î�l vor avea aceste casete asupra minț�ii lor tinere ș� i
impresionabile.
7. Când intri î�n birou, fii atent la mesajele pozitive pe

care le-ai plasat deja acolo. Din nou, poț�i să chicoteș� ti puț�in
singur. Te ajută să te destinzi î�n toate privințele.
8. Alege o afirmaț�ie specială pentru ziua respectivă. Apoi

scrie-o î�n jurnal. Dacă rămâi fără afirmaț�ii, alege una care ț�i
se potriveș� te din cărț�ile mele de Discursuri interioare sau
din î�nregistrările audio. Sau poț�i să-mi vizitezi pagina web ș� i
să foloseș� ti afirmaț�ia zilnică pe care o postez acolo. De câte
ori î�ț�i consulț�i jurnalul, spune afirmaț�ia de cel puț�in zece ori.
Poț�i să pui ș� i o afirmaț�ie specială pe birou, î�ntr-un loc î�n care
să fie tot timpul vizibilă. Chiar acum afirmaț�ia de pe biroul
meu este: „Totul se î�ntâmplă perfect”. Este acolo să-mi aducă
aminte că, indiferent ce se î�ntâmplă, referitor la orice situaț�ie
din viaț�a mea, eu voi î�nvăț�a ș� i mă voi dezvolta. Un memento
cu adevărat grozav!
9. Afară de cazul î�n care eș� ti de-a dreptul masochist, vei

dori să menț�ii nivelul î�nalt de energie ș� i starea de î�ncuraja-
re la care ai ajuns î�n timpul ritualului de dimineaț� ă. Pe
măsură ce presiunile zilnice ș� i î�ndoielile î�ncep să se stre-
coare, oferă-ț�i pur ș� i simplu o „doză” de energie pozitivă.
Nu trebuie decât să-ț�i repeț�i î�ntruna afirmaț�iile, până când
simț�i că-ț�i revin puterea ș� i optimismul. Ș� i Gura-Spartă va
î�ncerca să-ț�i pătrundă î�n gândire toată ziua; aminteș� te-ț�i
să vorbeș� ti mai mult decât ea. Menț�ine aceste doze pozitive
zi ș� i noapte.
10. Î�nainte de culcare, pune î�n player o î�nregistrare au-

dio de relaxare ș� i lasă-te î�nvăluit de mesajele liniș� titoare.
Discurs interior pentru liniște sufletească ar fi o alegere foarte
bună pentru a-ț�i induce un somn odihnitor ș� i fericit... sau
orice altă î�nregistrare audio care î�ț�i dă un sentiment de li-
niș� te. E mult mai bine decât să asculț�i Gura-Spartă, care
î�ncearcă să te convingă că viaț�a ta are lipsuri, iar tu nu eș� ti
destul de bun. Oribil! Alunecă, î�n schimb, î�ntr-un somn fe-
ricit cu î�nregistrarea care î�ț�i furnizează mesaje de iubire ș� i
ocrotire.
Te rog să mă crezi când î�ț�i spun că î�ntreaga lume se va

schimba î�n bine dacă te vei angaja să parcurgi acest pro-
gram. Gândirea pozitivă î�ț�i schimbă totul î�n viaț�ă. Fără
Gura-Spartă cea negativistă, te vei î�ntreba de ce ț�i-era tot
timpul atât de frică î�nainte. Vei avea o energie pe care n-ai
crezut-o niciodată posibilă. Vei râde mult ș� i vei iubi mai
mult. Vei atrage din ce î�n ce mai mulț�i oameni pozitivi î�n
viaț�a ta. Vei fi mai sănătos din punct de vedere fizic. Te vei
bucura că trăieș� ti.
Î�ntr-o scurtă perioadă de timp (vei ș� ti când eș� ti gata),

poț�i s-o laș� i mai uș� or ș� i să î�ncepi un program de î�ntreț�ine-
re. Lasă, totuș� i, să treacă o lună, î�nainte să scurtezi. Dacă î�n
unele zile n-ai fost atât de silitor pe cât ai fi vrut, nu lăsa
Gura-Spartă să te dojenească. Parcă o aud zicând: „Vezi, nu
poț�i nici măcar să urmezi un program simplu ca ăsta. N-o
să te simț�i bine niciodată. Eș� ti incorigibil”. Nu uita că cea
care vorbeș� te e Gura-Spartă, iar tu poț�i să vorbeș� ti mai
mult ca ea. „Eu fac totul perfect!” este o afirmaț�ie grozavă
pentru clipele î�n care Gura-spartă î�ncearcă să-ț�i spună că
ai dat-o î�n bară.
Oricât de mult aș� insista că gândirea pozitivă are nevo-
ie de exerciț�iu zilnic, ș� i tot n-ar fi de-ajuns. Eu o practic de
ani de zile, ș� i tot mai petrec ceva timp, î�n fiecare zi, concen-
trându-mă pe eliminarea negativismului din gândire. Dacă
mă opresc de tot, aș� a cum am făcut î�n anumite ocazii, ș� tiu
că sentimentele mele bune se vor diminua î�ncetul cu î�nce-
tul. Slavă Domnului că e uș� or să î�ț�i reintri î�n ritm urmând
pur ș� i simplu programul. Atunci mă î�ntreb de fiecare dată:
„De ce am renunț�at să fac ceva care mă face să mă simt atât
de bine?”
Î�ncă un aspect important despre gândirea pozitivă: Este
important să n-o foloseș� ti ca scuză pentru negare. Î�ncepem
să ne simț�im atât de bine, simț�ind puterea gândurilor pozi-
tive, î�ncât este tentant să î�năbuș� im orice tristeț�e sau suferinț�ă
care există, nu numai î�n viaț�a noastră, ci ș� i î�n lume.
Da, există suferinț�ă ș� i î�n viaț�a noastră. Cu toț�ii avem par-
te de pierderi ș� i dezamăgiri. Nimeni nu este imun. Iar gândi-
rea pozitivă autentică permite lacrimilor să curgă, ș� tiind
mereu că vom depăș� i suferinț�a ș� i vom trăi o viaț�ă frumoasă
ș� i productivă. Da, există suferinț�ă î�n lume... iar gândirea
pozitivă autentică permite lacrimilor să curgă ș� i pentru lume.

Foametea există. Rasismul există. Războiul există. Proble-
mele de mediu există. Ș� i tot aș� a. Lasă lacrimile să curgă,
iar apoi implică-te! Implică-te având sentimentul pozitiv
că se poate face ceva, chiar dacă răspunsul nu e uș� or de
văzut. Negarea duce la inactivitate... la fel ș� i senzaț�ia de
zădărnicie.
Nimeni nu este imun la suferinț�ă, ș� i aceasta n-ar trebui
negată atunci când există. Secretul este să ș� tii că poț�i să duci
o viaț�ă productivă ș� i cu î�nsemnătate, indiferent de circum-
stanțele exterioare. Gândirea pozitivă are rolul de a-ț�i da un
supliment de putere, pentru a te ajuta să faci faț�ă indife-
rent ce î�ț�i oferă viaț�a. Nu „pasele proaste” î�ț�i domină viaț�a;
ci forț�a ta neî�nfrântă. Iar când simț�i forț�a neî�nfrântă, poț�i să
faci cu adevărat faț�ă oricăreia dintre temerile tale, dintr-o
poziț�ie de putere – genul de putere care poate face cu ade-
vărat să se î�ntâmple chestii bune.
Detașează-te! Detașează-te! Detașează-te! Detașează-te!
6
Detașează-te! CÂND „EI” NU VOR
Detașează-te! Detașează-te! Detașează-te!
Detașează-te! SĂ TE DEZVOLȚI
Detașează-te! Detașează-te! Detașează-te!
T risteț�ea ș� i ceaț�a î�ncep să se ridice. Viaț�a pare mai uș� or
de controlat acum, că ai adoptat atitudinea „Pollyanna”. Când
î�ncepi să pui la treabă nou-descoperita ta atitudine pozitivă
ș� i să faci câteva schimbări mult dorite, te trezeș� ti deodată că
ceva este nelalocul lui cu oamenii din viaț�a ta. Î�ncepi să-ț�i
dai seama că, ș� i î�n căminul tău, ș� i î�n afara acestuia, câtorva
dintre persoanele apropiate pare să nu le placă schimbările
tale – chiar dacă tu, cel vechi, erai un dezastru total! Ce se
î�ntâmplă?
Se î�ntâmplă că ceilalț�i s-au obiș� nuit să relaț�ioneze cu
tine î�ntr-un anumit fel, iar când acel tipar de relaț�ionare
este distrus, ei sunt mai mult sau mai puț�in deranjaț�i. Chiar
dacă o î�nț� elegi, această supărare poate fi anxioasă. Nu
numai că te temi să mergi mai departe, acum te temi ș� i să
nu-ț�i pierzi relaț�iile. Tocmai când ai nevoie de o echipă de
suporteri, te trezeș� ti î�nfruntând singur trupele inamice.
Î�nainte de a discuta cum să te descurci cu membrii fa-
miliei care au dificultăț�i să se obiș� nuiască cu schimbarea
ta, uită-te bine la oamenii din viaț�a ta, î�n general. Î�ț�i spriji-
nă dezvoltarea sau te trag î�n jos? Te simț�i bine lângă ei sau
te simț�i „contaminat” de negativismul lor? Sunt entuzias-
maț�i de noul tu care se iveș� te sau ar prefera vechiul tu, de
care te lepezi? Dacă ultima parte a celor trei î�ntrebări este
adevărată, atunci este vremea să te gândeș� ti să faci niș� te
schimbări.
Ț� ine minte că ț�elul tău este să treci De-la-durere-la-pu-

tere î�n felul î�n care î�ț�i porț�i frica ș� i nu uita:
SĂ AI SPRIJINUL UNUI GRUP DE OAMENI
PUTERNICI, MOTIVAȚI ȘI INSPIRAȚIONALI
ÎȚI DĂ UIMITOR DE MULTĂ PUTERE.
Dacă acum te faci mic de tot, dându-ț�i seama că oamenii

din viaț�a ta aparț�in categoriei de persoane slabe, blocate ș� i
deprimate, nu te î�ngrijora. Conștientizarea acestui fapt re-
prezintă cheia soluț�iei. Cei mai mulț�i dintre noi nu suntem
conș� tienț�i că aparț�inem mulț�imii văicăreț�e, până când nu
ne mai văicărim. Când devenim conș� tienț�i, totul î�ncepe să
se rezolve de la sine.
Cum? E chiar simplu. Când î�ncepi să te dezvolț�i, observi
că nu mai vrei să te afli î�n preajma oamenilor deprimaț�i.
Negativismul este contagios, ș� i vei pleca fiindcă te simț�i rău
după ce stai î�n compania unei persoane cu o atitudine ne-
gativă. Ș� i atitudinea pozitivă este contagioasă, iar timpul
petrecut cu o persoană cu atitudine pozitivă te va face să te
simț�i de parcă ai putea să-ț�i î�ntinzi aripile ș� i să zbori. Î�n
curând, vei î�ncepe să le deosebeș� ti. Energia este tangibilă,
ș� i pe măsură ce devii mai conș� tient, vei simț�i dacă o per-
soană este pozitivă sau negativă... ș� i vei fi atras î�n mod au-
tomat spre cea pozitivă. Oamenii din viaț�a ta sunt un bun
indicator al felului î�n care funcț�ionezi la nivel emoț�ional.
Cine se aseamănă, se adună. Când î�ncepi să te schimbi, vei
atrage î�n mod automat un gen diferit de persoane ș� i vei fi
atras de acestea.
Când discutăm despre acest aspect la cursurile mele,
î�ntrebarea care se pune mereu este: „Toate bune ș� i frumoase,
dar eu ce fac cu vechii prieteni de care m-am lepădat?”
CÂND „EI” NU VOR SĂ TE DEZVOLȚI 109
Mulț�i dintre cursanț�i ș� i-au exprimat sentimentul de vină la

gândul că î�ș�i lasă î�n urmă vechii prieteni. E de î�nț�eles, dar
cu totul nepotrivit. Î�n primul rând, ei presupun că vechii
lor prieteni nu sunt destul de puternici î�ncât să-ș� i ducă
viaț� a î�nainte fără ei. E un pic arogant din partea lor ș� i, mai
mult decât atât, î�i desconsideră pe acei prieteni. Pot să-ț�i
garantez că, atunci când tu te vei retrage din viaț�a lor, î�ș�i
vor găsi noi prieteni să le ț�ină companie. Societatea Văică-
reț�ilor va exista mulț�i ani de-aici î�nainte, iar prietenii tăi
vor fi mereu bineveniț�i acolo.
Există ș� i o altă posibilitate: energia ta nou-găsită î�i va
deș� tepta pe prietenii tăi către noi posibilităț�i, iar ei s-ar pu-
tea să ț�i se alăture î�n călătoria spre putere, acț�iune ș� i iubi-
re. Bineî�nț�eles că aș� a ar fi ideal. E important să-ț�i aminteș� ti
că, chiar ș� i î�n compania vechilor prieteni, vei dori să-ț�i lăr-
geș� ti sistemul de sprijin, astfel î�ncât să ai de urmat tot felul
de modele „avansate”, care să-ț�i arate drumul.
Despre ce fel de sistem de sprijin vorbesc? Despre cel
care te face să te simț�i minunat î�n pielea ta. Astfel î�ncât, atunci
când spui că vrei să te î�ntorci la ș� coală, să-ț�i găseș� ti un nou
loc de muncă sau orice altceva, prietenii tăi să spună: „Cred
că e o idee fantastică. Te vei descurca de minune. Nu-ț�i face
griji... eș� ti capabil. Dă-i drumul!”
Despre acest fel de sprijin vorbesc, î�n loc de: „Nu-ț�i asumi
un risc cam mare? E atâta concurenț�ă, n-o să reuș� eș� ti. De
ce nu laș� i lucrurile aș� a cum sunt?” Când auzi asemenea vorbe,
e vremea să fugi î�n direcț�ia opusă.
Printre prietenii noi pe care ț�i-i faci, include-i pe unii care
sunt mai avansaț�i decât eș� ti tu î�n acel moment. După cum
afirmă Marilyn Ferguson î�n apreciata ei carte The Aquarian
Conspiracy (Conspirația Vărsătorului):
„Dacă e să ne găsim drumul prin ape tulburi, ne slujeș� te

mai bine compania celor care au construit poduri, care
au depăș� it disperarea ș� i inerț�ia”.
Deș� i e un sentiment grozav să poț�i conduce oamenii că-

tre un loc mai bun, e ș� i o uș� urare să fii condus de alț�ii care
pot să-ț�i arate calea. Viaț�a devine mai distractivă ș� i mai puț�in
î�ncordată când nu trebuie să fii pionier pe cont propriu.
Oamenii pozitivi au un fel de lejeritate. Au î�nvăț�at să nu se
ia î�n serios ș� i e o bucurie să-i ai î�n preajmă. Asta nu î�n-
seamnă că cei care gândesc pozitiv sunt „superficiali”. „Mu-
chia din interior”, grupul pe care l-am amintit î�n capitolul
trecut, nu sprijină numai gândirea pozitivă, ci ș� i pe oameni,
pentru a-ș� i extinde propria viziune asupra lumii ș� i a crea o
planetă mai sănătoasă. Când ne preocupă ceva mai important
decât noi, temerile ne sunt reduse semnificativ. Ne simț�im
parte a unui î�ntreg mai mare – nu suntem singuri ș� i, poate
pentru prima oară, suntem conș� tienț�i de finalitate.
Este incredibil de important să ai un grup de sprijin,
pentru liniș� tea ta sufletească ș� i pentru senzaț�ia de putere.
Oricât de mult aș� insista, tot n-aș� putea să arăt cât de im-
portant este acum să î�ncepi să ai oameni puternici î�n viaț�a
ta, sub forma unui grup organizat sau pur ș� i simplu sub
forma unui grup de prieteni aflaț�i î�n mod conș� tient î�n pro-
cesul de dezvoltare. Î�ncă o dată, nu-ț�i face griji pentru pri-
etenii negativiș� ti. S-ar putea ca, de î�ndată ce nu vei mai fi
de acord cu rolul lor de victimă, fie să dispară, fie să ț�i se
alăture pe calea spre putere ș� i iubire.
Cum să î�ncepi? Gândeș� te-te la oamenii pe care i-ai î�ntâlnit

recent ș� i pe care î�i admiri. Fă ceva muncă de detectiv ș� i află-le
numerele de telefon. Sună-i ș� i spune-le că ai fost impresionat
când v-aț�i î�ntâlnit prima oară ș� i că ai vrea să-i cunoș� ti mai

bine. Invită-i apoi la prânz sau la cină. Ș� tiu că la î�nceput
poate fi foarte î�nspăimântător. Prima oară când am făcut-o
eu, acum mulț�i ani, î�mi tremura efectiv mâna când formam
numărul.
Spre uimirea mea, femeia pe care o alesesem să-mi fie
prima prietenă a fost î�ncântată că am sunat-o. Pe-atunci
respectul meu de sine era atât de scăzut, î�ncât mi-am ima-
ginat că va face orice ca să mă evite. Dimpotrivă, mi-a spus
că e foarte î�ncântată că am sunat-o. „Da?” a fost răspunsul
meu nesigur. Am petrecut o seară plăcută î�mpreună ș� i sun-
tem prietene bune ș� i astăzi. Iniț�ierea relaț�iilor a devenit
mai uș� oară pentru mine odată cu trecerea timpului, iar as-
tăzi sunt binecuvântată cu un cerc de prieteni fantastici.
Ideea este că trebuie să depui efort. Atâț�ia oameni stau
acasă, aș� teptând să sune telefonul ș� i î�ntrebându-se de ce
sunt tot timpul singuri. Nimic n-o să vină la tine – mai ales
la î�nceput. Trebuie să te apuci ș� i să-ț�i creezi sistemul de
sprijin pe care î�l doreș� ti. Chiar dacă pare î�nspăimântător,
acționează! Chiar dacă primeș� ti câteva refuzuri, continuă
să formezi numerele de telefon. Dacă primeș� ti un răspuns
bun din zece, e grozav. Ț� ine minte că oamenii se simt flataț�i
de interesul tău, chiar dacă î�ț�i refuză invitaț�ia, din motive
personale. Î�i vei fi făcut să se simtă bine doar pentru că i-ai
sunat. Când suni, dă dovadă de discernământ. Alege pe ci-
neva despre care ai impresia că se află cu câț�iva paș� i î�n faț�a
ta, din punct de vedere al dezvoltării personale. Va fi grozav
pentru î�ncrederea ta î�n sine, când vei afla, î�n cele din urmă,
că eș� ti cu mult î�naintea sa î�n multe domenii. Avem tendinț�a
să ne subestimăm foarte mult. Un loc bun pentru a găsi
astfel de oameni î�l constituie cursurile, workshopurile ș� i
seminarele pentru dezvoltare personală. Acolo vei î�ntâlni

oameni aflaț�i deja pe această cale. Veț�i avea multe î�n comun
ș� i există probabilitatea să găseș� ti mai multă deschidere la
astfel de oameni.
Acum, că ai făcut ordine printre prietenii tăi, următoarea
ta î�ntrebare ar putea fi: Ce mă fac dacă partenerul meu este
cel care mă trage în jos?
Aceasta este o î�ntrebare importantă. Adesea, partene-
rul opune cea mai mare rezistenț�ă dezvoltării noastre. Deș� i
suntem adesea ș� ocaț�i ș� i dezamăgiț�i de lipsa sprijinului din
partea lui, nu e chiar atât de surprinzător. Partenerii noș� tri
au adesea impresia că au mult de pierdut când î�ncepem
să agităm apele. S-ar putea să le ia ceva timp ca să-ț�i dea
seama că au mai mult de câș� tigat din această dezvoltare
noastră. Următoarele două poveș� ti constituie exemple
extreme despre cât de dificil este pentru un partener să
accepte schimbarea – chiar dacă schimbarea reprezintă o
î�nsănătoș� ire.
Doris
Doris a fost una dintre primele mele cursante. Locuia
î�n Garden City (Long Island) ș� i de optsprezece ani era prea
î�nspăimântată să se aventureze mai departe. De fapt, î�n cei
câț�iva ani dinainte să vină la cursul meu, nici nu prea ieș� ise
din casă. Suferea, după cum s-ar putea să fi ghicit, de ago-
rafobie. Cursul pe care î�l ț�in eu este orientat către temerile de
zi cu zi, nu către fobii. Totuș� i, ceva a atras-o la cursul meu.
Ca să ajungă aici, soț�ul ei, Ted, a trebuit s-o aducă cu
maș� ina la New York, s-o conducă la curs ș� i s-o aș� tepte jos.
Era prea î�nspăimântată să facă totul singură. Când i-a venit
rândul să vorbească, i se citea chinul pe faț�ă. Intrase î�n pa-

nică la gândul că va avea un atac de panică.
Am folosit cu Doris tehnica numită „intenț�ie paradoxală”,
care, mai simplu spus, constă î�n î�ncurajarea de a face exact
ce se temea să facă. Lucrurile faţ�ă de care opunem rezis-
tenţ�ă persistă. Aș� a că i-am spus să nu opună rezistenț�ă ș� i
să ne ilustreze cum arată un atac de panică. După cum pre-
văzusem, nu i-a ieș� it, oricât s-a străduit, ș� i î�n cele din urmă
a î�nceput să râdă, la fel ca noi toț�i. Din acel moment, a făcut
primul pas spre drumul către î�nsănătoș� ire. Ş� i-a dat silinţ�a
să facă toate temele pentru acasă, ș� i î�n scurt timp ș� ofa, fă-
cea cumpărături ș� i chiar lua metroul. Cursanț�ii ș� i cu mine
am văzut-o transformându-se chiar sub ochii noș� tri.
Î� ntr-o zi, a venit la curs puț� in tulburată. A spus: „Pe
măsură ce î�ncep să mă simt din ce î�n mai bine, î�mi dau
seama că soț�ul meu î�ncearcă să mă saboteze. De fiecare
dată când plec de acasă, î�ncearcă să-mi bage î�n cap tot felul
de gânduri î�nfricoș� ătoare. Când vin acasă entuziasmată de
vreo nouă victorie, se retrage ș� i devine foarte distant. Sunt
atât de furioasă pe el! Nu î�nț� eleg ce se î�ntâmplă! De ce
mi-ar face una ca asta?”
Pentru noi toț�i cei care ne-am schimbat dramatic tipa-
rele de relaț�ionare cu oamenii din viaț�a noastră, răspunsul
era evident. Ted o făcea din mai multe motive. Î�n primul
rând, se simț�ea ameninț�at de schimbările ei. Î�nainte ca ea
s-o apuce pe calea spre recuperare, avea o soț�ie care-l aș� -
tepta î�ntotdeauna acasă. Nu trebuia să se preocupe nicio-
dată, nu trebuia să fie suspicios din cauza a ceea ce ar fi
putut să facă ea î�n lumea de-afară. Avea o siguranț�ă extra-
ordinară din acest punct de vedere, chiar dacă viaț�a lor era
aș� a de limitată, ca rezultat al fobiei ei.
Î�n al doilea rând, exista, probabil, ș� i o î�ngrijorare reală

î�n comportamentul lui. De ani de zile, ea era o mică pasăre
î�n colivie. Erau slabe ş� anse să i se î�ntâmple ceva rău î�ntre
patru pereţ�i, dar acum, că ieș� ea î�n lume, mergând pe stră-
zile din New York, lui î�i era, fără î�ndoială, frică să nu i se
î�ntâmple ceva rău. Aș� a cum ne facem griji pentru copiii
noș� tri care traversează singuri strada pentru prima dată,
el î�ș�i făcea griji pentru „copilul” lui, care, din multe puncte
de vedere, traversa strada pentru prima dată.
Î�n ultimul rând, independenț�a ei î�l î�ngrijora. Timp de
mulț�i ani, ea avusese nevoie disperată ca el să facă totul
pentru ea. Acum, ea funcț�iona pe cont propriu. Avea să-l
mai vrea ș� i de aici î�n colo, dacă nevoia nu mai exista?
Ţ� inând cont că astfel de gânduri î�i treceau prin minte,
nu e de mirare că lui Ted i-a fost greu să o sprijine pe Doris
î�n dezvoltarea ei. Vorbind despre ce s-ar putea să simtă el,
ea a î�nceput să-ș� i dea seama că el era cel care avea nevoie
de sprijin din partea ei. A recunoscut că propria supărare a
î�mpiedicat-o să-i ofere sprijin. Iată ce spus: „Cum să liniș� -
teș� ti pe cineva căruia simț�i că vrei să-i tragi un pumn î�n
faț�ă!?”
Le-a luat ceva timp, dar, din fericire pentru Doris ș� i Ted,
au putut să facă faț�ă schimbărilor care trebuiau să aibă loc,
astfel î�ncât căsnicia lor să funcț�ioneze pe baze mai trainice.
A ajutat foarte mult faptul că Doris era sigură că nu avea să
mai redevină niciodată persoana jalnică dinainte, cea „ţ�in-
tuită î�n casă”. Dacă avea să-ș� i piardă soț�ul din cauza asta,
asta era! Simț�ea că are dreptul la sănătate, după toț�i acei
ani de suferinț�ă. Lui Ted i-a fost limpede, aș� adar, că mani-
pulările lui n-aveau să funcț�ioneze. Ori se adapta, ori î�ș�i
pierdea soț�ia. Egoul lui a fost destul de puternic î�ncât să
depăș� ească sentimentul de ameninț�are ș� i, î�n cele din urmă,

a devenit un sprijin enorm pentru Doris.
Rona
Povestea Ronei ș� i a lui Bill este asemănătoare. Rona este
acum o femeie frumoasă, care arată de parcă ar fi desprin-
să din revistele de modă. Acum trei ani cântărea 113 kg.
Doctorul o avertizase că, dacă nu slăbeș� te, sănătatea ei va
avea de suferit. Cu o voinț�ă incredibilă, a slăbit ș� i ș� i-a men-
ț�inut silueta zveltă. Odată cu pierderea î�n greutate, a ieș� it
la iveală o femeie nouă.
Ca ș� i î�n cazul lui Doris, relaț�ia Ronei cu soț�ul său a tre-
cut prin multe schimbări î�nainte ca el să accepte că are o
soț�ie frumoasă, care atrage atenț�ia bărbaț�ilor oriunde se
duce. Î�n mod subtil, a î�ncercat să-ș� i submineze soț�ia cea
nouă ș� i frumoasă, acuzând-o că flirtează, refuzând să facă
sex cu ea, cumpărându-i mâncare care î�ngraș� ă ș� i folosind
alte asemenea tertipuri.
Bill este î�n esenţ�ă un om bun, aș� a că a fost ș� ocat când
ș� i-a dat seama că se simț�ea ameninț�at de faptul că soț�ia lui
devenea mai sănătoasă. Când a văzut cât de distructivă era
nesiguranț�a lui pentru el ș� i Rona, a cerut ajutor specializat.
Căsnicia lor este acum î�nfloritoare.
Nu toate relaț�iile sunt atât de sănătoase ca cele ale lui
Doris ș� i Rona, iar o schimbare î�n contractul nescris al par-
teneriatului poate semnala sfârș� itul relaț�iei. Deș� i gândul că
relaț�ia ta s-ar putea destrăma este, probabil, foarte î�nfrico-
ș� ător, î�n realitate nu ș� tiu pe nimeni care să fi ales calea dez-
voltării, î�n locul relaț�iei, ș� i să fi regretat această alegere!
Iată două exemple:
Richard
Richard nu-ș� i asuma riscuri de obicei. Era un contabil
care î�ș�i primea la două săptămâni cecul de salariu, din care
trăiau el, soț�ia lui ș� i cei doi copii ai lor. Apropiindu-se de
patruzeci de ani, a hotărât că viaț�a oferea, probabil, mai
mult decât ce trăise el până atunci. Una dintre companiile
pentru care lucrase foarte mult era de vânzare. Era o com-
panie mică, î�n domeniul computerelor, care se arăta pro-
miț�ătoare. Când au discutat ideea strângerii capitalului ș� i
cumpărării companiei, soț�ia lui n-a putut face faț�ă – î�i era
ameninț�ată siguranț�a financiară. Evident că n-avea î�ncre-
dere î�n capacitatea lui de a o face să meargă.
Richard a hotărât că, pentru liniș� tea lui, trebuia să î�n-
cerce. Putea să fie un eș� ec, dar dacă n-o făcea, avea să-ș� i
petreacă restul vieț�ii făcând ceva ce nu voia să facă. Î�n ciuda
dezacordului soț�iei, a cumpărat-o când a putut, î�n sfârș� it,
să strângă suma respectivă.
Situaț�ia de-acasă s-a schimbat drastic î�n timpul acestui
proces. Fireș� te că etapele de î�nceput ale derulării unei afa-
ceri noi cer foarte mult timp. N-a simț�it decât resentimente
din partea soț�iei. N-a primit sprijin sau î�ncurajare din par-
tea ei. I-a cerut să se implice alături de el î�n companie, căci
copiii puteau să-ș� i poarte singuri de grijă. Ea a refuzat.
Căminul lor a devenit un câmp de bătălie, ș� i î�n momen-
tul î�n care ş� i-a dat seama că era fericit să plece dimineaț�a
de acasă ș� i nefericit să se î�ntoarcă seara, s-a hotărât că ve-
nise vremea să pună capăt relaț�iei. Ș� i î�n ziua de azi, soț�ia
lui î�l consideră egoist ș� i nepăsător, pentru simplul fapt că
n-a vrut să joace după regulile ei.
Î�n cele din urmă, Richard a obț�inut divorț�ul ș� i un suc-
ces extraordinar cu afacerea. S-a dezvoltat, iar soț�ia lui n-a
putut să se dezvolte odată cu el. Pe el î�l trec fiori când pri-

veș� te î�n urmă ş� i se gândeş� te unde ar fi fost ș� i acum, dacă
n-ar fi apucat ș� ansa care se ivise. Conş� tiinţ�a de sine i s-a
schimbat spectaculos î�n mai bine. I-a fost frică... ș� i a acț�ionat,
chiar dacă asta a î�nsemnat destrămarea căsniciei. Acum
este recăsătorit cu o femeie care-i î�ncurajează dezvoltarea,
aș� a cum o î�ncurajează ș� i el pe a ei. Se dezvoltă î�mpreună.
Sheila
Ș� i Sheila a ales dezvoltarea î�n locul unei relaț�ii disfunc-
ț�ionale. S-a căsătorit de foarte tânără ș� i î�n primii patru ani
de căsnicie a născut două fete. N-a trecut mult până să se
instaleze nemulț�umirea ș� i, cu sprijinul soț�ului ei, Roger, s-a
î�ntors la ș� coală să-ș� i termine studiile. Deș� i la î�nceput i-a fost
teamă că ș� i-a pierdut capacitatea de a î�nvăț�a, după o absenț�ă
de cinci ani, a fost prima din clasă ș� i a absolvit magna cum
laude. Acest succes a î�ncurajat-o să-ș� i obț�ină diploma de
masterat ș� i, î�n cele din urmă, pe cea de doctorat.
Cât a fost studentă, lucrurile au părut să meargă bine
cu Roger. Era mândru de „mica lui studentă” ș� i chiar era de
mare ajutor cu copiii. Când ș� i-a agăț�at, î�n sfârș� it, diploma
de doctorat pe perete, după mulț�i ani, relaț�ia cu soț�ul ei a
părut să se schimbe. Nu mai era mica lui studentă. Era o
profesionistă î�n toată regula, cu o diplomă de studii postuni-
versitare – mai ceva decât diploma lui de masterat. Î�n acel
moment, au î�nceput criticile, lipsa de comunicare ș� i î�ntârzi-
erile lui după orele de muncă. A î�nceput o relaț�ie cu altă
femeie care, deloc surprinzător, nu avea studii universitare.
Roger n-a putut să facă faț�ă marii dezvoltări a Sheilei
ca ființ�ă umană, iar ea a pus capăt relaț�iei. A fost dureros la
î�nceput – fuseseră î�mpreună doisprezece ani – dar ea a
î�nceput să simtă bucuria descoperirii propriilor capacităț�i.

Nu a regretat niciodată alegerea de a se î�ntoarce la ș� coală
ș� i de a-ș� i crea o carieră î�nfloritoare.
Fiicele ei, supărate la î�nceput, sunt acum foarte mândre
de succesul ei uriaş� . Lor le serveș� te drept extraordinar mo-
del de urmat. Acum este căsătorită cu un bărbat care adoră
realmente că ea se descurcă atât de bine „î�n lume”. Energia
ei le luminează viaț�a, iar el o iubeș� te pentru că este o per-
soană aș� a de interesantă. Evident că el nu se simte amenin-
ț�at de continua ei dezvoltare.
Ș� tiu că relaț�ia ta cu partenerul nu e superficial[ ș� i că
adesea e nevoie de un curaj imens pentru a risca să tulburi
apele. Î�ntotdeauna există un risc, dar este unul pe care eu
cred că merită să ț�i-l asumi. Când alegi să rămâi „blocat”
pentru că nu vrei să-ț�i superi partenerul, î�ncepi să ai resen-
timente din cauză că n-ai avut ș� ansa să te dezvolț�i. Î�n cele
din urmă, relaț�ia devine foarte î�ncordată ș� i nu e neobiș� nuit
ca ruptura să survină oricum.
Sugestia mea este:
AI ÎNCREDERE CĂ PARTENERUL TĂU VREA CE E MAI BUN
PENTRU TINE ȘI CĂ VA IUBI ÎN CELE DIN URMĂ
SCHIMBĂRILE TALE POZITIVE.
Cel mai probabil, perechea ta se va simț� i uș� urată de

nou-descoperita ta putere – î�i mai ia din povara responsa-
bilităţ�ii. Celor mai mulț�i dintre noi le-ar plăcea să ș� tie că
oamenii din viaț�a noastră sunt puternici, sănătoș� i ș� i iubi-
tori, nu doritori de atenț�ie, slabi ș� i neajutoraț�i. Gândeș� te-te
la asta: Dacă perechea ta preferă, î�ntr-adevăr, să ai nevoie
de atenț�ie, să fii slab ș� i neajutorat, chiar vrei să fii î�n acea
relaţ�ie?
Nu numai partenerii noș� tri au o perioadă dificilă atunci

când ne simț�im î�nsufleţ�iț�i de posibilităț�ile existente. Ș� i cu
ceilalț�i membri ai familiei se î�ntâmplă la fel. Copiii s-ar pu-
tea să se bosumfle, iar părinț�ii să ne critice. S-ar putea ca ș� i
ei să fi devenit obiș� nuiț�i să relaț�ioneze cu noi î�ntr-un anumit
fel ș� i să opună rezistenț�ă la schimbările noastre.
Copiii sunt maeș� trii manipulării, ș� i crede-mă când î�ț�i
spun că vor profita adesea de tendinț�a noastră de a ne sim-
ț�i vinovaț�i. Părinț�ii au propriul lor stil. De obicei remarcile
lor umilitoare sunt subtile ș� i „dulci”, ca de pildă: „Dragă,
eș� ti sigur că poț�i să faci aș� a ceva? Ș� tii, niciodată nu te-ai
prea priceput să faci ceva pe cont propriu” sau „Draga mea,
mai bine te-ai mai gândi î�n privinț�a divorț�ului. Nimeni nu
vrea o femeie trecut[ de treizeci de ani, mai ales cu doi copii”
sau „Ai devenit aș� a un egoist î�n ultima vreme. Nici nu te
mai recunosc”. Foarte adesea, părinț�ii nu-ș� i dau seama că
subminează î�ncrederea de sine a copiilor, iar când le este
atrasă atenț�ia asupra acestui fapt, se opresc să mai critice.
I-am spus odată mamei mele că este evident că nu are
î�ncredere î�n mine, fiindcă î�ș�i face griji tot timpul î�n privinț�a
mea. Mi-a spus că e ridicol, că ea crede că sunt cea mai deș� -
teaptă ș� i mai capabilă femeie pe care o cunoaș� te. I-am atras
atenț�ia că, dacă ar fi aș� a, atunci grijile ei ar fi nejustificate.
A părut surprinsă ș� i pentru prima dată ș� i-a dat seama că
felul î�n care î�mi vorbea î�n mod obiş� nuit era acelaș� i de când
aveam doi ani, ș� i că nu mai avea nicio legătură cu realitatea
prezentă. Din această conversaț�ie a rezultat un miracol: a
devenit una dintre persoanele care-mi dau cel mai mult î�n-
credere î�n mine. „Poț�i s-o faci. Poț�i să faci orice î�ț�i pui î�n
gând!” Da, chiar aș� a a î�nceput să-mi vorbească.
Unii pot fi binecuvântaț�i cu o familie care î�i susț�ine î�n

tot ce fac, dar nu se î�ntâmplă mereu aș� a. Adesea, membrii
familiei sunt extrem de posesivi ș� i asta conduce la un grad
foarte mare de manipulare. Este important să î�nvăț� ăm
tehnici care să creeze o situaț� ie din care toate părț� ile
implicate să aibă de câș� tigat. Uș� or de spus, greu de făcut.
Schimbarea comportamentului e ș� i-aș� a dificilă, ș� i fără să
mai trebuiască să facem faț�ă comportamentului „nebunesc”
al persoanelor apropiate.
Din nou, vorbesc din experienț�ă. Când m-am î�ntors la
facultate, se părea că toată lumea e supărată – mama, soț�ul
meu de-atunci, copiii ș� i prietenii mei. Mama nu putea să
î�nț�eleagă cum am putut „să-mi las” copiii; soț�ului meu nu-i
plăcea că aveam o viaț�ă separată de el; copiii mei m-au fă-
cut să mă simt vinovată că nu mai eram acolo să le satisfac
toate nevoile; iar prietenele mele, care pe-atunci erau toa-
te casnice ș� i mame, s-au aliat cu cei de mai sus.
Să spun că asta m-a făcut să mă simt nesigură î�n legă-
tură cu decizia mea ar fi un adevăr rostit pe jumate.
Reacț�ia mea a fost să mă cert cu toț�i cei care-mi făceau
greutăț�i. A fost o perioadă de mare neliniș� te. Pe-atunci nu
eram destul de matură să î�nț�eleg de ce erau cu toț�ii supă-
raț�i ș� i să reacț�ionez cum trebuie. De fapt, î�mi stârneau ș� i
mai mult impulsul de a mă purta urât. Adesea, eram de-a
dreptul nesuferită. Aveam un comportament pe care l-am
numit ulterior SINDROMUL DE PENDUL, ș� i pe care î�l ilus-
trez mai jos:
Străduindu-ne să găsim o î�ncredere î�n sine sănătoasă

î�n viaț�ă, la î�nceput depăş� im limita ș� i pendulăm de multe
ori î�ntre pasivitate ș� i agresivitate, până ajungem la echili-
bru. Mai exact ar fi să numim această pendulare SINDRO-
MUL TRECERII DE LA PASIVIVITATE – LA AGRESIVITATE
– LA ECHILIBRU.
Faza agresivă poate fi recunoscută î�n următoarele afir-
maț�ii, care sunt variantele blânde a ceea ce mi-a ieș� it pe
gură când mă aflam î�n chinurile Sindromului de pendul:
„Cum î�ndrăzneș� ti?”

„Nu dau doi bani pe ce crezi tu. Fac ce vreau!”
„N-am nevoie de tine. Niciodată n-am avut!”
„Î�mi spui mie că sunt egoistă? Dar tu?”
Deș� i celor mai mulț�i dintre noi nu ne place de noi când

izbucnim î�ntr-o asemenea manieră, totuș� i ne simț�im oarecum
mai bine decât să redevenim „pămpălăii” pasivi care eram

î�nainte. Este adesea o etapă de î�nț�eles î�n procesul schim-
bării. Î�ncă nu suntem siguri pe noi î�nș� ine, iar reacț�ia noas-
tră este să ne apărăm cu toată forț�a.
Pendularea către Agresivitate apare când ne agăț�ăm din
răsputeri de noul nostru comportament, î�nspăimântaț�i să
nu revenim cumva la Pasivitate. Totuș� i, din când î�n când ne
speriem ș� i pendulăm î�napoi spre un loc sigur. Prin urmare,
pendulul se leagănă î�nainte ș� i î�napoi, pe măsură ce î�nvă-
ț�ăm limbajul nou al Î�ncrederii î�n sine sănătoase. Trecem de
la Pasivitate la Agresivitate de multe ori, până când ne
instalăm î�n zona potrivită. Î�n cele din urmă, devenim mai
relaxaț�i î�n a ne exprima nevoile ș� i î�n a face ce trebuie pe
lume ș� i ne instalăm î�n zona potrivită. Dar, la î�nceput, acest
Sindrom de Pendul este real ș� i provoacă multă confuzie ș� i
neplăcere, nu numai nouă, ci ș� i tuturor celor din jurul
nostru.
Deș� i comportamentul nostru este adesea nepotrivit,
este important să nu ne condamnăm din cauza lui. E intere-
sant că le dăm copiilor libertatea de acț�iune de care au nevo-
ie pentru a testa noi modalităț�i de a relaț�iona cu lumea, dar
suntem duri cu noi î�nș� ine când trecem prin acelaș� i proces.
De fapt, toată viaț�a trecem prin noi etape comportamentale
î�nspăimântătoare, ș� i pe măsură ce trecem, ne zbatem conti-
nuu, până î�nvăț�ăm cum s-o facem bine.
Î� ncă o dată, CONŞ� TIENTIZAREA este cheia. Să ș� tii că,
după toate probabilităț�ile, când vei î�ncepe să-ț�i asumi ris-
curi ș� i să te dezvolț�i, te vei lovi de rezistenț�ă din partea
oamenilor din viaț�a ta. Aș� a e dat să se î�ntâmple. Dacă nu e
partenerul de viaț�ă, vor fi părinț�ii, copiii sau prietenii. Când
tulburi apele, cineva î�ț�i va spune să te potoleș� ti. Nu trebuie
să te simț�i ș� ocat, surprins sau convins că numai tu ai drep-

tate. Este modul lor de a-ș� i apăra siguranț�a. Adesea, nici nu
î�ș�i dau seama că o fac. Î�n mintea lor, aceste avertismente ș� i
observaț�ii par cu totul justificate ș� i sunt „pentru binele
tău”. Cel mai important este ca tu să ș� tii ce se î�ntâmplă.
Î�ți� va fi de ajutor dacă le eș� ti recunoscător celorlalț�i când
te sprijină. Fă-i să se simtă bine când î�ș�i manifestă preocu-
parea pentru tine. Trimite-le un bilet afectuos î�n care să-ț�i
exprimi aprecierea, câteva flori, baloane sau orice altceva
î�i face fericiț�i. Asta le va î�ntări reacț�iile binevoitoare pe
care le cauț�i tu ș� i te va ajuta să te concentrezi pe contribu-
ț�ia lor, nu pe negativism.
Faptul că eș� ti conș� tient de Sindromul de Pendul ar trebui
să-ț�i dea posibilitatea să sari peste câteva pendulări ș� i să faci
faț�ă mai bine criticilor. Sunt modalităț�i de tip toată lumea
câștigă de a opri feedbackul negativ din partea celorlalț�i.
Poț�i î�nvăț�a să le răspunzi persoanelor apropiate î�n aș� a fel
î�ncât să nu se simtă desconsiderate. Iată câteva exemple:
Mama: „Nu te vei descurca niciodată î�n lume pe cont

propriu.”
Toată lumea pierde: „Tu vezi-ț�i de treaba ta. Eu fac ce vreau.”
Toată lumea câștigă: „Mulț�umesc pentru grijă, mamă, dar
am atâta î�ncredere î�n mine, î�ncât ș� tiu că, orice s-ar
ivi, voi face faț�ă. Mi-ar plăcea să ai ș� i tu mai multă
î�ncredere î�n mine. Mi-ar fi de mare ajutor.”
Răspunsul de tip toată lumea câștigă e limpede. Î�ț�i afirmă

î�ncrederea î�n tine (poartă-te ca ș� i cum ai avea-o, chiar dacă
nu eș� ti chiar sigur că vei reuș� i pe cont propriu) ș� i o infor-
mează pe mamă ce ai vrea de la ea.
Soțul: „Uită-te la tine. Ai devenit atât de egoistă de când ai

î�nceput munca. Ț� ie chiar î�ț�i place de tine aș� a?”
Toată lumea pierde: „Î�mi spui mie că sunt egoistă? Cine
crezi că a strâns după tine î�n toț�i aceș� ti ani? Acum e
rândul meu.”
Toată lumea câștigă: „Î�nț�eleg de ce crezi că sunt egoistă –
nu mai sunt la dispoziț�ia ta cum eram î�nainte. Schim-
barea asta e dificilă ș� i pentru mine, dar trebuie să o
fac pentru dezvoltarea mea. Dacă n-o fac, ș� tiu că-mi
voi purta pică rău de tot, ș� i ț�ie la fel. Chiar aș� vrea să
am susț�inerea ta. Ș� tiu că te simț�i un pic neglijat î�n
clipa asta, ș� i e normal. Vreau să ș� tii că te iubesc foar-
te mult. Ce putem face să î�mbunătăț�im situaț�ia?”
Copiii: „Ț� ie nu-ț�i mai pasă de noi.”

Toată lumea pierde: „Voi, copii, nu apreciaț�i deloc ce fac.
Sunt sclava voastră de când v-aț�i născut. Acum fac ș� i
eu ceva pentru mine, iar voi vă plângeț�i.”
Toată lumea câștigă: „Ș� tiu că simț�iț�i că s-a schimbat situaț�ia
pentru că nu mai sunt pe lângă voi tot timpul. Dar am
î�ncredere că veț�i găsi o modalitate să vă descurcaț�i
fără mine câteva ore. Ș� i părinț�ii sunt oameni. Ș� i e im-
portant pentru liniș� tea mea sufletească să pot să
muncesc.”
Dialogul nu se va termina mereu aici, dar acesta este sensul

general al unei situaț�ii din care toată lumea câș� tigă. O carte
excelentă pe tema apărării neagresive este Aikido in Every-
day Life (Aikido în viața de zi cu zi), de Terry Dobson ș� i Victor
Miller. Premisa autorilor este că „cea mai bună victorie este
cea î�n care toată lumea câș� tigă”. Cartea descrie un mod
blând de a câș� tiga ș� i oferă multe exemple de dialoguri ș� i

motivele pentru care acestea funcț�ionează.
Î�ț�i sugerez să î�nveț�i ș� i câteva tehnici de centrare, astfel
î�ncât atunci când simț�i că pendulezi spre o extremă sau
alta, să poț�i reveni î�n zona echilibrului ș� i armoniei. Ș� i î�nre-
gistrările de relaxare, cu meditaț�ii ș� i afirmaț�ii pozitive, din
ultimul capitol, sunt câteva căi prin care să ajungi î�ntr-un
loc mai liniș� tit. Capitolele următoare î�ț�i vor oferi mai multe
unelte pentru a dobândi controlul de sine, astfel î�ncât să
obț�ii ce-ț�i doreș� ti, fără să răneș� ti pe nimeni.
Te va ajuta foarte mult să î�nț�elegi dacă ai ș� ti că unul din-
tre motivele pentru care reacț�ionăm atât de ostil când cei-
lalț�i nu ne susț�in î�l constituie nevoia de aprobare. Ori de câte
ori ne supărăm din cauza remarcilor făcute de cei dragi,
avem un indiciu că î�ncă ne purtăm ca niș� te copii. Sentimen-
tul de vinovăț�ie este un alt indiciu. Vinovăț�ia ș� i ostilitatea ne
maschează adesea furia î�mpotriva noastră ș� i a altora, din
cauză că nu suntem capabili să rupem legăturile nesănă-
toase cu cei dragi. Partea cu izbucnirile din Sindromul de
Pendul rezultă din aceste ataș� amente nesănătoase.
Pe măsură ce devii mai sigur ș� i mai matur î�n privinț�a
lucrurilor de care ai nevoie pentru a te dezvolta, cei dragi
vor putea spune orice vor voi, că nu te vei mai simț�i afectat.
Ba chiar poț�i să te dai un pupic mare ș� i să le spui: „Vă iu-
besc, dar trebuie să-mi trăiesc viaț�a”. Punct. Fără văicăreli.
Fără să te isterizezi că toată lumea se poartă aș� a de rău cu
tine. Î�ntr-un fel, nevoia de a le face celorlalț�i pe plac î�ț�i ara-
tă la ce trebuie să lucrezi, ș� i anume: la renunț�area din punct
de vedere emoț�ional la rolul de copil ș� i la asumarea rolului
de adult. Aș� a dificilă cum este, tăierea acelor relaț�iilor spe-
cifice copilăriei pe care le ai cu alț�ii ș� i î�nlocuirea lor cu
unele mai responsabile î�ț�i permite să te porț�i mult mai iu-

bitor cu ceilalț� i oameni din viaț� a ta. Este un paradox. Cu
cât ai mai puțin nevoie de aprobarea cuiva, cu atât poți să-l
iubești mai mult.
Uită-te la oamenii din viaț�a ta ca la un „exerciț�iu”. Felul
î�n care reacț�ionezi î�n faț�a lor î�ț�i permite să vezi la care as-
pecte lăuntrice mai ai de lucru. Prin intermediul lor, poț�i
exersa renunț�area la reacț�ii nepotrivite ș� i dezvoltarea unor
modalităț�i mai responsabile de a te comporta. Aș� a că, î�n
loc să-ț�i vină să-i strângi de gât pe ce dragi, când î�ț�i fac zile
fripte, e mai bine să-i priveș� ti ca pe niș� te oglinzi î�n care
vezi la ce mai ai de lucru din punct de vedere al dezvoltării
tale personale.
Dacă nu poț�i să-i convingi prin argumente pe cei dragi
că au un comportament distructiv faț�ă de tine, cel mai bine
e să te distanț�ezi de ei, până când î�nveț�i să funcț�ionezi la
un nivel mai matur. Tatăl uneia dintre cursantele mele,
Charlotte, î�i spunea, efectiv, î�n faț�ă că era clar incompetentă.
N-o lua deloc pe ocolite. Î�n cele din urmă, a putut ș� i ea să-i
spună: „Ș� tii ce, tată, te iubesc foarte mult, dar până când nu
vei î�ncepe să mă respecț�i, o să stau departe de tine. Î�n clipa
asta am nevoie de oameni care să mă susț�ină ș� i să mă iu-
bească, iar din partea ta nu simt asta”.
Ș� i a stat departe de el, sunându-l doar de complezenț�ă
cu ocazia sărbătorilor, până când a simț�it că are destulă
putere lăuntrică să facă faț� ă criticilor lui. N-a fost uș� or.
Să-ț� i iei rămas bun de la o relaț�ie veche cum este aceea cu
un părinte cere de obicei să treci printr-o perioadă de do-
liu, până când vechea uș� ă se î�nchide ș� i se deschide cea
nouă. Jelim, de fapt, sfârș� itul unei epoci. Totuș� i, epoca ieș� irii
la lumină aduce cu sine mai multă satisfacț�ie. Spre marea
surprindere a lui Charlotte, când a luat din nou legătura cu

tatăl ei, criticile au î�ncetat.
După toate probabilităț�ile, î�nainte de nou-descoperita
ei creș� tere, ea i se î�nfăț�iș� a tatălui ei drept imaginea crasă a
incompetenț�ei. Când asta s-a schimbat, s-au schimbat ș� i
reacț�iile lui faț�ă de ea. De obicei forț�a interioară este res-
pectată: primim ce oferim. Cel mai important pentru tine e
să fii cel mai bun prieten al tău. Orice ai face, nu te critica
singur. Apucă-te să descoperi pe î�ndelete care este calea
inimii pentru tine. Ce cale î�n viaț�ă te va face să te dezvolț�i?
Asta e calea pe care trebuie să apuci. S-ar putea să fii sur-
prins când cei dragi vor ajunge până la urmă să î�nț�eleagă ș� i
să respecte asta. Dacă nu, noua ta forț�ă î�ț�i va permite să
rupi legăturile nesănătoase ș� i să iniț�iezi altele noi, mai
sănătoase.
Înveselește-te! Înveselește-te! Înveselește-te! Înveselește-te!
7
CUM SĂ IEI O DECIZIE
ÎN URMA CĂREIA
Înveselește-te!
Înveselește-te!
Înveselește-te!
Înveselește-te!
Înveselește-te!
Înveselește-te!
Înveselește-te!
Înveselește-te!
N-AI CUM SĂ PIERZI
U na dintre cele mai mari temeri care ne ț�ine pe loc î�n
viaț�ă este dificultatea de a lua decizii. După cum se plângea
unul dintre cursanț�ii mei: „Uneori mă simt ca proverbialul
măgar aflat î�ntre două baloturi de fân – nu pot să mă hotă-
răsc pe care să-l aleg, ș� i î�ntre timp mor de foame”. Desigur,
ironia este î�nsuș� i faptul că, nealegând, facem o alegere: să
ne î�nfometăm. Alegem să ne lipsim de ceea ce face ca viaț�a să
fie un festin pe cinste.
Problema este că am fost î�nvăț�aț�i: „Ai grijă! S-ar putea
să iei o decizie greș� ită!” O decizie greșită! Numai când auzim
asta, ne î�ngrozim. Ne temem că decizia greș� ită ne va lipsi de
ceva – de bani, de prieteni, de iubiț�i, de statut sau de orice
altceva trebuia să ne aducă decizia corectă.
Strâns legată de asta este panica noastră de a nu face
greș� eli. Dintr-un motiv sau altul, ni se pare că ar trebui să
fim perfecț�i ș� i uităm că î�nvăț�ăm din propriile greș� eli. Nevoia
de a fi perfecț�i ș� i nevoia de a controla rezultatul evenimen-
telor lucrează î�mpreună pentru a ne ț�ine blocaț�i, când ne
gândim să facem o schimbare sau să î�ncercăm ceva nou.
Dacă ceea ce am spus mai devreme e valabil ș� i pentru
tine, î�ț�i voi demonstra că î�ț�i faci griji inutil. Nu ai nimic de
pierdut, numai de câș� tigat, indiferent de alegerile pe care
le faci sau de acț�iunile pe care le î�ntreprinzi î�n viaț�ă. După
cum am mai afirmat î�nainte, ca să schimbi lumea, nu tre-
buie decât să schimbi modul în care te gândești la ea. Acest
concept funcț�ionează de minune aici. De fapt, poț�i să-ț�i schim-

bi gândirea î�n aș� a fel î�ncât să fie imposibil să iei o decizie
greș� ită sau să faci o greș� eală. Hai să î�ncepem cu luarea
deciziilor.
Să presupunem că te afli la un Punct de Răscruce î�n viaț�ă.
Dacă eș� ti la fel ca cei mai mulț�i dintre noi, ai fost î�nvăț�at să
foloseș� ti Modelul N-am-nimic-de-câș� tigat, când te gândeș� ti
la deciziile care trebuie luate. Modelul arată ca î�n ilustraț�ia
de mai jos:
Ai inima grea din cauza alegerilor pe care trebuie să le

faci. Te simț�i oarecum paralizat, gândindu-te la consecinț�e
ca la o problemă de viaț�ă ș� i de moarte. Stai î�n cumpănă,
lamentându-te ș� i făcându-ț�i obsesiv griji: „Să fac aș� a sau să
fac invers? Dacă apuc pe calea asta ș� i se î�ntâmplă asta? Dacă
nu iese aș� a cum am plănuit? Dar dacă...” Î�ntrebarea „dar
dacă...” se manifestă î�n plină forț�ă. Gura-Spartă lăuntrică
este iar î�n acț�iune. Priveș� ti î�n necunoscut ș� i î�ncerci să pre-
zici viitorul; î�ncerci să preiei controlul asupra unor forț�e
exterioare. Ambele acț�iuni sunt imposibile. Ajuns î�n acest
CUM SĂ IEI O DECIZIE ÎN URMA CĂREIA N-AI CUM SĂ PIERZI 133
punct s-ar putea să observi că î�ț�i ieș� i din minț�i. După ce iei
decizia, Modelul N-am-nimic-de-câș� tigat te face să reevaluezi
mereu situaț�ia, sperând să nu fi făcut o greș� eală. Te tot uiț�i
î�n urmă ș� i te dojeneș� ti singur: „Dar dacă aș� fi...” Iroseș� ti o
energie preț�ioasă ș� i te faci să te simț�i jalnic.
Te simț�i uș� urat dacă rezultatul este aș� a cum ai sperat –
dar numai temporar. Î�n momentul î�n care răsufli uș� urat, deja
î�ț�i faci griji că situaț�ia s-ar putea răsturna ș� i că, în cele din
urmă, se va dovedi că a fost decizia greș� ită. Î�n plus, eș� ti deja
temător î�n legătură cu următoarea decizie pe care trebuie
s-o iei, fiindcă va fi nevoie să treci din nou prin tot procesul
chinuitor. Ț� i se pare cunoscut? O nebunie, nu-i aș� a? E clar
că asta este o situaț�ie din care nu ai nimic câș� tigat. Dar există
ș� i o altă cale: Modelul N-am-nimic-de-pierdut.
Î�ntoarce-te ș� i aș� ază-te iar î�n Punctul de Răscruce. De
data asta, situaț�ia arată ca î�n ilustraț�ia de mai jos:
Observă că î�n faț�ă ț�i se aș� tern două căi – A ș� i B – și că

amândouă sunt corecte! Fiecare dintre ele e plină de „sur-
prize”. Evident că te afli î�n faț�a unei situaț�ii î�n care nu ai
nimic de pierdut. Ș� i care sunt aceste surprize? Ș� ansele de a

trăi viaț�a î�ntr-un fel nou, de a î�nvăț�a ș� i de a te dezvolta, de
a descoperi cine eș� ti, cine ai vrea cu adevărat să fii ș� i ce ai
vrea să faci î�n această viaț�ă. Ambele căi sunt presărate cu
ș� anse – indiferent de rezultat. „Cum? Indiferent de rezultat?”
Până î�n acest moment, s-ar putea să fi fost dispus să-mi
accepț�i ideile, dar aceste trei cuvinte te fac puț�in suspicios,
dacă nu de-a dreptul refractar. „Dar dacă...” î�ț�i revine î�n min-
te. Lasă-mă să-ț�i răspund la acest „dar dacă...” printr-un
exemplu.
Imaginează-ț�i că te confrunț�i cu alegerea de a rămâne la
actualul loc de muncă sau de a accepta altul, care e disponi-
bil. Dacă stai î�n Punctul Deciziei N-am-nimic-de-câș� tigat,
Gura-Spartă va prelua controlul ș� i aș� a va î�ncepe nebunia:
„Dacă rămân aici, s-ar putea să ratez o ș� ansă bună de a

avansa. Dar dacă plec, poate nu voi fi capabil să fac faț�ă
noilor responsabilităț� i. Dacă voi fi concediat de la noul
locul de muncă ș� i n-o să mă aleg cu nimic? Mie chiar î�mi
place aici. Voi avea mai multe ș� anse să avansez la noul loc
de muncă. Poate mă vor promova ș� i voi câș� tiga mai mulț�i
bani. Dar dacă voi regreta că am plecat? Dar dacă...? O, nu
ș� tiu ce să fac. S-ar putea să-mi distrug viaț�a, dacă iau deci-
zia greș� ită.”
Dacă stai î�n Punctul Deciziei N-am-nimic-de-pierdut,

sinele tău „neî�nfricat” va prelua controlul:
„Nu-i aș� a că e fantastic? Mi-a fost oferit un nou loc de

muncă. Dacă-l accept, voi avea ș� ansa să î�ntâlnesc oameni
noi, să deprind ș� i alte tehnici de a face lucrurile, să trăiesc
î�ntr-o atmosferă de muncă cu totul nouă ș� i să-mi lărgesc
experienț�a. Dacă se î�ntâmplă ceva ș� i nu merge, ș� tiu că O SĂ�

FAC FAȚ� Ă�. Chiar dacă piaț�a muncii este dificilă î�n acest mo-
ment, ș� tiu că voi găsi cumva un alt loc de muncă, dacă va fi
nevoie. Chiar ș� i asta va fi o experienț�ă interesantă, de vre-
me ce voi î�nvăț�a să fac faț�ă pierderii unui loc de muncă ș� i să
rezolv problemele ce vor apărea î�n caz de ș� omaj. Dacă ră-
mân, am ș� ansa să adâncesc relaț�iile pe care mi le-am făcut
aici. Chiar mă simt mai bine î�n pielea mea după ce mi s-a
oferit celălalt loc de muncă, prin urmare, dacă rămân, poate
voi cere să fiu avansat. Dacă dintr-un motiv sau altul nu-mi
merge aici, vor mai apărea ș� i alte oportunităț�i. Totul este o
aventură, indiferent pe ce cale o apuc.”
Chiar cunosc oameni care gândesc astfel, ș� i e o bucurie

să fii martor la modul lor de a aborda viaț�a. Ei chiar trăiesc
î�ntr-o lume î�n care n-au-nimic-de-pierdut.
Alex este exemplul perfect. Î�n prezent psiholog practi-
cant î�n Los Angeles, el a intenț�ionat la î�nceput să calce pe
urmele tatălui său ș� i să devină avocat. Î�n colegiu avea note
excelente ș� i a fost admis fără probleme la o ș� coală de drept
care era considerată foarte bună. A î�nvăț�at din greu ș� i s-a
descurcat foarte bine î�n primii doi ani. Dar timpul petrecut
departe de casă a î�nceput să-i schimbe priorităț�ile. A ajuns
să-ș� i dea seama că nu dorea să-ș� i petreacă viaț�a î�n „zona
de luptă”, după cum o numea el, cum presupunea meseria
de avocat. Voia să-i ajute altfel pe oameni ș� i s-a hotărât că
psihologia clinică se potriveș� te mai bine cu personalitatea
lui. Ș� i-a dat seama ș� i că, î�n parte, decizia lui de a fi avocat
era din dorinț�a de a-l mulț�umi pe tatăl lui. Dar acum era
mult mai conectat cu sinele lui interior, aș� a că a luat decizia
să plece de la Drept ș� i să urmeze o carieră î�n psihologie.
Tatăl lui i-a dat binecuvântarea, dar a refuzat să-i mai
plătească taxele la facultate, făcând astfel decizia ș� i mai di-

ficilă. Dar Alex a avut î�ncredere î�n propriul instinct ș� i s-a
retras dintr-o situaț�ie care nu se potrivea cu nevoile lui.
Unora, inclusiv tatălui său, cei doi ani la Drept li s-au
părut o pierdere de vreme, dar Alex n-a perceput niciodată
lucrurile aș� a. Î�ncercând, a descoperit că meseria de avocat
nu era pentru el. Să afli ce nu-ț�i place este, î�n mod para-
doxal, la fel de valoros pe cât este să afli ce-ț�i place. De ase-
menea, pe când era la Drept, ș� i-a făcut câț�iva prieteni buni,
care i-au rămas prieteni până î�n ziua de azi. Iar cunoș� tinț�ele
adunate î�n acei doi ani l-au ajutat de-atunci î�n numeroase
situaț�ii profesionale ș� i personale. Pentru Alex, surprizele
nu s-au terminat aici. De vreme ce tatăl său nu i-a mai plă-
tit cheltuielile, a trebuit să muncească doi ani să obț�ină
bani suficienț�i pentru a-ș� i î�ncepe studiile î�n psihologie. Au
fost cei doi ani pierduț�i? Deloc. Locul de muncă la o firmă
de construcț�ii l-a î�mbogăț�it dublu: a făcut cunoș� tinț�ă cu un
mod de viaț�ă diferit ș� i, prin intermediul unuia dintre colegii
săi, a cunoscut-o pe femeia care i-a devenit soț�ie. Î�n cele din
urmă, cu o bursă ș� i cele două joburi cu jumătate de normă,
Alex a putut să-ș� i termine doctoratul.
Această serie de evenimente a fost nepreț�uită pentru
ca Alex să î�nveț�e să-ș� i asume responsabilitatea pentru pro-
pria-i viaț�ă. Probabil nici el, nici tatăl lui nu ș� i-au dat seama
la momentul respectiv, dar tatăl chiar i-a făcut o favoare
obligându-l să reuș� ească prin propriile-i forț�e. Alex a aflat că,
dacă î�ț�i doreș� ti ceva destul de tare, există o cale de a obț�ine
respectivul lucru. Ș� tia că, dacă n-ar fi putut să obț�ină bursa,
ar fi găsit altă cale. Drept urmare, a abordat deciziile vii-
toare cu un sentiment de putere, energie ș� i entuziasm. Nu
uita că la baza tuturor temerilor noastre se află lipsa
încrederii în propria persoană. Fiecare pas făcut de Alex,

indiferent de rezultat, chiar ș� i atunci când a î�nsemnat pier-
derea susț�inerii financiare ș� i î�ntârzierea educaț�iei sale, a
constituit pentru el o ș� ansă de a î�nvăț�a să aibă î�ncredere că
poate să se î�ntreț�ină singur.
Pentru mine este interesant că, atunci când le prezint
cursanț�ilor mei Modelul N-ai-nimic-de-pierdut, iniț�ial opun
rezistenț�ă foarte mare. „Ei, hai, că nu eș� ti realistă.” După
cum am spus ș� i mai devreme, am fost î�nvăț�aț�i că negativ
este egal cu realist, iar pozitiv este egal cu nerealist. Când î�i
provoc pe cursanț�ii mei, nu pot să găsesc mai multă credi-
bilitate î�n Modelul N-ai-nimic-de-câș� tigat decât î�n Modelul
N-ai-nimic-de-pierdut, cu toate că ultimul ne poate trece
dintr-o poziț�ie de durere î�ntr-una de putere, care este, î�n
fond, scopul nostru când î�nvăț�ăm să facem faț�ă fricii. O altă
idee la care să te gândeș� ti este că e mai bine să pornești
dintr-o poziție din care n-ai-nimic-de-pierdut. De ce să tot opui
rezistenț�ă startului dintr-o poziț�ie din care n-ai-nimic-de-
pierdut? De ce să tot simț�i durerea, paralizia ș� i depresia?
Ș� i, cu toate acestea, continuăm s-o facem până când î�ncor-
porăm î�n ființ� a noastră un alt mod de a privi lumea. Apoi
putem î�ncepe să ne schimbăm î�ncet gândirea de timp
n-am-nimic-de-câș� tigat, care ne menț� ine î�n postura de
victime.
Un factor crucial pentru a accepta Modelul N-am-nimic-
de-pierdut este felul î�n care te gândeș� ti la rezultate ș� i opor-
tunităț�i. S-ar putea să-ț�i fie greu să accepț�i că pierderea
unui loc de muncă este o situaț�ie din care n-ai nimic de
pierdut. Î�n mod tradiț�ional, oportunităț�ile î�n viaț�ă sunt con-
siderate cele legate de bani, de statut ș� i de semnele vizibile
ale „succesului”. Eu î�ț�i cer să te gândeș� ti la oportunităț�i
î�ntr-o lumină total diferită. Scopul acestei cărț�i este să te

ajute să faci faț�ă temerii î�ntr-un fel care să î�ț�i permită să-ț�i
î�ndeplineș� ti ț�elurile î�n viaț�ă. De fiecare dată când î�ntâlneș� ti
o situaț�ie care te forț�ează „să-i faci faț�ă”, respectul de sine
î�ț�i creș� te considerabil. Î�nveț�i să ai î�ncredere că vei supra-
vieț�ui, indiferent ce se î�ntâmplă. Ș� i, î�n acest fel, temerile ț�i
se diminuează incomensurabil.
SĂ ȘTII CĂ POȚI FACE FAȚĂ ORICĂREI SITUAȚII
CARE ÎȚI APARE ÎN CALE
REPREZINTĂ SOLUȚIA CE ÎȚI PERMITE
SĂ-ȚI ASUMI RISCURI SĂNĂTOASE ȘI OPTIMISTE
Î�ntorcându-mă la exemplul de mai devreme, dacă re-

zultatul alegerii tale de a te muta la un nou loc de muncă
este pierderea lui î�n câteva luni, acum vezi că ai ș� ansa să-ț�i
î�ntăreș� ti respectul de sine î�nfruntând furtuna, regrupân-
du-ț�i forț�ele lăuntrice ș� i depunând din nou efort pentru a
găsi un post nou ș� i mai satisfăcător. Î�ntre timp, vei î�ntâlni
oameni noi ș� i-ț�i vei lărgi orizontul. Văzută î�n această lu-
mină, pierderea locului de muncă devine o situaț�ie de tip
n-am-nimic-de-pierdut.
Le-am spus adesea cursanț�ilor mei că, poate, cei noro-
coș� i î�n viaț�ă sunt cei care au fost forț�aț�i să î�nfrunte situaț�ii
pe care noi toț�i sperăm să nu le î�nfruntăm niciodată – situaț�ii
precum pierderea unui loc de muncă, moartea cuiva drag,
divorț�ul, falimentul, boala. Odată ce ai făcut faț�ă oricărei
situaț�ii de acest tip, ieș� i la lumină o persoană mult mai pu-
ternică. Cunosc câț�iva oameni care au suferit o pierdere ș� i
nu s-au simț�it foarte mândri de ei că au găsit o cale să-ș� i
facă viaț�a să meargă mai departe, î�n ciuda nenorocirii. Ei au
descoperit că siguranța nu constă în a deține lucruri; constă
în a face față lucrurilor. Aș� adar, când poț� i să-ț� i răspunzi
la toate î�ntrebările „dar dacă...?” prin „fac faț� ă”, poț� i să

abordezi totul cu garanț�ia că n-ai nimic de pierdut, iar fri-
ca dispare. Acum, când ai aflat că, de fapt, nu există decizii
corecte sau greș� ite când foloseș� ti Modelul N-ai-nimic-de-
pierdut, există paș� i pe care poț�i să-i urmezi pentru a-ț�i in-
tensifica conș� tientizarea alternativelor care ț�i se desfăș� oară
î�n faț�ă. Această conș� tientizare î�ț�i va î�mbunătăț�i ș� ansele ca
rezultatul să fie î�n acord cu propriile dorinț�e ș� i î�ț�i va oferi
mai multă liniș� te sufletească. Î�ț�i sugerez să faci următorii
paș� i, când te afli î�n faț�a unei decizii majore sau după ce ai
luat-o:
Înainte de a lua decizia

1. Concentrează-te imediat pe Modelul N-am-nimic-de-
pierdut. Spune-ț�i singur: „N-am-nimic-de-pierdut, indiferent
de rezultatul deciziei pe care o iau. Lumea e un loc al opor-
tunităț�ilor, iar eu abia aș� tept oportunităț�ile de a î�nvăț�a ș� i a
mă dezvolta pe care mi le oferă oricare dintre cele două
căi”. Î�ncetează să te mai gândeș� ti la ce ai de pierdut ș� i permi-
te numai acele gânduri referitoare la ce ai de câș� tigat. Folo-
seș� te exerciț�iile din capitolul cu privire la gândirea pozitivă.
2. Fă-ți temele. Sunt multe de aflat despre alternativele

care ț�i se î�ntind dinainte. De cel mai mare ajutor este să
vorbeș� ti cu oricâț�i oameni sunt dispuș� i să te asculte. Nu te
teme să abordezi profesioniș� ti legat de decizia pe care tre-
buie s-o iei. Câț�iva se vor eschiva, dar cei mai mulț�i vor fi
bucuroș� i să te ajute. De fapt, se vor simț�i flataț�i că ai venit
la ei pentru sfaturi.
Caută feedback ș� i din alte surse. Vorbeș� te cu oamenii

la petreceri, la frizerie, la cosmetică, la medic sau oriunde
altundeva. Oamenii pe care î�i cunoș� ti î�n locuri neaș� teptate
î�ț�i pot crea legături preț�ioase, aș� a cum nici nu ț�i-ai imaginat,
sau î�ț�i pot oferi o perspectivă din propria lor experienț�ă.
Este important să vorbeș� ti cu oamenii „potriviț�i”. Hai
să-ț� i dau definiț� ia mea privitoare la oamenii potriviț� i.
Ei sunt aceia care î�ț�i susț�in î�nvăț�area ș� i dezvoltarea. Dacă
vorbeș� ti cu oameni care î�ț�i discreditează constant posibili-
tăț� ile care ț� i se deschid, ei nu sunt oamenii potriviț� i cu
care să stai de vorbă. Spune-le politicos „mulț� umesc” ș� i
î�ndreaptă-te spre altcineva.
Un profesor minunat de-al meu m-a ajutat mult când m-a
î�nvăț�at expresia: „Prima oară, să-ț�i fie ț�ie ruș� ine. A doua
oară, să-mi fie mie”. Aplicată acestei situaț�ii, se traduce ast-
fel: dacă discuț�i ceva cu oameni insensibili la nevoile tale,
lor trebuie să le fie ruș� ine. Dacă continui să te laș� i călcat î�n
picioare, ț�ie să-ț�i fie ruș� ine. Ar trebui să discuț�i cu oameni
care te sprijină prin afirmaț�ii precum: „Cred că este grozav
că te gândeș� ti la...” sau „Cred că te vei descurca de minune
la...”. Î�nț�elegi cum stau treburile. De ce să te pui î�ntr-o pozi-
ț�ie î�n care să te simț�i jalnic, când e atât de uș� or să te simț�i
grozav?
De asemenea, nu ezita să vorbeș� ti despre planurile tale
doar pentru că te temi că nu vor merge, iar tu vei părea un
„ratat”. Calcă-ț�i pe mândrie. Dacă nu investighezi cât de bine
poț�i, î�ț�i î�nchizi surse valoroase de informaț�ie, care te-ar
putea ajuta enorm. Nu uita:
„NU EȘ�TI UN RATAT DACĂ� NU REUȘ� EȘ� TI;
EȘ�TI DE SUCCES FIINDCĂ� AI Î�NCERCAT.”
Una dintre cursantele mele era î�ngrijorată că lumea avea

să spună că mai mult „vorbeș� te” ș� i mai puț�in „face”, dacă
are eș� uează de prea multe ori î�n î�ncercarea de a î�ncepe ceva.
Nu există aș� a ceva dacă te angajezi î�n mod serios să avan-
sezi. Prima mea experienț�ă î�n lumea publicării de carte
serveș� te drept exemplu bun.
Cu ani î�n urmă am hotărât să public o carte de poezii
pe care o scrisesem. Fiindcă nu ș� tiam nimic despre lumea
editorială, am î�nceput să vorbesc cu cât mai mulț�i oameni
posibil despre cum ar fi cel mai bine să î�ncep. Am urmat un
curs despre cum să ajungi autor publicat; am sunat oameni
străini care lucrau la diferite edituri (ș� i am rămas surprin-
să că erau foarte dornici să fie de ajutor); am trimis cartea
la aproape douăzeci de edituri ș� i am primit un refuz după
altul. Dar eu tot vorbeam despre cariera mea de scriitoare.
Sunt sigură că au fost ș� i din cei care au zis: „Pe cine păcă-
leș� te? N-o să reuș� ească niciodată.” Î�ntr-o zi, la masa de
prânz, m-am hotărât î�mpreună cu Ellen Carr, o parteneră
de afaceri, devenită acum ș� i o dragă prietenă, să scriem ș� i
să publicăm singure un scurt ghid pentru femei, despre ob-
ț�inerea unui loc de muncă. Eram î�ngrijorate de numărul
mare de femei capabile pe care le cunoș� team ș� i pe care fri-
ca de refuz sau de eș� ec le î�mpiedica până ș� i să î�ncerce să
intre pe piaț�a muncii. Am î�nceput din nou să vorbesc despre
proiectul nostru cu toată lumea pe care o cunoș� team ș� i au
apărut iar o serie de amânări care i-au făcut pe unii oameni
să aibă î�ndoieli că volumul avea să fie publicat vreodată.
Dar eu am tot vorbit î�n stânga ș� i-n dreapta, la fel ș� i Ellen, ș� i
ne-am trezit că ș� tim tot felul de oameni interesanț�i, care
erau de nepreț�uit î�n a ne ajuta cu proiectul nostru. Ș� i a so-
sit ș� i ziua fericită când, î�n sfârș� it, ne-a fost livrată cartea.
Unii ar putea spune că au existat multe î�ncercări eș� ua-

te î�n cariera mea de scriitoare. Nu-i aș� a! Fiecare pas făcut
pe acest drum m-a făcut să fiu din ce î�n ce mai pregătită să
intru î�n domeniu, chiar dacă rezultatul se poate să nu fi
fost sub forma celui imaginat de mine la î�nceput. Ș� i, cu si-
guranț�ă, am î�nvăț�at să fac faț�ă unui refuz! Să dai drumul
ideilor tale î�n lume vorbind mereu despre ele poate să cre-
eze un oarecare scepticism, dar discuț�iile nu numai că î�ț�i
aduc informaț�ii preț�ioase, ci îți clarifică și intenția de a le pune
în practică! Intenț�ia este un instrument puternic atunci când
creezi ceva ce vrei î�n viaț�ă.
3. Stabilește-ți prioritățile. Va fi nevoie de ceva intros-

pecț�ie. Acordă-ț�i timp să te gândeș� ti la ce vrei cu adevărat
de la viaț�ă. Asta e ceva greu de descoperit pentru cei mai
mulț�i dintre noi, de vreme ce suntem î�nvăț�aț�i de la o vârstă
fragedă să facem ce vor alț�ii. Suntem deconectaț�i de ceea
ce ne aduce cu adevărat satisfacț�ie. Ca să-ț�i fie mai uș� or,
î�ntreabă-te care cale se potriveș� te mai bine cu scopurile
tale generale din viaț�ă… î�n prezent.
E important să-ț�i aminteș� ti că ț�elurile se schimbă con-
stant pe măsură ce î�naintezi î�n viaț�ă ș� i trebuie să le reeva-
luezi î�n permanenț�ă. Decizia pe care o iei azi s-ar putea să
nu fie aceeaș� i cu decizia pe care ai lua-o peste cinci ani.
Dacă î�ntâmpini dificultăț�i î�n a-ț�i clarifica ț�elurile generale,
nu-ț�i face griji. S-ar putea să mai fie nevoie de multe alte
decizii ș� i de mult mai multă experienț�ă din situaț�ii diferite
pentru a descoperi cum să-ț�i ordonezi mai bine priorităț�ile.
Cel puț�in î�ncepi să fii atent la cine eș� ti. Î�ngăduie-ț�i confuzia
î�n procesul de căutare. Prin intermediul confuziei ajungi
î�ntr-un sfârș� it la claritate.
4. Ai încredere în propriile impulsuri. Deș� i s-ar putea

să-ț�i fie greu să î�nț�elegi „persoana din interior” î�n cadrul
procesului de introspecț�ie, corpul tău î�ț�i dă uneori câteva
indicii bune despre calea pe care s-o apuci. Chiar ș� i după ce
ț�i-ai făcut temele, ai vorbit cu oameni mulț�i ș� i ai ajuns la o
alegere logică, e posibil ca impulsul să-ț�i spună să mergi pe
cealaltă cale. Să nu-ț�i fie frică să ai î�ncredere î�n el. Foarte
des subconș� tientul tău î�ț�i trimite mesaje bine informate
privitoare la ce alegere este mai bună la un moment dat.
Când î�ncepi să dai atenț�ie propriilor impulsurie, vei fi sur-
prins de sfaturile bune pe care ț�i le dai singur.
Eu am fost surprinsă când „am avut î�ncredere î�n pro-
priul instinct” ș� i am î�nceput o carieră nouă. După ce mi-am
luat doctoratul î�n psihologie, intenț�ia mea era să î�nființ�ez
un cabinet particular. La câteva luni după ce am î�nceput să
tratez pacienț�i î�ntr-o clinică psihiatrică, a apărut oportuni-
tatea de a-mi ajuta un prieten care devenise director exe-
cutiv al unei clinici grozave numită The Floating Hospital,
New York’s Ship of Health* (Spitalul Plutitor, Corabia sănă-
tăț�ii din New York). Instinctul î�mi spunea să accept slujba,
chiar dacă nu se potrivea din punct de vedere logic cu pla-
nurile pe care mi le făcusem.
O voce lăuntrică mi-a spus: „Fă-o.” Î�n câteva luni, prie-
tenul meu a demisionat, iar eu am fost numită director
executiv. Nu plănuisem nicidecum să ajung administrator.
Î�nainte mă văzusem subordonat, nu conducător, iar ideea
de a mă afla la cârmă nici nu-mi trecuse prin minte. Cumva,
* La acea vreme, Spitalul Plutitor se afla la bordul unui vas și naviga
în jurul Manhattanului, furnizând servicii medicale celor săraci. După
11 septembrie 2001, vasul a fost vândut, fiindcă nu s-a putut obține un
spațiu de andocare la care să poată ajunge și un preț convenabil. Acum
se află pe uscat și continuă să furnizeze servicii celor săraci. (n.aut.)
subconș� tientul meu a ș� tiut că pot face faț�ă ș� i m-a î�mpins să

accept slujba. „Ce caut eu aici?”, mă î�ntrebam, trecând prin
stări de frică ș� i nesiguranț�ă privind î�ndeplinirea atribuț�ii-
lor de serviciu. Dar î�nvăț�ând ș� i dezvoltându-mă odată cu
locul de muncă, mi-am dat seama că-mi place foarte mult
munca administrativă, ba chiar am devenit foarte compe-
tentă î�n acest domeniu.
Î�n plus, Spitalul Plutitor mi-a adus experienț�e bogate,
grozave, nebuneș� ti, amuzante, î�nsemnate ș� i entuziaste ș� i
provocări pe care nu le-aș� fi crezut posibile. Dar subconș� ti-
entul meu ș� tiuse. Depăș� ise gândirea conș� tientă, logică,
care-mi spunea: „Nu te abate de la plan” ș� i „Nu poț�i să faci
faț�ă acestui loc de muncă”.
Trebuie să clarific faptul că, urmând conceptul că nu
există alegere greș� ită, dacă aș� fi ales să rămân psihoterapeut
la clinica psihiatrică, și acea alegere mi-ar fi adus nenumă-
rate oportunități de a trăi viața, într-un mod nou și diferit.
N-a existat o decizie corectă sau una greș� ită, doar decizii
diferite.
5. Înseninează-te. Trăim î�ntr-o lume î�n care mai toț�i oa-

menii se iau foarte î�n serios ș� i pe ei î�nș� iș� i ș� i deciziile lor.
Să-ț�i spun ceva: Nimic nu e chiar aș� a important. Sincer!
Dacă pierzi ceva bani ca rezultat al unei decizii luate, nicio
problemă – î�nveț�i să faci faț�ă pierderii banilor. Dacă pierzi
un iubit, nicio problemă – găseș� ti altul. Dacă alegi să divor-
ț�ezi, nicio problemă – î�nveț�i să faci faț�ă traiului pe cont
propriu. Dacă alegi să te căsătoreș� ti, nicio problemă – î�n-
veț�i să faci faț�ă unui nou fel de a î�mpărț�i.
Î�ncepe să te gândeș� ti la tine ca la un student pe viaț�ă,
la o universitate foarte mare. Materiile pe care le î�nveț�i
reprezintă totalitatea relaț�iilor tale cu lumea î�n care tră-

ieș� ti, din momentul î�n care te naș� ti, până î�n momentul î�n
care mori. Fiecare experienț�ă este o lecț�ie valoroasă de î�n-
văț�at. Dacă alegi calea A, î�nveț�i o serie de lecț�ii. Dacă alegi
calea B, î�nveț�i alte lecț�ii. Geologie sau geometrie? Doar un
alt profesor, alte cărț�i de citit, alte teme de făcut, alte exame-
ne de dat. Chiar nu contează. Dacă o apuci pe calea A, ajungi
să guș� ti căpș� une. Dacă o apuci pe calea B, ajungi să guș� ti
afine. Dacă nu-ț�i plac nici căpș� unele, nici afinele, poț�i găsi o
altă cale. Secretul este să faci din orice loc î�n care te afli
forumul tău educaț�ional ș� i să î�nveț�i tot ce poț�i despre tine
ș� i despre lumea din jur. Aș� a că… înseninează-te! Orice se
î�ntâmplă ca rezultat al deciziei tale, o să faci față!
După ce iei o decizie

1. Dă deoparte imaginea pe care ți-ai format-o. Cu toț�ii
ne creăm aș� teptări î�n legătură cu ce am vrea să se î�ntâmple
după ce decizia este luată. Imaginea văzută cu ochii minț�ii
s-ar putea să fi jucat un rol important î�n a ne ajuta să luăm
o decizie. Dar odată decizia luată, renunț�ă la imagine. De
vreme ce nu poț�i controla viitorul, imaginea poate să adu-
că nefericire, dacă nu se î�mplineș� te. Dezamăgirea te poate
face să ratezi lucrurile bune care pot ieș� i din orice situaț�ie
î�n care te afli. Nu uita să priveș� ti partea plină a paharului.
Dacă tu crezi că rezultatul unei decizii va arăta î�ntr-un
anumit fel, convingerea ta va face să crească posibilitatea
de a rata alte oportunităț�i. Î�nsă oportunităț�ile neaș� teptate
pot crea ceva mai valoros decât imaginea ta originală. Dacă
eș� ti concentrat pe „felul î�n care ar trebui să fie”, s-ar putea
să ratezi oportunitatea de a te bucura de felul î�n care este
sau de a face acea ocazie nemaipomenită, î�ntr-un mod cu

totul diferit de cel pe care ț�i l-ai imaginat.
2. Acceptă întreaga responsabilitate pentru deciziile tale.

Asta-i greu! Cu toț�ii avem tendinț�a să căutăm pe cineva pe
care să dăm vina, dacă lucrurile nu funcț�ionează cum vrem.
Mi-am urât brokerul când acț�iunile pe care mi le-a reco-
mandat au scăzut, î�n loc să crească. A fost nevoie de tărie
din partea mea să recunosc: „Eu am luat decizia să cumpăr.
Nu m-a forț�at nimeni”. M-am lamentat până când am creat
o „oportunitate” din decizia mea nefericită. Ce am î�nvăț�at?
Multe! Am î�nvăț�at că trebuia să aflu mai multe despre bursa
de valori, î�n loc să mă bazez cu totul pe opinia brokerului
meu. Am î�nvăț�at că eram î�ngrozitor de nesigură î�n legătură
cu banii ș� i că trebuia să mai lucrez la asta. Am î�nvăț�at că
pot să pierd bani la bursă, ș� i totuș� i viaț�a să meargă mai
departe ca ș� i până atunci. Am î�nvăț�at că n-o să fie mare
scofală dacă am să mai pierd bani la bursă pe viitor ș� i că
acț�iunile pot să crească din nou, aș� a cum au făcut-o ale
mele după alte opt luni. Privită î�n această lumină, î�n fond
nu a fost o decizie chiar aș� a de rea. Când poț�i să vezi o oportu-
nitate î�n orice decizie, e mult mai uș� or să accepț�i responsa-
bilitatea de a o fi luat.
Când î�ț�i asumi responsabilitatea pentru deciziile tale,
devii mult mai puț�in supărat pe lume ș� i, cel mai important,
mult mai puț�in supărat pe tine î�nsuț�i!
3. Nu proteja, corectează. Cel mai important este să te

angajezi î�n orice decizie iei ș� i să dai tot din tine. Dar dacă
nu merge, schimb-o! Mulț�i dintre noi sunt atât de î�ncrânce-
naț�i să ia decizia „corectă”, î�ncât, chiar dacă nu ne place
calea pe care am ales-o, ne ț�inem de ea cu preț�ul vieț�ii.
După cum văd eu lucrurile, asta e culmea nebuniei. Este

extrem de important să afli că nu-ți place ceva. După asta,
totul e doar o chestiune de a schimba macazul. Da, sunt ș� i
cei care zboară din floare-n floare, folosind „schimbarea”
ca pe o scuză pentru a nu-ș� i lua angajamente. Nu despre
asta vorbesc eu, ș� i vei simț�i diferenț�a î�n lăuntrul tău. Dacă
te-ai angajat cu adevărat la ceva, ai dat tot ce ai avut ș� i ai
ajuns la concluzia că nu e de tine – treci la altceva.
Când te vei hotărî� să schimbi macazul, te vei confrunta
adesea cu critici din partea celor din jur. „Cum adică vrei
să-ț�i schimbi cariera? Ai investit cinci ani î�n cabinetul sto-
matologic. Tot acest timp ș� i toț�i aceș� ti banii duș� i pe apa
sâmbetei.” Explică-le că nu e nimic pierdut. La un moment
dat, aș� a fusese cel mai bine pentru tine. Ai î�nvăț�at mult ș� i ai
câș� tigat mult din punct de vedere al experienț�ei. Î�nsă nu
mai simț�i că ț�i se potriveș� te – e vremea pentru o schimba-
re. Ș� tiu mulț�i oameni care rămân blocaț�i î�n situaț�ii nemul-
ț�umitoare care nu li se mai potrivesc, fiindcă au investit
atât de mult ș� i ar fi păcat să nu continue. Cât e de ilogic!
De ce să mai investeș� ti, dacă nu obț�ii nimic î�n schimb? Nu
uita – e î�n joc calitatea vieț�ii tale.
Î�n cartea sa Actualizations (Actualizări), Stewart Emery
prezintă un excelent model pentru schimbarea direcț�iei î�n
viaț�ă. L-a aflat pe când se afla î�n cabina de zbor a unui avion,
î�n drum spre Honolulu. A observat o consolă, pe care pilo-
tul a numit-o sistem de ghidare inerț�ială. Scopul sistemu-
lui era să ducă avionul până la aproape 1.500 de metri de
pista din Hawaii, î�n cinci minute de la momentul estimat al
aterizării. De fiecare dată când avionul se abătea de la curs,
sistemul î�l corecta. Pilotul i-a explicat că vor ajunge la timp
î�n Hawaii, deș� i „am fost în eroare 90% din timp”. Emery
preia de aici, afirmând: „Aș� adar, calea de aici până acolo unde
vrem să ajungem î�ncepe cu o eroare, pe care o corectăm,
care devine următoarea eroare, pe care o corectăm, ș� i care
devine următoarea eroare, pe care o corectăm. Aș� adar,
singurul moment î�n care ne aflăm cu adevărat pe curs, este
acel moment din parcursul î�n zig-zag î�n care ne î�ncruciș� ăm
cu adevărata cale”. Din această analogie, observăm că se-
cretul î�n viaț�ă nu este să ne facem griji că am luat decizia
greș� ită, ci să învățăm când să o corectăm. Iată cum arată
ideea mea cu privire la acest model:
Există multe indicii interne care te ajută să ș� tii când

este momentul să corectezi. Cele mai evidente sunt confu-
zia ș� i nemulț�umirea. Î�n mod ironic, acestea sunt considera-
te negative, nu pozitive. Ș� tiu că e greu de acceptat, dar o
nemulțumire în viață este benefică, căci î�ț�i spune că te-ai
abătut î�ntr-un fel de la curs ș� i trebuie să-ț�i găseș� ti din nou
drumul î�napoi spre propria-ț�i cale către claritate. Confuzia
ș� i nemulț�umirea î�ț�i spun că ai deraiat ș� i, după cum mi-a
sugerat odată un prieten: „Dacă nu-ț�i schimbi direcț�ia, vei
ajunge probabil î�n locul spre care te î�ndrepț�i”.
Durerea fizică este lesne considerată benefică, chiar
dacă poate fi foarte supărătoare. Este un simptom evident
că ceva nu e-n regulă cu corpul tău. O durere î�n partea
dreaptă î�ț�i poate salva viaț�a, semnalizând o apendicită. Dacă
nu-i dai atenț�ie, ai putea să mori. Ș� i durerea sufletească
este o „binecuvântare” asemănătoare, căci î�ț�i spune că este

ceva greș� it î�n felul î�n care merge viaț�a ta. E un semn că ceva
trebuie corectat – fie felul î�n care priveș� ti lumea, fie ceea ce
faci î�n lume, fie ambele. Durerea î�ț�i spune pur ș� i simplu:
„Hei, nu aș� a!”
Modalitatea de a-ț�i da seama cum să revii la curs o con-
stituie procesul de explorare: să cauț�i ajutor î�n cărț�ile de
self-help, î�n workshopuri, la prieteni, grupuri de sprijin, î�n
terapie sau orice ț�i se pare potrivit ț�ie când cauț�i ajutor. Cât
timp eș� ti deschis căutării, o să găseș� ti ș� i ajutor. Nu uita:
„Când î�nvăț�ăcelul e pregătit, o să apară ș� i profesorul”. Nu
vei fi pregătit niciodată, dacă eș� ti ocupat să protejezi cursul
pe care ț�i l-ai ales. Te vei abate veș� nic de la drum ș� i nu vei
ajunge niciodată la destinaț�ie. Când eș� ti î�n permanenț�ă con-
ș� tient de indiciile care semnalizează „momentul corectării”,
vei ajunge mereu î�n punctul corect… sau cel puț�in î�n apro-
pierea lui.
Drept recapitulare utilă, iată un sumar al paș� ilor de
urmat î�ntr-un proces de luare a deciziilor. Punându-i î�n
aplicare, vei respira mult mai uș� urat ori de câte ori vei face
alegeri, pe parcursul vieț�ii.
PROCESUL LUĂRII DECIZIILOR N-AM-NIMIC-DE-PIERDUT

Î�NAINTE DE A LUA O DECIZIE
1. Concentrează-te pe Modelul N-am-nimic-de-pierdut.
2. Fă-ț�i temele.
3. Stabileș� te-ț�i priorităț�ile.
4. Ai î�ncredere î�n propriile impulsuri.
5. Î�nseninează-te.
DUPĂ� LUAREA UNEI DECIZII

1. Dă deoparte imaginea pe care ț�i-ai format-o.
2. Acceptă î�ntreaga responsabilitate.
3. Nu proteja, corectează.
Dacă nu crezi că cele de mai sus sunt cu totul logice, dă-mi

voie să rezum paș� ii pe care-i facem de obicei când folosim
Modelul N-am-nimic-de-câș� tigat:
PROCESUL LUĂRII DECIZIILOR N-AM-NIMIC-DE-CÂȘTIGAT
Î�NAINTE DE A LUA O DECIZIE

1. Ne concentrăm pe Modelul N-am-nimic-de-câș� tigat.
2. Ne ascultăm gândurile care ne î�nnebunesc.
3. Ne paralizează neliniș� tea, î�ncercând să prezicem viitorul.
4. N-avem î�ncredere î�n impulsurile noastre – aplecăm urechea
la ce crede lumea.
5. Simț�im apăsarea necesităț�ii de a lua o decizie.
DUPĂ� LUAREA UNEI DECIZII

1. Ne creăm neliniș� te î�ncercând să controlăm rezultatul.
2. Dăm vina pe altcineva, dacă nu merge cum ne-am imaginat.
3. Dacă nu merge, ne î�ntrebăm î�ntruna dacă nu cumva ar fi mers
mai bine invers.
4. Nu ne corectăm dacă decizia este „greș� ită”, fiindcă am investit
prea mult.
Ț� i se pare acest ultim sumar dureros (ș� i ridicol) de fami-

liar? Da, ș� tim, cu siguranț�ă, cum să ne î�nnebunim singuri!
Acum, că am demonstrat cum participă la luarea deciziilor

Modelele N-am-nimic-de-pierdut ș� i N-am-nimic-de-câș� tigat,
sper că î�ți� dai seama că este imposibil să faci o greș� eală. La fel
cum orice decizie î�nseamnă o oportunitate de a î�nvăț�a, ș� i
orice „greș� eală” este tot o oportunitate de a î�nvăț�a, fiind
aș� adar imposibil să comiț�i o greș� eală. Un mare cercetător,
după ce „dăduse greș� ” de două sute de ori î�nainte de a găsi
răspunsul la una dintre î�ntrebările sale arzătoare, a fost î�n-
trebat: „Nu vă deranjează că aț�i dat greș� de atâtea ori?”.
Răspunsul lui a fost: „N-am dat greș� niciodată. Am descoperit
două sute de feluri î�n care nu trebuie procedat!”
După ce am reflectat mult, am ajuns la concluzia că, dacă
n-ai făcut nicio greș� eală dacă î�n ultima vreme, probabil că
pe undeva tot greș� eș� ti. Nu vei ajunge niciodată î�n Hawaii!
Nici măcar n-ai părăsit aeroportul! Nici măcar nu te-ai ri-
dicat de la sol! Nu-ț�i asumi niciun risc – nu te bucuri de
„surprizele” pe care le oferă viaț�a. Ce mai pierdere!
Î�mi amintesc de o perioadă din viaț�a mea când totul
mă î�nspăimânta, când eram plină de teama că voi da greș�
î�n toate î�ncercările de a-mi î�ndeplini visurile. Aș� a că stă-
team acasă, victimă a tuturor nesiguranț�elor mele. Mi-ar
plăcea să vă povestesc că un străvechi maestru Zen m-a fă-
cut să devin din nou conș� tientă. Dar n-a fost aș� a. A fost vorba,
de fapt, de reclama unei linii aeriene, care avea sloganul:
„Ieș� i î�n lume”. Când am văzut reclama, mi-am dat seama
dintr-odată că eu nu mai făceam parte din această lume. Cu
acest sentiment de „iluminare”, am î�nceput să mă silesc să
ies î�n lume din nou. Mi-am dat seama că trebuia să trec de
la teama de a face o greș� eală, la teama că nu fac nicio gre-
ș� eală. Dacă nu fac nici greș� eală, atunci pot fi sigură că nu
î�nvăț� ș� i nu mă dezvolt.
Când te gândeș� ti că greș� elile fac parte din viaț�ă, e uimi-

tor că suntem î�nvăț�aț�i că trebuie să fim perfecț�i. Această
„greș� eală” de gândire ne-a creat teama de a fi aventuroș� i ș� i
de a explora noi teritorii. Să luăm un exemplu dintr-un joc
naț�ional: baseballul. Un jucător de baseball atinge extrem
de rar o medie de 400. Cu alte cuvinte, asta î�nseamnă să fi
lovit mingea de patru ori din zece – patru succese din zece
î�ncercări. E o performanț�ă de campion – iar cei mai mulț�i
dintre noi suntem doar î�ncepători!
Nu vei reuș� i î�n tot ce faci î�n viaț�ă. E ceva garantat. De
fapt, cu cât faci mai multe î�n viaț�ă, cu atât mai mari sunt
ș� ansele să nu-ț�i iasă câte ceva. Uită-te, totuș� i, cât de bogată
î�ț�i poate fi viaț� a, datorită numeroaselor tale aventuri.
Câș� tigi sau pierzi, tot câș� tigi până la urmă! Folosind Mode-
lul Abătut-de-la-curs/Corect, poț�i să ai acum libertatea de
a zbura.
Cu toate că acum ș� tii cum să-ț� i diminuezi temerile
legate de luarea deciziilor ș� i de comiterea greș� elilor, s-ar
putea să observi că adoptarea conceptelor prezentate este
mai dificilă decât pare. Î�ț�i reamintesc î�ncă o dată de proce-
sul î�ndelungat pe care î�l presupune schimbarea comporta-
mentului. Pur și simplu începe! Lucrează la asta neî�ncetat.
Î�ntăreș� te constant noul mod de gândire prezentat aici,
folosind exerciț�iile de mai jos pentru a te ajuta să-ț�i depă-
ș� eș� ti temerile legate de luarea deciziilor sau de comiterea
greș� elilor.
Ai făcut ceva greș� eli î�n ultima vreme? Sper că da!
Exerciții
1. Folosind Modelul N-am-nimic-de-pierdut, reflectează
la câteva decizii cu care te confrunț�i acum. Notează toate
aspectele pozitive care se pot î�ntâmpla folosind oricare din
cele două căi, chiar dacă rezultatul s-ar putea să nu fie aș� a
cum ț�i-ai imaginat.
2. Î�nvaț�ă conceptul DE FAPT, NU CONTEAZĂ� , î�ncepând

cu micile decizii pe care le iei î�n fiecare zi. Când te î�ntrebi
ce costum să porț�i la birou, î�nț�elege că, de fapt, nu contea-
ză; la ce restaurant să mănânci î�n seara asta, de fapt, nu
contează; ce film să vezi, de fapt, nu contează. Fiecare ale-
gere creează o experienț�ă diferită. Î�ncet-î�ncet, vei putea să
aplici acest concept unor decizii din ce î�n ce mai importan-
te. Atât acasă cât ș� i la birou pune bileț�ele pe care să scrie:
DE FAPT, NU CONTEAZĂ�
pentru a-ț�i reaminti când devii obsesiv î�n mod inutil.
3. Pune, de asemenea, ș� i bileț�ele pe care să scrie:

Ș� I CE DACĂ� ! O SĂ� FAC FAȚ� Ă�!
Ș� i ce dacă treburile nu merg cum vrei tu! Ce mare scofală?

Acest memento te va ajuta să vezi mai senin viaț�a, pe mă-
sură ce vei î�nvăț�a că poț�i să faci faț�ă oricărui lucru ce ț�i se
î�ntâmplă odată ce ai luat decizia.
4. Fii atent la acele semnale din viaț�ă care î�ț�i sugerează

că te-ai abătut de la drum ș� i apucă-te să faci un plan pentru
a remedia situaț�ia.
Număr! Număr! Număr! Număr! Număr! Număr! Număr!
8
Număr! CÂT DE COMPLETĂ
Număr! Număr! Număr! Număr! Număr! Număr!
Număr!
Număr!
ESTE „VIAȚA TA
Număr!
Număr!
Număr!
Număr!
Număr!
Număr!
Număr!
Număr!
Număr!
Număr!
Număr!
Număr!
Număr! Număr! COMPLETĂ”
Număr! Număr! Număr! Număr! Număr!
S
„ unt devastată fără Jim. El era toată viaț�a mea!” Louise
era una dintre cursantele mele, iar soț�ul ei tocmai divorț�a-
se de ea după cinci ani de căsnicie. Nu glumea când spunea
că Jim era toată viaț� a ei, pentru că ea făcuse să fie astfel.
Nimic altceva sau nimeni altcineva nu avea cu adevărat
î�nsemnătate.
Bineî�nț�eles că asta explică devastarea ei ș� i sentimentul
disperat de pustietate pe care le-a avut după plecarea lui.
Probabil explică parț�ial ș� i destrămarea căsniciei. Aș� a cum
explic î�n The Feel the Fear Guide to Lasting Love (Chiar dacă
ți-e frică. Ghid pentru iubirea de durată), dependenț�a î�ntr-o
relaț�ie dă naș� tere la câteva efecte secundare foarte nea-
tractive – supărare, gelozie, resentimente, agăț�area de celă-
lalt, cicăleală –, ș� i toate sunt foarte greu de suportat. Aceste
î�nsuș� iri dăunătoare sunt rezultatul unei frici î�nrădăcinate
de a pierde ceea ce considerăm că este baza î�ntregii noas-
tre identităț�i.
Bob, un director de relaț�ii publice, a ales să-ș� i creeze
identitatea î�n domeniul muncii. Pentru el nu exista decât
cariera; nimic altceva nu mai conta. Ca ș� i î�n cazul lui Louise,
efecte secundare negative î�i î�nsoț�eau ceastă dependenț�ă
emoț�ională. La muncă era defensiv, î�n loc să fie exuberant
ș� i darnic; î�ș�i aroga meritul pentru tot, ignorând contribuț�i-
ile celor cu care lucra; iar î�n î�ncercarea lui permanentă de
a câș� tiga aprecierea superiorilor, nu ș� i-a asumat niciun risc.

Astfel, creativitatea lui a fost foarte mult diminuată.
Când ș� i-a pierdut locul de muncă din cauza unor redu-
ceri de personal, a avut, î�n mod previzibil, un sentiment de
devastare, o senzaț�ie extremă de neputinț�ă ș� i gânduri de
sinucidere – toate provocate de un oribil sentiment de pus-
tietate. Î�i fusese distrusă ancora. Bărbaț�ii ș� i un număr î�n
creș� tere de femei care ș� i-au trăit î�ntreaga viaț�ă de oameni
maturi legaț�i emoț�ional de munca lor se pierd adesea cu firea
când sunt obligaț�i să se pensioneze. E ca ș� i cum li s-a sfârș� it
viaț�a – de fapt, mulț�i mor imediat după ce ies la pensie. Cât
de trist este că nu se pot bucura de ceea ce are potenț�ialul
să fie partea cea mai creativă ș� i mai plăcută perioadă a vie-
ț�ii lor!
Jeanne, o casnică, a făcut din copiii ei totul î�n viaț�ă. Pentru
cei care nu î�nț�elegeau, ea părea ș� i se credea o mamă „bună”.
Era î�ntotdeauna acasă când copiii veneau de la ș� coală, le
satisfăcea toate nevoile, ș� i se mândrea cu faptul că î�ș�i pu-
nea î�ntotdeauna copiii pe primul loc.
Dacă Jeanne ar fi fost mai sinceră cu ea î�nsăș� i, ar fi văzut
că se folosea de copii pentru a-ș� i crea propria raț�iune de a
fi. Cei care o cunoș� teau cu adevărat erau conș� tienț�i de ine-
vitabilele efecte secundare – nevoia de a domina, protecț�ie
exagerată, tendinț�ă moralizatoare ș� i crearea unui grad mare
de vină pentru copiii ei. Nu i-a lăsat niciodată să uite ce
persoană darnică era ea. Când au crescut ș� i au plecat la trea-
ba lor, Jeanne s-a confruntat cu ceea ce considera ea că este
o casă goală – î�n ciuda faptului că ea ș� i soț�ul ei trăiau î�ncă
acolo. Asta oglindea sentimentul de pustietate absolută pe
care î�l simț�ea î�n sinea ei. Să stai acasă cu copiii nu e un lu-
cru rău î�n sine. Totuș� i, când părinț�ii depind de copii pentru
CÂT DE COMPLETĂ ESTE „VIAȚA TA COMPLETĂ” 159
propria supravieț�uire emoț�ională, e limpede că e nociv. Nu

numai că e nesănătos pentru părinte, e nesănătos ș� i pentru
copii. Supravieț�uirea unui părinte este o povară grea de
purtat pentru un copil!
Sentimentul de bază comun lui Louise, Bob ș� i Jeanne
era senzaț�ia acută de lipsă. Când au pierdut ceva din viaț�a
lor, ceva de care erau ataș� aț�i emoț�ional, ș� i-a făcut apariț�ia
această lipsă. Pot să pun pariu că cei mai mulț�i dintre voi
au simț�it-o, î�ntr-un moment sau altul. Dacă e aș� a, veț�i fi de
acord cu mine că este unul dintre cele mai dureroase sen-
timente pe care le poț�i trăi. Ș� i, colac peste pupăză, când te
afli î�n chinurile disperării, pare că nu sunt prea multe de
făcut ca să te simț�i mai bine.
Asta ridică o î�ntrebare: Se poate face ceva pentru a slăbi
strânsoarea acestei lipse, ceva care să ne facă să ne simț�im
î�ntregi, î�n ciuda unei mari pierderi î�n viaț�ă? Dacă se poate,
imaginează-ț�i cât de mult s-ar diminua frica noastră de a
pierde ceva. Răspunsul la î�ntrebare este, categoric, DA! Asta
ar trebui să fie o uș� urare.
Deș� i ar trebui să fii extaziat că uș� urarea e posibilă, e
important să ț�ii minte că, asemenea oricărui aspect asociat
schimbării, e nevoie de foarte multă conș� tientizare, răbda-
re ș� i perseverenț�ă pentru a sparge tiparele susț�inute pu-
ternic de emoț�ii. Asta n-ar trebui să te î�ngrijoreze. Deș� i s-ar
putea să pară o sarcină neplăcută, nu e chiar aș� a, dacă o
abordezi cu paș� i mici ș� i uș� ori ș� i î�ț�i oferi timp pentru a te
bucura cu adevărat de acest proces.
Te invit, aș� adar, să î�ncerci un mod alternativ de a-ț�i di-
rija viaț�a; este menit să te ajute să te eliberezi de disperare,
de sentimentul de pustietate ș� i de frica ce s-ar putea să fie
legate de anumite aspecte ale vieț�ii tale. Ș� tiu din proprie
experienț�ă că eliberarea este posibilă. Acest capitol explică

paș� ii necesari schimbării. Te asigur că aceș� ti paș� i oferă niș� te
revelaț�ii interesante. Totuș� i, numai prin acț�iune ș� i angaja-
ment pot să devină unelte puternice, care î�ț�i vor schimba
deplin calitatea vieț�ii.
Î�ț�i va fi util să î�nț�elegi î�ntâi mai clar ceea ce eu consider
a fi cauza pustietăț�ii pe care o resimț�i atunci când viaț�a î�ț�i
este dereglată. Folosind RELAȚ� IA drept exemplu, următo-
rul desen ilustrează cum arată Viaț�a-ta-completă când te
concentrezi emoț�ional pe un singur domeniu.
VIAȚA COMPLETĂ CU RELAȚIE
RELAȚIE
Dacă se î�ntâmplă ca î�n cazul lui Louise ș� i marele R dispare,

viaț�a va arăta brusc astfel:
VIAȚA COMPLETĂ FĂRĂ RELAȚIE

Nu e de mirare că te simț�i pustiit! Nu e de mirare că simț�i

impulsul de a î�nlocui imediat relaț�ia! N-a mai rămas nimic!
Nu e nevoie să fie aș� a. Priveș� te desenul Vieț�ii complete
de mai jos, care reprezintă un mod cu totul diferit de a pri-
vi lucrurile.
VIAȚA COMPLETĂ CU RELAȚIE
Contribuție Hobby Relaxare
Timp petrecut Dezvoltare

Familie
singur personală
Muncă Relație Prieteni
Aceasta reprezintă Viaț�a completă a unei alte cursante de-ale

mele, Nancy. Luând forma unei grile, î�n locul unei casete goa-
le, viaț�a arată uimitor de diferit pentru Nancy comparativ
cu sărmanii Louise, Bob ș� i Jeanne. Nu numai că grila lui
Nancy e plină de susț�inere ș� i de viaț�ă, dar î�ntreaga arie a
Vieț�ii ei pare să fi crescut, ceea ce î�i dă, de fapt, o deplină
satisfacț�ie. Să presupunem că ș� i Nancy resimte pierderea
iubirii. Cum arată Viaț�a ei completă î�n acest caz? Care e
diferenț�a prin comparaț�ie cu pierderea lui Louise! Vei ob-
serva din grila următoare că, î�n cazul lui Nancy, pierderea
relaț�iei lasă un gol. Dar nu o desființ�ează! Da, Nancy a
simț�it durere când s-a despărț�it de prietenul ei; da, se simte

singură câteodată; ș� i da, i-ar plăcea să aibă la un moment
dat o relaț�ie reuș� ită. Totuș� i, ș� i fără aceasta, viaț�a ei merge
de minune. Fiecare zi e plină de o multitudine de experienț�e
care î�i aduc bucurie ș� i satisfacț�ie; prin urmare, lipsa ei dis-
pare. Are atât de multe resurse disponibile la î�ndemână,
î�ncât simte cu adevărat că viaț�a e un uriaș� corn al abundenț�ei,
care nu se va goli niciodată.
VIAȚA COMPLETĂ FĂRĂ RELAȚIE
Contribuție Hobby Relaxare
Timp petrecut Dezvoltare

Familie
singur personală
Muncă Prieteni
Î�n acest moment, la unul dintre cursurile mele, o cursantă a

ridicat vocea să spună că ș� i ea are multe î�n viaț�ă – familie,
copii, muncă, prieteni –, dar singurul lucru care înseamnă
ceva pentru ea este relaț�ia. Am subliniat că aici intervin
conș� tientizarea, perseverenț�a ș� i răbdarea – pentru a î�ntări
angajamentul pe care î�l are î�n fiecare zonă a vieț�ii.
Dedicarea, î�n sensul î�n care folosesc eu termenul, î�n-
seamnă să dai din tine 100% î�n mod conș� tient – adică tot
ce ai – fiecărei „casete” din grilă. De exemplu, când eș� ti la

muncă, munceș� te până la epuizare, fără nicio rezervă; când
eș� ti cu familia, fii cu ea î�n mod conș� tient 100%; când eș� ti
cu prietenii, fii acolo 100%... ș� i aș� a mai departe.
Când am î�nceput să explic dedicarea la curs, Sandy, o altă
cursantă, mi-a răspuns imediat că locul ei de muncă era
temporar, până î�ș�i găsea ceva mai bun. Î�ntre timp, se plicti-
sea î�ngrozitor ș� i abia aș� tepta să plece de acolo. Prin urmare,
cum era posibil să se dedice 100%? I-am explicat că dedi-
carea nu î�nseamnă că trebuie să dureze pentru totdeauna,
ci că atât cât ești acolo, trebuie să te dedici 100%.
I-am oferit un instrument pe care să-l folosească la servi-
ciu pentru a-ș� i amplifica ideea de angajament. Acest instru-
ment este să te „porți de parcă” ai fi important cu adevărat.
Cum ar arăta asta? Ce ar face ea dacă ar ș� ti că este cu adevărat
importantă? Câteva posibilităț�i la care s-au gândit cursanț�ii
au fost: să-ș� i propună scopuri zilnice ș� i să aibă grijă să le
atingă, să interacț�ioneze cu alț�i membri ai echipei î�ntr-un
fel care să le facă ziua mai bună ș� i să creeze un mediu î�n care
să fie o plăcere să munceș� ti. Ea a adăugat: „Ș� i să nu mai
î�ntârzii”. Sandy a promis că va î�ncerca, după ce am asigu-
rat-o că asumarea angajamentului la acest loc de muncă nu
î�nsemna că trebuie să rămână acolo definitiv.
Sandy s-a î�ntors la curs î�n următoarea săptămână foarte
entuziasmată î�n legătură cu ce se î�ntâmplase. Eram cu toț�ii
uimiț�i de gradul ei de energie. Ne-a informat că a dus la
muncă o plantă ș� i un tablou, care au î�nviorat imediat micul
ei spaț�iu. Le-a făcut complimente ș� i le-a fost de ajutor oa-
menilor din jur, iar î�n fiecare seară, î�nainte de a pleca de la
birou, ș� i-a stabilit anumite scopuri pentru ziua următoare.
Pe măsură ce zilele treceau, s-a concentrat pe propriile
scopuri ș� i a fost uimită să vadă că î�n fiecare zi făcea de două

ori mai mult. A devenit dependentă bifarea scopurilor –
aș� a de bine o făcea să se simtă. Î�n rarele ocazii când nu
apuca să facă vreun lucru de pe listă, î�l trecea pe listă pen-
tru ziua următoare.
Pe Sandy au uimit-o reacț�iile. Unul dintre colegi chiar a
î�ntrebat-o ce medicament ia ș� i i-a zis: „Orice ar fi, ia-l î�n con-
tinuare!” Dar rezultatul miraculos a fost că a început pur și
simplu să-i placă locul de muncă. Atunci când participi 100%,
alungi ș� i plictiseala. După ce Sandy a trecut peste atitudi-
nea „vai mie!” ș� i a î�nceput să aleagă să fie prezentă 100%,
a avut un sentiment de satisfacț�ie ș� i vitalitate. Ideea de a
„se purta de parcă” pusă î�n practică i-a adus ș� i alte beneficii:
stimă de sine crescută, referinț�e bune pentru momentul î�n
care chiar se va muta la alt job ș� i î�nț�elegerea faptului că
poate să schimbe situaț�ia. Bineî�nț�eles că asta o face să se
simtă mai puternică î�ntr-o lume î�n care atât de mulț�i oameni
se simt neputincioș� i. Pentru a face din dedicare un concept
mai puț�in apăsător, ț�ine minte că, contrar celor î�nvăț�ate, nu
î�nseamnă că e obligatoriu să dureze pentru totdeauna.
De exemplu, postul meu de director executiv al Spitalului
Plutitor mi-a adus foarte multă bucurie ș� i satisfacț�ie, dar
după opt ani am î�nceput să simt că eram pregătită pentru un
alt fel de provocare. Cum eram cu totul dedicată spitalului,
m-am asigurat că va funcț�iona la fel de bine ș� i după plecarea
mea. Am î�nceput să pregătesc pe cineva ca să mă î�nlocuiască.
Am î�nceput să deleg din ce î�n ce mai multe lucruri. Treptat,
am familiarizat Consiliul de Administraț�ie cu persoana cea
nouă, pe care o consideram perfectă pentru post. I-am pre-
gătit pe toț�i pentru plecarea mea. Aș� adar se vede că, deș� i
eram pe picior de plecare, eram dedicată muncii 100%.
Î�n acelaș� i timp, eram dedicată î�n î�ntregime hotărârii

de a-mi face viaț�a să meargă după ce aveam să-mi părăsesc
jobul. Î�n timpul liber am î�nceput să predau, să scriu ș� i să-mi
măresc clientela la cabinetul de psihoterapie. Î�n doi ani, atât
fundaț�ia pentru viitorul Spitalului Plutitor, cât ș� i aceea pentru
noua mea carieră fuseseră turnate. Eram pregătită să plec.
Acelaș� i principiu funcț�ionează ș� i î�n domeniul relaț�iilor.
Nimeni nu ș� tie cu adevărat cât de mult va dura o relaț�ie. Dar
până să te hotărăș� ti să renunț�i la ea, e important să acorzi
ț�ie ș� i partenerului tău respectul ș� i demnitatea cuvenite,
dedicându-vă ei amândoi, î�n proporț�ie de 100%. Dacă vine
ziua când î�ț�i dai seama că e vremea să vă despărț�iț�i, vei ș� ti
că ai dat totul. Ș� i dacă, dintr-un motiv sau altul, partenerul
tău hotărăș� te să pună capăt relaț�iei, vei ș� ti că ai tot ce ț�i-a
stat î�n putinț�ă ca să fie bine. N-ai nimic de regretat. Dacă ai
adoptat deja conceptul grilei î�n viaț�ă, pierderea nu va fi
enormă, căci ai numeroase alte arii care să te susț�ină î�n
viaț�ă.
Un sector al grilei are nevoie de câteva explicaț�ii: sec-

torul CONTRIBUȚ� IEI. Acesta este sectorul care î�ț�i permite
să schimbi lucrurile î�n lume î�n felul tău special. Despre
contribuț�ie discutăm î�ntr-un capitol viitor; deocamdată
observă doar că cea mai mare parte a respectului de sine ș� i
a satisfacț�iei î�n viaț�ă pot veni din sectorul Contribuț�iei. Să
ș� tii că poț�i să schimbi lucrurile î�n lume î�nseamnă că nu eș� ti
neputincios, că reprezinț�i o forț�ă î�nsemnată.
E important să nu te gândeș� ti la contribuț�ie î�n termenii
măreț�i ai lui Gandhi, Martin Luther King Jr. sau Albert Einstein.
Contribuț�ia, î�n sensul pe care î�l folosesc eu, î�nseamnă să fii
exact acolo unde eș� ti, să priveș� ti î�n jur, să vezi ce trebuie
făcut ș� i să faci. Asta ar putea fi legat de familia ta, de prie-

teni, de comunitate, de ț�ară ș� i de lume. Nu există nicio per-
soană î�n viaț�ă care să nu poată contribui semnificativ la
bunăstarea planetei. Numai schimbându-ț�i atitudinea poț�i
influenț�a lumea din jur.
Acum, că î�nț�elegi conceptul grilei ș� i î�i recunoș� ti impor-

tanț�a î�n reducerea multor frici care privesc relaț�ia, locul de
muncă, copiii ș� i aș� a mai departe, eș� ti pregătit să faci paș� ii
pentru a include acest instrument puternic î�n viaț�a ta. Iată
paș� ii:
1. Recunoaș� te că s-ar putea să fii prins î�ntr-un cerc vicios.

Dacă î�ț�i priveș� ti cu grijă trecutul, vei observa, probabil, că,
de câte ori au apărut sentimente negative legate de pierdere,
ai apucat pe aceeaș� i cale, î�ncercând să diminuezi disconfor-
tul: practic, ai î�ncercat să recreezi ce ai pierdut.
De exemplu, care este primul gest pe care î�l fac mulț�i din-
tre noi, când suntem devastaț�i de pierderea unei persoane
iubite? O î�nlocuim. Iar când pleacă ș� i următoarea iubire a
vieț�ii noastre, resimț�im acelaș� i sentiment de devastare (ceea
ce este uimitor, de vreme ce pe acest om iubit î�l cunoaș� tem
de numai trei săptămâni). Ce facem atunci? Nu e greu de
ghicit – ieș� im ș� i căutăm alt iubit, fără de care am muri, fără
doar ș� i poate!
Dacă acest tipar sau unul asemănător î�ț�i sună cunoscut,
e important să nu-i dai prea multă importanț�ă. Recunoaș� te
doar că până acum n-ai avut un cadru potrivit î�n interiorul
căruia să-ț�i creezi un mod mai sănătos de a acț�iona. Sim-
plul fapt că recunoș� ti posibilitatea existenț�ei unui alt mod
e suficient să te ducă la următorul pas.
2. Creează-ț�i propria Grilă a Vieț�ii Complete. Î�ncepe prin

a desena un pătrat cu nouă casete, la fel ca cel de pe pagina
alăturată.
Acordă-ț�i ceva timp să te gândeș� ti la ce elemente ai
vrea să incluzi î�n viaț�a ta ș� i î�ncepe să completezi casetele.
Eu cred cu tărie î�n asigurarea condiț�iilor potrivite ori de
câte ori î�ncep orice fel de introspecț�ie, aș� a că î�ț�i recomand
să pui o muzică relaxantă î�n timp ce completezi casetele.
E esenț�ial să fii singur ș� i asigură-te că ai telefonul î�nchis.
3. După ce ai completat grila, alege una dintre casete la

care să lucrezi. Î�nchide ochii ș� i vizualizează cum ai vrea să
arate acel sector al vieț�ii tale. Ce ai face? Cum ai interacț�io-
na cu oamenii din jur? Cum te-ai simț�i? Ț� ine minte cele
două ingrediente-cheie: să te dedici 100% ș� i să te porț�i ca
ș� i cum ai fi important. Să le numim MAGICUL DUO, pentru
că tocmai magiei î�i dau naș� tere î�n viaț�a ta.
VIAȚA TA COMPLETĂ
4. Când obț�ii o imagine clară, ia o bucată de hârtie ș� i

î�ncepe să notezi tot ce ț�i-a venit î�n minte, acordând atenț�ie
tuturor detaliilor. Asta te va ajuta la pasul 5.
5. Enumeră numeroasele aspecte care ar trebui realizate

ca să-ț�i transformi viziunea î�n realitate. Î�ncă o dată, gân-
deș� te-te cu grijă la asta ș� i fără grabă. Nu pot să repet cât de
des aș� vrea:
ACȚIUNEA ESTE SECRETUL SUCCESULUI.
Trebuie să faci ceva ca să-ț�i potriveș� ti viaț�a reală cu vizi-

unea. Aș� adar, acț�iunile tale sunt decisive.
Să vedem cum ar putea să funcț�ioneze asta î�n realitate.
Dacă ai ales sectorul DEZVOLTARE PERSONALĂ� , s-ar putea
să te vezi frecventând cursuri ș� i workshopuri, citind cărț�i
ș� i participând la conferinț�e. Î�n vizualizarea ta, Magicul Duo
garantează că vei aborda toate acestea cu o voinț�ă care te
menț�ine concentrat ș� i î�ț�i garantează participarea activă tot
timpul.
Dacă eș� ti la un workshop, s-ar putea să te vezi interac-
ț�ionând cu ceilalț�i cursanț�i, făcând toate temele, fie că e un
curs cu credite sau nu, aș� teptând cu nerăbdare următorul
curs ș� i fiind foarte fericit că ai ales să fii acolo.
Apropo, când aplici acest concept î�n lumea reală, vor
ieș� i la iveală obiceiurile vechi – e inevitabil! Astfel, când te
afli efectiv la un workshop, s-ar putea să te simț�i copleș� ită
brusc de dorinț�a de a fi cu el. La î�nceput, gândirea ta va
dori cu certitudine, fără îndoială, să te smulgă din dedica-
rea ta ș� i va fi nevoie de o atenț�ie neî�ntreruptă pentru a-ț�i
controla gândirea hoinară. Î�n cele din urmă, vei putea să
spui: „La naiba cu el – sunt aici să î�nvăț�!” Imaginează-ț�i ce
face asta pentru respectul de sine! Î�n cele din urmă vei pu-
tea să-ț�i determini mintea să se concentreze pe chestiunea
respectivă ș� i să î�nț� elegi ce se î�ntâmplă î�n jurul tău. Ș� i
ghiceș� te ce se va î�ntâmpla apoi! Nevoia î�ncepe să dispară.
Problema cu oamenii care simt lipsa este că nu î�nț�eleg ce
se î�ntâmplă î�n jurul lor. Ș� i apoi se î�ntreabă de ce sunt flă-
mânzi din punct de vedere emoț�ional.
Dar sectorul PRIETENI? Acesta cum ar arăta? Aici, ai

putea să te vezi invitându-i la cină, organizând o seară ex-
traordinară î�n oraș� , scriindu-le scrisori de apreciere sau
sunându-i pur ș� i simplu ș� i spunându-le că te gândeș� ti la ei.
Î�n lumea reală, când vei fi cu prietenii î�ț�i vei dori, probabil,
să fi fost cu iubitul. Acesta este momentul să chemi Magicul
Duo. Î�ncepe prin a te concentra pe angajamentul de a fi un
prieten grozav, „purtându-te de parcă” le-ai schimba cu
adevărat viaț�a. Din această stare de spirit vei î�ncepe să gă-
seș� ti multă plăcere ș� i î�mplinire.
Pe când eram tânără, eu ș� i prietenele mele aveam un
contract nescris: „Î�ntâlnirea noastră rămâne stabilită, cât
timp nu mă sună Făt-Frumos”. Deș� i toată lumea părea să fi
î�nț�eles regula, privind retrospectiv, o consider o metodă
jalnică – ș� i stupidă, căci mă distram î�ntotdeauna excelent
cu prietenele! Când m-am maturizat, nu mi-am mai tratat
prietenele cu atâta lipsă de respect. Un efect secundar intere-
sant a fost acela că am î�ncetat să fiu considerată de popu-
laț�ia masculină drept o î�ntâlnire de ultim moment. Bărbaț�ii
din viaț�a mea au î�nceput să mă sune cu zile ș� i chiar cu săp-
tămâni î�nainte, căci ș� tiau că nu voi anula alte î�n tâlniri
programate doar ca să mă văd cu ei.
Să privim sectorul RELAXARE. Acesta î�i pune î�n î�ncur-

cătură pe mulț�i dintre cursanț�ii mei ș� i recunosc că este un
sector la care trebuie să lucrez zilnic. Cei mai mulț�i dintre
noi tindem să fim orientaț�i către realizări ș� i devenim anxioș� i
când ne facem timp să ne relaxăm ș� i să ne distrăm.
Pare î�n regulă când te relaxezi cu partenerul sau cu pri-
etenii, dar când eș� ti singur, simț�i că ar trebui să realizezi
ceva. Din nou, modul de a scăpa de această anxietate este
să apelezi la Magicul Duo. Dedicându-te 100% relaxării ș� i
„purtându-te de parcă” starea ta de bine chiar contează, te
poț�i bucura de ceva timp doar pentru tine.
Pentru a mă ajuta, am creat conceptul orei libere, varian-
ta prescurtată a unei zile libere. Î�mi acord zilnic cel puț�in o
oră pentru a mă relaxa cu totul. Asta ar putea să î�nsemne
că citesc o revistă, că mă plimb pe plajă sau merg la cumpă-
rături la mall-ul meu preferat. Mă ajută foarte mult să mă
menț�ină vioaie pentru munca mea. Foarte des, î�n timpul
liber, când mintea nu î�mi e aș� a aglomerată, î�mi vin unele
dintre cele mai bune idei.
6. Urmează paș� ii 3, 4 ș� i 5 pentru fiecare sector al grilei

tale. Vei fi uimit ce viaț�ă frumoasă iese la iveală – atât de
bogată, de plină de iubire ș� i de dăruire. E important să ț�ii
minte că orice î�ț�i imaginezi î�n grila ta poate deveni realita-
te – dacă te-ai angajat să î�ntreprinzi acț�iunea necesară.
7. Î�n fiecare zi, stabileș� te anumite scopuri, care să reflecte

toate casetele din grila ta. Dacă stabileș� ti deja cu sârguinț�ă
scopuri zilnice, vei observa, probabil, că acestea se concen-
trează î�ntr-un singur sector al vieț�ii – cel mai probabil, î�n
acela pe care î�l reprezintă MUNCA. Stabilind scopuri pentru
toate sectoarele grilei tale, viaț�a î�ț�i va deveni mai echilibra-

tă. Când abordezi fiecare scop, ț�ine minte Magicul Duo – mă
dedic 100% ș� i eu sunt important – pentru a te ajuta să te
concentrezi ș� i să dobândeș� ti un sentiment de î�mplinire.
S-ar putea să nu poț�i acoperi fiecare sector al grilei tale
î�n fiecare zi. Fireș� te că vor fi perioade î�n viaț�a ta când unul
dintre sectoare va avea prioritate. De exemplu, când eș� ti î�n
vacanț�ă poț�i să uiț�i de celelalte sectoare din grilă. Concen-
trează-te doar pe distracț�ie. Magicul Duo se va asigura că
asimilezi totul. Î�n acelaș� i fel, un proiect important la mun-
că poate necesita atenț�ia ta concentrată pentru o vreme. Î�n
fond, ceea ce cauț�i tu este echilibrul per total.
Gândeș� te-te la asta: dacă simț�i că n-ai chef să-ț�i faci timp
sau efortul de a urma aceș� ti paș� i, nu-ț� i vei oferi ceea ce
meriț� i. Viaț�a ta nu merită? Eu î�ț�i cer doar să-ț�i stabileș� ti
structura de bază a vieț�ii, ca să-ț�i poț�i continua apoi traiul
î�ntr-un fel care să î�ț�i susț�ină dezvoltarea ș� i satisfacț�ia.
După cum a spus-o atât de bine Janet, una dintre cursantele
mele: „Dacă faci mereu ce ai făcut dintotdeauna, vei obț�ine
mereu ce ai obț�inut dintotdeauna”. Pe ea acest gând a mo-
bilizat-o, cu siguranț�ă!
Dacă ț�i se pare greu să te motivezi, nu te critica singur.
Găseș� te un grup de self-help care să joace rolul de catali-
zator. Dacă nu poț�i să găseș� ti un astfel de grup, găseș� te-ț�i
ceea ce eu numesc un „amic pentru dezvoltare”. Tu ș� i amicul
tău vă puteț�i ajuta unul pe celălalt î�ntâlnindu-vă săptămâ-
nal ș� i lucrând la grilă, la scopuri, la planul de acț�iune sau la
orice altceva. Angajându-te să faci o anumită temă î�nainte
de î�ntâlnire te î�ndeamnă adesea la acț�iune. Secretul este
să-ț�i iei î�n serios angajamentul către amicul tău ș� i să te
porț�i responsabil de-a lungul săptămânii, făcând tot ce te-ai

angajat să faci.
Dacă nu găseș� ti un grup de self-help ș� i nu vrei să lucrezi
cu un amic pentru dezvoltare, găseș� te un grup condus de
un specialist. E uimitor cât de repede se concretizează re-
zultatele, când ș� tii ce vrei ș� i eș� ti hotărât să obț�ii. Cei mai
mulț�i oameni nu-ș� i fac niciodată timp să se concentreze pe
ceea ce vor – ș� i apoi se î�ntreabă de ce se simt mereu pus-
tiiț�i pe dinăuntru.
Î�ntreabă-te neî�ncetat: „Cât de completă este viaț�a mea?”.
Continuă să-ț�i creezi atâta bogăț�ie, î�ncât nimic să nu-ț�i poa-
tă lua vreodată senzaț�ia fundamentală de deplinătate. Poț�i
să-ț�i imaginezi cât de puț�in î�ț�i va fi frică atunci?
Da! Da! Da! Da! Da! Da! Da! Da! Da! Da! Da! Da! Da! Da! Da! Da!
9
DOAR DĂ DIN CAP –
SPUNE „DA”
U na dintre cele mai preț�ioase lecț�ii când î�nveț�i să-ț�i dimi-
nuezi frica se concretizează î�n expresia: SPUNE DA PROPRIU-
LUI UNIVERS. Aceste cuvinte au fost spuse î�ntâmplător de
Janet Zuckerman, o minunată profesoară de-a mea, cuiva
care se plângea cu amărăciune de o anumită situaț�ie din
viaț�ă. Am î�ntrebat-o pe Janet ce a vrut să spună mai exact
prin această expresie, iar ea mi-a răspuns: „E simplu. Orice
ț�i se î�ntâmplă î�n viaț�ă, doar dă din cap, de sus î�n jos, î�n loc
să-l clatini dintr-o parte î�n alta. Spune da î�n loc de nu.” De-a
lungul anilor am folosit această expresie î�n viaț�a mea, cu
rezultate miraculoase.
Termenul „univers” se referă la acel plan de viaț�ă care
pare să preia controlul, î�n ciuda a ceea ce gândim noi –
acea „forț�ă” operând, aparent, pe cont propriu, care adesea
se amestecă î�n imaginea noastră despre cum am vrea să
stea treburile. Se referă la un anumit curs î�n viaț�a noastre
ș� i a celorlalț�i, asupra căruia avem puț�in control sau deloc.
Adesea, când suntem pregătiț�i să mergem î�ntr-o anumită
direcț�ie, un eveniment neaș� teptat schimbă totul. Acele eve-
nimente neaș� teptate sau chiar posibilitatea lor ne provoacă
foarte multă frică. Anticipăm ce este mai rău. Este important
să-ț�i aminteș� ti:
ANTIDOTUL PENTRU FRICĂ CONSTĂ ÎN A SPUNE „DA”
Expresia „spune da” î�nseamnă „să fim de acord” cu acele

aspecte pe care ni le oferă viaț�a. Să spui da î�nseamnă să
renunț�i la rezistenț�ă ș� i să accepț�i posibilităț�ile pe care ț�i le

oferă propriul univers, prin feluri noi de a privi lumea.
Î� nseamnă să te relaxezi din punct de vedere fizic ș� i să eva-
luezi calm situaț�ia, reducând astfel supărarea ș� i anxietatea.
Pe lângă beneficiile emoț�ionale, cele fizice sunt enorme.
Dimpotrivă, să spui nu î�nseamnă să fii o victimă. „Cum mi
s-a putut î�ntâmpla mie una ca asta?” Să spui nu î�nseamnă
să blochezi oportunităț�ile de dezvoltare ș� i provocările, să
te lupț�i cu ele sau să li te î�mpotriveș� ti. Să spui nu dă naș� tere
tensiunilor, oboselii, consumului inutil de energie, schimbă-
rii emoț�ionale – sau, ș� i mai rău, dă naș� tere apatiei. „Nu fac
faț�ă. Nu pot să merg mai departe. Nu există speranț�ă.” Adevă-
rul este că singura noastră speranț�ă este să spunem da.
Să spunem da nu este numai antidotul pentru a face faț�ă
dezamăgirilor, refuzurilor ș� i oportunităț�ilor zilnice ratate
(o gripă, un acoperiș� spart, un ambuteiaj, o pană, o î�ntâlni-
re nereuș� ită ș� i aș� a mai departe), este și instrumentul mira-
culos pentru a ne ocupa de fricile noastre cele mai adânci și
mai întunecate.
Să vă povestesc despre Charles, a cărui prezenț�ă î�n via-
ț�a mea mi-a confirmat puterea de a spune da universului.
Charles a crescut î�n sărăcie, î�ntr-un ghetou din New York.
Imaginea lui de „băiat dur” i-a servit bine, până când s-a ales
cu un handicap grav î�n urma unei plăgi î�mpuș� cate, surveni-
tă î�ntr-o luptă de stradă. Coloana vertebrală i-a fost zdrobită
ș� i a rămas paralizat de la mijloc î�n jos.
Când l-am î�ntâlnit pe Charles, abia î�ș�i terminase pregă-
tirea î�ntr-un centru de recuperare ș� i î�ș�i căuta un loc de
muncă la Spitalul Plutitor. Charles voia să aibă oportunita-
tea de a-i î�nvăț�a pe copii cum să evite să dea de necaz, cum
DOAR DĂ DIN CAP – SPUNE „DA” 177
făcuse el. A devenit parte a echipei mele ș� i o inspiraț�ie pen-

tru toată lumea din jurul lui.
Î�ntr-o zi, am intrat î�ntr-una dintre sălile noastre de clasă
ș� i l-am găsit pe Charles î�nconjurat de un grup de copii. Răs-
pundea î�ntrebărilor arzătoare pe care le au tinerii când î�n
faț�a lor se află o persoană cu dizabilităț�i. „Cum e să nu poț�i
să mergi?”, „Ce ar trebui să-i spun cuiva aflat î�n scaunul cu
rotile?”, „Cum mergi la baie?”. La un moment dat, Charles
i-a î�ntrebat ce cred ei că î�ș�i doreș� te cel mai mult o persoană
cu dizabilităț�i. Un băieț�el a răspuns repede: „Prieteni!” „Da!”,
a răspuns Charles, ș� i toț�i copiii au sărit pe neaș� teptate ș� i
l-au î�mbrăț�iș� at strigând: „O să fiu eu prietenul tău!” Nu ș� tiu
cine a avut mai mult de câș� tigat din această lecț�ie: Charles,
copiii sau eu.
Altădată, dădeam o petrecere pentru un grup nou de
persoane î�n vârstă. Deș� i angajasem un trio muzical pentru
petrecere, bătrânii ezitau să se lase î�n voia muzicii. Din-
tr-odată, Charles a î�naintat cu căruciorul până î�n mijlocul
sălii ș� i a î�nceput să „danseze” î�n ritmul muzicii. „Haideț�i cu
toț�ii! Dacă eu pot să ies la dans, ș� i voi puteț�i.” Î�n câteva mi-
nute a făcut pe toată lumea să danseze, să râdă, să cânte ș� i
să bată din palme. Starea lui de spirit era molipsitoare. Ne-
cunoscuț�ii din sală s-au î�mprietenit rapid. Charles n-a ratat
nicio oportunitate de a le arăta oamenilor că pot crea ceva
preț�ios din orice ț�i se î�ntâmplă î�n viaț�ă, dacă ai o atitudine
pozitivă.
Am avut multe ocazii să vorbesc cu Charles. Mi-a spus
că î�n primele zile de după incidentul î�n curma căruia rămă-
sese invalid î�ș�i pierduse toată speranț�a ș� i toată voinț�a. Iată
cum î�ș�i descria el starea de spirit: „N-a fost uș� or pentru un
puș� ti macho să-ș� i piardă capacitatea de a merge, ș� i cu atât
mai puț�in să-ș� i piardă controlul asupra vezicii ș� i intestine-

lor”. I-a fost recomandat un excelent centru de recuperare,
dar refuza să se lase ajutat. Centrul era pe cale să-l trimită
acasă pentru a lăsa locul cuiva dornic să-ș� i asume respon-
sabilitatea pentru propria viaț�ă. Acesta a fost punctul de
cotitură. Charles ș� tia că, dacă era trimis acasă, nu mai avea
nicio ș� ansă. Acesta era momentul î�n care să spună da sau
nu universului său. E recunoscător că a ales să spună da.
Odată alegerea făcută, progresul lui a fost remarcabil.
I s-au arătat oportunităț�i la care nu s-ar fi gândit niciodată
î�nainte. A decis că viaț�a lui putea avea un scop: să-i ajute pe
alț�ii î�n lupta lor, oricare ar fi aceea. Avea să fie un model,
spunând: „Dacă eu am reuș� it, poț�i să o faci ș� i tu”. Charles mi-a
mărturisit că, oricât de ciudat ar părea, acum era recunos-
cător pentru handicapul lui, căci î�l făcuse să conș� tientizeze
cât de mult putea să contribuie faț�ă de lume.
Î�nainte de accident, Charles nu văzuse că viaț�a lui avea
î�nsemnătate. Acum crede că fusese mai handicapat î�nainte
de accident; numai de atunci î�ncoace a dobândit satisfacț�ii
de la viaț�ă.
Când am prezentat la curs conceptul SPUNE DA PRO-

PRIULUI UNIVERS, unul dintre cursanț�i mi-a pus o î�ntrebare
interesantă: „Dacă spui da tot timpul universului, n-ar
trebui să poț�i evita să simț�i orice durere?” M-am gândit un
moment la asta ș� i i-am spus că nu. Nu poț�i să eviț�i durerea,
dar poț�i să-i spui da, î�nț�elegând că face parte din viaț�a ta.
Atunci nu te simț�i ca o victimă. Ș� tii că poț�i face faț�ă durerii,
precum ș� i situaț�iei care o provoacă. Nu simț�i că nu există
speranț�ă. Î�n acel moment, cursantul meu a strigat: „Am
î�nț�eles! Vrei să spui că există durerea lui da versus durerii

lui nu”. Exact asta am vrut să spun.
Analizând î�n continuare această idee, cursanț�ii au găsit
exemple de situaț�ii când au spus da durerii din viaț�a lor, fără
să-ș� i dea seama ce fac. Nadine ș� i-a amintit de o zi din săp-
tămâna precedentă, când se gândise la mama ei, care mu-
rise recent. Dintr-odată, fusese lovită de durerea pierderii.
A î�nceput să plângă, gândindu-se ce senzaț�ie dulce ș� i stra-
nie era să-ș� i aducă aminte de vremurile bune trăite î�mpre-
ună cu mama ei. Ș� i î�n timp ce plângea, a simț�it nevoia să
spună „mulț�umesc” iarăș� i ș� i iarăș� i.
Î�n mijlocul acelei dureri, era conș� tientă că viaț�a î�ț�i re-
zervă o mulț�ime de despărț�iri, î�nsă aș� a e viaț�a. Totuș� i, ea a
văzut diferenț�a dintre a privi moartea cuiva drag ca pe o
catastrofă (spunând nu) ș� i a ț�ine minte cât de binecuvântată
fusese să aibă acea persoană î�n viaț�a ei (spunând da). Asta
î�nseamnă să percepi moartea ca făcând parte din viaț�ă –
adică un proces natural –, î�n loc să o consideri o pierdere
î�ngrozitoare ș� i un fenomen nedrept.
Betsy, o altă cursantă, ș� i-a amintit de dulceaț�a durerii pe
care a simț�it-o când ș� i-a sărutat fiul care pleca la colegiu. L-a
privit cu lacrimi î�n ochi cum se î�ndrepta pe alee spre maș� ina
lui nouă, ș� tiind că n-avea să mai vină decât î�n vizită. Venise
vremea să-l lase să plece. Ne-a spus că, î�n acele moment, se
gândea că da, asta e viaț�a… se schimbă mereu. Lucrurile nu
durează la nesfârș� it. Ș� i-a permis să plângă un pic, dar î�n cu-
rând s-a adunat ș� i s-a hotărât să pregătească o cină la lumi-
na lumânărilor. La urma urmei, ea ș� i soț�ul ei aveau să fie
singuri pentru prima oară î�n atâț�ia ani, aș� a că era hotărâtă
să facă din asta o nouă lună de miere.
Comparaț�i acest caz cu cel al unui părinte care se î�ngro-

zeș� te de plecarea copiilor de acasă, ș� i când, î�n sfârș� it, se î�n-
tâmplă, nu poate să vadă decât golul din casă ș� i inutilitatea
propriei vieț�i. O asemenea persoană, opunându-se schim-
bării, ratează noile drumuri care i se deschid î�n faț�ă. Poves-
tea lui Betsy demonstrează cu frumuseț�e capacitatea de a
simț�i durerea, atunci când se sfârș� eș� te ceva, dar ș� i pe aceea
de a merge mai departe ș� i a construi speranț�e ș� i visuri noi.
Există ceva care te î�mbogăț�eș� te î�n despărț�irea de experienț�e-
le frumoase ale vieț�ii ș� i î�n aș� teptarea cu nerăbdare a altor
experienț�e frumoase.
Marge a î�mpărtăș� it la curs durerea pe care a simț�it-o
atunci când i-a murit soț�ul. Da, î�i era dor de soț�ul ei ș� i de
căldura ș� i tovărăș� ia pe care i le oferise, dar era ș� i conș� tien-
tă de faptul că se transformase dintr-o persoană depen-
dentă î�ntr-una independentă, atunci când a fost nevoită să
se descurce singură. Sentimentul respectului de sine cres-
cuse enorm, î�n timp ce î�nvăț�a să-ș� i asume riscuri pe care
nu ș� i le mai asumase î�nainte. A putut să spună da vieț�ii ș� i
să creeze o lume cu totul nouă pentru ea.
Marge ar fi putut să reacț�ioneze aș� a cum a făcut-o un
prieten de-al meu. A refuzat să se ridice ș� i să meargă mai
departe după moartea soț�iei lui. Cinci ani mai târziu, î�ncă
plânge la telefon, î�ntrebându-se: „De ce a trebuit să moară?”
El a spus nu propriului univers. Din nefericire, nu vede că
nu universul suferă, ci numai el suferă ș� i, poate, cei câț�iva
oameni care î�ncă mai vorbesc cu el la telefon. A refuzat să
vadă binecuvântările din viaț�a lui – ș� i sunt multe – sau opor-
tunităț�ile de a î�ntâlni oameni noi ș� i de a î�ncerca experienț�e
noi. Durerea lui nu î�l face să se simtă lipsit de putere.
Î�ntr-o analiză finală, se poate spune că propria capacitate

de a face faț�ă lumii din jur corespunde cu propria capacitate
de a spune da universului, inclusiv durerii. Nu uita:
ACCEPTAREA DURERII ESTE FOARTE IMPORTANTĂ;
NEGAREA ESTE FATALĂ.
Sandy e una dintre persoanele care au evitat durerea.

Când fiul ei a murit î�ntr-un accident de automobil, acum
doisprezece ani, ea nu s-a confruntat complet cu impactul
pierderii. Prietenii au remarcat cât de bine a făcut faț�ă morț�ii
fiului ei. Trei ani mai târziu, s-a î�mbolnăvit de epilepsie,
care părea să nu aibă legătură cu pierderea suferită. Timp
de nouă ani, a suferit crize care au î�mpiedicat-o să mun-
cească. Î�n plus, relaț�iile cu soț�ul ș� i cu ceilalț�i copii se dete-
riorau î�ncetul cu î�ncetul.
Sandy a apelat, î�n cele din urmă, la un grup de sprijin,
pentru a primi ajutor să facă faț�ă tulburării create de epi-
lepsie î�n familie. Î�n timpul primei sesiuni, cel care condu-
cea grupul a î�ntrebat-o dacă a suferit vreodată o pierdere
majoră. Ea a spus că da, dar a explicat că se î�ntâmplat de-
mult ș� i nu mai constituia un factor major î�n viaț�a ei. El era
mai î�n măsură să ș� tie cum stau lucrurile, ș� i a reuș� it cu mare
pricepere să o facă să retrăiască din nou experienț�a morț�ii
fiului ei. Abia atunci Sandy i-a permis durerii să iasă la
iveală.
De fiecare dată când se î�ntrunea grupul, Sandy continua
să se ocupe de propria durere. Aproape „miraculos”, crize-
le ei epileptice au dispărut î�n doar cinci săptămâni. Ș� i-a
î�ntrerupt medicaț�ia, ș� i-a găsit un loc de muncă bun ș� i a î�n-
ceput să remedieze răul făcut propriului cămin, ca rezultat
al bolii. Durerea poate fi incredibil de distructivă, dacă este
ț�inută ascunsă. Deș� i exemplul lui Sandy este unul dramatic,

durerea neacceptată distruge î�n mod subtil viaț�a multor
oameni.
Cu toț�ii cunoaș� tem oameni care nu sunt conș� tienț�i de
propria durere – care au refuzat să-ș� i permită să-ș� i simtă
emoț�iile. Când nu ne acceptăm durerea, aceasta se va trans-
forma î�ntr-un simptom fizic, î�n mânie sau î�n ceva la fel de
distructiv. Să spui da î�nseamnă să laș� i durerea să apară cu
toată forț�a, ș� tiind nu numai că o vei depăș� i, ci ș� i că vei câș� tiga
ceva la sfârș� it – dacă o să cauț�i.
Pe măsură ce discuț�iile de la curs continuau, mie ș� i

cursanț�ilor mei ne-a venit o idee interesantă: cu cât viaț�a
noastră este mai bogată, cu atât mai probabil este să re-
simț�im durerea pierderii. Dacă avem o multitudine de pri-
eteni, va trebui să facem faț�ă mai multor despărț�iri. Cu cât
suntem mai capabili să ne extindem î�n lume, cu atât este
mai mare posibilitatea de a resimț�i „eș� ecul” sau refuzul.
Dar cei care trăiesc o viaț�ă bogată nu ar schimba-o nicio
clipă. Ei se bucură de ș� ansele de a gusta tot ce are viaț�a să
le ofere – cu bune ș� i rele. Cursanț�ii au hotărât ș� i că cei care
trăiesc o viaț�ă bogată probabil cunosc intuitiv secretul de a
spune da universului. Cei care spun nu, se î�ndepărtează de
obicei de viaț�ă, alegând simbolic să se ascundă î�n aș� ternut,
pentru a nu ajunge victime – ajungând, î�n mod ironic, vic-
time totale ale propriilor temeri.
Am găsit exemplul extrem ș� i cel mai emoț�ionant de a
spune da î�n paginile cărț�ii lui Viktor Frankl, Man’s Search for
Meaning (Omul în căutarea sensului vieții). Mi-a fost dată de
o prietenă, care mi-a spus: „Cred că este foarte important
pentru tine să citeș� ti cartea asta”.
M-a tulburat să aflu că î�n carte era vorba despre expe-

rienț�a lui Frankl î�ntr-un lagăr de concentrare – un subiect
pe care-l evitasem cu grijă. Eram pur ș� i simplu prea î�ngro-
zită să văd aș� a ceva. Viaț�a î�ntr-un lagăr de concentrare mi
se părea cea mai î�ngrozitoare experienț�ă pe care o poate
suferi o ființ�ă umană – din punct de vedere mental, fizic ș� i
spiritual. Chiar nu doream să citesc cartea asta ș� i eram gata
s-o dau deoparte, când mi-am amintit de cuvintele prietenei
mele: „Cred că este foarte important pentru tine să citeș� ti
cartea asta”. Evident că ea ș� tia ceva ce eu nu ș� tiam, aș� a că
am hotărât să aflu despre ce vorbea.
Cu durere, am trecut prin pagini î�ntregi de descrieri
care sfidau î�nț�elegerea umană. Nu-mi puteam reț�ine lacri-
mile. Dar, continuând să citesc, inima a î�nceput î�ncet să mi
se î�nsenineze. Nu numai că Frankl ș� i ceilalț�i ca el î�nfrunta-
seră viaț�a î�ntr-un lagăr de concentrare, ci, potrivit definiț�iei
date mai devreme, ei chiar spuseseră da propriului univers!
Fuseseră capabili să creeze o experienț�ă pozitivă din ceea
ce le oferise viaț�a. Fuseseră capabili să găsească un sens
personal ș� i dezvoltare – ș� i un mod de a vedea lumea care
dăduse naș� tere la ceva preț�ios din experienț�a lor.
Iată ce scria Frankl:
„Experienț�ele vieț�ii î�n lagăr arată că omul are libertate de

acț�iune. Au fost destule exemple, adesea de natură eroică,
care au demonstrat că apatia poate fi depăș� ită, irascibili-
tatea potolită. Omul poate să păstreze o rămăș� ită de li-
bertate spirituală, de independenț�ă de gândire chiar ș� i î�n
astfel de condiț�ii groaznice de stres psihic ș� i fizic. Noi, cei
care am trăit î�n lagărele de concentrare, ne amintim de
aceia care treceau din baracă î�n baracă, mângâindu-i pe
ceilalț�i, dăruindu-le ultima lor î�mbucătură de pâine. Poa-

te că au fost puț�ini la număr, dar ei ne-au dat î�ndeajuns
de multe dovezi că omului i se poate lua totul, mai puț�in
un lucru: ultima dintre libertăț�ile umane – aceea de a-ș� i
alege propria atitudine î�ntr-un anumit ansamblu de î�m-
prejurări date, de a-ș� i alege propriul fel de a fi. Felul î�n
care un om î�ș�i acceptă soarta ș� i toată suferinț�a pe care
aceasta o presupune, felul î�n care î�ș�i poartă crucea î�i dau
ample oportunităț�i – chiar ș� i î�n cele mai dificile condiț�ii –
de a da un sens mai profund vieț�ii.”
Când am terminat ș� i ultima pagină, am ș� tiut că î�n mine

se petrecuse o schimbare dramatică. Nu voi mai trăi nicio-
dată frica cu aceeaș� i intensitate cu care o trăisem î�nainte
de a citi cartea. Am ș� tiut că, dacă Frankl a putut să creeze
ceva pozitiv din experienț�a lui, care era cea mai rea pe care
mintea mea ș� i-o putea imagina, atunci eu – ș� i toț�i ceilalț�i –
puteam să creez ceva preț�ios din orice ar fi fost posibil să-mi
ofere viaț�a. E ceva ce ț�ine de a rămâne conș� tienț�i de posibi-
litatea alegerii.
Sunt sigură că, dacă ar fi avut de ales, Frankl ar fi prefe-
rat să nu treacă prin această experienț�ă, dar viaț�a i-a oferit
lagărul de concentrare. A depins apoi de el să-ș� i creeze re-
acț�ia la această situaț�ie. Nu putem să controlăm lumea, dar
putem să controlăm felul î�n care reacț�ionăm faț�ă de ea.
Cred că acum î�ncepi să-ț�i dai seama cum funcț�ionează con-
ceptul SPUNE DA PROPRIULUI UNIVERS, nu numai pentru
a reduce frica, ci ș� i pentru a da sens vieț�ii.
Î�n timpul altui curs, unul dintre cursanț�ii mei a susț�inut
că, dacă spunem da la tot, atunci acceptăm totul. Dacă ac-
ceptăm totul, atunci nu vom face nimic ca să schimbăm
ceea ce este rău î�n lume. I-am explicat că a spune da î�nseam-

nă acț�iune pozitivă; a spune nu î�nseamnă să renunț�i. Numai
când vedem posibilitatea schimbării, putem acț�iona pentru
a o provoca. Putem spune nu situaț�iei, aș� a cum este ea, ș� i
da posibilităț�ii de dezvoltare pe care o oferă. Dacă tu crezi
că o situaț�ie din viaț�a ta este lipsită de speranț�ă, atunci î�ț�i
pui mâinile î�n sân ș� i te laș� i distrus.
La nivel global, dacă tu crezi că stoparea distrugerii
nucleare nu mai are nicio speranț�ă, nu te vei implica î�n sus-
ț�inerea soluț�iilor paș� nice la problemele lumii. Dacă ș� tii că
această situaț�ie nu este lipsită de speranț�ă, spui da oportu-
nităț�ii de a te implica î�n procesul de a face planeta noastră
mai paș� nică, aș� a cum fac mulț�i oameni din lume. Aceș� ti oa-
meni nu sunt paralizaț�i de frică, fiindcă spun da oportuni-
tăț�ilor inerente situaț�iei.
Să spui da nu î�nseamnă să renunț�i.
SĂ SPUI DA ÎNSEAMNĂ SĂ TE RIDICI ȘI SĂ ACȚIONEZI
CONFORM CONVINGERII CĂ POȚI GĂSI UN SENS
ȘI UN SCOP ÎN TOT CE ÎȚI OFERĂ VIAȚA.
Î�nseamnă să canalizezi resurse ca să găseș� ti modalităț�i con-

structive ș� i sănătoase de a face faț�ă situaț�iilor potrivnice.
Î�nseamnă să acț�ionezi cu putere, nu cu slăbiciune. Î�nseamnă
să ai flexibilitatea necesară pentru a trece î�n revistă mai multe
opț�iuni ș� i a le alege pe cele care sporesc dezvoltarea. Nu î�n-
seamnă să fii distrus; î�nseamnă să reacț�ionezi la posibilitate.
Deș� i conceptul de a spune da universului este uș� or de
î�nț�eles, deprinderea de a spune da necesită foarte multă
conș� tientizare. Se pare că avem un reflex automat care ne
face să apăsăm pe butonul nu. Nu e chiar aș� a uș� or să î�nț�e-
legi cum să spui da, când un copil e grav bolnav, când
capeț�i un handicap fizic, când î�ț�i pierzi locul de muncă sau

când î�ț�i moare soț�ul. Nu uita:
LUMEA E PLINĂ DE OAMENI CĂRORA VIAȚA LE-A OFERIT
„CE E MAI RĂU”... ȘI CU TOȚII AU IEȘIT ÎNVINGĂTORI!
Suntem cu toț�ii î�nvingători când spunem da, ș� i merită efortul

să î�nvăț�ăm cum s-o facem. Următorii paș� i î�ți� vor fi de ajutor:
1. Fii conștient de faptul că spui nu. E de ajutor să te

î�nconjori cu lucruri care să î�ț�i reamintească. Pune bileț�ele
pe birou, pe noptieră, pe oglinzi, î�n calendarul tău zilnic sau
oriunde le poț�i vedea. Câteva bileț�ele care pe mine m-au
ajutat au fost: SPUNE DA PROPRIULUI UNIVERS (unul evi-
dent); DESCOPĂ� R CEVA PREȚ� IOS Î�N TOT CE MI SE Î�NTÂ� M-
PLĂ� ; MERGI MAI DEPARTE. Fiica mea mi-a dăruit un poster
minunat, pe care scria: CÂ� ND VIAȚ� A Î�Ț�I DĂ� LĂ� MÂ� I, FĂ�
LIMONADĂ� . Î�ț�i poț�i crea propriile maxime care să ț�i se po-
trivească mai bine. Scopul este să rămâi conștient. Suntem
cam adormiț�i când e vorba de asta ș� i trebuie să ni se rea-
mintească î�n mod constant.
2. Odată ce conș� tientizarea este prezentă, dă efectiv din

cap de sus în jos și spune da. Î�n afirmarea fizică a unei idei
există ceva care ajută la crearea acceptării. Î�ncearcă să dai
din cap chiar acum. Vei observa că ai un sentiment pozitiv
atunci când faci miș� carea de a da din cap î�n semn de î�ncu-
viinț�are. Î�ț�i dă senzaț�ia că totul va fi bine – pentru că tu vei
face ca totul să fie bine.
3. Folosind acelaș� i principiu, relaxează-ț�i corpul din

punct de vedere fizic, î�ncepând din creș� tetul capului ș� i
mergând până î�n vârful degetelor de la picioare. Observă
că eș� ti î�ncordat ș� i concentrează-te pe eliberarea tensiunii.

Î�ncă o dată, corpul poate prelua conducerea î�n iniț�ierea sen-
timentelor pozitive. Vom discuta despre asta mai târziu.
4. Caută modalităț�i de a crea ceva preț�ios din orice ex-

perienț�ă. Pune-ț�i următoarele î�ntrebări: Ce pot î�nvăț�a din
această experienț�ă? Cum pot folosi această experienț�ă ca
pe un avantaj? Cum pot î�nvăț�a să devin mai bun ca rezultat
al acestei experienț�e? Simpla intenț�ie de a crea ceva pozitiv
garantează de la sine că se va î�ntâmpla ceva pozitiv. După
cum am discutat î�n capitolul 7, renunț�ă la imaginea despre
cum „ar trebui” să arate rezultatul, ca să deschizi calea posi-
bilităț�ilor pe care gândirea ta nici nu ș� i le poate î�nchipui.
5. Ai răbdare cu tine. NU SPUNE NU DIFICULTĂ� Ț�II DE

A SPUNE DA. Acesta este unul dintre acele concepte care
par uș� oare, dar au nevoie de sârguinț�ă pentru a fi puse î�n
practică. E uș� or să te simț�i frustrat când pun stăpânire pe
tine sentimentele fataliste. Tu doar continuă să observi asta.
Ai î�ncredere că până la urmă te vei plictisi să fii deprimat
sau supărat ș� i vei găsi o cale să scapi din nisipurile miș� că-
toare. Cel puț�in aș� a se î�ntâmplă cu cei mai mulț�i dintre noi.
Să spui da te ajută să-ț�i găseș� ti calea mult mai repede, î�m-
bunătăț�indu-ț�i, astfel, enorm calitatea vieț�ii.
Poate fi de ajutor un pont î�n plus. Î�ncepe prin a exersa
pe î�ntâmplări banale din viaț�a ta. Deș� i poate că acestea n-au
nimic de-a face cu frica, î�ț�i vor oferi experienț�ă î�n privinț�a
procesului. De exemplu, când stai î�n maș� ină ș� i faci spume
din cauza blocajului î�n trafic, un bileț�el pe tabloul de bord
pe care să scrie SPUNE DA PROPRIULUI UNIVERS î�ț�i poate
reaminti că î�i spui, de fapt, nu. Odată ce conș� tientizezi asta,
poț�i să dai din cap, să-ț�i relaxezi corpul ș� i să foloseș� ti aceas-

tă experienț�ă pentru a obț�ine un avantaj. Poț�i să foloseș� ti
acest timp pentru a asculta câteva dintre î�nregistrările „in-
spiraț�ionale” minunate pe care le ai la dispoziț�ie sau un
audiobook pe care altfel n-ai avea timp să-l asculț�i. Sau poț�i
să fii recunoscător că, pentru moment, nu ț�i se cere nimic
foarte solicitant. Aș� a că lasă-te pe spate ș� i bucură-te de acest
moment.
Dacă eș� ti î�ngrijorat că faci pe cineva să aș� tepte, gân-
deș� te-te că nu poț�i să faci nimic î�n această privinț�ă, aș� a că
ai putea foarte bine să te relaxezi. E o oportunitate perfectă
de a î�nvăț�a că pe viitor va trebui să-ț�i acorzi mai mult timp
pentru î�ntârzieri neprevăzute. Dacă te afli de cealaltă par-
te, ș� i tu eș� ti cel care aș� teaptă, bombănind: „Iar î�ntârzie!”,
concentrează-te pe a spune da faptului că acum ai ș� ansa să
te uiț�i la oamenii din jur sau să reflectezi la activităț�ile zilei.
Eu sunt unul dintre acei oameni cărora le place să aș� tepte.
Î�mi dă ș� ansa rară de a nu face nimic, fără să mă simt
vinovată!
Viaț�a oferă multe oportunităț�i de a exersa cum să spui
da propriului univers. Copilul varsă laptele pe podea; se-
cretara pierde scrisoarea pe care i-ai dictat-o; cei de la cu-
răț�ătorie î�ț�i distrug costumul – te-ai prins? De fiecare dată
când te trezeș� ti că opui rezistenț�ă la ceea ce se î�ntâmplă î�n
momentul actual, aminteș� te-ț�i expresia SPUNE DA PRO-
PRIULUI UNIVERS. Vei vedea cum viaț�a ta devine din ce î�n
ce mai plăcută. Relaț�iile cu î�ntreaga lume se vor î�mbunătă-
ț�i spectaculos.
Odată ce vei stăpâni conceptul ș� i-l vei folosi zilnic, vei
fi pregătit să te ocupi de problemele mai serioase cu care
te confrunț�i. Vei observa că senzaț�ia de friciă î�ncepe să
scadă uș� or, fiind î�nlocuită de un sentiment mai puternic de

î�ncredere î�n capacitatea de a-ț�i controla lumea. Când î�n-
cepi să vezi posibilităț�i acolo unde totul pare imposibil, vei
î�ncepe să vezi că lumea funcț�ionează „perfect”. Poț�i să gă-
seș� ti un rost ș� i un scop î�n toate – dacă-ț�i deschizi mintea
către aș� a ceva.
Singurul moment î�n care î�ț�i va fi frică de ceva este ace-
la î�n care vei spune nu ș� i vei opune rezistenț�ă universului.
Poate ai auzit expresia „lasă-te purtat de val”. Asta î�nseam-
nă să accepț�i î�n mod conș� tient ce ț�i se î�ntâmplă î�n viaț�ă.
Am auzit odată spunându-se că secretul vieț�ii nu este să-ț�i
dai seama ce poț�i obține de la val, ci, mai degrabă, să-ț�i dai
seama cum să ajungi pe el. Sau, cum ș� i-a intitulat Barry
Stevens cartea: Don’t Push the River – It flows by itself (Nu
împinge râul – Curge și singur). Nu te mai lupta cu propria
viaț�ă. Las-o mai moale, ș� i lasă râul să te poarte către noi
aventuri prin modul î�n care î�ț�i trăieș� ti viaț�a. Î�n acest fel – ș� i
numai î�n acest fel – este imposibil să pierzi.
Rezumat
PAȘI CĂTRE A SPUNE DA
1. Conș� tientizează că spui nu.
2. Dă din cap de sus î�n jos – spune da.
3. Relaxează-ț�i corpul.
4. Adoptă atitudinea „Totul ce se î�ntâmplă e perfect. Hai
să vedem ce pot să scot bun din această situaț�ie”.
5. Ai răbdare cu tine. E nevoie de timp pentru a adopta o
abordare afirmativă a vieț�ii. Spune-ț�i da ț�ie!
Sunt puternic și iubesc și nu am de ce să mă tem! Sunt puternic
și iubesc și nu am de ce să mă tem! Sunt puternic și iubesc și
nu am de ce să mă tem! Sunt puternic și iubesc și nu am de
ce să mă tem! Sunt puternic și iubesc și nu am de ce să mă
tem! Sunt puternic și iubesc și nu am de ce să mă tem! Sunt
10
puternic și iubesc și nu am de ce să mă tem! Sunt puternic și
iubesc și nu am de ce să mă tem! Sunt puternic și iubesc și
SĂ ALEGI IUBIREA
ȘI ÎNCREDEREA
iubesc și nu am de ce să mă tem! Sunt puternic și iubesc și nu
am de ce să mă tem! Sunt puternic și iubesc și nu am de ce să
mă tem! Sunt puternic și iubesc și nu am de ce să mă tem! Sunt
iubesc și nu am de ce să mă tem! Sunt puternic și iubesc și nu
am de ce să mă tem! Sunt puternic și iubesc și nu am de ce să
mă tem! Sunt puternic și iubesc și nu am de ce să mă tem! Sunt
T e consideri o persoană darnică? Gândeș� te-te puț� in.
Le-am pus î�ntrebarea î�ntr-o dimineaț�ă unor cursanț�i de-ai
mei, dintre care cei mai mulț�i erau căsătoriț�i, ș� i cu toț�ii au
dat din cap, î�n semn că da. Aș� adar au fost consternaț�i de
propriile reacț�ii faț�ă de tema pentru acasă pe care le-am dat-o,
care cerea simplu: „Duceț�i-vă acasă ș� i spuneț�i-le mulț�u-
mesc soț�ilor sau soț�iilor”. S-a simț�it o senzaț�ie clară de dis-
confort î�n sală. Ai fi crezut că le-am cerut să se ducă acasă
ș� i să-ș� i bată copiii! Î�n cele din urmă, Lottie, care era căsăto-
rită de douăzeci ș� i cinci de ani, s-a făcut auzită: „De ce i-aș�
spune mulț�umesc soț�ului meu? El ar trebui să fie bucuros
că sunt acolo!”
„Lottie, dar de ce ești acolo?” am î�ntrebat. Răspunsul ei
a fost mai curând vag – ceva de genul: „Ar fi vai de el fără mine
ș� i, î�n plus, ar fi prea mare deranjul să plec”. Am repetat
î�ntrebarea. După multe î�ncurajări din partea mea ș� i a ce-
lorlalț� i cursanț�i, Lottie a putut să admită că soț�ul ei î�i adu-
cea numeroase avantaje: companie, siguranț�ă financiară ș� i
sentimentul că nu era singură. I-am spus: „Bine, du-te, aș� a-
dar, acasă ș� i mulț�umeș� te-i pentru asta.”
La următoarea lecț�ie cursanț�ii au intrat î�n sală cu o ex-
presie buimacă pe faț�ă. Nu le venise să creadă cât de greu
fusese să recunoască contribuț�ia soț�ilor lor. Unii reuș� iseră
să facă tema, chiar dacă cu strângere de inimă, alț�ii nu reu-
ș� iseră s-o facă deloc. Alț�ii au povestit că au î�ncercat să le
mulț�umească ș� i copiilor ș� i părinț�ilor, ș� i că a fost la fel de

dificil. Pentru prima oară erau siliț�i să pună sub semnul
î�ntrebării dărnicia lor.
Asta nu î�nsemna că nu contribuiau î�n alte domenii ale
relaț�iilor lor. Î�n majoritatea cazurilor, ei se ocupau de tre-
burile casei, creș� teau copiii ș� i î�ș�i î�ndeplineau sarcinile
obligatorii ale căsniciei. Dar chiar erau darnici? Chiar ș� tiau
cum să dăruiască? Sau doar făceau un schimb? „Tu faci
asta pentru mine” ș� i „eu fac asta pentru tine”. Nu mai e nece-
sar să spun că aceș� ti cursanț�i ai mei erau chiar demoralizaț�i
de ceea ce descoperiseră despre ei î�nș� iș� i cu ocazia acestei
teme simple. I-am convins că cei mai mulț�i dintre noi, î�n
societatea noastră, nu ș� tim, de fapt, cum să dăruim. Cei mai
mulț�i dintre noi lucrează pe baza unui sistem ascuns de troc.
Puț�ini dau vreodată ceva gratis, fără să aș� tepte ceva î�n schimb
– bani, apreciere, iubire sau orice altceva.
S-ar putea să spui: „Ce e rău dacă primesc ceva î�napoi?”
Răspunsul meu este: „Nimic”. Totuș� i:
DACĂ TOT CEEA CE DĂRUIEȘTI ESTE
CU SCOPUL DE A PRIMI CEVA ÎNAPOI,
GÂNDEȘTE-TE CÂT DE ÎNFRICOȘAT VEI DEVENI.
Mai mult ca sigur, î�ntrebarea se va transforma î�n curând î�n:

„Primesc destul î�napoi?” Acest mod de gândire induce o nevoie
incredibilă de a-i controla pe alț�ii, ca să nu te simț�i nedrep-
tăț�it, ș� i dă naș� tere la supărare ș� i resentimente.
Acum vezi ce e rău î�n „a primi”, dacă este cea mai im-
portantă motivaț�ie pentru „a da”. De fapt:
DĂRNICIA VERITABILĂ NU E DOAR ALTRUISTĂ;
NE FACE ȘI SĂ NE SIMȚIM MAI BINE.
SĂ ALEGI IUBIREA ȘI ÎNCREDEREA 195
De ce ni se pare atât de greu să dăruim? Teoria mea are

două elemente. Î�n primul rând, pentru a dărui e nevoie de
un adult matur, iar cei mai mulț�i dintre noi nu s-au maturi-
zat cu adevărat. Î�n al doilea rând, dărnicia este o deprinde-
re î�nvăț�ată, pe care puț�ini dintre noi o stăpânesc. Aceste
elemente sunt legate î�ntre ele ș� i au nevoie de foarte mult
exerciț�iu pentru a fi aplicate. Motivul pentru care cei mai
mulț�i dintre noi n-au exersat niciodată aceste deprinderi e
simplu – de obicei nici nu ne trece prin minte că nu ne pur-
tăm ca niș� te adulț�i sau că nu dăruim. Ne î�nș� elăm singuri
fără să ne dăm seama. Ș� i e de î�nț�eles. Arătăm ca niș� te adulț�i
ș� i părem a fi oameni darnici. Totuș� i, ceea ce se î�ntâmplă î�n
interior contrazice aparenț�ele.
Una dintre cele mai importante lecț�ii care trebuie î�n-
văț�ate î�n viaț�ă este cum să dăruim, ș� i în aceasta se află răs-
punsul la frică. Ca bebeluș� i, reprezentăm culmea nevoilor.
Venim pe lume ca primitori absoluț�i. Trebuie să primim,
altfel murim. Supravieț�uirea noastră este legată de lumea
care ne î�ngrijeș� te. Dăruim foarte puț�in î�napoi. Nu ne pasă
la ce oră ne trezim părinț�ii când ne e foame sau cât de tare
ț�ipăm ș� i î�i deranjăm pe vecini când vrem să fim luaț�i î�n
braț�e.
Da, părinț�ii obț�in adesea un sentiment de bucurie din
zâmbetul sau atingerea copilului lor ș� i, î�n acest sens, co-
pilul dăruieș� te – dar nu cred că acel copil ș� i-a petrecut
noaptea gândindu-se: „Viaț�a mea e î�mbelș� ugată. Am atâtea
lucruri de oferit, î�ncât cred că mâine dimineaț�ă î�i voi răs-
plăti pe părinț�ii mei cu un zâmbet larg.” Nu, „darul” lor se
află la un nivel mai degrabă primitiv sau de reflex. De fapt,
o burtică flămândă dimineaț�a va produce numai ț�ipete
stridente de nerăbdare.
Pe măsură ce trec anii, funcț�ionăm ca ființ�e din ce î�n ce

mai independente, capabile să-ș� i poarte singure de grijă –
sau, cel puț�in, aș� a pare. Ne î�mbrăcăm singuri, ne hrănim
singuri, ne câș� tigăm traiul. Cu toate acestea, se pare că o
parte din noi nu progresează prea mult faț�ă de ceea ce era
î�n leagăn. Î�n mod metaforic, rămânem speriaț�i că nu va veni
nimeni să ne potolească foamea – de mâncare, de bani, de
iubire, de apreciere ș� i aș� a mai departe. Orice potolire a senza-
ț�iei de „foame” este numai temporară; ș� tim că foamea se va
î�ntoarce.
Imaginaț�i-vă ce ne aduce această dilemă î�n viaț�a noas-
tră de zi cu zi. Nu putem dărui. Nu putem iubi. Devenim
manipulatori, conș� tient sau fără să ne dăm seama, căci este
implicată propria supravieț�uire. Nu putem să suportăm
bunăstarea altei persoane, dacă nevoile ei intră î�n vreun fel
î�n conflict cu ale noastre. Cum ne simț�im funcț�ionând de la
nivelul ț�arcului de joacă? Neajutoraț�i, prinș� i î�n capcană, su-
păraț�i, frustraț�i, nemulț�umiț�i, neî�mpliniț�i ș� i mai ales fricoși.
Ce poate fi mai î�nfricoș� ător decât să depinzi de altcine-
va pentru supravieț�uire? Ca adulț�i fricoș� i, punem aceleaș� i
î�ntrebări pe care le puneam î�n copilărie. Vor pleca ș� i nu se
vor mai î�ntoarce? Nu mă vor mai iubi? Vor avea grijă de
mine? Se vor î�mbolnăvi ș� i vor muri? Ca adulț�i, punem aces-
te î�ntrebări legat de partenerii noș� tri ș� i adesea de prietenii
noș� tri, de ș� ef, de părinț�i ș� i chiar de copii.
Oamenii cărora le e frică nu pot dărui cu adevărat. Ei sunt
impregnaț�i de o senzaț�ie î�nrădăcinată de sărăcie î�n lume,
de parcă n-ar fi suficient pentru toț�i. Iubire insuficientă,
bani insuficienț�i, apreciere insuficientă, atenț�ie insuficien-
tă – pur ș� i simplu nu e destul pentru toț�i. De obicei, frica
dintr-un domeniu al vieț�ii se generalizează, ș� i devenim
î�nchiș� i ș� i protectori î�n multe domenii ale vieț�ii. Oamenii

fricoș� i pot fi î�nchipuiț�i stând î�n poziț�ie ghemuită ș� i î�mbră-
ț�iș� ându-se singuri. Dacă această imagine reprezintă starea
interioară a tuturor oamenilor î�nspăimântaț�i, manifestări-
le exterioare pot lua multe forme:
Oameni de afaceri de succes, dar care au nevoie de con-

firmarea ș� efului.
Casnice care î�ș�i î�nvinuiesc soț�ii sau copiii că nu ș� i-au pu-
tut trăi viaț�a niciodată.
Femei de carieră independente, care cer atât de mult de
la bărbaț�ii lor, î�ncât sunt adesea singure.
Bărbaț�i care nu pot tolera independenț�a propriilor soț�ii.
Directori de companii care iau decizii dăunătoare ș� i
iresponsabile.
Î�ntr-un fel sau altul, cu toț�ii funcț�ionează aș� a din cauza unui
sentiment de frică pentru propria supravieț�uire. Sunt, de
fapt, cu toț�ii ghemuiț�i ș� i î�nchiș� i î�n ei î�nș� iș� i.
Dacă te recunoș� ti î�n această descriere, alătură-te nouă,
celorlalț�i. Î�n societatea noastră există doar câț�iva care chiar
au fost î�nvăț�aț�i secretele dezvoltării ș� i dăruirii. Noi am fost
î�nvăț�aț�i iluzia dăruirii, nu ș� i dăruirea adevărată. Când am
fost î�nvăț�aț�i să avem grijă de siguranț�a noastră fizică, am
fost î�nvăț�aț�i ș� i să nu lăsăm pe nimeni să ne î�nș� ele sau să
profite de pe urma noastră. Ca urmare, dacă nu primim
ceva î�n schimb, ne simț�im folosiț�i.
Asta nu vrea să î�nsemne că nu ne putem bucura de
ceea ce primim î�napoi ș� i, î�n mod paradoxal:
CÂND DĂRUIM DIN IUBIRE, ȘI NU PENTRU CĂ ASTA

SE AȘTEAPTĂ DE LA NOI, DE OBICEI PRIMIM ÎN SCHIMB
MAI MULT DECÂT NE-AM FI IMAGINAT.
Dar dacă avem constant aș� teptări, ne vom petrece mare parte
din viaț�ă dezamăgiț�i că lumea nu ne tratează corect.
Eu nu mi-am găsit ieș� irea din această stare de existenț�ă
dureroasă decât pe la treizeci ș� i cinci de ani, când am î�nce-
put să î�nț�eleg, î�n sfârș� it, că, indiferent cât aș� fi avut î�n viaț�ă,
nimic nu ar fi fost îndeajuns, niciodată. Cu cât aveam mai
mult, cu atât î�mi doream mai mult – mai multă iubire, mai
mulț�i bani, mai multă apreciere – mai mult, mai mult, mai
mult… Evident că ceva ce făceam sau nu făceam mă î�mpie-
dica să mă simt mulț�umită vreodată. Mai rău, mă ț�inea î�ntr-o
stare de frică permanentă că tot ce aveam va dispărea până
la urmă, iar eu nu voi rămâne cu nimic. Priveam totul ca pe
proverbiala ultimă picătură de apă din deș� ert ș� i mă agăț�am
de ea din răsputeri.
Era vremea să î�ncerc un alt fel de a fi, căci era clar că
vechiul meu fel de a fi nu-mi servea la nimic, nici mie, nici
altcuiva din viaț�a mea. Aș� a cum am relatat mai î�nainte, am
căutat mulț�i profesori ș� i am obț�inut multe răspunsuri. Î�n
esenț�ă, am aflat că, pentru a scăpa de frica de lipsă, trebuia
să fac exact invers de cum făcusem până atunci. Î�n loc să
mă agăț� din răsputeri de toate lucrurile, trebuia să î�ncep să
mă eliberez de ele, să merg mai departe, să le dăruiesc. Dacă
tu crezi că celelalte aspecte din cartea de faț�ă sunt dificile,
stai să vezi când o să-l î�ncerci pe acesta! E î�ntr-adevăr o
situaț�ie dilematică: e uș� or să dăruieș� ti când te simț�i î�nzes-
trat din belș� ug, dar te simț�i aș� a când dăruieș� ti, nu î�nainte!
Aș� adar: CHIAR DACĂ� Ț� I-E FRICĂ� … ACȚ� IONEAZĂ� !
Să-ț�i mai amintesc o dată că ceea ce î�ț�i prezint eu este

un proces de-o viaț�ă, la care poț�i î�ncepe să lucrezi de azi.
Nu există î�ncă o poț�iune magică. Este uimitor de cât timp e
nevoie pentru a deveni adult î�n toată puterea cuvântului.
De fapt, unii ar putea-o considera o sarcină pentru toată
viaț�a. Eu am lucrat la asta de ani de zile ș� i î�ncă o mai fac.
Totuș� i, vestea bună este că sentimentul meu de putere per-
sonală ș� i capacitatea mea de a iubi ș� i a avea î�ncredere au
crescut cu cel puț�in 1000% de când am î�nceput să exersez
dărnicia. Multe temeri din domeniile dezbătute î�n continuare
mi-au dispărut complet. Recompensele sunt nemaipome-
nite. Garantat!
Dăruiește mulțumiri
Î�ncepe prin a te gândi la oamenii aflaț�i î�n prezent î�n viaț�a
ta ș� i la cei importanț�i din trecut. Scrie-le numele pe o foaie
de hârtie. Notează apoi cu ce a contribuit fiecare î�n felul
său unic. Chiar dacă ț�i-au provocat durere ș� i î�ț�i displac
enorm, notează ce contribuț�ie au avut î�n viaț�a ta. Ca ș� i î�n
cazul lui Lottie de mai devreme, î�n ciuda a ceea ce simț�ea
ea pentru soț�ul ei, acesta î�i oferise multe. De asemenea, e
posibil să găseș� ti un dar chiar ș� i î�n aspectele negative.
Î�ntr-o zi, i-am cerut scuze fiului meu pentru că atunci
când divorț�asem nu fusesem alături de el din punct de ve-
dere emoț�ional, deș� i s-ar putea să fi avut nevoie de mine.
Eram prea î�nvăluită î�n propria-mi durere ca să-l mai ajut ș� i
pe el. Răspunsul lui a fost: „E OK, mamă. Aceea a fost perioada
din viaț�a mea î�n care am î�nvăț�at cum să fiu independent.
A fost o lecț�ie de preț�”. A reuș� it să-mi mulț�umească pentru
ce nu-i dădusem! Din punct de vedere al sănătăț�ii mentale,
el era mult mai bine decât dacă ar fi păstrat resentimente î�n
toț�i acei ani. Deci, chiar dacă ț�i se pare că cineva nu s-a pur-
tat bine cu tine, descoperă lecț�ia pe care ai î�nvăț�at-o de la el
ș� i scrie pe listă î�n ce fel ș� i-a adus contribuț�ia.
Odată ce ai enumerat toate darurile primite de la di-
verș� ii oameni din viaț�a ta, du-te ș� i mulț�umeș� te-le î�n mod
sistematic. Dacă e vorba de cineva pe care nu l-ai mai văzut
sau cu care n-ai mai vorbit de ceva vreme, surprinde-l cu
un telefon sau cu o scrisoare, recunoscându-i pur ș� i simplu
meritele pentru contribuț�ia pe care ș� i-a adus-o î�n viaț�a ta.
Vei fi uimit de plăcerea pe care o vei simț�i – ș� i o vei dărui –
făcând asta.
S-ar putea să fie deosebit de greu să faci asta cu unii
oameni din viaț�a ta, cum ar fi fostul soț�, foș� tii prieteni sau ș� efi,
cu părinț�i sau copiii de care te-ai î�nstrăinat. Pentru a te ajuta
să scapi de sentimente actuale de supărare ș� i ranchiună,
î�ncearcă un exerciț�iu pe care l-am î�nvăț�at la un workshop
cu mai multe luni î�n urmă:
Intră singur î�ntr-o cameră ș� i î�nchide telefonul. Pune niș� te
muzică liniș� titoare. Aș� ază-te î�ntr-un fotoliu confortabil ș� i
î�nchide ochii. Vizualizează pe cineva care î�ț�i aduce multă
supărare sau durere. Imaginează-ț�i că persoana respectivă
stă î�n faț�a ta. Prima dată, î�nconjoar-o cu raze de lumină
albă, vindecătoare ș� i spune-i că î�i doreș� ti numai bine – tot
ce ș� i-ar putea dori î�n viaț�ă. Mulț�umeș� te-i pentru orice ț�i-a
dat. Continuă să faci asta până când simț�i că emoț�iile nega-
tive te părăsesc.
Să afirmi că asta nu e ceva uș� or este foarte puț�in spus.
„Să-i urez ei lucruri bune? Ai î�nnebunit? Vreau să văd că
suferă pentru ce mi-a făcut!”
Prima dată când am făcut acest exerciț�iu am ales pe ci-
neva care lucrase pentru mine î�nainte ș� i care î�mi provocase
foarte multă supărare ș� i durere. Avusesem î�ncredere î�n el

ș� i consideram că mă trădase. Observă aici mentalitatea de
victimă la apogeu. Evident că pe-atunci nu-mi asumam res-
ponsabilitatea pentru propria experienț�ă de viaț�ă. Efectuând
exerciț�iul, am trăit o serie de emoț�ii incredibile.
Î�n primul rând, am fost ș� ocată de supărarea ș� i ranchiuna
pe care le purtam î�n mine. Mi s-a părut imposibil să-i do-
resc ceva bun, chiar ș� i î�n minte. Supărarea mea iniț�ială fu-
sese colosală. Eliberându-mă î�ncet de supărare, am intrat
î�n contact cu durerea pe care o simț�eam. Asta s-a transfor-
mat î�n supărare pe mine î�nsămi, pentru că am permis să se
î�ntâmple ce se î�ntâmplase ș� i pentru că î�mi reț�inusem toată
supărarea atâta vreme. Asta s-a transformat î�n iertare pen-
tru mine ș� i pentru el. Am putut să ne văd pe amândoi ca
pe doi oameni care au făcut atunci ce au putut mai bine.
Apoi am putut să ne î�nconjor pe amândoi cu o lumină albă,
vindecătoare.
Acest proces mi-a luat cam o oră. Când am î�nceput, am
crezut că nu se va î�ntâmpla mare lucru. Greș� it! Am ț�ipat,
am plâns, am suferit, am urât, m-am deschis, am iertat, am
iubit, m-am liniș� tit. Am continuat să fac acest exerciț�iu î�n fi-
ecare zi, până când n-am mai avut nici un sentiment negativ
pentru el ș� i i-am putut ura nestingherită toate cele bune.
Am făcut acest exerciț�iu pentru toț�i oamenii din viaț�a
mea faț�ă de care aveam sentimente negative, indiferent cât
de puternice. Unul dintre ei era fostul meu soț� . Când am
putut să ajung la momentul din vizualizare î�n care î�i doream
numai bine, l-am sunat ș� i l-am invitat la prânz. I-am zis
doar că ar mai fi niș� te lucruri pe care nu i le spusesem nicio-
dată ș� i că voiam s-o fac acum. A fost î�ncântat că l-am sunat
ș� i ne-am î�ntâlnit la prânz.
I-am spus tot ce apreciam cu adevărat la el când eram

căsătoriț�i ș� i ce calităț�i admir la el. Deschiderea mea a atras
deschidere ș� i din partea lui ș� i mi-a î�mpărtăș� it lucruri des-
pre mine care erau la fel de afectuoase. Când am plecat î�n
acea zi, după prânzul luat cu el, am simț�it că î�ntregisem
ceva care până atunci fusese incomplet – ș� i m-am simț�it
grozav.
Dacă nu te poț�i î�ntâlni efectiv cu oamenii de pe lista ta,
fă-o î�n minte. Vorbeș� te-le ca ș� i cum ar sta î�n faț�a ta ș� i spu-
ne-le ce vrei să le spui. Vindecă relaț�ia cu ei pe dinăuntru.
Din punct de vedere al sănătăț�ii fizice ș� i mentale e la fel de
eficient ca atunci când ai vorbi cu ei faț�ă î�n faț�ă. Trebuie să
scăpăm de durere ș� i de supărare î�nainte să aducem iubire.
Când avem sentimente negative pentru oamenii din trecu-
tul nostru, aducem aceste sentimente asupra celor din pre-
zent. Ș� i nu e vorba doar de asta, ci ș� i de faptul că ne putem
provoca boli fizice, aș� a cum unii dintre voi s-ar putea să fi
păț�it. O carte excelentă cu subiectul vindecării corpului ș� i
minț�ii este cea a lui Louise Hay, You Can Heal Your Life (Poți
să-ți vindeci viața). Are multe exerciț�ii care te vor ajuta să te
eliberezi de supărarea, durerea ș� i resentimentele pe care
le-ai putea purta î�n tine.
Foarte mulț�i oameni nu spun mulț�umesc, pentru că nu-ș� i
dau seama cât de importante pot fi mulț�umirile lor. Ț� ine
minte, tu ești important și mulțumirile tale sunt importante.
Nu lăsa să treacă prilejul de a mulț�umi cuiva care ț�i-a dat
ceva – orice ț�i-ar fi dat. Dacă ț�i se pare greu acum, î�ncepe
cu situaț�iile obiș� nuite, cum ar fi să-i spui cuiva la muncă:
„Mulț�umesc” sau „Î�ț�i sunt recunoscător” sau „Î�ț�i mulț�umesc
că eș� ti fericit astăzi; mă face ș� i pe mine fericit”. Mulțumesc,
mulțumesc, mulțumesc. Î�ncepe să-ț�i introduci î�n conș� tiinț�ă
aceste cuvinte pentru toată lumea din jurul tău. Î�ncepe să

le mulț�umeș� ti celorlalț�i, î�n loc să aș� tepț�i să-ț�i mulț�umească
ei. La î�nceput e greu, dar pe parcurs devine din ce î�n ce mai
uș� or. Să oferi mulț�umiri e ca un muș� chi care trebuie folosit.
Pe măsură ce î�l î�ncordezi, devine mai puternic. E nevoie
doar exerciț�iu.
Dăruiește informație
Multe dintre lucrurile pe care le î�nvăț�ăm î�n viaț�ă ajung
la noi cu mare greutate. Ș� i, dintr-un motiv sau altul, avem
tendinț�a de a vrea să-i vedem ș� i pe alț�ii zbătându-se la fel
cum am făcut-o noi. Fă invers, ș� i î�ncepe să le dai celorlalț�i
cât de mult ajutor poț�i. Din punct de vedere profesional,
asta poate fi foarte dificil. Î�mi amintesc de vremurile când
mă simț�eam ameninț�ată de cei pe care î�i percepeam ca fi-
ind „concurenț�a”, iar tendinț�a era să le ascund informaț�ii
care ar fi putut să-i ajute î�n muncă.
Slavă Domnului că am acț�ionat… chiar dacă mi-a fost
frică. Unii dintre oamenii pe care i-am ajutat mi-au devenit
prieteni buni ș� i fac parte din sistemul meu de sprijin. Ș� i aici
darul trebuie făcut fără să aș� tepț�i ceva î�n schimb. Totuș� i,
este foarte probabil ca răsplata să fie imensă. Unul dintre
cursanț�ii mei m-a î�ntrebat ce s-ar fi î�ntâmplat dacă unul
dintre ei s-ar fi î�ntors î�mpotriva mea ș� i ar fi folosit infor-
maț�iile î�ntr-o manieră concurenț�ială. Răspunsul meu a fost
ș� i este că, dacă eu cred suficient de mult î�n mine că voi „re-
uș� i”, indiferent de ce face altcineva, n-are de ce să-mi fie
frică. E o chestiune de dezvoltare a î�ncrederii î�n tine ș� i î�n
propriul univers. Dintr-un motiv sau altul, când devii un
sprijin pentru ceilalț�i, te depăș� eș� ti pe tine î�nsuț�i. Î�n plus,
când oamenii folosesc ce au î�nvăț�at de la tine, impactul tău

asupra lumii este mult amplificat.
Dăruiește laude
Pentru cei mai mulț�i dintre noi, oamenii care ni se par
cel mai dificil de lăudat sunt cei apropiaț�i – partenerii noș� tri,
copiii noș� tri, părinț�ii ș� i, câteodată, prietenii noș� tri. O mare
parte a acestei dificultăț�i provine din supărare ș� i resenti-
mente. Ciudat, totuș� i, că, atunci când î�i lăudăm pe cei din
viaț�a noastră, ne eliberăm de negativitate ș� i le dăm ocazia
să se poarte afectuos cu noi.
Prea multă lume pune accentul pe ceea ce e negativ
î�ntr-o relaț�ie ș� i nu le e deloc greu să le reamintească parte-
nerilor de viaț�ă ce fac greș� it. Nu e de mirare că aș� a puț�ine
relaț�ii merg bine. Vrem ca cei dragi să ne aprobe ș� i să ne
susț�ină. E important să ne î�nconjurăm de oameni darnici,
iubitori ș� i grijulii. Asta implică ș� i reversul:
TREBUIE SĂ DEVII CEEA CE VREI SĂ ATRAGI.
FII GENUL ACELA DE PERSOANĂ
PE CARE AI VREA S-O AI ÎN PREAJMĂ.
Una dintre cursantele care face pe Toma Necredinciosul

m-a î�ntrebat ce se î�ntâmplă dacă dăruieș� ti ș� i iar dăruieș� ti
ș� i nu primeș� ti nimic î�n schimb. I-am cerut să-mi dea un
exemplu. Mi-a spus că ea i-a tot dăruit unui bărbat cu care
î�ncerca să reia o relaț�ie, iar el a refuzat să se î�ntoarcă la ea.
Eu cred că femeia n-a î�nț�eles deloc. Î�n primul rând, ea nu
dăruia fără să aș� tepte nimic. Avea aș� teptări multe! După
cum ea î�nsăș� i recunoscuse, credea că, dacă va continua să
dăruiască, el avea să vadă ce ar pierde ș� i s-ar fi î�ntors la ea
î�n final.
I-am arătat că părea mai mult o î�nș� elătorie premedita-

tă, decât un act de iubire. I-am sugerat că trebuia să se eli-
bereze de el ș� i să treacă mai departe, la cineva care î�i putea
satisface nevoile mai bine. I-am reamintit că nu e greș� it să
dăruieș� ti, dar, dacă nevoile noastre nu sunt î�ndeplinite
î�ntr-o relaț�ie, e momentul să î�nchidem acea uș� ă, cu iubire,
ș� i să mergem mai departe. Să dăruieș� ti nu î�nseamnă să devii
un preș� . Avem ș� i noi dreptul să ni se satisfacă nevoile. Totuș� i,
nu ne e de folos să ne supărăm dacă cineva anume nu ni le
satisface.
Dăruiește timp
Timpul este ceva care pare să nu ne ajungă niciodată,
fiind, prin urmare, unul dintre bunurile noastre cele mai
de preț� . Este ș� i unul dintre darurile cele mai de preț� . Cum
oferi timp? Asculț�i un prieten care vorbeș� te despre proble-
mele lui, scrii un bilet de mulț�umire, te implici î�n ceva mai
presus de tine ș� i devii membru activ, faci voluntariat, î�i ci-
teș� ti o carte unui copil. Toate acestea te rup de tine î�nsuț�i ș� i
te ajută să funcț�ionezi pe baza unei alte laturi – aceea care
este iubitoare, grijulie ș� i î�mbelș� ugată.
David, unul dintre cursanț�ii mei, vorbea despre una din-
tre experienț�ele lui de a-ș� i dărui timpul. Se oferise voluntar
pentru Proiectul Sărbători, care presupunea vizitarea spi-
talelor î�n perioada Crăciunului. A descris experienț�a ca pe
„o deschidere” a inimii ș� i ca pe o incursiune î�n „afara obiș� -
nuitului ș� i a meschinului, î�ntr-un loc superior”. Observaț�i
ce a simț�it David din faptul că a contribuit cu timp. Ș� i-a amin-
tit că i-a cântat unui copil care se afla î�n comă. Asistenta î�i
spusese: „Cântă-i... te va auzi”. A spus că a fost frumos ș� i i-a
sfătuit pe ceilalț�i de la curs să se arate deschiș� i să aducă

asemenea contribuț�ii: „Este o euforie incredibilă!”
Un prieten drag de-al meu, care a suferit recent un atac
cerebral, s-a simț�it binecuvântat ș� i î�mbelș� ugat î�n preajma
Zilei Recunoș� tinț�ei. S-a oferit voluntar, î�n scaunul cu rotile
cum era, să ajute la prepararea mesei de Ziua Recunoș� tinț�ei,
î�ntr-un restaurant care servea mâncare gratuită oamenilor
fără adăpost. S-a bucurat de fiecare moment. Ș� tie că ș� i el
contează, chiar ș� i după atacul cerebral.
Voluntariatul este ș� i o modalitate minunată de a-ț�i pe-
trece sărbătorile cu copiii tăi. Una dintre prietenele mele a
fost ș� ocată când fiica ei, după ce desfăcuse cincizeci ș� i două
de cadouri, zisese: „Asta-i tot?”. Pentru fiica ei a fost ulti-
mul Crăciun de acest fel. Acum, amândouă iau parte î�n fie-
care an la proiectul de sărbători despre care a vorbit David,
ș� i a observat că fiica ei s-a schimbat. Î�n loc să se î�ntrebe ce
va primi de Crăciun, acum fata petrece mult timp creând
lucruri pe care să le ducă la spital ș� i să le dăruiască.
Vreau să spun câteva cuvinte despre voluntariat, î�n ge-
neral. Î�n timpul anilor la Spitalul Plutitor, am avut multe
ș� anse să-i observ pe voluntari. Î�n general, erau de două ca-
tegorii: cei care ș� tiau că ș� i ei sunt importanț�i ș� i cei care nu
ș� tiau. Ș� i ce diferenț�ă era î�ntre ei!
Ultimii ajutau fără să se bazeze pe un sentiment de dă-
ruire, ci din obligaț�ie: „Ar trebui să dăruiesc ceva î�n schimb
comunităț�ii”. Unii dintre aceș� tia î�ș�i foloseau experienț�a de
voluntariat ca pe un mod de a le dovedi celorlalț�i ce oameni
„buni” sunt ei. Asta nu î�nseamnă că unii nu erau de ajutor.
Erau. Cu toate că alț�ii categoric nu erau. Egoul lor î�i î�mpie-
dica mereu să fie. Aceș� tia erau cei pe care nu-i interesa de
ce avea nevoie Spitalul Plutitor, î�i interesa numai ce le-ar fi
putut hrăni lor egoul. Aș� adar, ajungeau să fie mai degrabă
o problemă decât un ajutor pentru personalul angajat. Ce
era mai rău, căpătau din experienț�ă foarte puț�ină satisfac-
ț�ie sau valoare personală.
Cei care ș� tiau că sunt importanț�i erau o cu totul altă
specie. Erau prezenț�i, tăceau ș� i făceau. Răspundeau nevoi-
lor noastre, aproape î�nainte să le-o cerem. Se străduiau să
nu î�ntârzie niciodată ș� i apăreau exact când era nevoie de
ei. Făceau tot ce li se cerea, indiferent cât de umilitor ar fi
putut să pară. O făceau cu bucurie, ș� tiind că sunt de folos.
Vorbeau rar despre ceea ce făceau – doar făceau. Ș� i erau
foarte î�ndrăgiț�i pentru contribuț�ia lor.
Diferenț�a dintre modul î�n care funcț�ionăm î�n lume, când
ș� tim că suntem importanț�i ș� i când nu ș� tim că suntem im-
portanț�i, este cutremurătoare. Dacă nu recunoș� ti că eș� ti
important pe lume, poartă-te „ca ș� i cum ai fi”. Î�ntrebă-te:
„Dacă chiar aș� fi important, ce aș� face î�n situaț�ia asta? Cum
m-aș� purta?” Chiar funcț�ionează.
Aș� a că, ș� tiind că eș� ti important sau „purtându-te ca ș� i
cum ai fi”, dăruieș� te-ț�i timpul. Ce dar incredibil!
Dăruiește bani
Banii reprezintă o provocare uriaș� ă pentru cei mai mul-
ț�i dintre noi. Indiferent cât succes am, sunt momente î�n care
mă văd la vârsta de optzeci ș� i doi de ani, stând la colț� de
stradă, cu un pahar î�n mână, cerș� ind bani. Am aflat că mulț�i
se văd astfel. De unde vine asta, n-am nici cea mai vagă idee.
Nu mi-a lipsit nimic toată viaț�a. Totuș� i, frica persistă.
Frica legată de bani persistă adesea, indiferent cât de
bogat eș� ti. Am citit recent î�ntr-un ziar o relatare despre un
om extrem de bogat, care continua î�nsă să aibă coș� maruri

că va pierde totul. Pentru el, suficient nu va fi niciodată î�n-
deajuns. Cu ani î�n urmă am auzit o replică extraordinară
î�ntr-un film de categorie B: „Siguranț�a nu î�nseamnă să ai
bani; î�nseamnă să ș� tii că poț� i să te descurci ș� i fără ei”.
Faptul că mulț�i dintre noi n-au dus niciodată lipsa banilor
ar putea fi problema. Iată o altă situaț�ie î�n care o lipsă ar fi
putut să ne dea o lecț�ie de preț� .
Răspunsul la obsesia legată de bani constă î�n relaxare
ș� i renunț�are. Î�n limite rezonabile, î�ncepe să-i „dăruieș� ti”, î�n
credinț�a că vei găsi mereu o cale să ai tot ce-ț�i trebuie. Una
dintre prietenele mele scrie „mulț�umesc” pe cecurile cu
care î�ș�i plăteș� te facturile. Î�n această atitudine se află liber-
tate – libertatea de a te bucura, de a investi î�n tine ș� i î�n alț�ii
ș� i de a fi o parte creatoare a circuitului banilor. Dăruirea
banilor poate fi răsplătită î�n bani adevăraț�i, care ț�i se î�ntorc,
dar, ș� i mai important, î�n liniș� te sufletească. Asta nu î�nseam-
nă că ar trebui să-ț�i risipeș� ti banii – echilibrul este secretul.
Dăruiește iubire
Î�n ceea ce mă priveș� te, toate modalităț�ile de „dăruire”
amintite se reduc la dăruirea iubirii. Dar mai sunt ș� i alte
ingrediente î�n iubire. De exemplu, când lăsăm pe cineva să
fie aș� a cum este, fără a î�ncerca să-l schimbăm, asta î�nseam-
nă să dăruim iubire. Când avem î�ncredere că cineva î�ș�i
poate controla singur viaț�a ș� i ne purtăm ca atare, asta î�n-
seamnă să dăruim iubire. Când le dăm drumul celorlalț�i ș� i
î�i lăsăm să se dezvolte, fără să simț�im că existenț�a ne este
ameninț�ată, asta î�nseamnă să dăruim iubire. Câte relaț�ii
care arată aș� a cunoș� ti?
Ceea ce pare iubire adesea nu este – este nevoie. După

cum afirmă Rollo May î�n cartea Man’s Search for Himself
(Omul în căutarea identității sale), „iubirea este confunda-
tă î�n general cu dependenț�a; dar, de fapt, poț�i iubi numai
direct proporț�ional cu capacitatea ta de a fi independent”.
A IUBI ÎNSEAMNĂ A FI CAPABIL SĂ DĂRUIEȘTI.
ȘI ACUM ESTE MOMENTUL SĂ ÎNCEPI.
Am discutat despre cum să dăruieș� ti mulț�umiri, infor-

maț�ii, laude, timp, bani ș� i, acum, iubire. Sunt sigură că te
poț�i gândi ș� i la alte aspecte care se pot adăuga pe listă. Î�n-
ț�elegi acum că dăruirea este legată de ceea ce dăm din noi.
Este legată de renunț�area la sinele tău ghemuit ș� i reț�inut ș� i
de ridicarea î�n sus, drept ș� i cu braț�ele î�ntinse. Când chiar
avem sentimentul de belș� ug, î�nț�elegem cu adevărat expre-
sia: „Vasul meu dă pe dinafară”.
Dăruind din postura „sunt important” î�ț�i î�mbunătăț�eș� ti
capacitatea de a dărui. Totuș� i, ca pentru orice altă deprin-
dere, e nevoie de exerciț�iu. Chiar dacă acum crezi sau nu,
viaț�a ta e deja î�mbelș� ugată. Doar că n-ai băgat î�ncă de seamă.
Până să accepț�i belș� ugul din viaț�a ta, trebuie să-l observi.
Un mod de a-ț�i spori conș� tientizarea este prin ceea ce
eu numesc Lista Belș� ugului. Cumpără-ț�i un carneț�el fru-
mos. Apucă-te să-l completezi enumerând cât mai multe
aspecte pozitive din viaț�a ta care î�ț�i vin î�n minte – trecute
ș� i prezente. Nu te opri până nu ajungi la 150. Unii dintre
voi vor găsi mai multe. Când o să simț�i că nu te mai poț�i
gândi la altele, o să vezi că poț�i. Concentrează-te î�n conti-
nuare pe toate binecuvântările din viaț�a ta. Nu contează
cât de mărunte par, include-le î�n listă.
Adaugă zilnic câte ceva î�n listă. Î�n loc de un jurnal tra-
diț�ional… care pentru mulț�i este alcătuit din situaț�ii fără de
speranț�ă de genul îmi doresc ș� i aș vrea – creează lista asta
care spune de fapt: „Am!” Notează fiecare lucru pozitiv, mare
sau mic, care ț�i se î�ntâmplă – un compliment din partea
unui prieten, un salut vesel din partea poș� taș� ului, un cer
senin, o ș� ansă de a contribui, o tunsoare, un costum nou,
mâncare hrănitoare. Observă toate chestiile minunate care
ț�i se î�ntâmplă. Foloseș� te memento-uri care să te ț�ină con-
centrat pe „covrig, nu pe gaura lui”. Caută binecuvântări, ș� i
le vei găsi peste tot. Te vor î�nvălui. Sunt atât de multe, î�ncât
nici nu vezi că sunt prezente. Nu e nevoie să simț�i lipsa,
când există atâta belș� ug.
Dacă urmezi aceste î�ndrumări, bănuiesc că vei avea î�n
scurt timp un dulap plin cu astfel de liste. Reciteș� te-le des
– mai ales când ai senzaț�ia de lipsă. Lipsa se află numai î�n
mintea ta. Unii dintre oamenii care dăruiau cel mai mult pe
care i-am î�ntâlnit erau săracii de la Spitalul Plutitor. I-am
urmărit pe ei ș� i dărnicia lor faț�ă de oamenii din comunita-
tea lor, ș� i a fost o bucurie. Lipsa nu e legată de bani sau de
lucruri materiale; e legată de iubire. Iar iubirea poț�i s-o cre-
ezi mereu, când eș� ti conș� tient că:
VIAȚ� A TA ESTE Î�MBELȘ� UGATĂ� , IAR TU EȘ� TI IMPORTANT!
Pe lângă Lista Belș� ugului, continuă să citeș� ti cărț�i pozi-

tive, să asculț�i î�nregistrări motivaț�ionale ș� i inspiraț�ionale
ș� i să-ț�i repeț�i afirmaț�iile. Spune-ț�i: „EU MĂ� ELIBEREZ DE
FRICA DE LIPSĂ� Ș� I ACCEPT BELȘ� UGUL Ș� I PROSPERITATEA
UNIVERSULUI”, ș� i de câte ori simț�i frică legată de bani sau
de orice altceva, repetă această afirmaț�ie. Te va liniș� ti. Î�ț�i
va reaminti, totodată, de belș� ugul care există î�n viaț�a ta î�n

orice moment.
Ț� ine minte mereu că ț�inteș� ti să ajungi î�n punctul î�n
care tu eș� ti cel care dăruieș� te. Când eș� ti conș� tient de faptul
că „ai”, atunci poț�i să dăruieș� ti. Când dăruieș� ti, n-are de ce
să-ț�i fie frică. Eș� ti puternic ș� i eș� ti iubitor. Î�n viaț�ă, secretul
nu este să-ț�i dai seama ce poț�i obț�ine, ci să-ț�i dai seama ce
poț�i dărui. Există atât de multă putere î�n felul acesta de
gândire, î�ncât imaginaț�ia se cutremură.
Gândeș� te-te la asta: Dacă vezi că scopul tău î�n viaț�ă este
să dăruieș� ti, atunci e aproape imposibil să fii tras pe sfoară.
Dacă cineva î�ț�i ia ceva, nu face decât să-ț�i î�ndeplinească
scopul vieț�ii, ș� i merită mulț�umirile tale. Când te porț�i ca un
adult care dăruieș� te, temerile tale sunt diminuate... î�ț�i dai
seama că eș� ti menit să se folosească alț�ii de tine.
George Bernard Shaw a rezumat frumos aceasta î�n ci-
tatul care urmează. Să asculț�i zilnic aceste cuvinte te va
ajuta mult să î�nț�elegi ce se î�ntâmplă ș� i î�ț�i va da curajul să
treci peste frică, ca să fii de mare folos î�n lume:
„Asta este adevărata bucurie a vieț�ii: să fii folosit î�ntr-un

scop a cărui măreț�ie o ș� i recunoș� ti. Să fii o forț�ă a naturii,
ș� i nu o mână de pământ egoistă ș� i agitată, frământată de
necazuri ș� i revendicări, plângându-te că lumea nu se de-
dică fericirii tale.
Eu sunt de părere că viaț�a mea aparț�ine î�ntregii co-
munităț�i ș� i, atât cât trăiesc, este un privilegiu să fac pentru
asta tot ce pot. Vreau să fiu epuizat cu totul î�n clipa morț�ii,
căci cu cât muncesc mai mult, cu atât trăiesc mai mult.
Mă bucur intrinsec de viaț�ă. Pentru mine, viaț�a nu este

o lumânare care arde repede. E un fel de torț�ă extraordi-
nară pe care trebuie s-o ț�in sus acum ș� i pe care vreau s-o
fac să ardă cât mai luminos posibil, î�nainte de-a o preda
generaț�iilor viitoare.”
Mă detașez și am încredere! Mă detașez și am încredere!
11
Mă detașez UMPLEREA GOLULUI
și am încredere! Mă detașez și am încredere!
Mă detașez și INTERIOR
am încredere! Mă detașez și am încredere!
A m vorbit despre o grămadă de unelte pline de putere:
Afirmaț�iile, Spune da propriului univers, Gândirea pozitivă,
Asumarea responsabilităț�ii, Deciziile N-am-nimic-de-pierdut,
Alegerea iubirii ș� i a î�ncrederii, Î�nvăț�area dăruirii ș� i altele.
Motivul pentru care acestea sunt unelte pline de putere este
că ne deschid către un loc din lăuntrul nostru, care, când
este atins, ne permite să ne simț�im î�mpliniț�i.
Acestui loc din interior i-au fost date o mulț�ime de nume,
printre care: Sinele superior, Sinele interior, Super-conș� tiinț�a,
Conș� tiinț�a superioară ș� i Sinele divin. Mie î�mi place termenul
„Sine superior”, pentru simplul fapt că sugerează că putem
să depăș� im acea dimensiune a noastră care stăruie asupra
lucrurilor meschine ce ne provoacă frica, ura, senzaț�ia de
insuficienț�ă ș� i toate celelalte forme de negativitate. Acesta ne
aduce î�n minte un nou plan al existenț�ei, care n-are prea mult
de-a face cu supărările ș� i strădaniile zilnice.
Există un grup de psihologi care cred î�n existenț�a Sinelui
superior ș� i î�n influenț�a pe care o poate exercita acesta asu-
pra individului. Unii dintre ei se referă la opera lor privind
Sinele superior cu numele de „psihologia Sinelui superior”.
Alț�ii o numesc „psihologie transpersonală”. Există ș� i mulț�i
profesori ș� i metafizicieni a căror operă cuprinde tărâmul
Sinelui superior.
Ei au sugerat că acest Sine superior este capabil de un
grad ridicat de sensibilitate ș� i de un acordaj la fluxul armonios
din cadrul Universului. El este recipientul multor virtuț�i su-

blime – creativitate, intuiț�ie, î�ncredere, iubire, bucurie, inspi-
raț�ie, aspiraț�ie, grijă, dărnicie – tot ceea ce am dori noi să
resimț�im î�n adâncul inimii.
Prea mulț�i dintre noi par să caute ceva „undeva acolo”
pentru a-ș� i face viaț�a completă. Ne simț�im î�nstrăinaț�i, sin-
guri ș� i pustiiț� i. Indiferent ce facem sau ce avem, nu ne
simț� im niciodată î�mpliniț�i. Aceste senzaț�ii de pustietate
sufletească sau singurătate intensă sunt indicii că am devi-
at de la curs ș� i că trebuie să ne corectăm direcț�ia. Adesea
credem că această corecț�ie î�nseamnă un nou partener, o
nouă casă, o nouă maș� ină, un nou loc de muncă sau orice
altceva nou. Nu aș� a stau lucrurile.
Eu cred că noi toț�i căutăm, de fapt, această esenț�ă divi-
nă din noi î�nș� ine. Când ne aflăm departe de Sinele nostru
superior, simț�im ceea ce Roberto Assagioli a numit atât de
potrivit „nostalgia după căminul divin”. Când te simț�i pier-
dut sau abătut de la drum, ca să-ț�i regăseș� ti calea spre casă
nu trebuie decât să foloseș� ti uneltele care te vor pune î�n
concordanț�ă cu Sinele superior – permiț�ând astfel senti-
mentelor bune să se reverse din nou.
Ai putea î�ntreba: „Unde s-a ascuns toată viaț�a acest Sine
superior?” Auzim adesea expresia „corp, minte ș� i spirit”.
Este folosită pentru a ne defini ființ�a ca î�ntreg. Societatea
modernă a fost preocupată î�n principal de corp ș� i minte.
Dimensiunea spirituală, care cuprinde ș� i Sinele superior, a
fost cumva scăpată din vedere. Până acum sunt relativ pu-
ț�ine locuri î�n care se î�nvaț�ă ceva despre Sinele superior.
Aș� a că nu e surprinzător că ne-am concentrat aproape î�n
totalitate pe dimensiunea noastră fizică ș� i intelectuală. De
UMPLEREA GOLULUI INTERIOR 217
fapt, mulț�i dintre noi nici nu sunt măcar conș� tienț�i că avem
o dimensiune spirituală.
Adaugă la aceasta ș� i faptul că multor oameni nici nu le
place cuvântul „spiritual”. Din momentul î�n care este men-
ț�ionat, nici nu mai ascultă. Motivul este că ei confundă
„spiritualul” cu religia ș� i cu Dumnezeu. Cuvântul „spiritu-
al” le taie tot cheful celor care nu sunt religioș� i.
Chiar dacă eș� ti religios sau nu, vei accepta felul î�n care
folosesc eu acest cuvânt. Când vorbesc despre spiritual, vor-
besc despre Sinele superior, acel loc dinlăuntru care este iu-
bitor, bun, î�mbelș� ugat, voios ș� i cu toate celelalte calităț�i pe
care le-am menț�ionat mai devreme. Crede-mă când î�ț�i spun
că, dacă nu atingi, conș� tient sau nu, dimensiunea spirituală
lăuntrică, vei trăi o nemulț�umire permanentă.
Sunt sigură că fiecare dintre voi a acț�ionat î�n virtutea
dimensiunii voastre spirituale, fără a o cataloga astfel. Ai
dăruit vreodată ceva cuiva ș� i te-ai simț�it atât de bine î�ncât
ț�i-au dat lacrimile? Ai fost vreodată atât de copleș� it de un
lucru frumos, de un apus de soare sau de o floare, î�ncât te-
ai umplut de o senzaț�ie de preaplin? Ai privit vreodată din-
colo de comportamentul urât al cuiva ș� i ai simț�it pentru el
numai iubire, căci i-ai perceput durerea? Ai plâns de bucu-
rie la un film î�n care un personaj a trecut de un obstacol
greu? Dacă ai făcut ceva din toate astea, se poate spune că
ai acț�ionat î�n virtutea Sinelui superior. Te-ai ridicat deasu-
pra lumii meschine – „Nici măcar nu ț�i-a mulț�umit”; „Nu-ș� i
adună niciodată ș� osetele murdare”; „De ce nu mă sună?” –
ș� i ai atins o lume a frumuseț�ii de dincolo.
Trăieș� ti o euforie incredibilă când propriul Sine supe-
rior se conectează cu Sinele superior de grup. Dacă ț�i-a cres-
cut inima la ceremonia de î�nchidere a Jocurilor Olimpice
– când ț�i-ai dat seama cât de minunată ar fi lumea dacă am

acț�iona cu toț�ii ca unul pentru binele tuturor –, ai simț�it
Sinele superior de grup. Puterea ș� i iubirea care pot fi gene-
rate sunt fenomenale.
După cum ș� tii, fără î�ndoială, puterea ș� i chiar o senzaț�ie
de euforie pot fi generate ș� i de către rău. Diferenț�a este
sentimentul aproape binecuvântat pe care-l primeș� ti din
tot ce generează Sinele superior, care este î�n mod natural
un spaț�iu al iubirii. Puterea venită dintr-un loc negativ nu
ne alină Nostalgia după căminul divin. De fapt, ne poartă
departe, departe de acesta. Astfel, când senzaț�ia temporară
de putere te părăseș� te, rămâi pierdut, singur ș� i speriat.
Când acț�ionezi î�n virtutea Sinelui superior, te simț�i echili-
brat ș� i î�mbelș� ugat – de fapt, te simț�i debordant. Când simț�i
această î�mbelș� ugare, temerile tale dispar î�n mod automat.
Tot Sinele superior acț� ionează când dai naș� tere la
„miracole” î�n viaț�a ta – puterea de a ridica o maș� ină, dacă
o persoană dragă este prinsă dedesubt, sau puterea de a
î�ndeplini o sarcină enormă despre care toată lumea î�ț�i spu-
nea că este imposibil de dus la bun sfârș� it. Am auzit adesea
oameni spunând: „Nu ș� tiu cum am făcut-o, dar am făcut-o.”
Puterea le-a venit din propriul Sine superior.
Acum, că ț�i-am făcut cunoș� tinț�ă cu Sinele superior, dă-mi
voie să-ț�i prezint un mod de a fi ultra-simplu. Modelul de
pe pagina următoare nu este cuprinzător; nu include multe
dimensiuni ale lumilor noastre interne ș� i externe. Ne este
de folos, totuș� i, pentru a ne reaminti că ne putem alege ex-
perienț�ele de viaț�ă.
Gura-Spartă, după cum î�ț�i aminteș� ti, este acea parte din
noi care î�ncearcă să ne î�nnebunească. Este cea care depo-
zitează toate informaț�iile negative, din momentul î�n care
ne-am născut, până î�n momentul prezent. Cuprinde egoul

nostru de copil, care are nevoie î�n permanenț�ă de atenț�ie
ș� i care nu ș� tie să dăruiască. Gândirea conș� tientă î�i trimite
ordine Gândirii subconș� tiente, bazate pe informaț�ii primi-
te fie de la Sinele superior, fie de la Gura-Spartă. Putem s-o
deprindem să aleagă fie de la una, fie de la cealaltă.
Gândirea subconș� tientă î�nmagazinează o cantitate uriaș� ă
de informaț�ie. Aceasta are acces ș� i la Energia universală.
Funcț�ionează asemenea unui computer, clasificând ș� i găsind
informaț�ia. De exemplu, nu-ț�i poț�i aminti un nume, ș� i deoda-
tă, când te aș� tepț�i mai puț�in, răsare de unde nici nu te-aș� tepț�i.
A lucrat Gândirea ta subconș� tientă. Aceasta î�ș�i primeș� te ordi-
nele de la Gândirea conș� tientă. Nu pune la î�ndoială ș� i nici nu
judecă. Nu deosebeș� te binele de rău sau ce e sănătos de ce
e toxic. Aminteș� te-ț�i de experimentul cu braț�ul, din capito-
lul 5. Când Gândirii subconș� tiente i s-a spus: „Sunt o per-
soană puternică ș� i demnă.”, braț�ul a fost mai puternic. Când
i s-a spus: „Sunt o persoană slabă ș� i nedemnă”, braț�ul a fost
î�mpins î�n jos cu uș� urinț�ă. Gândirea subconș� tientă crede tot
ce-i spune Gândirea conș� tientă, indiferent că este adevărat
sau nu, sau chiar dacă tu crezi sau nu.
După cum sugerează modelul, gândirea ta poate alege
să asculte Gura-Spartă trăncănind cu o negativitate autodi-
structivă, sau poate alege să asculte Sinele superior, care
promovează auto-afirmarea, este iubitor, darnic ș� i abun-
dent. Toate exerciț�iile ș� i ideile sugerate î�n cartea de faț�ă
sunt orientate către deschiderea uș� ilor Gândirii conș� tiente
către î�mbelș� ugarea Sinelui superior, aflat î�n opoziț�ie cu să-
răcia Gurii-Sparte.
Gândirea conș� tientă adesea nu-ș� i dă seama că este con-

trolată de Gura-Spartă. Ș� i chiar dacă î�ș�i dă, Gândirea con-
ș� tientă este atât de obiș� nuită să asculte de Gura-Spartă,
î�ncât, pe parcursul evenimentelor zilnice, uită să asculte
de Sinele superior ș� i, prin urmare, are nevoie să i se rea-
mintească mereu. Aici sunt de folos afirmaț�iile, gândirea
pozitivă, î�nregistrările, cărț�ile, maximele ș� i orice alte unelte
de care dispui – pentru a-i reaminti Gândirii tale conș� tien-
te că nu trebuie să mai asculte de Gura-Spartă.
Ca ș� i Sinele superior, Gura-Spartă a fost ș� i va fi mereu
prezentă. N-are rost să te plângi că mai apare din când î�n
când! Te asigur că o va face. Trebuie să-ț�i dai seama că ai
î�nlăuntru o Gură-Spartă; dar ai mai mult de-atât, inclusiv
un Sine superior. Nici unul, nici altul nu au dreptate, ș� i nici
nu greș� esc. Fiecare î�ț�i oferă pur ș� i simplu o experienț�ă di-
ferită de viaț�ă.
Dacă asculț�i de Gura-Spartă, propria experienț�ă de via-
ț�ă va genera frică, iar tu te vei opri din expansiune. Dacă
asculț�i de Sinele superior, experienț�a ta de viaț�ă va fi plină
de bucurie, î�mbelș� ugată ș� i lipsită de frică. Tu, la fel ca toată
lumea, eș� ti expert î�n a asculta de Gura-Spartă. Acum, sarcina
ta este să devii expert î�n a asculta de Sinele superior. Atunci
vor fi posibile adevăratele alegeri.
De ce se î�ntâmplă atâtea chestii pozitive când Gândirea
conș� tientă alege să funcț�ioneze pe baza Sinelui superior ș� i
de ce se î�ntâmplă exact invers, când alege să asculte de
Gura-Spartă? Se pare că, atunci când Gândirea subconș� ti-
entă primeș� te ordine de la Gândirea conș� tientă, aceasta
caută să le î�ndeplinească, conectându-se la nivel intern
cu corpul, cu sentimentele ș� i cu intelectul. Astfel, când
aude: „Sunt o persoană slabă ș� i nedemnă”, se conectează
la corpul tău ș� i te face slab din punct de vedere fizic. Se

conectează la sentimentele tale ș� i te face să te simț�i depri-
mat ș� i neputincios. Se conectează la intelectul tău ș� i te face
să gândeș� ti prosteș� te. De asemenea, te umple de energie
negativă. Când aude: „Sunt o persoană puternică ș� i demnă”,
se conectează la corpul tău ș� i te face puternic. Se conectea-
ză la sentimentele tale ș� i te face să te simț�i î�ncrezător ș� i
plin de viaț�ă. Se conectează la intelectul tău ș� i te face să gân-
deș� ti limpede. De asemenea, te umple de energie pozitivă.
Pe deasupra, î�n afara ta există o Energie universală, fără
de care lumea n-ar exista. Î�ndeplinind ordinele primite de
la Gândirea conș� tientă, energia Gândirii subconș� tiente se
conectează la această Energie universală, care reuș� eș� te să-ț�i
aducă exact ce ai „cerut”. Dacă tu spui: „Sunt o persoană slabă
ș� i nedemnă”, Universul î�i face pe plac Gândirii subconș� tien-
te ș� i î�ț�i dă tot felul de chestii negative. Oamenii te calcă î�n
picioare. Nu obț�ii niciodată ce vrei. Toate î�ț�i stau î�n cale, iar
tu te simț�i prea lipsit de putere ca să le dai la o parte.
Când spui: „Sunt o persoană puternică ș� i demnă”, Uni-
versul î�i face pe plac Gândirii subconș� tiente ș� i î�ț�i oferă tot
felul de lucruri pozitive. Oamenii î�ț�i respectă forț�a ș� i se
poartă corect cu tine. Realizezi tot felul de chestii grozave.
Nimic nu-ț� i stă î�n cale, căci găseș� ti mijloace să î�nlături
orice obstacol. Secretul aici este că, la fel cum Gândirea ta
subconș� tientă nu judecă, nici Energia universală n-o face.
Metafizicienii vorbesc despre Legile Energiei universale.
Una dintre aceste legi este Legea Atracț�iei. Tu o ș� tii sub for-
ma „cine se aseamănă se adună”. Când emiț�i energie nega-
tivă, ce vei atrage? Energie negativă. Când emiț�i energie
pozitivă, ce vei atrage? Energie pozitivă. Poate că asta te
lămureș� te de ce este imperativ să-ț�i deprinzi mintea să emi-

tă numai gânduri pozitive.
Unii dintre voi s-ar putea să aibă dificultăț�i î�n a accepta
ideea de Energie universală. Nu trebuie să crezi î�n acest
concept pentru a-ț�i atinge Sinele superior. Totuș� i, când te
vezi conectat la ceva mai măreț� decât tine, nu mai simț�i că
trebuie să te descurci pe cont propriu. Senzaț�ia ta de pute-
re creș� te foarte mult, iar temerile tale sunt foarte mult di-
minuate. Aceasta se leagă de Frica de Nivel 3: „Mă tem că
n-am să fac faț�ă”. Vezi acum că, alături de Energia universală,
poț�i î�nvăț�a să ai î�ncredere nu numai î�n tine, ci ș� i î�n Univers.
Acest gen de dublă î�ncredere semnifică î�n cele din urmă
sfârș� itul fricii.
Una dintre uneltele pe care Gândirea subconș� tientă le

foloseș� te pentru a te conecta cu ceea ce cauț�i este propria
intuiție. Acele mesaje ciudate pe care le primeș� ti sunt, de
fapt, Gândirea subconș� tientă care spune: „Am găsit!”. Cel
care a simț�it puterea intuiț�iei nu poate să nege că ceva ac-
ț�ionează î�n favoarea noastră, dacă o ascultăm. Dacă î�nveț�i
să ai î�ncredere î�n intuiț�ie, par să se î�ntâmple „miracole”.
Intuiț�ia noastră lucrează constant pentru noi – totuș� i,
de obicei n-o ascultăm. Când am luat decizia conș� tientă de
a î�ncepe să acț�ionez pe baza gândurilor care-mi treceau
prin cap, au î�nceput să apară „coincidenț�e” uimitoare.
Cursul meu de frică a luat ființ�ă, iniț�ial, ca rezultat al pro-
priei intuiț�ii. La vremea aceea, aveam o idee vagă cu privire
la faptul că voiam ca odată, î�n viitor, să predau un curs des-
pre frică. L-am amânat pe termen nelimitat, î�n mare parte
î�ntrucât eram prea ocupată cu altele pentru a transcrie î�n
formă completă descrierea cursului ș� i a face o schiț�ă a
acestuia, ș� i apoi pentru a găsi o ș� coală doritoare să predau

un asemenea curs. Părea foarte mult de muncă.
Î�ntr-o zi, pe când stăteam la birou ș� i lucram, mi-a venit
î�n minte un mesaj puternic. Acesta spunea: „Du-te la New
School”. Nu mi-am dat seama de ce mi-a trecut acest mesaj
prin cap. Nu fusesem niciodată la New School for Social
Research. Nu cunoș� team pe nimeni acolo. De fapt, nici nu
ș� tiam unde se află. Din curiozitate, m-am hotărât să mă duc.
I-am spus secretarei mele că mă duc la New School, iar ea
m-a î�ntrebat de ce. I-am spus: „Nu ș� tiu!” S-a uitat ciudat la
mine când am ieș� it pe uș� ă.
Am urcat î�ntr-un taxi care m-a dus chiar la poarta New
School. Când am intrat î�n hol, m-am î�ntrebat: „Ce-ar trebui
să fac acum?” Am văzut un ghid ș� i m-am uitat la departa-
mentele enumerate. Mi-a sărit î�n ochi Relaț�ii cu publicul.
„Acolo trebuie să mă duc.” Mintea mea a gândit că probabil
am fost „trimisă” aici pentru a mă î�nscrie la un workshop
extraordinar pe care-l aveau î�n ofertă. Pe-atunci eram de-
pendentă de workshopuri. Ideea de a preda la New School
nu-mi venise.
Am găsit uș� a pe care scria Departamentul de Relaț�ii cu
publicul ș� i am intrat. Nu era nimeni la recepț�ie. M-am uitat
pe uș� a din dreapta mea ș� i am văzut o femeie aș� ezată la bi-
rou. M-a î�ntrebat: „Pot să vă ajut?” Î�n mod intuitiv, fără să
mă „gândesc” la ce spuneam, m-am surprins ș� i pe mine
spunând: „Am venit să predau un curs despre cum să-ț�i de-
păș� eș� ti frica.” Fără să ș� tiu, vorbeam cu ș� efa departamentu-
lui, o femeie grozavă, pe nume Ruth Van Doren. M-a privit
cu uimire ș� i, î�n sfârș� it, a spus pe neaș� teptate: „Nu pot să
cred! Am căutat î�n sus ș� i-n jos pe cineva care să predea
un curs despre frică ș� i n-am găsit pe nimeni. Iar azi e
termenul-limită – trebuie predate toate descrierile cursu-

rilor din ofertă.”
M-a î�ntrebat ce atestate am ș� i a fost mulț�umită de ele.
Mi-a spus apoi că trebuie să se grăbească să prindă un au-
tobuz ș� i mi-a cerut să scriu repede o descriere a cursului ș� i
să-i dau un nume. Le-am scris. I le-a î�nmânat secretarei ș� i
a ieș� it repede pe uș� ă, mulț�umindu-mi din inimă.
După ce a plecat, am rămas î�ntr-o stare de ș� oc. Nu avu-
sesem î�n acea zi nicio intenț�ie conș� tientă să propun un
curs. Iar ceea ce eu î�mi imaginasem a fi o sarcină anevoioa-
să, care să-mi ia luni de zile, mi-a luat exact douăsprezece
minute! Ruth Van Doren voia ceva, eu voiam ceva, iar Uni-
versul ne-a făcut să ne î�ntâlnim. Habar n-am cum funcț�io-
nează asta. Ș� tiu că funcț�ionează, pur ș� i simplu. Uimitor
este că, dacă m-aș� fi gândit serios la asta, nu i-aș� fi abordat
pe cei de la New School. M-aș� fi dus la Colegiul Hunter, unde
am fost studentă, sau la Universitatea Columbia, unde
mi-am luat masteratul. Cunoș� team o mulț�ime de oameni la
am. New School nici nu mi-ar fi trecut prin cap, gândind
raț�ional.
E demn de remarcat că predarea acelui curs a reprezen-
tat un punct de cotitură î�n viaț�a mea. Experienț�a a fost atât
de pozitivă ș� i mi s-a părut atât de „potrivită” pentru mine,
î�ncât m-am hotărât să renunț� la jobul pe care î�l aveam de
zece ani ș� i să devin profesoară ș� i scriitoare. O, apropo, s-ar
putea să fi ghicit ce nume am ales pentru curs. Era „Chiar
dacă ț�i-e frică... acț�ionează”!
Sunt sigură că ai auzit de exemple ș� i mai dramatice de
intuiț�ie la lucru – vieț�i salvate, oameni care se î�ntâlnesc î�n
ciuda unor piedici uriaș� e ș� i alte î�ntâmplări uimitoare. Ideea
este că avem cu toț�ii acces la această putere a intuiț�iei,
dacă î�ncepem să ascultăm mesajele pe care ni le trimite

Gândirea subconș� tientă. Bănuiesc că funcț�ionează pe baza
instrucț�iunilor pe care noi î�nș� ine i le-am dat, când nici nu
eram conș� tienț�i că o făceam. Poate noi am uitat de asta, dar
subconș� tientul nu uită niciodată. De fapt, el funcț�ionează
mai bine când nu ne mai preocupăm Gândirea conș� tientă
cu asta ș� i î�l lăsăm să facă treaba fără să ne amestecăm. Din
această cauză, cele mai inspirate idei le avem când ne rela-
xăm sau facem altceva decât să ne ocupăm de sarcina care
are nevoie de o soluț�ie.
Î�ncepe să fii atent la ceea ce ț�i se spune, ș� i apoi acț�ionează
pe această bază. Dacă mintea î�ț�i spune: „Sună-l pe cutăriț�ă”,
sună-l. Dacă î�ț�i spune: „Vino aici”, vino aici. Dacă î�ț�i spune:
„Du-te acolo”, du-te acolo. La î�nceput, s-ar putea să fii con-
fuz, neș� tiind dacă este intuiț�ia ta la lucru sau Gura-Spartă,
sau altceva. Tu urmează pur ș� i simplu instrucț�iunile î�n
continuare, ș� i î�n curând vei putea să faci diferenț�a î�ntre ele.
Eu mă aflu î�n punctul î�n care acț�ionez pe baza majorităț�ii
acestor gânduri aparent rătăcitoare care-mi trec prin min-
te ș� i sunt uimită de conexiunile care au apărut. Î�n Embracing
Uncertainty (Îmbrăţişând incertitudinea), dedic un î�ntreg
capitol sporirii puterii dimensiunii intuitive pe care o avem
cu toț�ii. Sunt disponibile ș� i cărț�i î�ntregi pe tema dezvoltării
gândirii intuitive. Este o zonă care, fără î�ndoială, merită
investigată.
Eu am î�nceput să mă bazez atât de mult pe Gândirea
subconș� tientă, î�ncât, când mă preocupă ceva, spun simplu:
„Î�i cer Gândirii subconș� tiente să găsească soluț�ia pentru
mine”. Ș� i apoi nu-mi mai fac griji ș� i nu mă mai gândesc la
asta. Cumva, uș� or ș� i fără efort, soluț�ia vine. Un moment de-
osebit de eficient pentru a face asta este seara, când te duci
la culcare. Pur ș� i simplu dă-i drumul ș� i porneș� te-o. Proba-

bil că vei dormi mult mai bine aș� a.
Când eș� ti supărat, nu laș� i să pătrundă abundenț�a Sine-
lui superior. Dacă eș� ti aliniat sau „centrat”, după cum apare
î�n ilustraț�ia de mai jos, te simț�i î�ntr-un flux armonios.
Dacă rămâi centrat, n-are de ce să-ț�i fie frică. Î�ț�i atingi

sursa de putere ș� i totul este bine. Dar cum poț�i să devii
centrat, mai ales când eș� ti supărat?
Dacă î�ț�i pierzi capul de la ceva anume – de la un loc de
muncă pe care ț�i-l doreș� ti cu disperare, să zicem –, atunci
î�ncepe să se acumuleze anxietatea. Î�ncepi să simț�i că lu-
mea ta se va prăbuș� i, dacă nu ț�i se oferă acel loc de muncă.
Gura-Spartă preia controlul ș� i î�ncepe să te î�nnebunească,
convingându-te că nu mai e alt job pe lume ș� i că fără el nu
vei supravieț�ui. Gura-Spartă te descentrează. Atunci î�ncepi
să utilizezi tehnicile prezentate î�n această carte.
Î�ncepi să-ț�i repeț�i afirmaț�iile. Î�ncepi să foloseș� ti Voca-
bularul De-la-durere-la-putere ca să î�nț�elegi ce se î�ntâm-
plă. Pui muzică frumoasă ș� i liniș� titoare sau o meditaț�ie sau
o î�nregistrare audio, cum ar fi Dialog interior pentru calmarea
minții. Î�ncepi să-ț�i explorezi sursa de putere – acel spaț�iu
dinlăuntru î�n care poț�i să vezi lumea ca pe un loc sigur ș� i

tămăduitor. Aminteș� te-ț�i mereu că e la fel de realist să gân-
deș� ti pozitiv, cum este să gândeș� ti negativ. Ș� i aminteș� te-ț�i,
de asemenea, experimentul cu braț�ul. Vorbeș� te-ț�i pozitiv,
chiar dacă la î�nceput nu crezi nici tu.
Spune-ț�i:
„Acest job nu reprezintă viaț�a mea. Dacă nu-l obț�in, este

din cauză că nu este spre binele meu suprem. Dacă sunt
menit să-l am, atunci va fi al meu. Acum pot să mă relaxez
ș� i să-l predau Gândirii mele subconș� tiente ș� i Energiei
universale. Toate răspunsurile de care am nevoie se află î�n
mine. Totul se î�ntâmplă perfect. N-are de ce să-mi fie frică.”
Î�n timp ce î�ț�i spui aceste adevăruri, î�ncearcă să-ț�i rela-

xezi corpul. Dacă î�ț�i tot bagi î�n minte suficient de mult timp
aceste cuvinte pozitive, vei observa î�n cele din urmă că o
liniș� te caldă î�ț�i cuprinde corpul ș� i mintea ș� i te vei simț�i î�n
siguranț�ă. Fiecare afirmaț�ie pozitivă te atrage, ca un mag-
net, mai aproape de centru... de sursa ta. Ai ajuns î�n locul î�n
care totul este sigur. Ai renunț�at la rezultat, ș� i n-are de ce
să-ț�i fie frică.
La î�nceput s-ar putea să-ț�i ia ceva timp să te retragi către
centru. Găseș� te-ț�i, aș� adar, un spaț�iu liniș� tit ș� i stai acolo cât
e nevoie ca să te simț�i mai bine. Î�nregistrarea ta audio li-
niș� titoare de pe fundal te va ajuta cu adevărat să te aliniezi
mai repede. Nu numai că î�ț�i induce o stare de spirit ș� i blo-
chează zgomotul din afară, dar te ș� i determină până la
urmă să te relaxezi ș� i să-ț�i simț�i puterea din momentul î�n
care o porneș� ti.
Ce ai putea să-ț�i spui dacă problema nu e locul de mun-

că, ci relaț�ia ta?
„Această femeie (sau acest bărbat) nu reprezintă viaț�a mea.

Dacă suntem meniț�i să fim î�mpreună, vom fi. Dacă nu, aș� a
să fie. Am î�ncredere că Gândirea mea subconș� tientă ș� i
Energia universală creează relaț�ia perfectă pentru mine.
Pot să renunț� , având î�ncredere că totul se î�ntâmplă aș� a
cum trebuie. Viaț�a mea este plină. Viaț�a mea este bogată.
N-are de ce să-mi fie frică.”
La î�nceputul căsniciei noastre, eu ș� i soț�ul meu am găsit

o casă perfectă pentru noi. Costa mai mult decât eram
pregătiț�i să dăm; cu toate acestea, ne-am arătat interesaț�i.
M-am trezit că am î�nceput să am obsesii legate de casă.
Gura-Spartă a î�nceput:
„Nu vei găsi niciodată banii pentru avans. Dacă î�ț�i vinzi
bunurile, nu vei mai avea la ce să recurgi. Ș� i dacă ai nevo-
ie de bani? Dacă pierzi casa aia, nu se vor mai găsi altele
la fel de frumoase. Dar cum să strângem banii?”
M-am aș� ezat ș� i am î�nceput auto-discursul pozitiv care

avea să mă atragă ca un magnet î�napoi către centru:
„Casa asta nu reprezintă viaț�a mea. Dacă sunt menită s-o

am, va fi a mea, iar banii ne vor veni uș� or ș� i fără efort.
Dacă nu e casa potrivită pentru noi, vom găsi alta, la fel
de frumoasă, ș� i poate ș� i mai ș� i. O predau Gândirii mele
subconș� tiente pentru a-mi da toate răspunsurile de care
am nevoie. Totul se î�ntâmplă aș� a cum trebuie. N-are de ce
să-mi fie frică.”
Obsesia a dispărut ș� i m-a cuprins o senzaț�ie plăcută de

calm. De fiecare dată când simț�eam că ascult de Gura-Spartă,
mă î�ntorceam î�n acel loc de siguranț�ă ș� i calm. Casa era me-
nită să fie a noastră, pentru că banii ne-au venit uș� or ș� i fără
efort. Având î�ncredere î�n Univers, simț�eam că atrag tot ce
aveam nevoie pentru a mă ocupa confortabil de cumpăra-
rea casei.
Eu sunt convinsă că...
DACĂ NU NE CONCENTRĂM ÎN MOD CONȘTIENT
ȘI CONSECVENT PE DIMENSIUNEA NOASTRĂ SPIRITUALĂ,
NU VOM SIMȚI NICIODATĂ ACEL FEL DE BUCURIE,
SATISFACȚIE, SIGURANȚĂ ȘI CONEXIUNE
PE CARE LE CĂUTĂM CU TOȚII.
E nevoie de exerciț�iu. Când oamenii vorbesc despre „a fi

pe calea cea bună” sau despre viaț�a ca o „călătorie”, ei se re-
feră la veghea permanentă necesară pentru a deprinde Gân-
direa conș� tientă să asculte lecț�iile date de Sinele superior,
care, din cauza bruiajului Gurii-Sparte, ne scapă câteodată.
Hai să ne î�ntoarcem ș� i să vedem cum î�ț�i poate furniza
Grila vieț� ii tale complete exerciț� iul de care ai nevoie. Î� ț�i
sugerez ca una dintre casetele permanente să fie Sinele su-
perior. Fă-ț�i timp î�n fiecare zi să stai î�n liniș� te ș� i să te concen-
trezi pe Sinele superior, folosind diferitele unelte propuse
– afirmaț�ii, î�nregistrări audio inspiraț�ionale, meditaț�ii sau
ce ț�i se potriveș� te mai bine. Cel mai bun moment pentru a
face asta e dimineaț�a, fiindcă dă tonul pentru î�ntreaga zi.
Concentrează-te, de asemenea, pe zona Sinelui superior
din grilă î�nainte de a merge la culcare – dându-i, poate, in-
strucț�iuni Sinelui tău superior să găsească rezolvarea unei
probleme cu care te confrunț�i.
Caseta Sinelui superior este diferită de celelalte, pentru

că este singurul sector din grilă care influenț�ează pozitiv
toate celelalte zone ale vieț�ii. Din acest loc superior, aflat
deasupra mărunț�iș� urilor, tu creezi lucruri preț�ioase ori-
unde te-ai duce ș� i orice ai face. Bazându-te pe un spaț� iu
spiritual, î�ț�i î�mbunătăț�eș� ti relaț�ia cu restul lumii – familie,
muncă, voluntariat, prieteni, dezvoltare personală ș� i aș� a
mai departe. Cu asta î�n minte, grila ta va arăta ca cea din
ilustraț�ia de pe următoarea pagină
Energia pozitivă ș� i iubitoare care curge dintr-o spiritu-
alitate superioară se va revărsa î�n toate zonele vieț�ii tale.
Aceia dintre voi care deja ș� i-au descoperit identitatea spi-
rituală î�nț�eleg despre ce vorbesc. Iar pentru aceia care nu
ș� i-au descoperit-o, vă aș� teaptă o surpriză plăcută.
Caseta Contribuț�iei î�ț�i poate folosi î�n ideea de a te men-

ț�ine aliniat. Când devii antrenat î�ntr-o energie mai măreaț�ă,
motivat de Sinele superior al grupului, eș� ti pătruns de forț�ă
ș� i motivaț�ie. Este de ajutor să contribui la ceva î�n care crezi
din toată inima. Fă ș� i din Contribuț�ie o casetă permanentă
î�n grila ta. Te va ajuta să-ț�i reaminteș� ti că ai multe de dăruit,
chiar dacă tu crezi că nu e aș� a. Ț� ine minte, când „te porț�i ca
ș� i cum...”, funcț�ionează chiar dacă tu crezi sau nu.
Scopul acestei cărț�i nu este să explice lumea spirituală.
Ceea ce sper eu să fac este, î�nsă, să-ț�i stimulez apetitul, ca
să fii dornic să afli mai multe. Te î�ndemn să priveș� ti legile
Universului aș� a cum sunt postulate ele de metafizicieni. Un
î�nceput bun pentru tine ar fi să citeș� ti cartea edificatoare
Shortcut to a Miracle: How to Change Your Consciousness
and Transform Your Life (Miracol la minut: Cum să-ți schim-
bi conștientizarea și să-ți transformi viața), de Michael C.
Rann ș� i Elizabeth Rann Arrott. Nu lăsa cuvântul „metafizic”
să te î�ndepărteze. Acesta semnifică studiul a ceea ce se află
dincolo de domeniul fizic. Legile metafizicii sunt uimitor
de simplu de î�nț�eles ș� i pot limpezi multe confuzii despre
felul î�n care funcț�ionează lumea. Acestea te pot ajuta să ai
o mai mare î�ncredere î�n tine ș� i î�n Univers – care, desigur,
este antidotul pentru frică. Aceste legi necesită să le exer-
sezi o viaț�ă î�ntreagă, la fel ca orice altceva din cartea de
faț�ă, dar î�ț�i vor da o idee asupra direcț�iei spre care ai putea
alege să te î�ndrepț�i. Pentru aceia dintre voi care sunt reli-
gioș� i ș� i/sau cred î�n Dumnezeu, veț�i vedea că aceste legi pot
fi incluse î�n convingerile voastre. Ș� i, după cum am spus
mai devreme, ș� i dacă nu crezi î�n Dumnezeu, aceste legi tot
sunt valabile.
Te î�ncurajez să studiezi ideile lui C.G. Jung ș� i Roberto

Assagioli, ambii mari gânditori î�n domeniul psihologiei
transpersonale. Assagioli este fondatorul psihosintezei,
un model extraordinar de auto-integrare ș� i auto-realizare.
Psihosinteza foloseș� te multe tehnici valoroase î�n vederea
eliberării de condiț�ionările trecute, a rezolvării conflicte-
lor interne (cum ar fi „Vreau să fiu î�ntreț�inut de cineva”
versus „Vreau să fiu complet independent”) ș� i a trezirii pu-
terilor noastre iubitoare ș� i creatoare.
Una dintre uneltele puternice folosite de practicanț�ii
psihosintezei ș� i ai altor discipline este vizualizarea ghidată.
Aceasta poate fi una dintre modalităț�ile cele mai eficiente
de a atinge rapid Sinele superior. Există numeroase cărț�i
grozave scrise pe această temă ș� i, din nou, î�ț�i sugerez să le
citeș� ti. Dar pentru a cunoaș� te cu adevărat puterea unei vi-
zualizări ghidate, trebuie să experimentezi una. Te î�ncura-
jez, aș� adar, să urmezi un workshop de vizualizare ghidată
sau să cumperi î�nregistrări audio care să includă una. Lec-
tura te ajută să î�nț�elegi, dar experienț�a unei vizualizări î�ț�i
oferă trăirea autentică – o diferenț�ă esenț�ială realmente.
Pe scurt, o vizualizare ghidată î�ț�i cere să î�nchizi ochii,
să-ț�i relaxezi corpul ș� i să asculț�i pe cineva dându-ț�i instruc-
ț�iunile. Aceasta se foloseș� te de puterea imaginaț�iei tale pen-
tru a vedea viaț�a aș� a cum ar trebui s-o vezi dacă ț�i-ai asculta
numai Sinele superior. Dacă eș� ti î�nfricoș� at, imaginaț�ia ta se
conectează la Gura-Spartă, ș� i adesea singurele pe care
poț�i să le î�ncropeș� ti sunt poveș� tile de groază. Prin vizua-
lizarea ghidată poț�i î�nvăț�a să dai la o parte, pentru o clipă,
Gura-Spartă, să trăieș� ti sentimente ș� i să vezi imagini men-
tale aș� a cum n-ai mai simț�it sau n-ai mai văzut niciodată.
Imaginile sunt de cele mai multe ori atât de frumoase,
î�ncât vei fi miș� cat până la lacrimi de fericire. Chiar ș� i ima-

ginile negative care apar sunt valoroase; î�ț�i relevă adesea
informaț�ii pe care ț�i le ascundeai singur.
Sunt ș� i dintre aceia care î�ntâmpină dificultăț�i î�n crearea
imaginilor vizuale, iar pentru ei vizualizarea ghidată nu este
eficace. Dacă te numeri printre aceș� ti oameni, nu te î�ngri-
jora. Foloseș� te celelalte unelte, cum ar fi afirmaț�iile, pentru
a te ajuta să-ț�i găseș� ti calea către Sinele superior. Te sfătu-
iesc, totuș� i, să î�ncerci ș� i vizualizarea.
Poate fi foarte eficace să citeș� ti cu voce tare vizualizările
din cărț�i, î�nregistrându-le pe reportofon, folosind o voce cât
poț� i de liniș� titoare. Ascultând î�nregistrări cu vizualizări
făcute de alț�ii, vei î�nț�elege cât timp e nevoie să laș� i î�ntre
propoziț�ii pentru a produce efectul deplin.
Î�n continuare, avem o variantă prescurtată a unei vizu-
alizări ghidate pe care o folosesc la cursul meu ș� i î�n î�nre-
gistrarea mea audio, „Arta î�nvingerii fricii”.
Stai î�ntr-un fotoliu comod, cu spatele drept, picioarele pe

podea, mâinile aș� ezate confortabil î�n poală. N-ai nimic de
făcut decât să-mi asculț�i instrucț�iunile ș� i să laș� i să-ț�i apa-
ră orice imagine î�ț�i apare. Nu există o modalitate corectă
sau greș� ită de a face o vizualizare. Acceptă pur ș� i simplu
orice apare.
Acum î�nchide ochii... ș� i ț�ine-i î�nchiș� i pe durata vizua-
lizării. Inspiră adânc... absoarbe toată energia iubitoare
din Univers... ș� i expiră toată energia ta iubitoare î�n Uni-
vers... Î�ncă o dată... inspiră... ș� i expiră. Ș� i î�ncă o dată... in-
spiră... ș� i expiră. Simte cât de bine e să î�ncepi să te relaxezi
complet. Î�ncepe din creș� tetul capului ș� i croieș� te-ț�i drum
î�n jos, spre picioare... relaxează-te. Relaxează-ț�i muș� chii...
î�ntre ochi... î�n obraji... gură... gât... umeri... spate... braț�e...

palme... piept... abdomen... fese... picioare... tălpi...
Relaxează-te cu totul... verificându-ț�i toate părț�ile cor-
pului care ar mai putea rămâne tensionate... ș� i eliberea-
ză-le... Acum vreau să te gândeș� ti la un scop pe care-l ai î�n
viaț�ă... un anume scop... iar tu ș� tii că FRICA te ț�ine să nu
avansezi spre acel scop...
Acum, aș� vrea să te imaginezi abordând acel scop „ca
ș� i cum” nu ț�i-ar fi frică...
Vreau să te vezi abordând acel scop cu un sentiment
de putere ș� i î�ncredere î�n tine... î�ncrederea că totul va fi
bine...
Ce-ai face... dacă nu ț�i-ar fi frică?...
Vizualizează-te... Care ar fi următorul pas... dacă nu
ț�i-ar fi frică?
Uită-te la oamenii din jurul tău... Cum relaț�ionezi cu
ei... fără frică?
Ei cum relaț�ionează cu tine?
Bucură-te pur ș� i simplu de această senzaț�ie de pute-
re ș� i observă-ț�i capacitatea de a iubi... ș� i de a contribui...
Ș� i află că acest sentiment se află î�ntotdeauna î�nlăun-
trul tău... e î�ntotdeauna o parte din tine...
Ș� i î�ț�i stă î�n putere să avansezi î�n viaț�ă cu acea putere
ș� i î�ncredere...
Vizualizează-te... formulează-ț�i scopul... cu puterea
ta... cu î�ncrederea ta... cu iubirea ta... ș� i cu contribuț�ia ta...
Ș� i î�ncet... revino î�n această cameră... ș� tiind că acea pu-
tere se află la dispoziț�ia ta... De cum vei î�ncepe să acț�io-
nezi... puterea va ieș� i la iveală...
Simte că stai î�n fotoliul tău... fii prezent î�n cameră... as-
cultă sunetele din jurul tău... ș� i când eș� ti gata... deschide
ochii... nu e nevoie să te grăbeș� ti. Când eș� ti gata, deschide
ochii.
Î�ntinde-te ș� i simte gustul delicios al puterii tale. E toată
la dispoziț�ia ta.
Pentru cei de la cursul meu care sunt receptivi la vizu-

alizări, aceasta este foarte puternică. Mulț�i m-au informat
că au văzut pentru prima oară cum arată lumea fără frică.
Ei povestesc că, atunci când au dat la o parte frica, au ră-
mas cu iubire din belș� ug. Au fost ș� ocaț�i de cât de frumoasă
le părea lumea ș� i cât de mult voiau să le dăruiască oameni-
lor din jur. Dacă n-ai idee cum arată lumea fără frică, e greu
să-ș� i dai seama pentru ce lupț�i. Odată ce această viziune
ț�i se arată, calea este mai uș� or de urmat. Ș� tii când eș� ti î�n
acord cu Sinele superior ș� i când nu eș� ti.
Vizualizările pot fi folosite ș� i pentru a găsi răspunsuri la
î�ntrebările despre î�nsemnătatea ș� i scopul propriei vieț�i sau
pentru a-ț�i clarifica scopurile î�n viaț�ă ori a-ț�i dezvălui ade-
văruri pe care ț�i le ascunzi. Au o multitudine de utilizări ș� i
oferă informaț�ii incredibile – atât de multe, î�ncât constituie
unelte valoroase pentru profesori ș� i psihoterapeuț�i.
Ț� i-am prezentat o mulț�ime de idei ș� i de unelte, dar pen-

tru a le face să funcț�ioneze eficient, e nevoie să ai î�ncrede-
re. Mi s-a cerut adesea să dovedesc că ceea ce predau eu
este adevărat. Nu pot răspunde decât că unele aspecte nu
pot fi dovedite – cel puț�in, nu î�ncă.
Nu pot dovedi că există un Sine superior. Nu pot dovedi

că suntem conectaț�i la o sursă de energie vindecătoare ș� i
hrănitoare. Nu pot dovedi că Gândirea subconș� tientă poate
crea „miracole”, atât î�n lumea interioară, cât ș� i î�n cea exte-
rioară. Nu pot dovedi că uneltele pe care ț�i le-am dat func-
ț�ionează. Dar ș� tiu că, atunci când folosesc aceste concepte
ca model pentru propria viaț�ă, experienț�ele mele se trans-
formă ș� i mă trezesc î�ndrăgostită pe deplin de viaț�ă ș� i de tot
ceea ce cuprinde ea – de totalitatea ei. Nu pot dovedi că am
dreptate... dar nimeni nu poate dovedi că n-am. După cum a
scris Hugh Prather, î�n There Is a Place Where You Are Not
Alone (Există un loc în care nu ești singur):
DE CE AI ALEGE SĂ AI DREPTATE,
ÎN LOC SĂ FII FERICIT
CÂND NU POȚI SĂ AI DREPTATE?
Cum mi-am trăit viaț�a ș� i de pe poziț�ia Gurii-Sparte, ș� i

de pe aceea a Sinelui superior, alegerea mea este cea din
urmă. Voi face tot ce e necesar pentru a mă deschide din ce
î�n ce mai mult către o minte ș� i o inimă pline de iubire,
bucurie, creativitate, satisfacț�ie ș� i liniș� te. Acesta este ț�elul
meu ș� i, folosind tehnicile din această carte, am făcut un
drum lung spre el. Aș� tept cu nerăbdare călătoriile pe care le
voi face î�n viitor. Am î�ncredere că ne vom î�ntâlni pe drum...
dacă nu ne-am î�ntâlnit deja.
ALEGEREA ESTE A MEA
CÂND SUNT ACORDAT LA GU- CÂND SUNT ACORDAT LA

RA-SPARTĂ SINELE SUPERIOR
Încerc să exercit control Am încredere
Nu observ cât de binecuvântat sunt Apreciez
Am nevoie de atenție Iubesc
Sunt insensibil Îmi pasă
Sunt răvășit Sunt liniștit
Sunt blocat Sunt creativ
Nu știu că sunt important Sunt important
Resping Atrag
Fac diferența din punct de vedere Fac diferența din punct de
negativ vedere pozitiv
Iau Dăruiesc și primesc
Sunt plictisit Sunt implicat
Sunt gol pe dinăuntru Mă simt plin pe dinăuntru
Sunt plin de neîncredere în mine Am încredere în mine
Sunt nemulțumit Sunt mulțumit
Am o viziune îngustă Am o viziune largă
Tot aștept Trăiesc în prezent
Sunt neajutorat Sunt de ajutor
Nu mă bucur niciodată Sunt plin de bucurie
Sunt tot timpul dezamăgit Mă mulțumesc cu ce este
Țin ranchiună Iert
Sunt încordat Sunt relaxat
Sunt ca un robot Sunt viu
Viața se scurge pe lângă mine Îmi place să îmbătrânesc
Sunt slab Sunt puternic
Sunt vulnerabil Sunt protejat
Am rătăcit drumul Sunt pe calea cea bună
Încerc să controlez Las să se întâmple
Sunt sărac Am atât de multe
Mă simt singur Sunt conectat
Îmi este frică Sunt entuziasmat
Tot ce se întâmplă este perfect! Tot ce se întâmplă este
perfect! Tot ce se întâmplă este perfect! Tot ce se întâmplă
este perfect! Tot ce se întâmplă este perfect! Tot ce se
întâmplă este perfect! Tot ce se întâmplă este perfect! Tot ce
se întâmplă este perfect! Tot ce se întâmplă este perfect! Tot
ce se întâmplă este perfect! Tot ce se întâmplă este perfect!
12
E DESTUL TIMP
întâmplă este perfect! Tot ce se întâmplă este perfect! Tot
I ată-te... plin de tot felul de informaț�ii despre cum să devii
puternic î�n faț�a tuturor temerilor tale. Ce urmează? Ce aș�
putea să-ț�i mai spun pentru a te ajuta să te menț�ii pe calea
cea bună, î�n timp ce î�ț�i continui următoarea etapă a călăto-
riei? Î�n primul rând, î�ncurajarea ș� i motivarea pe care deja
le-ai primit prin intermediul acestei cărț�i vor fi mereu aici
pentru tine, oricând ai nevoie de ele. Când simț�i că te abaț�i
de la drum sau că eș� ti perturbat de forț�e exterioare, î�ntoar-
ce-te ș� i reciteș� te acele părț�i care te fac să te simț�i bine. De
asemenea, de când cartea Chiar dacă ți-e frică... acționează
a fost publicată pentru prima oară, am scris Feel the Fear…
and Beyond (Simte frica... și dincolo de ea), pentru a-ț�i oferi
o practică a folosirii exerciț�iilor pe care le-ai î�nvăț�at din
cartea de faț�ă. Cu cât exersezi mai mult, cu atât mai bine.
Cea mai mare capcană de pe parcursul vieț�ii este ne-
răbdarea. Nu uita că a fi nerăbdător este un mod de a te
pedepsi singur. Dă naș� tere la stres, nemulț�umire ș� i frică.
De câte ori Gura-Spartă te face să te simț� i nerăbdător,
î�ntreab-o: „Ce atâta grabă? Totul se î�ntâmplă perfect. Nu-ț�i
face griji. Când voi fi gata să merg mai departe, o voi face.
Î�ntre timp, î�ncerc să î�nț�eleg ș� i î�nvăț�”.
Când ne dăm seama de potenț�iala putere din interior,
avem impulsul să punem „rapid” mâna pe ea. Cu cât ne
agăț�ăm mai mult de ea, cu atât pare să ne scape mai tare.
Nu există metodă „rapidă”. Există seminare, workshopuri,
cărț�i ș� i î�nregistrări audio – rapide ș� i grozave, dar acestea

nu reprezintă unelte rapide. Ele sunt menite să fie folosite
ș� i stăpânite de-a lungul vieț�ii.
Asemăn nerăbdarea noastră cu o î�ntâmplare de pe vre-
mea când fiul meu era mic. I-am arătat cum să planteze o
sămânț�ă î�ntr-un ghiveci ș� i i-am explicat că, î�n curând, din
micuț�a sămânț�ă va apărea o floare frumoasă. L-am lăsat cu
ghiveciul lui ș� i am plecat să fac altceva. Mult mai târziu,
m-am î�ntors î�n camera lui ș� i am văzut că pusese un scaun
î�n faț�a ghiveciului ș� i stătea acolo, privindu-l. L-am î�ntrebat
ce face, iar el mi-a spus: „Aș� tept să apară floarea”. Mi-am
dat seama că omisesem ceva î�n explicaț�ia mea. Aș� a că nu
vreau să fac asta ș� i cu tine.
Atât de des, când suntem descurajaț�i, gândind că nu î�n-
văț�ăm nimic din toate eforturile noastre, schimbările chiar
au loc î�n noi. Devenim conș� tienț�i de ele la mult timp după ce
s-au î�ntâmplat. Fiul meu a avut parte de floarea lui, î�n cele
din urmă. Î�ntr-o zi s-a trezit, ș� i era acolo. Deș� i părea că nu
se î�ntâmplă nimic, ceva se î�ntâmpla. La fel ș� i cu tine.
Î�ntr-o zi am aruncat un lemn peste jăraticul mocnit al
focului pe cale să se stingă ș� i m-am î�ntors la cartea pe care
o citeam. Din când î�n când, aruncam câte o privire spre foc
ș� i vedeam că î�ncă nu făcuse nicio flacără. Nu se vedea nici
măcar fumul care semnalează adesea aprinderea focului.
Apoi, î�n timp ce mă uitam la focul aparent stins, flăcările au
izbucnit brusc pe lângă buș� tean. Răbdarea î�nseamnă să ș� tii
că ceva se va î�ntâmpla... ș� i să-i dai timp să se î�ntâmple.
Î�ncă o dată, e nevoie de Î�NCREDERE – î�ncrederea că
totul se î�ntâmplă perfect. Ce vreau să spun prin „perfect”?
Eu am ajuns să cred că există numai două feluri de experien-
ț�e î�n viaț�ă: cele care provin de la Sinele superior ș� i cele din
E DESTUL TIMP 243
care î�nvăț�ăm ceva. Pe primele le recunoaș� tem ca fiind bu-

curie î�n stare pură, iar pe cele din urmă, drept zbucium.
Dar amândouă sunt perfecte. De fiecare dată când ne con-
fruntăm cu vreo mare dificultate, ș� tim că e ceva ce î�ncă n-am
î�nvăț�at, iar Universul ne oferă acum oportunitatea să î�nvă-
ț�ăm. Dacă trecem prin experienț�ă cu acest gând î�n minte,
postura de „victimă” va dispărea, iar noi ne vom permite să
spunem DA. Astfel, indiferent de ce se î�ntâmplă la un mo-
ment dat î�n viaț�a ta, ț�ine minte că totul este perfect.
Cât timp î�ț�i aminteș� ti că viaț�a este un proces neî�ntre-
rupt de î�nvăț�are, nu vei avea senzaț�ia de nemulț�umire că tu
n-ai avut î�ncă succes. Experienț�a mea din ultimii câț�iva ani
mi-a arătat că o mare parte din bucuria vieț�ii o reprezintă
provocarea de a î�nț�elege totul. Nimic nu e mai satisfăcător
decât acele momente de progres î�n care descoperi ceva
care mai adaugă o piesă nouă la jocul de puzzle despre tine
ș� i despre Univers. Bucuria descoperirii este delicioasă. Nu
ș� tiu niciun explorator care, după ce ș� i-a atins scopul, n-a
vrut să exploreze ș� i mai mult.
Provocarea este să rămâi pe Calea Sinelui superior. Este
o călătorie mult mai plăcută decât alte căi pe care ai putea
alege să le urmezi. Vei ș� ti dacă eș� ti pe calea cea bună după
felul î�n care te simț�i. Ai î�ncredere î�n ce simț�i. Dacă drumul
pe care te afli nu-ț�i aduce bucurie, satisfacț�ie, creativitate,
iubire ș� i grijă, nu e calea cea bună. Spune-ț�i: „OK, am î�ncer-
cat ș� i nu e cea bună. Ce mai pot î�ncerca?” Nu te amăgi cre-
zând că, dacă schimbi ceva la exterior, se va schimba ș� i
ceva î�n interior. Ș� i e valabil ș� i invers.
Calea care trebuie schimbată este aceea din gândirea
ta. Asta nu î�nseamnă că, odată ce te-ai aliniat la Sinele tău
superior, nu va mai trebui să faci schimbări î�n lumea ta
fizică, ci că mai î�ntâi trebuie să î�ț�i schimbi gândirea – apoi

va urma tot ce e bine.
Calea se aseamănă cu experienț� a urcării pe munte.
Urcarea este grea. Dar de fiecare dată când te opreș� ti să
priveș� ti î�n jur, priveliș� tea devine mai spectaculoasă. Vezi
î�ntinderi mai mari, iar „imperfecț�iunile” lumii dispar, pe
măsură ce vezi din ce î�n ce mai mult din î�ntreg. Când urci
mai sus, te detaș� ezi de greutăț�ile de jos. Te simț�i mai uș� or.
Te simț�i mai liber. Ș� i eș� ti î�mpins tot mai sus de frumuseț�ea
din ce î�n ce mai mare pe care o vezi.
Din această poziț�ie care-ț�i dă o vedere de ansamblu, de-
vii ș� i mai plin de compasiune. S-ar putea să nu-ț�i placă deloc
anumiț�i indivizi, din cauza comportamentului lor nemilos.
Dar din locul mai î�nalt, vei vedea mai mult din î�ntreg. Aceș� ti
indivizi sunt mai mult decât comportamentul lor „defectuos”.
Ș� i ei au un loc interior magnific, pe care nu ș� i l-au descope-
rit î�ncă. Vei î�ncepe, aș� adar, să le simț�i tristeț�ea ș� i să nu-i
mai judeci atât de aspru.
Călătoria ascendentă nu este î�ntotdeauna constantă.
S-ar putea să urci ș� i apoi să te opreș� ti, să te odihneș� ti, să te
regrupezi. La fel este ș� i î�n călătoria spirituală. S-ar putea să
pară câteodată că te-ai oprit din dezvoltare. Nu e aș� a. Doar
î�ț�i consolidezi informaț�iile.
O parte din ce-ai î�nvăț�at s-ar putea să-ț�i ceară să re-
nunț�i la credinț�e ș� i comportamente care au făcut parte din
tine de când te-ai născut. Câteodată vei trăi momente de
tip aha!, iar transformarea va părea instantanee. Din nou,
nu e aș� a. Intuiț�iile subite sunt rezultatul a tot ce s-a î�ntâm-
plat mai î�nainte. Gândirea ta subconș� tientă, ca un computer,
caută ș� i sortează fără a implica conș� tiinț�a ș� i, când te aș� tepț�i
mai puț�in, vine cu un răspuns. Intuiț�iile se î�ntâmplă, totuș� i,
E DESTUL TIMP 245
mai frecvent, cu cât eș� ti mai î�naintat î�n călătorie. Gândirea

conș� tientă renunț�ă să se mai î�mpotrivească noilor moduri
de a gândi. Dezvoltă mai multă î�ncredere. Etapele iniț�iale
sunt cele mai dificile ș� i cer cea mai mare concentrare.
Uneori, când crezi că „te-ai prins” î�n sfârș� it, Universul
intervine să-ț�i arate că nu e aș� a. Eu am adoptat o expresie
de-a Lenei Horne, care mă păstrează smerită: „Am ajuns
departe... poate!”. Am î�nvăț�at că î�ntotdeauna mai e de î�nvă-
ț�at. Iar experienț�a ne este cel mai bun profesor.
De aceea mi-e aș� a drag procesul de î�mbătrânire. Tine-
reț�ea î�nț�elege rar ceea ce î�naintarea î�n vârstă ne permite
să ș� tim. Trebuie să trecem prin multe experienț�e de viaț�ă
î�nainte ca puterea din interior să iasă la iveală î�n toată
splendoarea ei. Ș� i cât timp ne vedem ca ființ�e aflate î�ntr-un
proces î�n desfăș� urare, n-avem de ce să ne dorim să dăm
timpul î�napoi nici măcar cu o zi – iar î�naintarea î�n vârstă
devine ceva frumos.
Unul dintre pasajele mele preferate, care reflectă agonia

ș� i extazul călătoriei noastre, este din The Velveteen Rabbit
(Iepurașul de catifea), de Margery Williams. Î�n poveste, două
jucării din camera copiilor, Căluț�ul de piele ș� i Iepuraș� ul,
vorbesc despre cum e să devii Adevărat:
„– Ș� i… doare?
– Uneori da, zise Căluț�ul de piele, care era sincer, ca
de obicei. Dar când eș� ti Adevărat nu te mai deranjează că
te doare.
– Ș� i se î�ntâmplă brusc, ca atunci când eș� ti rănit, sau
cu timpul? mai î�ntrebă el.
– Nu se î�ntâmplă dintr-odată, răspunse Căluț�ul de pie-

le. Te schimbi. Asta apare după mult timp. De aceea, cei
care se pot sparge uș� or, care au margini ascuț�ite sau care
sunt foarte fragili nu se schimbă niciodată. Î�n general,
până devii adevărat, ai păr lipsă, ochi stricaț�i sau î�ncheie-
turile lăsate ș� i arăț�i tare ponosit. Oricum, toate astea nu
contează deloc, pentru că odată ce ajungi să fii Adevărat,
nu poț�i să fii urât; decât, poate, pentru cei care nu î�nț�eleg.”
Există atâta minunăț�ie ș� i atâta entuziasm î�n faț�a ta.

Uneori, vei simț�i extazul de a te afla î�ntr-o stare optimă.
Alteori, vei simț�i agonia de a te fi abătut de la drum. Amin-
teș� te-ț�i că nu eș� ti singur. Există o lume plină de sisteme de
sprijin disponibile de câte ori te simț�i î�ngrijorat din cauza
experienț�elor de viaț�ă. Unul dintre cursanț�ii mei mi-a spus:
„Citesc ș� i tot citesc ș� i presupun că una din cărț�ile astea va
avea efect î�ntr-o zi!”. I-am replicat: „Nu. Nimic nu va avea efect,
dacă tu nu faci să aibă efect!” Lucrul este valabil ș� i î�n cazul
cărț� ii de faț� ă ș� i al tuturor celorlalte resurse pe care le ai
la dispoziț�ie. NU AȘ� TEPTA CA ELE SĂ� AIBĂ� EFECT! FĂ� -LE
TU SĂ� AIBĂ� EFECT! Foloseș� te-le. Trăieș� te-le. Asimilează-le.
Dacă nu foloseș� ti muș� chiul care te ridică până la Sinele su-
perior, acesta va slăbi – la fel cum î�ț�i slăbeș� te corpul când
nu-l foloseș� ti. Dacă tu crezi că ai nevoie de ajutor suplimentar,
atunci, fireș� te, apelează la ajutor de specialitate. Acț�ionează.
Nimic nu-ț�i va merge, dacă tu nu munceș� ti pentru asta.
Spune DA vieț�ii. Participă. Miș� că-te. Acț�ionează. Scrie.
Citeș� te. Î�nscrie-te. Ia atitudine. Sau fă ce ț�i se potriveș� te.
Implică-te î�n proces. După cum a scris Rollo May î�n Desco-
perirea ființei: „Orice organism are o singură nevoie î�n viaț�ă,
aceea de a-ș� i î�mplini propriul potenț�ial”. El continuă,
E DESTUL TIMP 247
spunând că bucuria este rezultatul folosirii propriilor pu-

teri la maximum ș� i că, din acest motiv, scopul vieț�ii este
bucuria, nu fericirea.
Dar ce este bucuria? Este acel ceva care exprimă exu-
beranț�a dimensiunii noastre spirituale. Bucuria se caracte-
rizează prin lejeritate, umor, râs ș� i veselie. Î�nseninează-te.
Dacă te afli vreodată î�n preajma unei persoane care este
centrată ș� i iluminată, eș� ti uimit de umorul ei ș� i de capaci-
tatea de a face haz de ea î�nsăș� i. Toată fragilitatea dispare ș� i
rămâne numai fluiditatea.
Când eram pe la mijlocul scrierii acestui capitol, mi-am
făcut timp să mă alătur evenimentului Hands Across Ame-
rica – Mâini î�ntinse peste America*. Când stăteam ș� i cân-
tam cu toț�ii „Hands Across America”, imnul evenimentului,
am privit chipurile de lângă mine. Pentru câteva momente,
toț�i participanț�ii au știut că au schimbat lucrurile. Se citea
pe chipurile lor. Erau bucuroș� i. Erau iubitori. Le păsa. Î�ș�i
atingeau dimensiunea superioară. Mulț�i plângeau cu la-
crimi de bucurie. E atât de bine să te dedici unui scop supe-
rior. Să devenim implicați înseamnă să ne reducem frica.
Devenim măreț�i, ne depărtăm de „mâna de pământ egoistă
ș� i agitată, frământată de necazuri ș� i revendicări, care se
plânge că lumea nu se dedică fericirii sale”. Trecem la stadiul
de adulț�i, î�n care avem multe de oferit acestei lumi.
Dedică-te, aș� adar. Dedică-te să-ț�i depăș� eș� ti frica ș� i să devii
mai mult decât eș� ti î�n momentul prezent. Tu, cel potenț�ial,
* Pe 25 mai 1986, mai bine de cinci milioane de oameni au plătit câte
zece dolari pentru a-și da mâna, toți în același timp, și a forma o linie
care s-a întins pe 6.682 km, din New York în California, ca să strângă
bani pentru cei flămânzi și fără adăpost și ca să atragă atenția asupra
săracilor din America. Evenimentul s-a numit Hands Across America.
(n.aut.)
eș� ti absolut colosal. Nu trebuie să schimbi ce faci – dedi-

că-te pur ș� i simplu să aduci energia puternică ș� i iubitoare
a Sinelui tău superior î�n orice ai face î�n viaț�ă. Dacă eș� ti con-
sultant bancar, casnică, director executiv, student, mătură-
tor, profesor, producător de film, agent de vânzări, avocat
sau orice altceva, ai ce să dăruieș� ti. Trăind î�n acest fel, clipă
de clipă, zi de zi, la momentul potrivit te vei trezi apropiin-
du-te din ce î�n ce mai mult de Acasă. Paradoxul este că
atunci când stai aproape de Acasă, poț�i să mergi oriunde ș� i
poț�i să faci orice fără frică. Nostalgia după un Acasă divin
dispare când găseș� ti locul î�n care suntem cu toț�ii conectaț�i
ca ființ�e umane iubitoare. Fă orice e nevoie ca să ajungi
acolo, CHIAR DACĂ ȚI-E FRICĂ... ACȚIONEAZĂ.
BIBLIOGRAFIE
Majoritatea cărților și înregistrărilor de mai jos se aflau în

mintea și în sufletul meu în 1987, când am publicat această
carte. Am inclus câteva surse mai noi, gândindu-mă că s-ar pu-
tea să-ți fie de folos. Lectură plăcută!
Assagioli, Roberto, Psychosynthesis, New York: Penguin, 1976.

Bolen, Jean Shinoda, The Tao of Psychology: Synchronicity and the Self,
San Francisco: HarperSanFrancisco, 1982, 2005.
Canfield, Jack, The Success Principles™: How to Get from Where You Are
to Where You Want to Be, New York: HarperCollins Books, 2005.
Chopra, Deepak, The Spontaneous Fulfillment of Desire: Harnessing the
Infinite Power of Coincidence, New York: Harmony, 2003.
Cousins, Norman, Anatomy of an Illness, New York: Bantam Books,
1979.
Dobson, Terry, and Miller, Victor, Giving in to Get Your Way, New York:
Delacorte Press, 1978.
Emery, Stewart, Actualizations. Garden City, NY: Dolphin Books, Dou-
bleday and Company, 1977, 1978.
Ferguson, Marilyn, The Aquarian Conspiracy: Personal and Social Trans-
formation in the 1980s, Los Angeles: J. P. Tarcher, 1980.
Ferrucci, Piero, What We May Be: The Visions and Techniques of Psycho-
synthesis, Los Angeles: Tarcher Publishing, 1982, 2004.
Fields, Rick cu Peggy Taylor, Rex Weyler și Rick Ingrasci, Chop Wood,
Carry Water: A Guide to Finding Spiritual Fulfillment in Everyday Life,
Los Angeles: J.P. Tarcher, 1984.
The Foundation for Inner Peace, A Course in Miracles, Tiburon, CA, 1975.
Frankl, Viktor, Man’s Search for Meaning, Boston, MA: Beacon Press, nd.
Gawain, Shakti, Creative Visualization. P.O. Box 137, Mill Valley, CA

94941:
Whatever Publishing, 1978.
———, Living in the Light: A Guide to Personal and Planetary Transfor-
mation, P.O. Box 137, Mill Valley, CA 94941: Whatever Publishing,
1986.
Hay, Louise, You Can Heal Your Life, P.O. Box 6204, Carlsbad, CA, (800)
654-5126: Hay House, 1984.
Hill, Napoleon și Stone, W. Clement, Success Through a Positive Mental
Attitude, New York: Pocket Books, 1960.
Holden, Robert, Shift Happens!: Powerful Ways to Transform Your Life,
P.O. Box 5338, Santa Monica, CA 90409: Jeffers Press, 2006.
Jampolsky, Gerald, Love Is Letting Go of Fear, Millbrae, CA: Celestial
Arts, 1979.
Jeffers, Susan. The Art of Fearbusting. P.O. Box 5338, Santa Monica, CA
90409: Jeffers Press, 2005. (1 CD de 1 oră – o discuție live).
——— Embracing Uncertainty: Breakthrough Methods for Achieving
Peace of Mind When Facing the Unknown, New York: St. Martin’s Pre-
ss, 2003.
——— End the Struggle and Dance with Life: How to Build Yourself Up
When the World Gets You Down, New York: St. Martin’s Press, 1996.
——— The Fear-Less Series: Inner Talk for Peace of Mind, Inner Talk
for a Confident Day, Inner Talk for a Love That Works, P.O. Box 5338,
Santa Monica, CA 90409: Jeffers Press, 2005. www.jefferspress.com.
(3 Affirmation CDs).
——— Feel the Fear ... and Beyond, Mastering the Techniques for Doing
It Anyway, A Fawcett Columbine Book, New York: Ballantine, 1998.
www.randomhouse.com.
——— Feel the Fear... and Do It Anyway, Carlsbad, CA: Hay House, 1992.
(Unabridged 4-CD set)
——— Feel the Fear... and Do It Anyway, A Nightingale Conant Production,
A Simon & Schuster Audio, New York, 2001. (Abridged 1-hour CD).
——— The Feel the Fear Guide to Lasting Love, P.O. Box 5338, Santa
Monica, CA 90409: Jeffers Press, 2005.
BIBLIOGRAFIE 251
——— I Can Handle It!: 50 Confidence-Building Stories to Empower

Your Child, P.O. Box 5338, Santa Monica, CA 90409: Jeffers Press,
2006. (pentru copii 3-7)
——— Life Is Huge!: Laughing, Loving, and Learning From It All, P.O.
Box 5338, Santa Monica, CA 90409: Jeffers Press, 2005.
——— The Little Book of Confidence, P.O. Box 5338, Santa Monica, CA
90409: Jeffers Press, 2005.
——— The Little Book of Peace of Mind, P.O. Box 5338, Santa Monica,
CA 90409: Jeffers Press, 2005.
——— Opening Our Hearts to Men, New York: Fawcett Columbine,
1989.
Kanin, Garson, It Takes a Long Time to Become Young, New York: Dou-
bleday and Company, 1978.
Keyes, Ken, Handbook to Higher Consciousness, P.O. Box 550, Marina Del
Rey, CA 90291: Living Love Publications, 1980.
———, How to Enjoy Your Life in Spite of It All, P.O. Box 550, Marina Del
Rey, CA 90291: Living Love Publications, 1980.
Kushner, Harold, When All You’ve Ever Wanted Isn’t Enough: The Search
for a Life That Matters, New York: Summit Books, Simon & Schuster,
1986.
Levine, Stephen, A Gradual Awakening. London: Rider and Company, 3
Fitzroy Square, nd.
May, Rollo, Man’s Search for Himself, New York: Delta Publishing, 1953.
Murphy, Joseph, The Power of Your Subconscious Mind, New York: Ban-
tam Books, 1963, 1982.
Paul, Life Is a Spiritual Experience: Metaphysics Made Practical, P.O. Box
763, Girdwood, AK 99587: Flower of Truth Publishing Co., nd.
Peale, Norman Vincent, You Can If You Think You Can, New York: Faw-
cett Crest Books, 1974.
Peck, M. Scott, The Road Less Travelled: A New Psychology of Love, Tra-
ditional Values and Spiritual Growth, New York: Touchstone Books,
Simon & Schuster, 1978.
Porter, Eleanor H., Pollyanna, New York: Farrar, Straus & Giroux, 1912.
Prather, Hugh, There Is a Place Where You Are Not Alone, New York:
Doubleday Company, 1980.
Probstein, Bobbie, Return to Center: The Flowering of Self-Trust, P.O. Box
550, Marina Del Rey, CA 90294: DeVorss & Co., 1985.
Rann, Michael și Elizabeth Rann Arrott, Shortcut to a Miracle: How to
Change Your Consciousness and Transform Your Life, P.O. Box 5338,
Santa Monica, CA 90409: Jeffers Press, 2006.
Rossman, Martin, M.D. Healing Yourself: A Step-By-Step Program for Be-
tter Health Through Imagery, New York: Walker and Company, 1987.
Sheehy, Gail, Passages, New York: Bantam Books, 1976.
———, Pathfinders. New York: William Morrow and Co., 1981.
Sher, Barbara și Gottlieb, Annie, Wishcraft, New York: The Viking Press,
1979.
Small, Jacquelyn, Transformers: The Therapists of the Future, Marina
Del Rey, CA 90294: DeVorss & Co., 1982.
Williams, Margery, The Velveteen Rabbit, New York: Knopf, 1984.
Williamson, Marianne, The Gift of Change: Spiritual Guidance for Living
Your Best Life, San Francisco: HarperSanFrancisco, 2006.
Mulțumiri
Cu toț�ii avem nevoie de o echipă de suporteri care să

ne î�ncurajeze, iar suporterii mei sunt senzaț�ionali! Nancy
Miller ș� i Christina Duffy, de la Ballantine Books, care au
făcut posibilă apariț� ia acestei ediț� ii aniversare: a 20-a!
Martha Lawrence, a cărei apreciere ș� i î�ncredere î�n munca
mea au făcut să apară în sfârșit ediț�ia originală, după 20 de
ani; Dominick Abel, agentul meu, care nu a renunț�at nicio-
dată ș� i până la urmă a avut succes; Ruth Van Doren ș� i stu-
denț�ii de la New School for Social Research din New York,
care mi-au pus la dispoziț�ie un mediu receptiv î�n care să
î�ncep să-mi predau ideile cu privire la frică; Kathryn Welds,
de la UCLA Extension, care a primit cu bucurie munca mea
î�n California; Diana von Welanetz Wentworth, regretatul
Paul von Welanetz ș� i membri ai The Inside Edge, care au
aplaudat fiecare reuș� ită; Roslyn Hayes, profesoara mea, care,
cu mulț�i ani î�n urmă, m-a î�ncurajat să mă î�ntind cât pot de
mult; Sally Lefkowitz, o adevărată sursă de inspiraț�ie, care
mi-a arătat cât de neî�nfrânt arată curajul; prietenii mei lo-
iali ș� i grijulii, care m-au aplaudat la fiecare pas pe care l-am
făcut; minunata mea soră Marcia, care î�mi este ș� i cele mai
bun prieten, ș� i cumnatul meu, Bruce, care face atâtea lu-
cruri ca să ajute această lume, copiii mei fabuloș� i, Gerry
ș� i Leslie, copiii mei vitregi, Alice ș� i Guy, ș� i partenerii lor,
Michael, Anthony ș� i Ashley, care mi-au adus atâta bogăț�ie
î�n viaț�ă; ș� i, bineî�nț�eles nemaipomenitul soț�ul meu, Mark,
care î�mi stă alături ș� i mă mângâie la fiecare pas pe care î�l
fac î�n viaț�ă.
Le mulț�umesc tuturor celor de mai sus pentru că joacă

un rol aș� a de important î�n viaț�a mea. Vă mulț�umesc! Vă
mulț�umesc! Vă mulț�umesc!
Despre autor
Dr. Susan Jeffers, supranumită „Regina Self-Help” de

publicaț�ia londoneză Times, este autoarea a numeroase
bestselleruri publicate î�n peste o sută de ț�ări ș� i traduse î�n
zeci de limbi. Printre cărț�ile ei se află Chiar dacă ți-e frică...
acționează (care s-a vândut î�n peste 2 milioane de exem-
plare până acum), Feel the Fear… and Beyond (Simte frica...
și dincolo de ea), The Little Book of Confidence (Micuța carte
a încrederii) ș� i Life is Huge! (Viața e uriașă!). Susan Jeffers
a murit î�n 2012.
Carte tipărită la: Art Print
Bun de tipar: februarie 2019
Apărut: februarie 2019
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România,
C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro

Chiar Daca Ti e Frica Ebook PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chiar Daca Ti e Frica Ebook PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elogii la adresa cărții

CHIAR DACĂ ȚI-E FRICĂ... ACȚIONEAZĂ

„Este o lectură obligatorie. Cel mai practic ghid de amplificare

„[Este o carte care] care se adres ează sufletului curajos al fiecă-

„Reconfortantă, practică, optimistă… un program de exerciții de

„Spre deosebire de majoritatea cărților care își propun să-l ajute

„Sfaturi înțelepte și de bun simț. Utilă pentru încurajarea și ideile ei.”

„Unică… Un instrument cu adevărat revoluționar pentru a trăi

Editura ACT și Politon

Traducător: Dana Dobre

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei

CHIAR DACĂ ȚI-E FRICĂ...

Traducere din limba engleză de

O dedic totodată neprețuitului meu soț, Mark Shelmerdine,

Eu cred î�n miracole... iar succesul cărț�ii Chiar dacă ți-e

de limbi. Ș� i numărul traducerilor continuă să crească. Din

puterea de a reuș� i, puterea de a ajuta lumea î�n felul vostru

Cuvânt-î�nainte la cea de a 20-a ediț�ie aniversară 5

1. DE CE Ț� I-E FRICĂ� ... Ș� I DIN CE CAUZĂ� ? 17

Ai vreuna dintre aceste frici? Le ai pe toate? Poate că ai putea

paralizării ș� i depresiei (sentimente care î�nsoț�esc adesea

Când m-am oprit, am simț�it o senzaț�ie ciudată ș� i minu-

lumea reală, ț�inând un curs la The New School for Social

De câte ori riscăm ș� i intrăm pe un teritoriu nefamiliar sau

Experimentul meu, constând î�n scoaterea conceptului

Nu vă promit că schimbarea este uș� oară. E nevoie de

că este imposibil să faceț�i o greș� eală sau să luaț�i o decizie

Pe măsură ce citeș� ti, subliniază acele secț�iuni din carte

Don vrea să-ș� i schimbe cariera de paisprezece ani ș� i să-ș� i

Teddy vrea să-ș� i depăș� ească teama de î�mbătrânire. N-are

Ș� i tot aș� a, până când î�ș�i spun cu toț�ii povestea.

tuturor calea de a interacț�iona la un nivel foarte uman. Nu-

Temeri care se „întâmplă pur și Temeri care necesită o anume

Temeri care se „întâmplă pur și Temeri care necesită o anume

S-ar putea să mai ai ș� i tu câteva de adăugat pe listă.

Refuzul Să fii î�nș� elat

Temerile de nivel 2 au legătură mai mult cu stări de spirit

refuzat, asta î�ț�i va afecta aproape fiecare zonă a vieț�ii – pri-

„Asta-i tot? Asta-i marea scofală?” s-ar putea să î�ntrebi. Ș� tiu

Hai să verificăm! Temerile de nivel 1 se traduc prin:

Nu pot să fac faț�ă bolii.

Nu pot să fac faț�ă situaț�iei î�n care nu obț�in un loc de

Temerile de nivel 2 se traduc prin:

Nu pot să fac faț�ă responsabilităț�ilor care vin odată

Răspunsul este: DE NIMIC!

Ș� tiu că, probabil, î�ncă nu sari î�n sus de bucurie, dar

CA SĂ-ȚI DIMINUEZI TEMERILE, NU TREBUIE DECÂT

Insist asupra acestei probleme fiindcă este nespus de

î�nț�eleaptă, î�mi dau seama că ea spunea, de fapt: „Dacă ț� i

ORICE MI S-AR ÎNTÂMPLA, ÎN ORICE SITUAȚIE,

Parcă-l aud pe Toma Necredinciosul spunând: „Ei,

divorț� , a trebuit să î�ncep să fac totul singură. Chestii mă-

Cât timp continui să ies î�n lume, să-mi dezvolt aptitudinile,

Nu mult după ce am descoperit Adevărul nr. 1, am fă-

Deș� i pare să contrazică Adevărul nr. 1, nu o face. Frica de

î�nlăturat frica. Când a sosit prima zi de curs, aveam senti-

O altă parte a jocului VOI FACE… ATUNCI CÂ� ND, pe

că, dacă mi-aș� putea î�mbunătăț�i imaginea de sine, atunci fri-

„Acț�iunea” vine înainte de a te simț�i mai bine î�n propria pie-

Î�n timpul workshopurilor ș� i seminarelor pe care le-am

Mi-am zis: „Vrei să spui că toți oamenii aceia, pe care îi invi-

Î�n ziare, reviste, cărț�i ș� i la televizor apar multe poveș� ti

Cuvânt-î�nainte la cea de a 20-a ediț�ie aniversară 5

1. DE CE Ț� I-E FRICĂ� ... Ș� I DIN CE CAUZĂ� ? 17