Cura cu nuci

Cura cu nuci este indicată ca adjuvant în tulburările de stomac şi intestine: ulcere, dispepsii, iritaţii,
pirozis, diaree, constipaţie. Unii le reproşează că provoacă afte şi inflamaţii bucale, iritaţii ale
mucoasei anale şi inducerea de crize hepatice. Aceste neajunsuri pot fi evitate dacă după consum
clătiţi gura cu un decoct de salvie sau luaţi o linguriţă de miere de albine, pe care o "plimbaţi" prin
gură pentru a calma iritaţia, apoi clătiţi gura cu apă caldă. Sfărîmate la mixer sau făcute pudră, nu
provoacă iritaţie. În cură, doza maximă, echivalentă cu un fel de mîncare săţios, nu trebuie să
depăşească 100 g pe zi, timp de o lună, sau 100 g o dată la doua zile, timp de două luni. Se mestecă
îndelung.

Nucile proaspete sînt foarte apreciate pentru gustul lor excelent. Pentru a le reda iarna nucilor uscate
savoarea celor proaspete, puneţi miezul la muiat 5-6 ore în lapte cald sau nucile în coajă ţineţi-le la
înmuiat timp de zece zile în apă rece.

Datorită conţinutului bogat în cupru, nucile sînt indicate în dieta persoanelor cu anemie, a
persoanelor cu reumatism şi artroze, în stări precanceroase şi tuberculoză, în special tuberculoză
osoasă şi, de asemenea, la bolnavii de sifilis şi blenoragie.

Constituie un excelent adjuvant în scrofuloză pentru că favorizează drenajul limfei şi al pielii.

Această calitate o recomandă în tratamentul adenitelor supurate, în eczeme şi impetigo.

Conţinutul bogat în zinc o recomandă ca tratament adjuvant în astenie, întîrzieri de creştere,

tulburări ale sistemului nervos, afecţiuni ale pielii, psoriazis şi impotenţă.

Este importantă ca adjuvant în caz de disfuncţii endocrine, tulburări ale hipofizei şi insuficienţă
suprarenală, tulburări de ciclu menstrual şi tulburări de menopauză.

Nucile conţin tanin - de aceea au un efect astringent, folositor în tratamentul diareei. La persoanele
constipate, pentru eliminarea materiilor fecale, nucile trebuie ţinute în apă cîteva ore, apoi uscate şi
mîncate.

Pentru cei surmenaţi şi slăbiţi (astenici) se recomandă următoarea reţetă energizantă: un pumn de
nuci tăiate mărunt, amestecate cu o lingură de miere se mestecă îndelung, după care se bea un pahar
de suc de fructe.

Contrar unor afirmaţii vehiculate, nucile nu sînt contraindicate la hepatici, doar că aceştia vor trebui
să consume cantităţi mai mici, stabilindu-şi singuri toleranţa personală. În orice caz nu se vor depăşi
100 g pe zi.

Pentru diabetici, nucile reprezintă un aliment preţios datorită conţinutului lor sărac în glucide.

Nucile nu provoacă tulburări şi dificultăţi de digestie dacă sînt corect asociate. Compoziţia
meniurilor în care sînt incluse le fac indigeste. Datorită conţinutului lor bogat în grăsimi, felurile de
mîncare asociate trebuie să fie uşoare. Ele nu vor fi incluse într-o cină copioasă sau la prînz după un
mic dejun foarte bogat. Se combină bine cu crudităţi, verdeţuri, fructe acide şi nu trebuie asociate cu
carnea, făinoasele, amidonul, produse de patiserie şi dulciuri. Prin calităţile şi conţinutul lor, nucile
pot înlocui carnea, constituind un aliment de bază în hrana vegetarienilor.
Extras la ţară cîndva şi folosit în gospodărie, uleiul de nucă este astăzi greu de găsit. De el ar putea
profita toţi cei care suferă de hipercolesterolemie şi sînt predispuşi la ateroscleroză. Avînd 73-84%
acizi graşi polinesaturaţi, uleiul de nucă se situează pe primul loc între uleiurile nesaturate, înaintea
uleiului de soia (50-60%) şi a celui de porumb (40-50%), pentru proprietăţile sale anticolesterolice.
El conţine acid linoleic, linolenic şi oleic şi foarte puţini acizi graşi saturaţi (palmitic şi stearic).
Datorită conţinutului bogat în acizi graşi polinesaturati sau esenţiali, el este indicat în curele de
protecţie a aparatului cardio-vascular. În caz de hipercolesterolemie, este indicată o cură cu durata
de 8-10 zile pe lună, cu două linguri administrate dimineaţa pe nemîncate. Are proprietăţi tonice.
Este indicat doar uleiul presat la rece. Gustul său este extrem de apreciat de către cunoscători. Poate
că astăzi nu se mai produce şi datorită faptului că este pretenţios: rîncezeşte uşor şi trebuie păstrat la
frig şi întuneric. Doza de consum curent oscilează între 20 şi 40 g pe zi, în funcţie de necesarul de
lipide. Este indicat în tratamentul teniazei. Acesta este foarte simplu de urmat: se administrează
timp de trei zile consecutiv, în locul mesei de seară, o salată de cartofi preparată cu 60 g de ulei de
nucă.

Extern, frecţia cu ulei de nucă a întregului corp este indicată în tratamentul copiilor anemici şi
rahitici. Datorită calităţilor sale de neînlocuit, ar fi minunat să ne fie din nou accesibil.

Beneficiile pentru sanatate ale uleiului de nuca au fost remarcate inca din 1931 cand cercetatorii au
descoperit ca nucile sunt o sursa importanta de vitamina C.

Uleiul de nuca este bogat in acizii grasi omega 3, vitaminele B1, B2, si B3, vitamina E si niacina. S-
au facut numeroase studii pentru a se evalua efectele si rezultate in urma consumului de ulei de
nuca, privind prevalenta bolilor, mortalitatii si factorilor de risc pentru diverse conditii.

In prezent, se poate afirma ca un consum regulat de nuci poate preveni mai multe tipuri de boli, dar
cel mai important avantaj este ca se va diminua riscul aparitiei afectiunilor cardiace coronariene.
Nucile sunt bogate in fitonutrienti si sunt o sursa excelenta de seleniu, fosfor, magneziu, zinc, fier si
calciu.