Sunteți pe pagina 1din 3

3.

Traumatisme abdominale

1. Definiţie şi clasificare

Traumatismele abdominale reprezintă leziuni ale viscerelor abdominale sau ale


pereţilor abdominali produse de agenţi traumatici.
Traumatismele abdominale pot fi:
a) contuzii, când tegumentul rămâne intact;
b) plăgi, când tegumentul este rupt. Plăgile pot fi:
- nepenetrante, când nu pătrund în cavitatea peritoneală;
- penetrante, când agentul vulnerabil a pătruns în cavitatea
peritoneală. Acestea pot fi:
 fără leziuni viscerale;
 cu leziuni viscerale, când sunt interesate organe parenchimatoase prin
zdrobire pe un plan osos, sau organe cavitare prin explozie sau prin smulgere.
Plăgile pot fi produse de arme albe sau de proiectile ale armelor de
foc. Plăgile produse de arme albe se caracterizează prin secţiuni
relative regulate ale ţesuturilor, apar de regulă în urma unor lovituri
din faţă, sunt plasate pe partea stângă a corpului şi sunt frecvent
situate în partea superioară a abdomenului. Plăgile produse de
proiectile sunt mult mai complexe, leziunile produse sunt
pluriviscerale şi sunt de obicei diferite.

2. Examinarea traumatizatului abdominal

Examinarea clinică a bolnavului traumatizat abdominal are următoarele etape:


- investigaţie asupra funcţiilor vitale (puls, respiraţie TA);
- se realizează anamneza completă a pacientului asupra modalităţii de producere a
accidentului şi a agentului traumatic;
- se face inspecţia abdomenului: echimoze, escoriaţii sau plăgi.
- palparea abdomenului pentru a sesiza punctele dureroase şi zonele cu bombări,
tumefacţie, contractură musculară;
- ascultaţia abdominală poate indica prezenţa sau absenţa peristaltismului intestinal;
- tuşeu rectal şi vaginal pentru a sesiza sângerări.
Examinarea paraclinică este necesară pentru a completa cu informaţii importante
examinarea efectuată. Ea constă în:
- recoltarea de sânge pentru stabilirea grupei sangvine şi a Rh-ului, HLG pentru
detectarea Hb şi Ht, glicemie, uree, creatinină, ionograma (Na+, K+, Cl-);
- radiografia abdominală pe gol pentru stabilirea prezenţei sau a absenţei
pneumoperitoneului prin ruptura unui segment a tubului digestive, pentru stabilirea
eventualelor fracturi costale, fracturi de bazin;
- radiografia toracică pentru stabilirea eventualelor fracturi de rebord costal stâng
(ruptură de splină) sau de rebord costal drept (ruptură de ficat);
- puncţia lavaj peritoneal cu 200-300 ml. ser fiziologic pentru a se vedea culoarea
lichidului extras în scopul stabilirii prezenţei sau a absenţei sângelui în abdomen;
- ecografia abdominală evidenţiază leziuni ale capsulei splenice sau hepatice, leziuni
renale sau pancreatice;
- se completează cu investigaţii CT;
- arteriografie selectivă;
- urografie.
3. Sindroame clinice

La traumatizaţii abdominali cu interesare viscerală, de regulă, apar manifestări clinice


prin:
 sindrom de hemoragie internă (intraperitoneală sau retroperitoneală)
manifestat prin hipotensiune, tahicardie, paloare, transpiraţii reci, cu sau fără
pierderea conştiinţei. Apare în leziunile sângerânde;
 sindrom de iritaţie peritoneală, apare în momentul în care un organ
cavitar s-a rupt în cavitatea peritoneală şi a deversat conţinutul în aceasta.
Clinic se manifestă prin apărare şi contracţie musculară, durere intensă;
 sindrom mixt, în cazul prezenţei concomitente a semnelor de hemoragie
internă cu cele de peritonită;
 sindromul complex, în cazul cointeresării traumatice şi a altor segmente
ale corpului ce potenţează şi amplifică simptomatologia abdominală.
Traumatismul abdominal poate genera şi leziuni viscerale abdominale cu manifestări
clinice târzii.Acestea sunt:
 Hemoragie internă în doi timpi:
1- se constituie un hematom mare hepatic sau splenic;
1. se rupe hematomul provocând hemoragie internă.
 - Peritonită în doi timpi:
1- necroză peritoneală;
1- deversarea lichidului.
 Ruperea sau dezinserţia mezenteriului, care
conduce la necroză, perforare şi peritonită în doi
timpi;
 Ocluzie intestinală în doi timpi, care constă
în ruperea mezenteriului abdominal, hernierea
ansei interstiţiale, ştrangulare, ocluzie intestinală
prin eventraţia posttraumatică sau herniere
internă;
 Abcese intraperitoneale tardive, manifestate
prin sângerare mică, supra-infectare, abces
subfrenic a fundului de sac Douglas (febră,
durere);
 Pancreatita acută posttraumatică, când
pancreasul este zdrobit, pacientul are durere
foarte mare în bară, greaţă, vărsături, apărare
musculară, creşterea amilazelor din sânge şi
urină.

4. Tratamentul traumatismelor abdominale

Tratamentul traumatismelor abdominale constă în:


⁃ reechilibrare volemică cu soluţie perfuzabilă şi sânge;
⁃ reechilibrare hidroelectrolitică;
⁃ oprirea hemoragiei chirurgical în urgenţă;
⁃ se montează sondă pentru aspiraţii nazogastrice:
⁃ calmarea durerii;
⁃ profilaxie antitetanică;
⁃ în cazul indicaţiilor operatorii, tratamentul chirurgical constă
din incizie xifoombilicală mare pentru explorare, recoltare de
lichid intraoperator, efectuarea hemostazei chirurgicale
definitivă, lavaj abundent a cavităţii peritoneale cu lăsarea
tuburilor de dren.

S-ar putea să vă placă și