Dermato-venerologia  reprezintă o specialitate medicală ce se ocupă de totalitatea patofenomenelor care se

produc la nivelul organului cutanat (piele, mucoase accesibile, fanere), la orice vârstă.

Venerologia al carei obiect de studiu il constituie totalitatea infectiilor cu transmitere sexuala, apartine
acestei specialitati deoarece atat calea de contaminare cat si majoritatea manifestarilor clinice a acestor infectii
sunt localizate la nivelul cutaneo-mucos.

Epidermul

stratul exterior al pielii;

format din rânduri de celule legate între ele - keratinocite, aşezate unele peste altele;

această organizare dă posibilitatea pielii de a-şi modifica forma cu uşurinţă în timpul mişcării;

celulele epidermului se unesc cu cele ale dermului printr-o membrană bazală.

Dermul:

este o patură conjunctivă densă;

în substanţa fundamentală, lângă ţesutul de graniţă se află fibrocite (care dezvoltă fibre), celule adipoase şi
ale sistemului imunitar: histiocite, limfocite;

în reţeaua de fibre elastice şi colagene se găsesc vase sanguine, limfatice şi numeroase terminaţii nervoase;

se găsesc glande sudoripare şi sebacee.

Hipodermul:

se compune din celule adipoase de mărimi diferite, vase sanguine, limfatice şi centri nervoşi;

îndeplineşte funcţia de sprijin a dermului, protejează organismul de lovituri mecanice;

este numit şi depozitul de energie;

are grosime variabilă, în funcţie de zone (inexistent pe pleoape)

La nivelul cavitatii bucale , narilor, anusului si orificiilor genital se continua cu mucoasele care captusesc
aceste orificii.
FUNCTIILE PIELII- DE CONSPECTAT
Datorita alcatuirii ei variate, pielea are mai multe roluri si anume:
1. separa organismul de mediul inconjurator si-l apara de o serie de influente externe.
2. stratul cornos fiind impermeabil opreste evaporarea lichidelor tisulare cat si patrunderea in organism
a substantelor din mediul extern. Totusi stratul cornos permite absorbtia unor substante
medicamentoase incorporate in grasimi. Stratul cornos prin descuamare continua indeparteaza si
germenii.
3. neutralizeaza unele substante iritante cu care vine in contact. (Exemplu: substante acide sau bazice,
daca insa contactul cu acestea nu este prea indelungat)
4. apara organismul impotriva radiatiilor din mediul extern prin sistemul de absorbtie al melanocitelor
din stratul bazal al epidermului care sintetizeaza pigmentul pielii numit melamina. Melamina creste
dupa expunerea la soare.
5. sub influenta razelor se formeaza in piele vitamina D, care influenteaza metabolismul sarurilor de
Ca 2+ jucand un rol important in osterogeneza.
6. termoreglare prin vasoconstrictie cand tempreatura mediului scade si vasodilatatie.
7. este un vast organ de simt datorita numerosilor receptori pentru sensibilitate , termica si dureroasa.
8. participa intr-o mica masura la respiratie
9. participa la secretie: -secreta sudoarea -secreta sebumul cu rol lubrefiant

Pielea umana este mai mult decat o patura epiteliala care acopera muschii corpului, sangele si oasele.
In schimb este un organ care are o multime de functii:
1. Pielea este o bariera. Tine afara microorganismele care altfel ar infecta corpul. Deoarece pielea este
impermeabila, tine lichidele corpului inauntru si celelalte lichide afara. Celulele pielii mai contin si un
pigment numit melamina, care absoarbe toate razele nefaste care radiaza din soare.
2. Pielea este si o suprafata senzoriala. Nervurile senzoriale din piele functioneaza ca senzori de
presiune care transmit informatii la creier.Alti senzori din piele detecteaza durerea, caldura si frigul.
Pielea este suprafata de contact a corpului cu lumea inconjuratoare.
3. Pielea compenseaza si pentru miscarile corpului. Pielea se intinde odata cu miscarea si se contracta
imediat ce miscarea a incetat. Pielea creste odata cu corpul.
4. Pielea ajuta la controlul temperaturii interne. Cand este frig, vasele de sange se contracta, pentru a
diminua pierderile de caldura in mediu. Cand este cald, aceste vase se dilata, eliberand energie. In plus
glandele din piele elimina transpiratie, care absoarbe caldura si se evapora racind suprafata corpului.
Pielea este cel mai mare organ al copului. La un corp de adult, 15% din greutatea totala a corpului este
piele. Impreuna cu parul si unghiile, pielea se mai numeste tegument.
Circumstanţe de apariţie a afecţiunilor dermatologice :

Infecţii virale (ex herpes) cu transmitere prin contact direct cu leziunea sau cu secreţii infectate;

Infecţii bacteriene cutanate (ex piodermita, impetigo, erizipel) produse frecvent de stafilococ şi
streptococ;

Infecţii fungice (dermatofiţii, sau dermatomicoze) favorizate de mediul aerob, umed, şi temperaturi
de 20-30 grade;

Prezenţa paraziţilor (scabia, pediculoza);

Pot determina urticaria:

tratamente medicamentoase (antibiotice)

consumul de alimente (ouă, lapte, căpşuni)

alergeni inhalaţi (polen, praf );

contactul cu: plante, medicamente, păr de animale, cosmetice (dermatita de contact);

•Expunerea la factori care induc sau întreţin unele leziuni ( soare, frig, vânt, în cazul unui bolnav cu
lupus eritematos);

Infecţii TBC;

Alţi factori (ex. alcoolul, fumatul pot agrava psoriazisul).

Educaţia pentru sănătate în prevenirea afecţiunilor dermatologice

Identificarea şi eliminarea factorilor favorizanţi

leziuni contagioase;

agenţi iritanţi;

microorganisme;

traumatisme;

expunerea prelungită la soare;

înţepăturile de insecte;

alimentaţie echilibrată, evitând alimentele alergice;

Măsuri de igienă: tegumentelor şi mucoaselor; a anexelor pielii; lenjeriei de corp; a

locuinţei

Măsuri de prevenire a transmiterii infecţiei:

prezentarea la medic imediat ce se observă o leziune;

evitarea autotratării;

prevenirea leziunilor de grataj prin tăierea scurtă a unghiilor