Sunteți pe pagina 1din 1

Creaţia literară „Ursul păcălit de vulpe”,Ion Creangă, este o povestire în care autorul

,inspirându-se din lumea animalelor ,narează ,in cadrul unei acţiuni,întâmplări care s-au petrecut
„odată”. Aceste acţiuni sunt menite să pună în lumină portretul moral al personajelor şi să
dezvăluie relaţia dintre acestea.
Povestirea este specie a genului epic, în care acțiunea , personajele şi faptele acestora
ocupă locul esenţial.
O altă caracteristică a genului epic ar fi obiectivitatea sa,naratorul relatându-ne faptele ca
un simplu observator aflat in afara universului imaginat de el,nefiind prezent direct în naraţiune
neimplicat şi imparţial.
Prin mijlocirea unei povestiri, Ion Creangă redă faptele,caracterele şi sentimentele
personajelor,folosindu-se în acelaşi timp de dialog,monolog şi o uşoară descriere.
Povestirea începe printr-o formulă deosebită de cea a basmelor fantastice,dar care are
acelaşi scop,de a ne arăta că timpul acţiunii ce va urma este tot aşa de îndepărtat ca cel al
basmelor ,odată ,spaţiul întâmplării fiind unul limitat-pădurea,un colţ din natură.
La nivelul textului se observă gradul mare de obiectivitate, realizat la nivel morfologic,
prin utilizarea persoanei a III-a.
Creatorul popular ,inspirându-se din lumea animalelor,a creat povestiri in care le-a
personificat atribuindu-le însuşiri omeneşti şi darul de a vorbi. Fiecare personaj are o
caracteristică dominanta, cumătra vulpe fiind şireată şi lacomă in povestirea Ursul păcălit de
vulpe. Moş Martin,doritor de lucruri dulci şi mâncare este greoi la minte şi la trup, folosindu-şi
prosteşte forţa lui fizică.
Întâmplarea desfăşurată dinamic caracterizează cu precizie personajele-vulpea
vicleană ,perfidă şi şireată,iar ursul lacom şi credul până la prostie.
Compoziţia acestei povestiri este simplă,pe înţelesul copiilor de vârstă mică,lipsită de
formule tradiţionale: Acţiunea scurtă şi clară se desfăşoară dinamic,înviorată de dialogurile
dintre personaje,ajutând astfel la o conturare mai precisă a caracterelor acestora. Povestirile cu
animale au întotdeauna un evident tâlc moral. În povestirea noastră ni se arată împrejurarea prin
care ursul şi-a pierdut coada.
Încheierea redă deznodământul întâmplării ,căutând să explice,asemenea legendelor, prin
păcăleala pe care i-a tras-o vulpea ursului de ce acest animal are coada scurtă.