A doua cădere a Constantinopolului

29 iulie 2020

Atunci …

Este marți, 29 mai 1453, iar după săptămâni de asediu a celei de-a doua Rome,
Constantinopolul, perla bizantină și inima ortodoxiei, semiluna străpunge zidurile de netrecut
ale ultimului împărat al Imperiului de Răsărit, Constantin al XI- lea.
Haos pe străzile orașului pentru că Mehmed al II –lea a reușit ceea ce mulți și-au dorit,
anume să vadă schimbată crucea de pe Sfânta Sofia, catedrală ortodoxă construită între anii
532-537 de către Iustinian, cu semiluna, iar cu picioarele pe Sfânta Masă să o declare
moschee.
Constantin murise alături de ultimii soldați în timp ce încerca să apere din zidurile
lovite de atâta timp de furiosul tun Basilic. Fum și ceață peste ceea ce a fost Constantinopolul
se putea vedea marți seară și de miercuri avea să răsară un oraș capitală a fostului imperiu
otoman, până la destrămarea acestuia din 1922.
Soarta Catedralei a fost pecetluită din momentul în care turbanele au intrat în cetate.
Deși circulă multe legende despre zidurile care s-au deschis și au înghițit preoții care fugeau
cu odoarele pentru a nu le lăsa pradă profanării sau despre palma dată de Fecioara Maria celui
care cu sabia încerca să distrugă mozaicul care o reprezenta, istoric a rămas fascinația lui
Mehmed asupra reprezentării magilor din icoana Nașterii Domnului, fapt ce l-a făcut pe
acesta să decidă nu distrugerea mozaicului ci acoperirea lui, lăsându-ne astăzi părtași unei
frumuseți neîntâlnite.

Acum …

Reformatorul Turciei moderne, Ataturk probabil se întoarce în mormânt știind că

moscheea pe care el o convertise în muzeu să fie accesibilă tuturor celor care vor o lecție de
istorie, pe 29 iulie 2020 revine nu la statutul inițial de catedrală emblematică a ortodoxiei , ci
la loc de închinare pentru semilună.
Constantinopolul cade iată a doua oară cu această nedreptate și culmea, tot într-o zi de
miercuri, în liniștea fostului muzeu se vor auzi rugăciunile din minarete cu imamii chemând
poporul turc la Allah.
 Poate vă întrebați de ce am ales să scriu un articol despre acest viitor trist eveniment?!
Pentru că spusele Prof. Cioroianu cu ”Istoria rămâne cea mai frumoasă poveste” , de data
aceasta nu se pretează pe subiectul nostru. Cu lumini și perdele, mozaicurile pe care ni le-a
lăsat moștenire Iustinian, le-a păstrat sub tencuială Mehmed și ni le-a descoperit Attaturk, vor
intra iar în umbra istoriei.
Prima dată, Bizanțul a căzut din mândrie! Acum, ceea ce a mai rămas din
Constantinopol cade tot din pricina aceluiași păcat, mândria prostească a unui conducător care
vrea o dovadă a puterii aproape dictatoriale pe care și-o clădește de câțiva ani buni.
Cumva mă simt tot în anul 1453 atunci când în timpul asediului, bizantinii sperau la un
ajutor care nu a mai venit din partea vestului așa că întreb în încheiere … Lăsăm
Constantinopolul să cadă a doua oară ?

Prof. Alin Bolboașă - Șofaru