Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
29 iulie 2020
Atunci …
Este marți, 29 mai 1453, iar după săptămâni de asediu a celei de-a doua Rome,
Constantinopolul, perla bizantină și inima ortodoxiei, semiluna străpunge zidurile de netrecut
ale ultimului împărat al Imperiului de Răsărit, Constantin al XI- lea.
Haos pe străzile orașului pentru că Mehmed al II –lea a reușit ceea ce mulți și-au dorit,
anume să vadă schimbată crucea de pe Sfânta Sofia, catedrală ortodoxă construită între anii
532-537 de către Iustinian, cu semiluna, iar cu picioarele pe Sfânta Masă să o declare
moschee.
Constantin murise alături de ultimii soldați în timp ce încerca să apere din zidurile
lovite de atâta timp de furiosul tun Basilic. Fum și ceață peste ceea ce a fost Constantinopolul
se putea vedea marți seară și de miercuri avea să răsară un oraș capitală a fostului imperiu
otoman, până la destrămarea acestuia din 1922.
Soarta Catedralei a fost pecetluită din momentul în care turbanele au intrat în cetate.
Deși circulă multe legende despre zidurile care s-au deschis și au înghițit preoții care fugeau
cu odoarele pentru a nu le lăsa pradă profanării sau despre palma dată de Fecioara Maria celui
care cu sabia încerca să distrugă mozaicul care o reprezenta, istoric a rămas fascinația lui
Mehmed asupra reprezentării magilor din icoana Nașterii Domnului, fapt ce l-a făcut pe
acesta să decidă nu distrugerea mozaicului ci acoperirea lui, lăsându-ne astăzi părtași unei
frumuseți neîntâlnite.
Acum …