Sunteți pe pagina 1din 3

VIAȚA COTIDIANĂ

ÎN PERIOADA LUI NICOLAE CEAUȘESCU


Prof. Șipoș Mariana Daniela,
Școala Gimnazială Socond, Socond, Satu Mare

“În anii ’60 din punct de vedere economic românii începuseră să se bucure de o
îmbunătățire a nivelului de trai pe care a simțit-o, cu excepția Albaniei, întreaga Europă
Răsăriteană și la începutul anilor ’70. Deținerea de autoturisme în proprietate personal a crescut
semnificativ din momentul în care varianta românească a mărcii “Renault”, denumită “Dacia”, a
început să iasă de pe lina de asamblarea noii fabricii de la Pitești; numărul de automobile anual a
sărit de la 9000 în 1965 la 45000 în 1975.
Au sporit vânzările de televizoare, frigidere și aspiratoare, majoritatea de fabricație
românească. Cu toate că aceste cifre trebuie privite cu precauție și nu trebuie luate drept bune din
cauza înclinației fabricilor de a-și umfla cifrele de producție, acestea reflectă o tendință evident
la nivelul populației. O slăbire a controlului ideologic asupra surselor de distracție ale populației
a permis Televiziunii Române să difuzeze ecranizării de romane occidentale și seriale, mai ales
“Sfântul”, ceea ce a făcut să se golească străzile Bucureștilor între 20 și 21 sâmbătă seara.
Deschiderea unei linii de îmbuteliere Pepsi Cola la Constanța, în 1967, a reprezentat
simbolul suprem al concesiilor făcute “capitalismului” occidental. De o importanță mare pentru
moralul populației, dată fiind lipsa acută de locuințe pentru muncitorii mutați la orașe ca să
asigure mâna de lucru necesară noilor fabrici, a fost programul regimului de construire de blocuri
și toleranța statului cu privire la construirea de locuințe proprietate personală la sate. Numărul
locuințelor construite a crescut de la 56000 în 1955 la 133000 în 1960 și 192000 în 1965. În
perioada 1966-1970, au fost terminate 648000 de apartamente și case, iar in 1971-1975, numărul
acestora a fost de 751000.”1
Grupuri de presiune, influențe
Regimul comunist trebuia să își manifeste cu ajutorul anumitor instituții puterea, acestea
erau dotate corespunzător în cazul în care existau nemulțumiți de regimul comunist, acestea
reduceau la tăcere grupurile sau persoanele care își manifestau ura față de regimul comunist.
Dintre instituțiile care ajutau regimul comunist amintim:

1
Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României,
București, Editura Corint, 2003, p. 444
Armata
Dispunea de un număr de oameni care împreună cu celelalte instituții făceau presiuni
asupra populației în cazul unei greve, marș, miting de protest.
Să luăm drept exemplu greva minerilor din 1977 din Valea Jiului a fost cea mai
importantă sfidare lăsată de un grup de muncitori puterii comuniste din România de la potopul de
proteste din București, Iași și Cluj prilejuit de revolta ungară din 1956. Prima relatare a unui
martor ocular despre grevă aparține lui Istvan Hosszu, un miner din Valea Jiului care a părăsit
România în 1986, și a fost difuzată într-un interviu acordat postului de radio “Europa Liberă” la
17 iulie 1986.
Scânteia grevei a costituit-o legea din iulie 1977 care desfința pensile de invaliditate
pentru mineri și ridica vârsta de pensionare de la 50 la 55 de ani. În semn de protest față de
această hotărâre, minerii de la Lupeni au hotărât să intre în grevă iar Hosszu, care lucra într-o
mină învecinată, ca să vadă cu ochii lui ce se întâmplă la Lupeni.
Acest eveniment s-a încheiat prin vizita lui Ceaușescu și ordinele de închidere a minelor
din Valea Jiului, a fost trimisă armata, iar securitatea a început reprimările, iar minerii au fost
trimișii în alte zone miniere unii, iar alții în lagăre sau la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Securitatea
Avea rolul de a păzi pe opozanții regimului uneori ajungându-se până la ascultarea
telefoanelor sau chiar faptul că nu puteau suna în străinătate, cei păziți, interceptarea scrisorilor.
Ea și-a extins din ce în ce mai mult puterea asupra nemulțumiților.
Printre cei care au fost urmăriți amintim pe: Doina Cornea, Paul Goma, Petre Mihai
Băcanu, Mircea Dinescu și mulții alții.
Securitatea avea metode de tortură, prin anii 1965-1971 se mai domoliseră puțin,
populația nu era așa de persecutată, dar prin anii 1971-1989 securitatea tortura pe cei care
manifestau împotriva regimului comunist și-i închideau în închisori, hrănindu-i insuficient, sau
chiar la domiciliu îi păzeau, nelăsând pe nimeni să facă vizite celui păzit.
Miliția
În timpul comunismului foști milițieni, azi polițai aveau rolul de a păzi populația, îmi
aduc foarte bine aminte când în 1985 am fost în vizită la un unchi la București pe nume Sabău
Gheorghe, care era milițian cu funcția de general, acesta păzea un om la el acasă, din cauza
faptului că ieșise înaintea lui Ceaușescu și își manifestase nemulțumirea față de regimul
comunist.
Acesta împreună cu securitatea și miliția trebuiau să facă front comun pentru a ajuta
regimul comunist în lupta împotriva populației nemulțumite.

Bibliografie
Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor,
Istoria României, București, Editura Corint, 2003, p. 444