CATEDRA DE AMENAJARE A PADURILOR

DISCIPLINA “ CORECTAREA TORENŢILOR “

TEMA PROIECTULUI

Să se întocmească proiectul de amenajare a bazinetului toreţial numărul ......, situat pe Valea

............ din bazinul hidrografic Tărlungul Superior , amonte de acumularea Săcele, destinată
alimentării cu apă potabilă şi industrială a municipiului Braşov .
În acest scop:
1. Se vor studia condiţiile naturale şi social-economice în care s-au declanşat şi dezvoltat
procesele torenţiale.
2. Se vor evidenţia obiectivele periclitate de aceste procese , precum şi pagubele produse în urma
manifestării lor.
3. Se vor calcula debitele lichide maxime de viiturăşi transportul de aluviuni.
4. Se vor stabili şi justifica lucrările de amenajare necesare şi se vor dimensiona şi evalua aceste
lucrări.
5. Se vor întocmi piesele desenate necesare pentru execuţia lucrǎrilor.

1
 CUPRINS

PIESE SCRISE

CAP.I Cadrul fizico – geografic al bazinului

1.1 Poziţia geografică
1.2 Geologia şi litologia
1.3 Solurile
1.4 Clima
1.5 Folosinţele actuale şi comportarea lor
1.6 Procesele torenţiale
1.8 Obiectivele periclitate de viituri
1.9 Concluzii

CAP.II Morfometria bazinului

CAP.III Debitul lichid maxim de viitură

3.1 Probabilităţile depăşirii debitului maxim
3.2 Debitul maxim la probabilitate de referinţă (p=1%)
3.3 Debitul maxim la probabilitatile de calcul si verificare

CAP.IV Transportul de aluviuni

4.1 Transportul de aluviuni mediu anual
4.2 Transportul de aluviuni la o ploaie torenţială
4.3 Volumul de aluviuni în aterisament

CAP.V Soluţii tehnice de amenajare

5.1 Măsuri şi lucrări pe versanţii bazinului
5.2 Lucrări pe reţeaua hidrografică torenţială

PIESE DESENATE

1. Plan special de situatie ( scara 1:9500 )

2 Profil longitudinal al albiei cu lucrările hidrotehnice proiectate ( scara 1:500 pentru lungimi,1:100
pentru înălţimi )
3. Planşa barajului de priză ( scara 1:100 )
4. Planşa canalului de evacuare ( scările 1:100 şi 1:50 )

2
 CAP.I CADRUL NATURAL ŞI SOCIAL ECONOMIC AL BAZINULUI

1.1 Poziţia geografică

Bazinul torenţial codificat sub numărul 8.1. reprezintă o unitate de rang inferior a bazinului
Valea Dracului, care se extinde în treimea inferioară a bazinului Văii Tărlung (B.H. Olt, Judeţul
Braşov). Potrivit raionării prezentate în Geografia României (1983) teritoriul pe care îl drenează Valea
Tărlungului se arondează în Unitatea Carpato-Transilvană (I), Subunitatea Carpaţilor Orientali (A),
Grupa de la Curbură (3).
Bazinul torenţial care face obiectul acestui proiect este localizat în versantul nordic al curburii
exterioare a Carpaţilor Orientali, fiind încadrat de două lanţuri mai importante de munţi: Munţii
Gîrbovei la est şi Munţii Ciucaş la vest.
Din punct de vedere morfo-structural, teritoriul la care ne referim se înscrie în arealul unităţilor
morfo-structurale de orogen (I), Unitatea Carpatică Muntoasă (A), Subunitatea de fliş extern (b2).

Coordonatele geografice aproximative ale acestui bazin sunt :45˚ 30′ latitudine nordicǎ şi 25˚ 40′
longitudine esticǎ

1.2 Geologia şi litologia

Dacă urmărim harta geologică a bazinului Tărlung (E. Avram, 1976), observăm că zona în care
se situează bazinul studiat aparţine entităţii litologice cunoscute şi sub denumirea “stratele de Sinaia”.
Acestea constau din gresii în alternanţă cu şisturi argilo-grezoase şi uneori cu marno-calcare.
Prezentând o rezistenţă scăzută la eroziune, aceste roci favorizează declanşarea eroziunii pluviale şi
amplifică fenomenul de transport torenţial.

3
 In plus, datorită cutării foarte pronunţate a depozitelor, rocile din aflorimente se desprind uşor
chiar numai sub efectul greutăţii proprii şi sunt antrenate gravitaţional spre aval şi alimentează reţeaua
hidrografică cu o mare cantitate de aluviuni.
Aşadar, se poate afirma că substratul petrografic reprezintă unul dintre factorii care creează şi
întreţin predispoziţia naturală spre torenţialitate a bazinului studiat.

1.3 Solurile

Studiile de teren şi laborator efectuate între 1975-1980 în bazinul hidrografic Tărlung au arătat
că pe complexul gresos al stratelor de Sinaia s-au format soluri cu procent variabil de schelet, care
datorită texturii relativ uşoare pe care o au (nisipoasǎ , nisipo-lutoasǎ), favorizează producerea
scurgerii şi amplifică transportul de aluviuni. Natura calcaroasă a rocilor din substrat imprimă
solurilor o aciditate moderată şi un grad de saturaţie în baze ridicat.
Potrivit datelor prezentate în planşa nr.1 se poate remarca că în spaţiul bazinului studiat avem
de-a-face cu soluri foarte puţin afectate de eroziune cât şi cu soluri care sunt moderat erodate şi
puternic erodate .

1.4 Clima

Declanşarea şi dezvoltarea proceselor torenţiale în bazinul studiat sunt genetic condiţionate de

factorii climatici, cu deosebire de către precipitaţii şi vânt.
După sistemul Koppen, bazinetul torenţial numărul 8.1. se încadrează în provincia climatică
boreală, cu ierni reci, cu strat stabil de zăpadă în lunile de iarnă, cu precipitaţii suficiente în tot cursul
anului şi cu un regim termic relativ moderat. Conform raionării climatice a României ( Monografia
geografică a R.S.R. ), acest bazinet se situează în sectorul climei montane, ţinutul munţilor mijlocii,
subţinutul expus advecţiei dominante vestice ( IV e E ).
Obs.imp: La ploi torenţiale excepţionale va fi inclusă şi ploaia din 31 august 1985 a cărei
intensitate medie a depăşit 3 mm/min şi care a generat viituri importante pe majoritatea pâraielor
torenţiale din bazinul Tărlung, cât şi pe afluentul Valea Dracului unde se află bazinul studiat.
Regimul precipitaţiilor prezintă o mare variabilitate în timp.
a) Cantitatea medie anuală de precipitaţii
Cantitatea medie anuală de precipitaţii creşte de la 800mm în Valea Tărlungului (800 m) până
la 1200-1300mm pe culmile ce ating altitudini de 1700-1900 m. Cantităţile anuale de prcipitaţii se
caracterizează printr-o accentuată variabilitate de la un an la altul. Din datele reţelei meteorologice de
4
stat reiese că în anii cu activitate ciclonică deosebit de frecventă şi intensă în toate staţiile
climatologice din apropierea bazinului Tărlungul Superior s-au înregistrat cantităţi anuale de
precipitaţii mai mari de 1000mm (Tărlungeni 1100mm, Predeal 1321mm, Sinaia 1246mm, Cristianul
Mare 1846mm). Dimpotrivă, în anii deficitari în precipitaţii, când persistă sistemele barice
anticiclonice, cantităţile anuale de precipitaţii nu depăşesc 500-600mm în etajul premontan din zona
Braşov-Tărlungeni, abia s-au ridicat la 650-750mm în etajele montane şi la 850mm în cele alpine (Vf.
Omu).
b) Cantităţile lunare de precipitaţii
Cantităţile lunare de precipitaţii prezintă deasemenea mari abateri faţă de mediile multianuale.
Ploile abundente din anii 1970-1971 căzute în zona Braşovului dovedesc că, în bazinul Tărlungului
Superior cantităţile lunare de precipitaţii pot depăşi 200-300 mm. Pe de altă parte, sunt posibile şi
perioade deficitare şi chiar excesiv de secetoase, în care precipitaţiile pot lipsi luni întregi sau mai
multe luni consecutiv. În general, în zona bazinului cercetat, perioadele deficitare sunt frecvente la
sfîrşitul iernii şi toamna.
c) Cantităţile maxime de precipitaţii în 24 de ore
Cantităţile maxime de precipitaţii în 24 de ore capabile să provoace apariţia viiturilor pe
cursurile de apă s-au ridicat la valori de ordinul 89mm la Braşov şi 134mm la Predeal. Cantitatea de
apă colectată în ziua de 20 august 1949 în staţia Timişul de Jos (161,7mm) cât şi cea din 19 iunie 1924
de la Fundata (306mm) avertizează că în bazinul hidrografic Tărlungul superior sunt posibile ploi
excepţionale care să însumeze peste 150-200 mm în 24 de ore şi a căror intensitate să atingă 0.5…2.5
mm/min. O altă ploaie excepţională este ploaia din 31 august 1985, a cărei intensitate medie a depăşit
3 mm/min. şi care a generat viituri importante pe majoritatea pâraielor torenţiale din bazinul Tărlung,
inclusiv pe Valea Dracului, unde se află bazinul studiat.
d) Numărul mediu al zilelor cu precipitaţii ( P ≥ 0.1 mm )
Numărul mediu al zilelor cu precipitaţii este cuprins între 150 de zile în etajul montan inferior
şi 180 de zile în etajul montan superior.
In privinţa fenomenelor nivale reţinem că pe versanţii montani împăduriţi din bazinet, solul
poate rămâne acoperit cu zăpadă 3-4 luni, durata anuală a stratului de zăpadă crescând cu altitudinea şi
diminuând astfel durata perioadei de vegetaţie.
În cadrul regimului eolian se menţionează că în regiunea climatică în care se situează bazinul
studiat, circulaţia atmosferică dominantă este cea din N-V, cu particularităţi impuse de morfologia
bazinului. Uneori, spre sfârşitul iernii şi în cursul primăverii, în zilele cu vânt puternic dinspre culmile
muntoase cele mai înalte, pe versanţii opuşi vântului se produce fenomenul de foehn, care, fiind un
vânt cald şi uscat, provoacă topirea bruscă a stratului de zăpadă, apărînd astfel pericolul inundaţiilor.

1.5 Folosinţele actuale şi comportarea lor

După cum se arată în planşa nr.1, bazinetul studiat se dezvoltă în proporţie de 2/3 în cuprinsul
fondului forestier. Unitaţile 1, 2, 3 sunt ocupate cu pădure şi au o suprafaţă de 17.9 ha (70%). În
unitatea numărul 4 învelişul vegetal este reprezentat printr-o pajiişte naturală cu o suprafaţă de
7.7ha(30%),utilizată ca păşune atît în trecut cît şi în prezent..
Pentru a studia rolul hidrologic şi antierozional precum şi dinamica lui în viitor, pe baza
datelor din tabelul anexă la planşa 1. s-a realizat o cartare a terenurilor din bazin pe categorii şi
subcategorii potrivit unui sistem elaborat de către I.C.A.S. În continuare s-au definit categoriile şi
subcategoriile întâlnite în bazin,astefel:
− categoria A ( eficienţă hidrologică ridicată)− arborete mai mult sau mai puţin pluriene, din
clasele III-VI de vârstă şi I-II de producţie cu consistenţă plină, cu subarboret sau pătură erbacee, cu
litieră continuă normală sau groasă, situate pe soluri profunde, cu textură nisipoasă sau uşoară.

5
 −categoria B (eficienţă hidrologică mijlocie)− arborete mai mult sau mai puţin echiene,
dinclasele III…IV de vârstă şi I…V de producţie, cu consistenţă variabilă cu litiera continuă normal
sau subţire situate pe soluri mijlociu profunde , uneori scheletice, cu textura uşoară sau mijlocie.
ƒ B2 – arborete din clasele II sau III de vîrstă, cu consistenţă plină, care pot fi conduse prin
operaţiuni culturale, fie spre categoria A (dacă sunt situate în staţiuni de productivitate
superioară), fie spre subcategoria B3 (dacă staţiunea suferă o degradare în urma unor
calamităţi naturale sau a unor intervenţii antropice)
−categoria C (eficienţă hidrologică redusă)− arborete din clasa I de vârstă (dacă
productivitatea este ridicată sau mijlocie), sau din clasele II…VI de vârstă, dacă productivitatea este
scăzută, cu litieră subţire sau fără litieră situate pe soluri superficiale, cu textură uşoară sau mijlocie.
ƒ C2 – arborete cu reuşita regenerărilor sub 70% , care necesită completări şi care vor trece
sub categoria C1 după completarea regenerării
−categoria D (eficienţă hidrologică scăzută) − suprafeţe cuprinse în fond forestier
ƒ D1 – suprafeţe afectate împăduririlor ocupate de poieni de culturi de arbuşti fructiferi, de
pepiniere, care, dacă se plantează, evoluează spre subcategoria C1.
De interes pentru caracterizarea dinamicii de evoluţie a proceselor de torenţialitate şi stabilirea
soluţiilor tehnice în cuprinsul bazinului studiat este cunoaşterea şi analiza din punct de vedere
hidrologic al folosinţelor.În bazinul 8.1. folosinţa predominantă este cea forestieră (17.9 ha)
reprezentînd 70% şi în consecinţă modul de conducere şi administrare în viitor vor fi în măsură să
hotărască capacitatea de conservare a echilibrului hidrologic cât şi eficienţa economică a sistemului de
lucrări proiectate. De asemenea pentru fiecare suprafaţă de pădure pe baza datelor prezentate anterior
s-au stabilit următoarele eficienţe hidrologice:
Unitatea 1 de studiu este acoperită de un arboret cu eficienţă hidrologică mijlocie (B2), relativ
echien, cu vârsta de 45 de ani ,consistenţa 1.0 ,clasa de producţie III, litiera continuă subţire.
Unitatea 2 are o eficienţă hidrologică ridicată (A), favorizată de existenţa arboretului cu o
vârstă de 65 ani , relativ plurien, consistenţă 0.8 ,clasa de producţie II, litieră continuă normală .
Unitatea 3 are o eficienţă hidrologică şi antierozională redusă (C2), datorată arboretului cu
vârsta de 5 ani ,este monocultură de molid ,consistenţa 0.4 ,clasa de producţie III, fără litieră.
Unitatea 4 este o pajişte montană, de calitate mijlocie spre inferioară (D1), utilizată ca păşune (
poate fi asimilată terenurilor ocupate de poieni din fondul forestier), într-o stare necorespunzătoare atât
din punct de vedere hidrologic cât şi antierozional. Din cele relatate anterior reiese că această pajişte
reprezintă un scut ineficient de protejare a solului şi a apelor.
Datele referitoare la folosinţele actuale şi comportarea terenurilor din bazinul hidrografic
8.1.sunt prezentate centralizat în tabelul 2.

1.6 Procesele torenţiale

Deşi în cazul de faţă nu avem de-a face cu un bazin foarte puternic torenţializat, acesta
reacţionează la anumite ploi atât prin variaţii mari ale debitului lichid, cât şi prin intense fenomene de
eroziune şi transport de aluviuni.
Predispoziţia la torenţialitate o creează cadrul fizico-geografice în care bazinul este localizat
(relief accidentat, substrat petrografic susceptibil la eroziune, ploi torenţiale relativ frecvente şi
agresive, strat de zăpadă cu grosimi apreciabile). Declanşarea torenţialităţii şi starea actuală a
proceselor sunt determinate de intervenţiile factorului antropic, concretizate prin modul de folosire şi
exploatare a terenurilor din bazin.
Datorită gradului de împădurire relativ ridicat (70 %), procesele torenţiale se desfăşoară în
general cu o intensitate moderată, dar afectează întregul bazinet de la cumpăna apelor şi până la
confluenţa cu pârâul colector.

6
 Influenţele acestor procese se resimt însă pe o arie mult mai largă decât aceea pe care ele se
manifestă în mod efectiv. Studiile realizate pe teren (1975-1980) au demonstrat că pe versanţii
bazinului sunt predominante procesele de eroziune, ce se manifestă cu intensităţi diferite în funcţie de
natura, starea şi calitatea învelişului vegetal, natura şi agresivitatea tehnologiilor de exploatare aplicate
în bazin, lungimea perioadei în care s-a aplicat păşunatul excesiv.
Potrivit datelor prezentate în proiect (planşa 1) rezultă că terenurile de pe versanţi se distribuie pe
grade de eroziune în felul următor:

7
 Cartarea hidrologică a terenurilor din bazin
tab.2
Clasa de
Sup. Compoziţia Clasa de vârstă Consistenţă Lucrări Cartarea hidrologică
Ush producţie
(ha) Propuse
Mo Br Fa I III IV 0.4 0.8 1.0 I II III A B2 C2 D1
1 3.7 1.85 1.48 0.37 – 3.7 – – – 3.7 − − 3.7 – 3.7 – –
2 4.1 2.87 0.82 0.41 – – 4.1 – 4.1 – – 4.1 – 4.1 – – –
3 10.1 10.1 – – 10.1 – – 10.1 – – – − 10.1 – – 10.1 −
Total
17.9 14.82 2.3 0.78 10.1 3.7 4.1 – – – – 4.1 13.8 4.1 3.7 10.1 −
F.F.
Pa-
7.7 – – – – – – – – – – – – – – – 7.7
jişti
Total
25.6 14.82 2.3 0.78 10.1 3.7 4.1 10.1 4.1 3.7 − 4.1 13.8 4.1 3.7 10.1 7.7
B.H.

8
 - eroziune slabă:U.S.H.nr.2 în suprafaţă de 4.1 ha (16%)
- eroziune moderată:U.S.H.nr.1 în suprafaţă de 3.7ha(14%)
- eroziune puternicǎ:U.S.H.nr.3 în suprafaţă de 10.1ha(40%)
- eroziune puternică:U.S.H.nr.4 în suprafaţă de 7.7ha(30%)
In reţeaua hidrografică din cuprinsul bazinului predomină eroziunea şi transportul
de aluviuni. S-a observat că eroziunea în adâncime se manifestă cel mai activ în zona de
obârşie a pâraielor torenţiale cu deosebire pe ramificaţiile terminale ale lor.
Un interes aparte pentru bazinul Tărlung ( deci şi pentru bazinetul studiat) îl
prezintă aşa numitele “pornituri de teren”. Ele constau din alunecări pe suprafeţe mici,
surpări şi prăbuşiri de mal şi constituie surse principale de aluviuni, fiind distribuite mai
mult sau mai puţin uniform în lungul reţele hidrografice din întregul bazin. Prin
depunerea aluviunilor grosiere transportate de viituri se dezvoltă conul de dejecţie deja
existent în zona de confluenţă cu pârâul colector, în timp ce aluviunile fine sunt antrenate
şi evacuate în acest pârâu, care periclitează el însuşi obiectivele din aval.

1.7 Obiectivele periclitate de viituri

Poziţia pe care bazinetul studiat (8.1.) o are în ansamblul bazinului hidrografic

Tărlung, este o poziţie care amplifică gradul de periclitare a obiectivelor care sunt situate
atât în raza bazinului cât şi în zonele din aval interceptate de viituri. Dintre aceste
obiective cele mai importante sunt:

1. Acumularea Săcele destinată alimentării cu apă potabilă şi industrială a

municipiului Braşov
Acest obiectiv a fost pus în funcţiune în 1975 cu ajutorul unui baraj din pământ cu
înălţimea de 45 m şi volum brut iniţial al acumulării de 20 mil. m3. În prezent sunt în curs
de executare lucrări de supraînălţarea a barajului existent pentru o capacitate de retenţie
de 25 mil. m3. Pagubele pe care viiturile le produc constau atât din diminuarea capacităţii
de 1 retenţie a barajului ca urmare a aluviunilor transportate în lac, cât şi din uzura
produsă instalaţiilor hidraulice de exploatare a acumulării, ca urmare a gradului ridicat de
turbiditate al apelor transportate de viituri (numai pentru intervenţiile din 1973 – 1975,
prejudiciile de acest gen au fost estimate la circa 5 mil. lei).

2. Drumul naţional DN 1A Braşov-Văleni

Acest drum urmăreşte îndeaproape conturul lacului de acumulare, după care se
desfăşoară în sens longitudinal fiind interceptat direct de o serie de afluenţi ai văii
Tărlung, printre care şi afluentul ce colectează apele din bazinetul studiat. Avariile la
acest obiectiv sunt posibile mai ales atunci când nucleul torenţial al ploilor căzute în
bazin se extinde pe suprafeţe relativ mari, astfel că viitura ce ia naştere în bazin se
asociază viiturilor care se produc în celelalte bazinete care sunt drenate de Valea
Tărlungului.

3. Drumul auto-forestier Valea Dracului

Acest obiectiv este interceptat direct de pârâul torenţial studiat. Pagubele produse
constau din avarierea drumului pe tronsoane de diferite lungimi, întreruperea circulaţiei

9
pentru diferite intervale de timp, avarierea sau distrugerea podeţelor cu care acest drum
este prevăzut.
Alte consecinţe negative ale viiturilor constau din:
— înălţarea patului albiei Văii Tărlung ca urmare a depunerilor eterogene de
aluviuni;
— distrugerea faunei salmonicole datorită gradului crescut de poluare prin
turbidizarea apelor;
— diminuarea valorii estetico-sanitare a peisajelor din bazin, cu atât mai mult cu
cât zona la care ne referim constitue o bază turistică şi de agrement nu numai
pentru oraşul Săcele ci şi pentru Braşov;
În concluzie, toate aspectele subliniate mai sus justifică nu numai necesitatea
intervenţiei cu lucrari de amenajare a torenţilor, ci şi oportunitatea intervenţiei.

1.8 Concluzii

Datele prezentate în cadrul subcapitolelor precedente, permit evidenţierea

principalelor cauze care au condus la apariţia şi dezvoltarea fenomenelor de torenţialitate
şi de degradare în cuprinsul bazinului studiat. Aceste cauze aparţin pe de o parte cadrului
natural al bazinului, iar pe de altă parte cadrului social şi economic.
Mozaicul de roci întâlnite în cuprinsul acestui bazinet, precum şi natura lor(gresi
în alternanţă cu şisturi argilo-gresoase), gradul ridicat de fracturare şi cutare a rocilor sunt
elemente care crează un cadru general ce conferă bazinetului o predispoziţie ridicată la
fenomene de torenţialitate. Panta versanţilor relativ mare (49%), cantităţile însemnate de
precipitaţii căzute în perioade scurte de timp(150-200mm în 24 de ore), conduc la
fenomene intense de eroziune, favorizate atât de predispoziţia terenurilor ( dată de natura
solurilor ) cât şi de modul defectuos de gospodărire al lor. Exploatarea abuzivă a pajiştei
ce deţine o pondere însemnată(30%) din suprafaţa bazinului , practicarea unui păşunat
intensiv şi chiar extinderea lui în pădure duc la degradarea solurilor, perturbarea
dezvoltării normale a vegetaţiei până la eliminarea completă a acesteia cu consecinţe din
cele mai nefaste.
În concluzie, se apreciază că restabilirea echilibrului hidrologic în bazinetul
studiat la nivelul cerinţelor reclamate de protecţia eficientă, sigură şi permanentă a
acumulării Săcele, precum şi a altor obiective, impune următoarele acţiuni principale:
¾ amenajarea şi exploatarea raţională a pajiştilor din cuprinsul bazinului;
¾ reconsiderarea unor aspecte privitoare la gospodărirea fondului forestier, incluzând
aici atât problemele de silvicultură propriu-zisă, cât şi cele de exploatări forestiere;
amenajarea albiilor torenţiale în vederea consolidării lor şi a diminuării transportului de

10