Sunteți pe pagina 1din 8

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Web: http://www.echr.coe.int/echr

ETAPA INITIALA

Conventia europeana a drepturilor omului din 1950


Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, elaborata cadrul
Consiliului Europei, deschisa pentru semnare la Roma, la 4 noiembrie 1950, a intrat vigoare
septembrie 1953. ή spiritul autorilor sai, este vorba de luarea primelor masuri menite sa
asigure garantarea colectiva a unora din drepturile enumerate Declaratia universala a
drepturilor omului din 1948.

Conventia consacra, pe de o parte, o serie de drepturi si libertati civile si politice si stabilea, pe


de alta parte, un sistem viz⮤ garantarea, respectarea de catre statele contractante a
obligatiilor asumate de acestea. Trei institutii  arteau responsabilitatea acestui control:
Comisia Europeana a Drepturilor Omului (iintata 1954), Curtea Europeana a Drepturilor
Omului (instituita 1959) si Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, compus din ministrii
afacerilor externe ai statelor membre sau din reprezentantii lor.

Conform Conventiei din 1950, statele contractante si, acolo unde acestea din urma au
acceptat dreptul de pl⮧ere individuala, solicitantii individuali (particulari, grupuri de particulari
sau organizatii neguvernamentale) puteau adresa Comisiei pl ⮧eri contra statelor contractante
pe considerentul ca ar fi violat drepturile garantate de Conventie.

Cererile faceau mai ⩠obiectul unei examinari preliminare de catre Comisie, care se pronunta
privinta admisibilitatii lor. Cele care erau retinute faceau obiectul unei ercari de
reglementare amiabila. ή caz de esec, Comisia redacta un raport care stabilea faptele si
formula un aviz privind fondul afacerii. Raportul se transmitea Comitetului Ministrilor.

Atunci c⮤ statul acuzat a acceptat jurisdictia obligatorie a Curtii, Comisia si oricare stat
contractant interesat dispunea de un termen de trei luni, de la data transmiterii raportului
catre Comitetul Ministrilor, pentru a aduce cazul fata Curtii, pentru ca aceasta sa ia o hotarⲥ
definitiva si obligatorie. Persoanele particulare nu erau abilitate sa sesizeze Curtea. Daca un
caz nu era deferit Curtii, Comitetul Ministrilor hotara daca s-a violat sau nu Conventia si
acorda, daca era cazul, satisfactie echitabila victimei. El era de asemenea raspunzator de
supravegherea executarii hotarⲩlor Curtii.

EVOLUTIA ULTERIOARA

De la intrarea vigoare a Conventiei, dezvoltari importante au intervenit ca urmare a


adoptarii unui numar de treisprezece Protocoale aditionale. Protocoalele nr. 1, 4, 6, 7, 12 si 13
au adaugat drepturi si libertati celor consacrate de Conventie. Protocolul nr. 2 a conferit Curtii
puterea de a emite avize consultative. Protocolul nr. 9 a deschis petitionarilor individuali
posibilitatea de a-si prezenta cauza fata Curtii, sub rezerva ratificarii instrumentului
respectiv de catre statul acuzat si a acceptarii de catre un comitet de filtrare. Protocolul nr.11
a restructurat mecanismul de control. Celelalte Protocoale se refereau la organizarea
institutiilor iintate de Conventie si la procedura de urmat fata acestora.

ήcep⮤ din 1980, cresterea continua a numarului de cazuri aduse fata organelor Conventiei a
facut tot mai dificila sarcina de a mentine durata procedurilor limite acceptabile.
Supraarcarea sistemului a avut ca efect prelungirea excesiva a procedurii, care putea sa
dureze cinci ani de la introducerea pl⮧erii si p⮡ la decizia finala. Situatia s-a agravat odata cu
aderarea de noi state contractante ep⮤ din 1990. Fata de 404 cazuri egistrate 1981,
Comisia a egistrat 2.037 cazuri 1993 si 4.750 1997.

O reforma a mecanismului de control instituit prin Conventie se dovedea necesara ca urmare a


multiplicarii numarului de pl⮧eri, a cresterii continue a complexitatii lor si a extinderii
Consiliului Europei, care a trecut de la 23 la 40 de state membre re 1989 si 1996. Este
contextul care un nou protocol la Conventia europeana a drepturilor omului, Protocolul nr.
11, a creat o Curte unica si permanenta care a ocuit cele doua institutii precedente. Scopul
reformei, fixat de sefii de stat si de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei reuniti la
Viena la 9 octombrie 1993, a fost de a creste eficacitatea mijloacelor de protectie, de a reduce
durata procedurilor, de a face sistemul accesibil fiecarei persoane si de a mentine nivelul
ridicat al protectiei drepturilor omului. Rolul decizional al Comitetului Ministrilor a fost
desfiintat.

ή perioada celor trei ani de la intrarea vigoare a Protocolului nr. 11 numarul cazurilor aduse
fata Curtii a egistrat o crestere extraordinar de mare: de la 5.979 1998 la 13.858
2001, reprezent⮤ o crestere de aproximativ 130%. Preocuparile ceea ce priveste
capacitatea Curtii de a face fata situatiei create n-au Ⲻiat sa apara. ή aceste conditii si-a croit
drum ideea unei noi reforme. Conferinta ministeriala cu privire la drepturile omului (Roma, 3-4
noiembrie 2000), convocata pentru a marca cea de-a 50-a aniversare a deschiderii spre
semnare a Conventiei europene a drepturilor omului, a adoptat o declaratie referitoare la
"Curtea Drepturilor Omului pentru Europa" prin care Comitetul Ministrilor a fost chemat sa
"initieze, cⴠmai cur⮤ posibil, un studiu aprofundat al diferitelor posibilitati si optiuni vederea
asigurarii eficacitatii Curtii lumina noii situatii".

Pe temeiul acestei Declaratii, Comitetul Ministrilor a creat, februarie 2001, un Grup de


evaluare, care si-a prezentat raportul septembrie 2001. Grupul a recomandat elaborarea
unui proiect de protocol la Conventie prin care Curtea sa fie autorizata sa decline examinarea
pl⮧erilor care nu ridica nici un aspect de fond potrivit Conv entiei.

De asemenea, Grupul a recomandat ocmirea unui studiu de fezabilitate viz⮤ "crearea


cadrul Curtii a unei divizii noi si separate pentru examinarea preliminara a pl ⮧erilor". La 8
noiembrie 2001, Comitetul Ministrilor a adoptat o declaratie termen ii careia raportul grupului
de evaluare a fost salutat mod calduros; totodata, s-au dat instructiuni Delegatilor
ministrilor sa procedeze la examinarea urgenta a tuturor recomandarilor, inclusiv cele
referitoare la adoptarea unui protocol de amendare a Conventiei.

NOUA CURTE EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Perioada de tranzitie
Depinz⮤ de ratificarea de catre ansamblul statelor contractante, intrarea vigoare a
Protocolului nr. 11 a avut loc la 1 noiembrie 1998, la un an dupa depunerea pe l⮧a Consiliul
Europei a ultimului instrument de ratificare. Conceput ca o perioada pregatitoare, termenul
mentionat, de un an, a permis, re altele, alegerea judecatorilor. Acestia au avut o seri e de
reuniuni pentru a lua masurile organizatorice si procedurale necesare pentru functionarea
Curtii. Astfel, ei si-au ales presedintele, doi vicepresedinti (de asemenea presedinti de
sectiune), doi presedinti de sectiune, patru vicepresedinti de sectiune, un grefier si doi grefieri
adjuncti. Ei au redactat si un nou regulament.

Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului a eput sa functioneze la 1 noiembrie 1998, data
intrarii vigoare a Protocolului nr. 11. La 31 octombrie 1998, vechea Curte si-a etat
existenta. Totusi, conform Protocolului nr. 11, Comisia va continua timp de un an (p ⮡ la 31
octombrie 1999) sa instrumenteze cazurile declarate admisibile de catre ea inte de data
intrarii vigoare a Protocolului nr. 11.

Organizarea Curtii
Curtea Europeana a Drepturilor Omului,
instituita de Conventia amendata de
Protocolul nr. 11, se compune dintr-un numar
de judecatori egal cu acela al statelor
contractante. Compozitia Curtii numara 45 de
judecatori prezent. Nu exista nici o
restrictie ceea ce priveste numarul de
judecatori de aceeasi nationalitate.
Judecatorii sunt alesi de fiecare data pentru
sase ani, de catre Adunarea Parlamentara a
Consiliului Europei. Totusi, mandatul unei
jumatati din numarul judecatorilor alesi la
primele alegeri va expira dupa trei ani, astfel
ⴠreoirea mandatelor unei jumatati din
numarul judecatorilor sa se faca la fiecare trei ani.

Judecatorii  desfasoara activitatea cu titlu individual si nu reprezinta nici un stat. Ei nu pot


exercita vreo activitate incompatibila cu obligatiile lor de independenta si impartialitate sau cu
disponibilitatea ceruta de o activitate exercitata pe timp complet. Mandatul judecatorilor expira
la atingerea vⲳtei de saptezeci de ani.

Curtea, plenul ei  alege presedintele, doi vicepresedinti si doi presedinti de sectiune pe o


perioada de trei ani. Actualul presedinte al Curtii este Luzius Wildhaber (Elvetia).

Conform regulamentului sau, Curtea este formata din patru sectiuni, a caror compozitie, fixata
pe trei ani, trebuie sa fie echilibrata atⴠdin punct de vedere geografic, cⴠsi din punct de
vedere al reprezentarii pe sexe si tin⮤ seama de diferitele sisteme juridice existente statele
contractante. Fiecare sectiune este prezidata de un presedinte, doi dintre presedintii de
sectiune fiind acelasi timp vicepresedinti ai Curtii. Presedintii de sectiune sunt asistati si,
daca este cazul, sunt ocuiti de vicepresedintii de sectiune.

Comitete formate din trei judecatori sunt constituite pe o perioada de 12 luni, cadrul fiecarei
sectiuni. Acestea reprezinta un element important al noii structuri, ruc ⴠele efectueaza o
mare parte din munca de filtrare efectuata p⮡ acum de Comisie.

Camere din sapte membri sunt constituite cadrul fiecarei sectiuni, pe baza sistemului
rotatiei, presedintele de sectiune si judecatorul ales numele statului interesat particip⮤ de
drept. Atunci c⮤ judecatorul ales numele statului interesat nu este membru al sectiunii, el
participa calitate de membru de drept al camerei. Membrii sectiunii care nu sunt membri
plini ai Camerei iau parte ca membri supleanti.

Compusa din saptesprezece judecatori, Marea Camera este constituita pentru o durata de trei
ani. ή afara membrilor de drept ? presedintele, vicepresedintii si presedintii de sectiuni ? ea se
compune, dupa sistemul rotatiei, pornind de la doua grupe care alterneaza la fiecare noua luni
si a caror compozitiei se doreste echilibrata din punct de vedere geografic si tine seama de
diferitele sisteme juridice existente statele contractante.

Curtea dispune de o Grefa condusa de un grefier ales de plenul acesteia si plasat sub
autoritatea presedintelui Curtii. El este asistat de unul sau mai multi grefieri adjuncti alesi de
asemenea de plenul Curtii. Fiecare dintre cele patru sectiuni judiciare este asistata de un
grefier si un grefier adjunct.

Rolul grefei este acela de a asigura Curtii sprijinul juridic si administrativ exercitarea
functiunilor sale judiciare. Ea se compune din juristi, personal tehnic si administrativ si
traducatori.

Sarcina principala a Grefei consta tratarea si pregatirea vederea deciziei a cererilor


mentionate de indivizi Curtii. Juristii Grefei sunt repartizati 20 de divizii. ή afara diviziilor
care se ocupa cu tratarea cererilor, Grefa dispune si de o serie de divizii pentru urmatoarele
sectoare de activitate: informatica, informatie privind jurisprudenta si publicatiile, cercetare si
biblioteca, relatiile cu presa si publicul, administratia interna. Exista, de asemenea, doua divizii
lingvistice si un birou central care gestioneaza corespondenta, dosarele si arhivele Curtii. ή
prezent numarul total al personalului de care dispune Grefa este de 500.

Procedura în fata Curtii

1. Generalitati
Fiecare stat contractant (cerere statala) sau orice persoana particulara care se considera
victima violarii Conventiei (cerere individuala) poate adresa direct Curtii de la Strasbourg o
cerere invoc⮤ violarea de catre un stat contractant a unuia din drepturile garantate de
Conventie. O nota pentru rumarea petitionarilor si formulare de cerere pot fi obtinute de la
grefa.

Procedura fata noii Curti europene a drepturilor omului este adversativa si public a.
Audientele sunt publice, daca Camera/Marea Camera nu decide altfel din cauza unor
circumstante exceptionale. Memoriile si alte documente depuse la grefa Curtii de catre parti
sunt accesibile publicului.

Solicitantii individuali pot supune ei isi cererile, dar se recomanda reprezentarea de catre un
avocat si aceasta este chiar necesara pentru audieri sau dupa ce cererea a fost declarata
admisibila. Consiliul Europei a iintat un sistem de asistenta juridica pentru reclamantii care
nu au resurse suficiente.

Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza si engleza, dar cererile pot fi redactate una din
limbile oficiale ale statelor contractante. ήdata ce solicitarea a fost declarata admisibila,
trebuie utilizata una din limbile oficiale ale Curtii, daca presedintele Camerei/Marii Camere nu
autorizeaza folosirea continuare a limbii folosite cerere.

2. Procedura referitoare la admisibilitate


Fiecare cerere individuala este repartizata unei sectiuni al carei presedinte desemneaza un
raportor. Dupa o examinare preliminara a cazului, raportorul hotaraste daca acesta trebuie
examinat de un comitet de trei membri sau de o camera.

Un comitet poate declara, unanimitate, o cerere inadmisibila sau sa o stearga de pe rolul


Curtii atunci c⮤ o astfel de hotarⲥ poate fi luata fara alta examinare.

ή afara cazurilor care le sunt repartizate direct de raportori, camerele au cereri individuale
nedeclarate inadmisibile de comitetul celor trei membri, precum si cereri statale. Ele se
pronunta privinta admisibilitatii ca si a fondului cererilor, general prin decizii separate, dar
c⮤ este cazul, prin decizii unice.
Camerele pot oric⮤ sa renunte favoarea unei Mari Camere atunci c ⮤ un caz ridica o
problema grava de interpretare a Conventiei, sau daca solutionarea problemei poate conduce
la o contradictie cu hotarⲥa data anterior de Curte, cu conditia ca una din parti sa nu se opuna
termen de o luna de la data notificarii intentiei de renuntare a Camer ei.

Prima etapa a procedurii este de obicei scrisa.

 Luate cu majoritate de voturi, hotarⲩle Camerei privind admisibilitatea trebuie sa fie motivate
si aduse la cunostinta publicului.

3. Procedura referitoare la fond


ήdata ce Camera a hotarⴠsa admita cererea, ea poate invita partile sa supuna probe
suplimentare si observatii scrise, inclusiv ceea ce priveste pe reclamant, o eventuala
cerere de "satisfactie echitabila" si sa asiste la o audiere publica privind fondul cauzei.

Presedintele Camerei poate, interesul unei bune administrari a dreptatii, sa invite sau sa
autorizeze orice stat contractant care nu este parte la procedura, sau orice persoana
interesata afara reclamantului, sa faca observatii scrise, sau, rejurari exceptionale, sa ia
parte la audiere. Un stat contractant al carui cetatean este petitionar caz poate interveni de
drept.

 ή cursul procedurii referitoare la fond, tratative destinate heierii unei reglementari amiabile
pot fi duse prin intermediul grefierului. Aceste negocieri sunt confidentiale.

4. Hotarârile
Camerele iau hotarⲩ cu majoritate de voturi. Fiecare judecator care ia pa rte la examinarea
cazului are dreptul de a anexa hotarⲩi, fie opinia sa separata ? concordanta sau diferita - fie o
simpla declaratie de dezacord.

ή decurs de trei luni de la data pronuntarii hotar ⲩi unei camere, oricare parte poate solicita ca
afacerea sa fie deferita Marii Camere, daca ea ridica o problema grava referitoare la
interpretarea sau la aplicarea Conventiei sau a Protocoalelor sale, sau o problema grava cu
caracter general. Astfel de cereri sunt examinate de un colegiu de cinci judecatori ai Marii
Camere, compus din presedintele Curtii, presedintii sectiunilor, cu exceptia presedintelui
sectiunii de care apartine camera care a emis hotar ⲥa, si un alt judecator, ales, prin rotatie,
dintre judecatorii care nu au fost membrii camerei initiale.

Hotarⲥa Camerei devine definitiva la expirarea termenului de trei luni sau mai inte daca
partile declara ca nu au intentia de a face apel la Marea Camera sau daca colegiul de cinci
judecatori a respins asemenea cerere.

Daca colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta asupra cazului cu majoritate de
voturi sub forma unei hotarⲩ care este definitiva.

Toate hotarⲩle definitive ale Curtii sunt obligatorii pentru statele p Ⲣte cauza.

Controlarea executarii deciziilor Curtii si constatarea alcarilor survenite revine Comitetului


Ministrilor, care asigura, special, adoptarea de catre state a masurilor generale (modificarea
legislatiei, jurisprudentei, reglementarilor si practicilor) necesare evitarii noilor alcari. El
verifica, de asemenea, efectuarea platii catre reclamant/a a satisfactiei echitabile acordate de
Curte si, anumite cazuri, aplicarea masurilor concrete care garanteaza o reparatie integrala
(redeschiderea procedurii, ridicarea unei decizii de interdictie sau a unei ordonante de
confiscare, stergerea mentiunilor din cazierul judiciar, acordarea unui permis de sedere etc.).

Pl⮧erile individuale se refera la chestiuni din ce ce mai diverse:

 disparitii si asasinate;
 tortura si rele tratamente pentru detinuti;
 privarea arbitrara de libertate;
 absenta accesului la un tribunal;
 absenta unui proces echitabil într-un timp rezonabil;
 ascultarea telefoanelor;
 deportarea si extradarea;
 discriminarea homosexualilor;
 libertatea presei;
 drepturile parintilor copiilor plasati în institutii;
 ingerinte asupra dreptului la proprietate;
 dezvoltarea partidelor politice.

5. Avizele consultative
Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa emita avize consultative asupra
problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale. Hotar ⲥa
Comitetului Ministrilor de a cere avizul Curtii este luata cu majoritate de voturi.

Cererile de avize consultative sunt examinate de Marea Camera, ale carei opinii sunt adoptate
cu majoritate de voturi. Fiecare judecator poate sa-i anexeze fie expozeul opiniei sale separate
? concordanta sau diferita ? fie o simpla declaratie de dezacord.

NOUA CURTE EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa emita avize consultative asupra


problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale. Hotarârea
Comitetului Ministrilor de a cere avizul Curtii este luata cu majoritate de voturi. Cererile de
avize consultative sunt examinate de Marea Camera, ale carei opinii sunt adoptate cu
majoritate de voturi. Fiecare judecator poate sa-i anexeze fie expozeul opiniei sale separate ?
concordanta sau diferita ? fie o simpla declaratie de dezacord.
ή ciuda reformei de functionare a Curtii efectuate 1998, instanta de la Strasbourg este din
nou amenintata cu sufocarea datorita afluxului neetat de cereri. Relevant acest sens este
raportul final supus Comitetului Ministrilor de Comisia permanenta pentru drepturile omului
2003. Astfel, raportul face referire la situatia creata r-un singur an, 2003, cursul caruia
Curtii i-au fost intate aproximativ 39.000 de cereri. Dintre acestea, doar 753 au fost
declarate admisibile, peste 90% dintre cererile primite fiind declarate inacceptabile si sterse de
pe rol. ή acelasi an 2003 Curtea a emis 703 hotarⲩ, dintre care cca. 60% priveau ca zuri
repetitive, invoc⮤ probleme de fond examinate deja de Curte. Pentru a depasi situatia de
blocaj mentionata, Comisia permanenta pentru drepturile Omului a propus efectuarea unei noi
reforme a sistemului existent. Retin⮤ propunerea, Comitetul Ministrilo r a adoptat, cu ocazia
sesiunii sale din mai 2004, Protocolul nr. 14 la Conventia europeana a drepturilor omului av ⮤
drept finalitate reforma preconizata de Comisia permanenta pentru drepturile omului. Imediat
dupa adoptare, Protocolul nr. 14 a fost semnat de 17 state: Armenia, Croatia, Elvetia, Estonia,
Danemarca, Franta, Georgia, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Norvegia,
Olanda, Rom⮩a si Slovenia. Viz⮤ arirea eficacitatii Curtii, reforma se adreseaza special
urmatoarelor trei aspecte: prevenirea violarilor drepturilor omului la nivel national si
ameliorarea recursurilor interne, optimizarea eficacitatii de triere si de tratare a cererilor,
ameliorarea si accelerarea executarii hotarⲩlor Curtii. Sintetizate, solutiile concrete propus e
constau urmatoarele masuri de remediere:

 1. Pentru executarea mai eficace la nivel national se are vedere adoptarea de catre
Comitetul Ministrilor a trei recomandari privind formarea si educarea universitara, verificarea
compatibilitatii legislatiilor si practicii cu prevederile Conventiei europene a drepturilor omului
si ameliorarea recursurilor interne.

2. Pentru o functionare mai eficienta a Curtii Protocolul nr. 14 la Conventie aduce


principal urmatoarele trei schimbari: - Cazuri evident inadmisi bile: hotarⲩle de admisibilitate
aceste cazuri, adoptate prezent de un comitet format din trei judecatori, vor fi luate de un
singur judecator, asistat de raportori ce nu fac parte din organele judiciare. - Cazuri repetitive:
c⮤ cazul face parte dintr-o serie rezult⮤ din aceeasi deficienta structurala la nivel national, se
propune ca el sa fie declarat admisibil si transat de un comitet format din trei judecatori ?
locul unei camere de sapte judecatori ? cadrul unei proceduri simplificate. - Un nou crit eriu
de admisibilitate: pentru a asigura o suplete mai mare a Curtii, se prevede o noua conditie de
admisibilitate ? pe l⮧a cele existente precum epuizarea cailor de recurs interne, termenul de
sase luni. Conform noului criteriu, Curtea va putea declara inadmisibile cazurile care petentul
nu a suferit un prejudiciu important, cu conditia ca "respectarea drepturilor omului" sa nu
oblige Curtea sa examineze cazul pe fond si sa nu respinga nici un caz care nu a fost examinat
mod corespunzator de un tribunal intern.

3. Pentru executarea mai eficace a hotarⲩlor Curtii, Comitetul Ministrilor va fi autorizat,


termenii Protocolului nr. 14, sa introduca o procedura fata Curtii imediat ce un stat refuza
sa se conformeze hotarⲩi Curtii (o decizie acest sens se ad opta de Comitetul Ministrilor cu
majoritatea de doua treimi). Pentru a putea supraveghea executarea hotar ⲩlor Curtii si a
decide masurile ce se impun, Comitetul Ministrilor va putea, de asemenea, sa ceara Curtii
interpretarea unei hotarⲩ.

4. Modificarea mandatului judecatorilor: potrivit dispozitiilor Protocolului nr. 14, mandatul


judecatorilor nu va mai fi de sase ani reeligibil, ci de noua ani nereeligibili.

ANEXA I
Titlurile articolelor Conventiei europene a drepturilor omului introduse de Protocolul nr. 11

Conventia din 1950


Articolul 2: Dreptul la viata
Articolul 3: Interzicerea torturii
Articolul 4: Interzicerea sclaviei si a muncii fortate
Articolul 5: Dreptul la libertate si securitate
Articolul 6: Dreptul la un proces echitabil
Articolul 7: Nici o pedeapsa fara lege
Articolul 8: Dreptul la respectarea vietii personale si familiale
Articolul 9: Libertatea de gândire, constiinta si religie
Articolul 10: Libertatea de expresie
Articolul 11: Libertatea de întrunire si asociere
Articolul 12: Dreptul la casatorie
Articolul 13: Dreptul la o despagubire efectiva
Articolul 14: Interzicerea discriminarii

Protocolul nr. 1
Articolul 1: Protectia proprietatii
Articolul 2: Dreptul la educatie
Articolul 3: Dreptul la alegeri libere

Protocolul nr. 4
Articolul 1: Interzicerea detentiei pentru datorie
Articolul 2: Libertatea de circulatie
Articolul 3: Interzicerea expulzarii nationalilor
Articolul 4: Interzicerea expulzarilor colective ale strainilor

Protocolul nr. 6
Articolul 1: Abolirea pedepsei cu moartea

Protocolul nr. 7
Articolul 1: Garantii procedurale în caz de expulzare a strainilor
Articolul 2: Dreptul la dublu grad de jurisdictie în probleme penale
Articolul 3: Dreptul la indemnizatie în caz de eroare juridica
Articolul 4: Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori
Articolul 5: Egalitatea între soti.

S-ar putea să vă placă și