Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Web: http://www.echr.coe.int/echr
ETAPA INITIALA
Conform Conventiei din 1950, statele contractante si, acolo unde acestea din urma au
acceptat dreptul de pl⮧ere individuala, solicitantii individuali (particulari, grupuri de particulari
sau organizatii neguvernamentale) puteau adresa Comisiei pl ⮧eri contra statelor contractante
pe considerentul ca ar fi violat drepturile garantate de Conventie.
Cererile faceau mai ⩠obiectul unei examinari preliminare de catre Comisie, care se pronunta
privinta admisibilitatii lor. Cele care erau retinute faceau obiectul unei ercari de
reglementare amiabila. ή caz de esec, Comisia redacta un raport care stabilea faptele si
formula un aviz privind fondul afacerii. Raportul se transmitea Comitetului Ministrilor.
Atunci c⮤ statul acuzat a acceptat jurisdictia obligatorie a Curtii, Comisia si oricare stat
contractant interesat dispunea de un termen de trei luni, de la data transmiterii raportului
catre Comitetul Ministrilor, pentru a aduce cazul fata Curtii, pentru ca aceasta sa ia o hotarⲥ
definitiva si obligatorie. Persoanele particulare nu erau abilitate sa sesizeze Curtea. Daca un
caz nu era deferit Curtii, Comitetul Ministrilor hotara daca s-a violat sau nu Conventia si
acorda, daca era cazul, satisfactie echitabila victimei. El era de asemenea raspunzator de
supravegherea executarii hotarⲩlor Curtii.
EVOLUTIA ULTERIOARA
ήcep⮤ din 1980, cresterea continua a numarului de cazuri aduse fata organelor Conventiei a
facut tot mai dificila sarcina de a mentine durata procedurilor limite acceptabile.
Supraarcarea sistemului a avut ca efect prelungirea excesiva a procedurii, care putea sa
dureze cinci ani de la introducerea pl⮧erii si p⮡ la decizia finala. Situatia s-a agravat odata cu
aderarea de noi state contractante ep⮤ din 1990. Fata de 404 cazuri egistrate 1981,
Comisia a egistrat 2.037 cazuri 1993 si 4.750 1997.
ή perioada celor trei ani de la intrarea vigoare a Protocolului nr. 11 numarul cazurilor aduse
fata Curtii a egistrat o crestere extraordinar de mare: de la 5.979 1998 la 13.858
2001, reprezent⮤ o crestere de aproximativ 130%. Preocuparile ceea ce priveste
capacitatea Curtii de a face fata situatiei create n-au Ⲻiat sa apara. ή aceste conditii si-a croit
drum ideea unei noi reforme. Conferinta ministeriala cu privire la drepturile omului (Roma, 3-4
noiembrie 2000), convocata pentru a marca cea de-a 50-a aniversare a deschiderii spre
semnare a Conventiei europene a drepturilor omului, a adoptat o declaratie referitoare la
"Curtea Drepturilor Omului pentru Europa" prin care Comitetul Ministrilor a fost chemat sa
"initieze, cⴠmai cur⮤ posibil, un studiu aprofundat al diferitelor posibilitati si optiuni vederea
asigurarii eficacitatii Curtii lumina noii situatii".
Perioada de tranzitie
Depinz⮤ de ratificarea de catre ansamblul statelor contractante, intrarea vigoare a
Protocolului nr. 11 a avut loc la 1 noiembrie 1998, la un an dupa depunerea pe l⮧a Consiliul
Europei a ultimului instrument de ratificare. Conceput ca o perioada pregatitoare, termenul
mentionat, de un an, a permis, re altele, alegerea judecatorilor. Acestia au avut o seri e de
reuniuni pentru a lua masurile organizatorice si procedurale necesare pentru functionarea
Curtii. Astfel, ei si-au ales presedintele, doi vicepresedinti (de asemenea presedinti de
sectiune), doi presedinti de sectiune, patru vicepresedinti de sectiune, un grefier si doi grefieri
adjuncti. Ei au redactat si un nou regulament.
Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului a eput sa functioneze la 1 noiembrie 1998, data
intrarii vigoare a Protocolului nr. 11. La 31 octombrie 1998, vechea Curte si-a etat
existenta. Totusi, conform Protocolului nr. 11, Comisia va continua timp de un an (p ⮡ la 31
octombrie 1999) sa instrumenteze cazurile declarate admisibile de catre ea inte de data
intrarii vigoare a Protocolului nr. 11.
Organizarea Curtii
Curtea Europeana a Drepturilor Omului,
instituita de Conventia amendata de
Protocolul nr. 11, se compune dintr-un numar
de judecatori egal cu acela al statelor
contractante. Compozitia Curtii numara 45 de
judecatori prezent. Nu exista nici o
restrictie ceea ce priveste numarul de
judecatori de aceeasi nationalitate.
Judecatorii sunt alesi de fiecare data pentru
sase ani, de catre Adunarea Parlamentara a
Consiliului Europei. Totusi, mandatul unei
jumatati din numarul judecatorilor alesi la
primele alegeri va expira dupa trei ani, astfel
ⴠreoirea mandatelor unei jumatati din
numarul judecatorilor sa se faca la fiecare trei ani.
Conform regulamentului sau, Curtea este formata din patru sectiuni, a caror compozitie, fixata
pe trei ani, trebuie sa fie echilibrata atⴠdin punct de vedere geografic, cⴠsi din punct de
vedere al reprezentarii pe sexe si tin⮤ seama de diferitele sisteme juridice existente statele
contractante. Fiecare sectiune este prezidata de un presedinte, doi dintre presedintii de
sectiune fiind acelasi timp vicepresedinti ai Curtii. Presedintii de sectiune sunt asistati si,
daca este cazul, sunt ocuiti de vicepresedintii de sectiune.
Comitete formate din trei judecatori sunt constituite pe o perioada de 12 luni, cadrul fiecarei
sectiuni. Acestea reprezinta un element important al noii structuri, ruc ⴠele efectueaza o
mare parte din munca de filtrare efectuata p⮡ acum de Comisie.
Camere din sapte membri sunt constituite cadrul fiecarei sectiuni, pe baza sistemului
rotatiei, presedintele de sectiune si judecatorul ales numele statului interesat particip⮤ de
drept. Atunci c⮤ judecatorul ales numele statului interesat nu este membru al sectiunii, el
participa calitate de membru de drept al camerei. Membrii sectiunii care nu sunt membri
plini ai Camerei iau parte ca membri supleanti.
Compusa din saptesprezece judecatori, Marea Camera este constituita pentru o durata de trei
ani. ή afara membrilor de drept ? presedintele, vicepresedintii si presedintii de sectiuni ? ea se
compune, dupa sistemul rotatiei, pornind de la doua grupe care alterneaza la fiecare noua luni
si a caror compozitiei se doreste echilibrata din punct de vedere geografic si tine seama de
diferitele sisteme juridice existente statele contractante.
Curtea dispune de o Grefa condusa de un grefier ales de plenul acesteia si plasat sub
autoritatea presedintelui Curtii. El este asistat de unul sau mai multi grefieri adjuncti alesi de
asemenea de plenul Curtii. Fiecare dintre cele patru sectiuni judiciare este asistata de un
grefier si un grefier adjunct.
Rolul grefei este acela de a asigura Curtii sprijinul juridic si administrativ exercitarea
functiunilor sale judiciare. Ea se compune din juristi, personal tehnic si administrativ si
traducatori.
1. Generalitati
Fiecare stat contractant (cerere statala) sau orice persoana particulara care se considera
victima violarii Conventiei (cerere individuala) poate adresa direct Curtii de la Strasbourg o
cerere invoc⮤ violarea de catre un stat contractant a unuia din drepturile garantate de
Conventie. O nota pentru rumarea petitionarilor si formulare de cerere pot fi obtinute de la
grefa.
Procedura fata noii Curti europene a drepturilor omului este adversativa si public a.
Audientele sunt publice, daca Camera/Marea Camera nu decide altfel din cauza unor
circumstante exceptionale. Memoriile si alte documente depuse la grefa Curtii de catre parti
sunt accesibile publicului.
Solicitantii individuali pot supune ei isi cererile, dar se recomanda reprezentarea de catre un
avocat si aceasta este chiar necesara pentru audieri sau dupa ce cererea a fost declarata
admisibila. Consiliul Europei a iintat un sistem de asistenta juridica pentru reclamantii care
nu au resurse suficiente.
Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza si engleza, dar cererile pot fi redactate una din
limbile oficiale ale statelor contractante. ήdata ce solicitarea a fost declarata admisibila,
trebuie utilizata una din limbile oficiale ale Curtii, daca presedintele Camerei/Marii Camere nu
autorizeaza folosirea continuare a limbii folosite cerere.
ή afara cazurilor care le sunt repartizate direct de raportori, camerele au cereri individuale
nedeclarate inadmisibile de comitetul celor trei membri, precum si cereri statale. Ele se
pronunta privinta admisibilitatii ca si a fondului cererilor, general prin decizii separate, dar
c⮤ este cazul, prin decizii unice.
Camerele pot oric⮤ sa renunte favoarea unei Mari Camere atunci c ⮤ un caz ridica o
problema grava de interpretare a Conventiei, sau daca solutionarea problemei poate conduce
la o contradictie cu hotarⲥa data anterior de Curte, cu conditia ca una din parti sa nu se opuna
termen de o luna de la data notificarii intentiei de renuntare a Camer ei.
Luate cu majoritate de voturi, hotarⲩle Camerei privind admisibilitatea trebuie sa fie motivate
si aduse la cunostinta publicului.
Presedintele Camerei poate, interesul unei bune administrari a dreptatii, sa invite sau sa
autorizeze orice stat contractant care nu este parte la procedura, sau orice persoana
interesata afara reclamantului, sa faca observatii scrise, sau, rejurari exceptionale, sa ia
parte la audiere. Un stat contractant al carui cetatean este petitionar caz poate interveni de
drept.
ή cursul procedurii referitoare la fond, tratative destinate heierii unei reglementari amiabile
pot fi duse prin intermediul grefierului. Aceste negocieri sunt confidentiale.
4. Hotarârile
Camerele iau hotarⲩ cu majoritate de voturi. Fiecare judecator care ia pa rte la examinarea
cazului are dreptul de a anexa hotarⲩi, fie opinia sa separata ? concordanta sau diferita - fie o
simpla declaratie de dezacord.
ή decurs de trei luni de la data pronuntarii hotar ⲩi unei camere, oricare parte poate solicita ca
afacerea sa fie deferita Marii Camere, daca ea ridica o problema grava referitoare la
interpretarea sau la aplicarea Conventiei sau a Protocoalelor sale, sau o problema grava cu
caracter general. Astfel de cereri sunt examinate de un colegiu de cinci judecatori ai Marii
Camere, compus din presedintele Curtii, presedintii sectiunilor, cu exceptia presedintelui
sectiunii de care apartine camera care a emis hotar ⲥa, si un alt judecator, ales, prin rotatie,
dintre judecatorii care nu au fost membrii camerei initiale.
Hotarⲥa Camerei devine definitiva la expirarea termenului de trei luni sau mai inte daca
partile declara ca nu au intentia de a face apel la Marea Camera sau daca colegiul de cinci
judecatori a respins asemenea cerere.
Daca colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta asupra cazului cu majoritate de
voturi sub forma unei hotarⲩ care este definitiva.
Toate hotarⲩle definitive ale Curtii sunt obligatorii pentru statele p Ⲣte cauza.
disparitii si asasinate;
tortura si rele tratamente pentru detinuti;
privarea arbitrara de libertate;
absenta accesului la un tribunal;
absenta unui proces echitabil într-un timp rezonabil;
ascultarea telefoanelor;
deportarea si extradarea;
discriminarea homosexualilor;
libertatea presei;
drepturile parintilor copiilor plasati în institutii;
ingerinte asupra dreptului la proprietate;
dezvoltarea partidelor politice.
5. Avizele consultative
Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa emita avize consultative asupra
problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale. Hotar ⲥa
Comitetului Ministrilor de a cere avizul Curtii este luata cu majoritate de voturi.
Cererile de avize consultative sunt examinate de Marea Camera, ale carei opinii sunt adoptate
cu majoritate de voturi. Fiecare judecator poate sa-i anexeze fie expozeul opiniei sale separate
? concordanta sau diferita ? fie o simpla declaratie de dezacord.
1. Pentru executarea mai eficace la nivel national se are vedere adoptarea de catre
Comitetul Ministrilor a trei recomandari privind formarea si educarea universitara, verificarea
compatibilitatii legislatiilor si practicii cu prevederile Conventiei europene a drepturilor omului
si ameliorarea recursurilor interne.
ANEXA I
Titlurile articolelor Conventiei europene a drepturilor omului introduse de Protocolul nr. 11
Protocolul nr. 1
Articolul 1: Protectia proprietatii
Articolul 2: Dreptul la educatie
Articolul 3: Dreptul la alegeri libere
Protocolul nr. 4
Articolul 1: Interzicerea detentiei pentru datorie
Articolul 2: Libertatea de circulatie
Articolul 3: Interzicerea expulzarii nationalilor
Articolul 4: Interzicerea expulzarilor colective ale strainilor
Protocolul nr. 6
Articolul 1: Abolirea pedepsei cu moartea
Protocolul nr. 7
Articolul 1: Garantii procedurale în caz de expulzare a strainilor
Articolul 2: Dreptul la dublu grad de jurisdictie în probleme penale
Articolul 3: Dreptul la indemnizatie în caz de eroare juridica
Articolul 4: Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori
Articolul 5: Egalitatea între soti.