Masurarea functiilor vitale

Pulsoximetria este o metodă noninvazivă pentru monitorizarea

saturației de oxigen a hemoglobinei din sângele a unei persoane (SO2).
Deși valoarea de saturație periferică de oxigen (SpO2) nu este
întotdeauna identică cu valoarea saturației de oxigen arterial
(gazometrie SaO2) din analiza gazelor arteriale, cele două sunt destul
de bine corelate, astfel încât metoda de pulsoximetrie este:
 sigură, simplă,
 convenabilă,
 neinvazivă,
 ieftină,
 valoroasă pentru uz clinic

Oxigenul intră în plămâni și apoi este transmis în sânge. Sângele

transportă oxigenul la diferitele organe din corpul nostru. Principalul
mod în care oxigenul este transportat în sângele nostru este prin
intermediul hemoglobinei. Saturația de oxigen indică procentul din
hemoglobina totală care transportă oxigen.Saturația în oxigen a
hemoglobinei (SpO2), dă informații despre procesul
de respirație (dacă este eficientă) și dacă gazele sunt schimbate în mod
normal.

EKG (elektrocardiografie) sau ECG (electrocardiograma) este o

metodă neinvazită de monitorizare și înregistrare a semnalelor electrice
ale inimii. Prin EKG se înregistrarează activitatea electrică a fibrelor
musculare ale inimii. ECG reprezintă o investigaţie de bază pentru orice
pacient care se adresează medicului sau pentru screening-ul stării de
sănătate şi oferă informaţii valoroase despre funcționarea inimii.

Tensiunea arterială reprezinta presiunea exercitata de sânge

asupra peretilor arteriali.Scopul evaluarea functiei
~1~
cardiovasculare.Valorile normale ale presiunii arteriale sunt pana la
139/89 mmHg.

Măsurarea respirației poate fi un indiciu pentru stabilirea

diagnosticului, urmarirea evolutiei bolii, prevenirea sau identificarea
complicatiilor, dar si prognosticul bolii.Respirația reprezintă functia
organismului prin care se aduce aportul de oxigen necesar proceselor
vitale, în paralel cu eliminarea dioxidului de carbon.

Măsurarea pulsului. Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a

arterelor pe un plan dur si estesincrona cu sistola ventriculara.
Scopul este de masurare a functiei cardiovasculare.

Măsurarea temperaturii Mentinerea temperaturii in limite

normale este o necesitate a organismului de a pastra constant
echilibrul dintre termogeneza si termoliza.

~2~
 Scala Glasgow
Scala Glasgow are scopul de a evalua starea de conștiență a unei
persoane. În funcție de scor se poate determina gradul de comă sau de
conștiență a unei persoane cu afectare cerebrală.

Scorul Glasgow (scala Glasgow) a fost inițial folosit doar pentru

a evalua starea medicală a unei persoane cu traumatism cerebral, însă în
prezent este folosit de toate serviciile medicale de urgență, de către
asistente medicale și medici.

Scala este alcătuită din trei teste:

Răspunsul ocular, verbal și motor. Sunt luate în calcul cele trei valori
separate, precum și suma acestora. Cel mai mic scor posibil este
reprezentat de 1 (gradat 1 în fiecare element), iar totalul de 3 al acestora
reprezintă comă profundă sau moarte. Cel mai mare scor este de 15,
rezultat pe care îl va obține o persoana trează și conștientă.

Calcularea scorului Glasgow

DESCHIDEREA OCHILOR
4 puncte. deschidere spontană a ochilor
3 puncte. ochii se deschid ca răspuns cerere (sunete)
2 puncte. ochii se deschid ca răspuns la un stimul dureros
(strângerea mușchiului trapez – umărul pacientului, frecarea sternului)
1 punct. Absent

RĂSPUNS VERBAL
5 puncte. orientat – persoana răspunde coerent și cu sens la
întrebări cu privire la nume, vârstă, unde se află și de ce, anul, luna,
localizarea în timp și spațiu.
4 puncte. confuz, dezorientat – persoana răspune la întrebări
coerent, dar este dezorientată și confuză.
3 puncte. cuvinte fără sens – persoana vorbește cuvinte, nu
propoziții sau fraze, nu face conversație și nu are sens.

~3~
 2 puncte. zgomote – persoana scoate zgomote, nu vorbește, nu
articulează cuvinte.
1 punct. absent – fără niciun fel de răspuns verbal

RĂSPUNS MOTOR
6 puncte. persoana îndeplinește lucrurile care i se cer
5 puncte. localizează durerea, are o reacţie de apărare la durere
4 puncte. retrage la durere
3 puncte. decorticare – flexie la durere
2 puncte. decerebrare – extensie la durere
1 punct. Absent

Interpretarea scorului total este:

 13-15 - leziune craniana minoră (letargie, somnolență);

 9-12 leziune craniană moderată (sedare, amorțire);
 3-8 leziune craniană severă (comă).
 GCS: 8 = comă grad I (vigilă)
 GCS: 7-6 = comă grad II (propriu-zisă)
 GCS: 5-4 = comă grad III (carrus)
 GCS: 3 = comă grad IV (depășită)

EVALUAREA PACIENTULUI CRITIC.

~4~
 STOPUL CARDIORESPIRATOR.
SUPORTUL VITAL DE BAZA SI SUPORTUL VITAL AVANSAT
AL STOPULUI CARDIORESPIRATOR.

METODE DE RESUSCITARE CARDIORESPIRATORIE (RCR)

Se cunoaste ca evolutia de la oprirea cardio-respiratorie la moartea biologica depinde de

3 factori:
- natura bolii ce a cauzat stopul cardiorespirator
- momentul inceperii resuscitarii cardiorespiratorii
- mecanismul de producere a opririi cardiace (aritmic/nonaritmic), responsivitatea la
defibrilare.
Se evidentiaza rolul inceperii cat mai precoce a RCR la bolnavul in stop CR, deziderat
usor de obtinut pentru pacientii din spital, dar mai dificil de atins la cei la care stopul CR s-a
produs in afara spitalului. Daca in prespital se poate interveni mai putin/deloc asupra primului
factor (natura bolii ce determina stopul CR), ceilalti doi factori (momentul inceperii RCR si
suportul vital de baza si mecanismul de producere a oprii cardiace - ACLS) pot fi influentati.
Conceptul de Lant al supravietuirii definit de Consiliul European de Resuscitare, consta
intr-o succesiune de 4 verigi strans legate intre ele si care, indeplinite corect si la timp, cresc
sansele resuscitarii unui pacient cu stop CR produs in afara spitalului.
Acest lant al supravietuirii include:
- accesul rapid
- suport vital de baza precoce
- defibrilare precoce
- suport vital avansat precoce

~5~
Accesul rapid
Se refera la promptitudinea declansarii sistemul de urgenta de catre populatie in cazul
unui stop CR. Acesta trebuie sa fie rapid, usor de realizat si neconditionat (apel gratuit).
Obiectivul serviciului de medicina de urgenta consta in crearea unui dispecerat integrat, unde
apeland un numar unic 112 (ambulanta, pompieri, politie, aparare civila), apelul este dirijat
adecvat de un operator specializat.
Aceasta veriga a lantului supravietuirii presupune si recunoastarea tipurilor de urgente ce
beneficiaza de suport vital de baza: stopul cardiorespirator, stopul respirator, obstructia acuta a
caii aeriene superioare cu corp strain, infarctul miocardic acut, accidentul vascular cerebral.

Suportul vital de baza rapid – BLS

Suportul vital de baza aplicat cat mai precoce (ventilatie gura la gura, compresii toracice
externe) a crescut sansele de reusita a defibrilarii si de supravietuire fara sechele neurologice a
bolnavului cu stop cardiorespirator produs in afara spitalului. In cazul stopului cardiorespirator
produs in spital, BLS trebuie inceput imediat dar nu trebuie sa intarzie defibrilarea bolnavilor
aflati in FiV, TV.

Defibrilarea precoce - DF
S-a impus ca o necesitate in abordarea stopului cardiorespirator, datorita incidentei mari a
FiV la adultul in stop. In stopul CR produs in afara spitalului ideal este ca socul electric extern sa
fie aplicat in primele 5 min de la alertarea echipei medicale de urgenta. In multe zone acest
deziderat impune introducerea unor defibrilatoare automate externe. O defibrilare imediata (mai
rapida de 1 minut de la stopul cardiac prin FiV) are sanse de reusita in 85% din cazuri, in timp ce
intarzierea DF duce la instalarea unei FiV cu unde mici, mai putin responsiva la defibrilare si
apoi la asistolie. In stopul CR produs in spital prin FiV, TV fara puls – defibrilarea externa
trebuie aplicata imediat.

~6~
Suport vital avansat rapid (precoce)
Trebuie realizat cat mai precoce, timpul optim de sosire a echipei de terapie intensiva la
aceste cazuri nedepasind 7-8 minute. In multe situatii dupa defibrilare se obtine un ritm cardiac,
dar acesta nu poate sustine o activitate circulatorie adecvata. De aceea, medicamentele si
tehnicile de terapie intensiva sunt esentiale pentru sustinerea functiilor vitale si pentru cresterea
sanselor de supravietuire pe termen lung.

II. 1 Suportul vital de baza- introducere

Suportul vital de baza (basic life support – BLS) este definit ca un ansamblu de masuri
de resuscitare efectuate asupra unui pacient aflat in stop cardiorespirator, fara a se utiliza
echipamente specifice. In ultimii ani exista tendinta de a introduce in BLS defibrilarea automata
cu defibrilator automat extern si adjuvantii de cale aeriana (pipa Guedel), dar acest lucru nu este
inca posibil pe scara larga, ci doar in tarile dezvoltate economic.
Suportul vital de baza are urmatoarele obiective:
- recunoasterea prompta a stopului cardiorespirator, a stopului respirator
- recunoasterea prompta a IMA-infarctului miocardic acut, AVC- accidentului vascular
cerebral, in scopul prevenirii instalarii stopului cardiorespirator
- asigurarea ventilatiei la bolnavul in stop respirator
- asigurarea ventilatiei si compresiunilor toracice la bolnavul in stop cardiorespirator
- efectuarea defibrilarii la cei in FiV/TV cu ajutorului defibrilatorului automat
- recunoasterea si tratamentul obstructiei acute de cale aeriana superioara prin corp
strain
Secventele de aplicare a suportului vital de baza tin seama, dupa evaluarea starii de
constienta, de ABC-ul resuscitarii: A- airway (cale aeriana), B – breathing (respiratie), C-
circulation (circulatie).

Secventele aplicarii suportului vital de baza sunt:

A. evaluarea primara
B. asigurarea libertatii cailor aeriene

~7~
C. compresiile toracice +- respiratii artificiale

A. Evaluarea primara trebuie sa dureze maxim 30 secunde si presupune:

A.1 siguranta victimei si a salvatorului
A.2 evaluarea starii de constienta
A.3 verificarea permeabilitatii cailor aeriene
A.4 evaluarea respiratiei

A.1. Siguranta victimei si a salvatorului

Frecvent echipa medicala ce lucreza in prespital se confrunta cu situatii speciale
periculoase: incendii, risc de explozie, de prabusire a unor cladiri, de electrocutie, de inec, mediu
toxic, trafic intens. Echipa de salvare nu va intra in acest mediu ostil decat dupa luarea unor
masuri de securitate si numai precedata de echipele speciale (pompieri, politie). Victima va fi
scoasa cat mai repede din acest mediu pentru a nu aparea noi leziuni.

A.2. Evaluarea starii de constienta

Dupa ce s-a asigurat protectia necesara, se verifica starea de constienta a victimei,
scuturand-o usor de umeri si punandu-i o intrebare simpla cu voce tare. (Ex. Cum va numiti, ce
s-a intamplat?) Daca pacientul este victima unei traume, se incearca sa nu se mobilizeze capul si
coloana cervicala. Dupa aceasta evaluare sumara putem stabili daca victima este inconstienta sau
raspunde verbal sau prin miscari.

A.3. Deschiderea cailor aeriene si asigurarea permeabilitatii caii aeriene superioare-CAS

Se face folosind 3 manevre (tripla manevra Saffar):
- hiperextensia capului
- deplasarea anterioara a mandibulei (subluxatia mandibulei si ridicarea acesteia)
- ridicarea barbiei si deschiderea gurii.
Se va indeparta manual orice cauza vizibila de obstructie a CAS (dinti rupti, corpi straini in
cavitatea bucala, proteza dentara), protejandu-va cu manusi!
Daca suspicionati o leziune de coloana cervicala, nu se aplica tripla manevra Saffar, ci doar
subluxatia mandibulei, cu mentinerea capului si gatului in ax.

~8~
A.4 . Evaluarea respiratiei
Mentinand caile aeriene libere, se verifica respiratia timp de maxim 10 secunde:
salvatorul asezat in genunchi lateral de victima la nivelul umerilor acesteia, va apropia obrazul
de gura si nasul victimei cu privirea orientata spre toracele ei, si va incerca sa: asculte zgomotele
respiratorii, sa simta jetul de aer expirat, sa vada miscarile cutiei toracice.
Aceasta evaluare primara care dureaza 30 secunde, identifica rapid elementele cu
risc vital imediat care necesita tratament prompt.
In urma evaluarii primare, putem fi in una din urmatoarele situatii (fiecare necesitand o
abordare diferita):
1. pacient responsiv, constient
2. pacient ce nu raspunde la stimulare externa, dar dupa deschiderea CAS respira spontan
(alterare a starii de constienta - coma)
3. pacient inconstient care dupa deschiderea cailor aeriene superioare, nu respira (se incep
manevrele de resuscitare)

Siguranţa salvatorului şi a victimei

Reactioneaza la
stimuli externi
~9~
 Da Nu

Evaluare leziuni * STRIGĂ DUPĂ AJUTOR

Diagnostic * ELIBEREAZĂ CĂILE AERIENE
Prim ajutor * VERIFICĂ RESPIRAŢIA

Respiră NU RESPIRĂ
Poziţie de siguranţă - SOLICITĂ AJUTOR CALIFICAT
Sună la 112 - ÎNCEPE RCR DE BAZĂ:
Reevaluează victima -compresiuni toracice
+
- ventilaţie artificială
- raport CT:V = 30:2
REEVALUAREA VICTIMEI

TEHNICA BLS
A = AIRWAY = cale aeriana libera
Metode manuale de deschidere a cailor aeriene:
- hiperextensia capului si ridicarea barbiei: plasand palma stanga pe fruntea victimei se
imprima o miscare de extensie a capului, ridicand in acelasi timp barbia cu 2 degete ale mainii
drepte plasate pe menton
- subluxatia anterioara a mandibulei: plasam palmele lateral pe capul victimei si
tractionam mandibula spre anterior la nivelul unghiului mandibulei (plasam mediusul pe ramura
verticala a mandibulei si impingem spre anterior, deschizand in acelasi timp gura cu ajutorul
policelor )
B = BREATHING = respiratie, ventilatie
Tehnica respiratiei artificiale gura la gura
- victima este in decubit dorsal pe un plan dur

~ 10 ~
- se mentine calea aeriana libera prin hiperextensia capului si ridicarea barbiei
- se penseaza narinele victimei
- salvatorul inspira profund si aplica etans gura sa pe cea a victimei
- se insufla progresiv timp de cca 2 secunde o cantitate de aer suficienta pentru expansionarea
cutiei toracice
- dupa terminarea insuflatiei, salvatorul va ridica gura de pe gura victimei, asteapta expirul pasiv
al acestuia (4 sec), apoi mai repeta o insuflatie.
N.B.: - insuflatia se face lent, in 2 secunde;
- nu vom introduce volume mari de aer/insuflatie, deoarece aerul va destinde stomacul
si creste riscul de regurgitare si aspirare a lichidului gastric in plamani;
- fiecare insuflatie trebuie sa determine o ridicare clara a cutiei toracice (un volum
Tidal ~10 ml/kg la un adult sau ~ 700 – 1000 ml/insuflatie);
- dupa insuflatie, salvatorul va astepta sa se produca pasiv expirul (2 – 4 sec.). deci vor
fi efectuate aprox. 10 insuflatii in 40 – 60 secunde.

C = CIRCULATIE

Tehnica de efectuare a compresiilor toracice externe

- locul unde se executa compresia toracica: urmarim cu 2 degete rebordul costal pana la
apendicele xifoid. Se aseaza 2 degete deasupra unghiului xifoidian, pe apendicele xifoid, iar
podul celeilalte palme se aseaza deasupra celor 2 degete, mediosternal. Pentru usurarea
identificarii locului corect de plasare a podului palmei, protocoalele de resuscitare din 2005
utilizeaza formula “mijlocul toracelui” – adica jumatatea distantei dintre furculita sternala si
apendicele xifoid.
- a doua mana se aseaza peste prima, cu degetele incrucisate si ridicate de pe torace,
- linia umerilor salvatorului este aceeasi cu linia mediosternala a victimei
- nu se indoaie coatele
- executam in serie 30 compresii toracice, urmate de 2 insuflatii
- daca nu se executa insuflatii, frecventa compresiilor toracice este de 100 compresii /min cu o
depresie a toracelui de 4-5 cm
- compresiunea trebuie sa fie ferma, controlata si aplicata vertical
- nu se ridica palmele de pe stern in timpul masajului cardiac extern

~ 11 ~
- sansele de a reapare activitatea cardiaca eficienta doar cu BLS fara defibrilare si ACLS, sunt
extrem de reduse, de aceea NU vom pierde timpul cautand pulsul carotidian. Doar daca victima
are respiratie spontana sau se misca vom evalua semnele circulatorii din nou
-daca se efectueaza atat compresii toracice, cat si respiratii artificiale, intotdeauna se incepe cu
compresiile toracice, cu un raport compresii : ventilatii = 30 : 2
- prezenta midriazei pupilare, considerat in trecut ca semn al opririi cardiace, al esecului
sustinerii circulatiei in timpul resuscitarii sau semn de leziune cerebrala ireversibila, NU
TREBUIE sa influenteze deciziile si managementul inainte, in timpul si dupa resuscitarea
cardiopulmonara.

Variatii in tehnicile de BLS

Resuscitarea CR efectuata de 2 salvatori:
- indiferent daca RCR este efectuata de o persoana sau de 2 persoane, raportul
ventilatii/compresii toracice/ventilatii este 30 : 2
- cand sunt 2 salvatori exista unele particularitati:
a) o persoana va incepe BLS iar cealalta va merge sa solicite ajutor calificat (112)
b) este preferabil ca cei 2 salvatori sa stea de o parte si de alta a victimei
c) raportul CT : V este 30 : 2 si se va numara cu voce tare ( si 1, si 2, si 3...)
d) se vor mentine deschise tot timpul caile aeriene
e) daca cel care executa compresii toracice a obosit, schimbarea pozitiei salvatorilor se
va face rapid, cu cea mai mica intarziere posibila

Ventilatia gura la nas

- se poate face in urmatoarele cazuri :
- nu poate fi deschisa gura
- nu se poate realiza etanseitatea gurii (arsuri, plagi)
- in accidentele de submersie
- salvatorul va inchide gura victimei, aplica gura sa etans pe nasul victimei si executa
insuflatia. Expirul este pasiv.

Resuscitarea CR numai prin compresii toracice

~ 12 ~
 Deoarece o serie de persoane din afara celor pregatiti special pentru RCR nu pot efectua
respiratia gura la gura, s-a considerat ca o RCR numai prin compresii toracice este mai buna
decat absenta RCR in intregime. Persoanele care nu pot/nu doresc sa efectueze unui adult in stop
CR respiratia gura la gura, vor face doar masajul cardiac extern. MCE combinat cu extensia
capului pentru deschiderea CA va asigura o oarecare ventilatie pacientului. De asemenea
persoanele neantrenate pot fi indrumate telefonic de catre dispecerul Ambulantei pentru a efectua
doar MCE.

La bolnavii cu stop cardiorespirator si suspiciune de leziune a coloanei vertebrale

cervicale, NU se vor utiliza pentru deschiderea cailor aeriene manevrele de: hiperextensie a
capului si ridicarea barbiei. Este permisa subluxatia mandibulei, gest efectuat preferabil de catre
persoane calificate, concomitent cu mentinerea in ax a coloanei cervicale.

METODE DE ASIGURARE A PERMEABILITATII CAILOR AERIENE

SI A VENTILATIEI LA PACIENTUL CRITIC

Asigurarea permeabilitatii cailor aeriene se ealizeaza prin:

A. Metode manuale (tripla manevra Saffar)
B. Adjuvanti ai cailor aeriene
C. Tehnici avansate de mentinere a caii aeriene
D. Metode chirurgicale

A. Metodele manuale - trebuie cunoscute si executate corect de catre toate asistentele medicale,
de catre ambulantieri, pompieri,etc.
Ele includ: A1 extensia capului
A2 ridicarea barbiei
A3 subluxatia mandibulei
A4 extragerea manuala a unor eventuali corpi straini solizi, curatarea manuala a
secretiilor din cavitatea bucala

~ 13 ~
 Cauza cea mai frecventa de obstructie a cailor aeriene este caderea posterioara a bazei
limbii la pacientul inconstient, de aceea vom incepe intotdeauna cu manevrele de extensie a
capului, ridicarea barbiei, subluxatia mandibulei. Alte cauze de obstructie a cailor aeriene sunt
reprezentate de: corpi straini solizi, vomismente, secretii, sange,etc.
Metodele manuale de deschidere a cailor aeriene:
- hiperextensia capului si ridicarea barbiei: plasand palma stanga pe fruntea victimei se
imprima o miscare de extensie a capului, ridicand in acelasi timp barbia cu 2 degete ale mainii
drepte plasate pe menton
- subluxatia anterioara a mandibulei: plasam palmele lateral pe capul victimei si
tractionam mandibula spre anterior la nivelul unghiului mandibulei (plasam mediusul pe ramura
verticala a mandibulei si impingem spre anterior, deschizand in acelasi timp gura cu ajutorul
policelor )

B. Adjuvantii caii aeriene sunt reprezentati de:

a) aspiratia caii aeriene superioare (cavitatii bucale)
b) pensa Magill
c) canula orofaringiana (pipa Guedel)
d) canula (sonda) nazofaringiana

a. Aspiratia caii aeriene superioare

Necesita: - aspirator (electric/ de picior)
- sonda Yankauer , rigida, de diametru mare
-la sonda Yankauer se poate atasa o sonda moale de aspiratie care sa permita
aspiratia pe pipa Guedel

Tehnica :
-se incepe de la comisuri spre mijlocul cavitatii bucale
-se face rapid
-nu se insista foarte mult mai ales la pacientul semiconstient - risc de a produce varsaturi

~ 14 ~
 Aspiratia se face imediat dupa deschiderea manuala a caii aeriene si obligatoriu inainte de
plasarea oricarui echipament necesar permeabilitatii cailor aeriene (pipa Guedel, masca
laringiana, IOT, etc). Trebuie urmata de administrare de O2.

b. Pensa Magill –este o pensa curbata destinata extragerii corpilor straini solizi din caile
aeriene superioare.

c. Canula orofaringiana = pipa Guedel are rolul de a mentine permeabilitatea caii aeriene
obtinuta prin tripla manevra Saffar (mentine limba in pozitie corecta, permitind ventilatia la
pacientul inconstient). Este un tub de plastic, curb, rigid cu un orificiu central ce permite trecerea
aerului dar si aspiratia. Este de marimi diferite - numerele 2-3-4 sunt cele mai utilizare la adult.
Alegerea dimensiunii corecte a pipei Guedel se face masurind distanta de la comisura
bucala la unghiul mandibulei.
Tehnica:
-se deschide gura victimei, se curata cavitatea bucala manual/aspiratie
-se introduce pipa Guedel cu concavitatea in sus pana cand atingem palatul dur cu varful pipei.
Apoi rasucim pipa cu 180° astfel incat concavitatea sa fie orientata in jos si canula sa se muleze
pe relieful limbii. Zona colorata mai rigida a pipei trebuie sa fie intre arcadele dentare.
- plasarea ei poate fi urmata de aspiratie cu sonda moale adaptata la Yaunkuer si de administrare
de O2 pe masca faciala.
-deoarece nu protejeaza impotriva riscului de aspiratie traheobronsica, pacientii inconstienti vor
fi plasati in pozitie laterala de siguranta

d. Canula (sonda) nazofaringiana

Indicatii de utilizare
-sunt tolerate mai bine decit pipa Guedel la bolnavii cu stare de constienta alterata dar GCS > 8
- la bolnavii cu trismus, cu maxilare inclestate

Contraindicatii:

~ 15 ~
 - bolnavi cu traumatisme craniene si suspiciune de fractura de baza de craniu (risc de
leziune cerebrala prin patrunderea sondei in neurocraniu)
- bolnavi cu sindroame hemoragipare
- traumatisme faciale grave cu deschiderea sinusurilor fetei
Diametrul sondei trebuie sa fie aproximativ egal cu diametrul degetului mic al pacientului
iar lungimea ei este egala cu distanta de la tragus la peretele lateral al narinei.

Tehnica de insertie
- se verifica permeabilitatea narinei drepte
- se lubrifiaza extremitatea distala a sondei
- se insera sonda cu extremitatea rotunda, vertical de-a lungul cavitatii nazale imprimand
o usoara miscare de rotatie
- daca intampina rezistenta se scoate sonda si se repeta manevra pe narina stanga
- varful rotunjit al sondei trebuie sa ajunga in orofaringe, in spatele limbii

Pe ambele cai (sonda nazofaringiana sau pipa Guedel) se poate administra oxigen.
- pe masca faciala
- pe sonda nazofaringiana
Deoarece nici una din cele doua metode nu protejeaza impotriva riscului de aspiratie, a
varsaturilor in caile aeriene, dupa plasarea lor si administrarea de oxigen, se va pune pacientul in
pozitie laterala de siguranta.

C. Metode avansate de mentinere a caii aeriene superioare

Sunt reprezentate de:
i. Masca laringiana
ii. Combitube- ul
iii. Intubatia orotraheala
i. Masca laringiana este formata dintr-un tub marginit la un capat de un balon gonflabil de
forma eliptica, ce astupa etans glota. Ventilatia prin masca laringiana este mai eficienta si mai
usor de efectuat decat ventilatia cu sistem balon-valva-masca. Cu toate ca utilizarea ei nu
garanteaza protectia 100% a cailor aeriene, aspiratia pulmonara se intalneste foarte rar.

~ 16 ~
Tehnica de utilizare a mastii laringiene
Se alege marimea mastii in funtie de talia pacientului. Se dezumfla complet balonasul şi
se lubrefiază fata exterioara a acestuia (cea care nu in contact cu laringele).
Pacientul trebuie sa fie in pozitie de decubit dorsal cu capul si gatul in acelasi ax. Ideal,
gatul trebuie usor flectat si capul in extensie.
Tinandu-se tubul mastii ca pe un creion, acesta este introdus in gura pacientului cu fata
capatului distal orientata catre dinti. Varful este impins cu fata superioara aplicata pe palat pana
ce ajunge la peretele faringian posterior. Apoi masca este presata in spate si in jos pana ce este
intampinata o rezistenta datorata peretelui posterior al hipofaringelui.
Se conecteaza o seringa la balonas si se umfla cu o cantitate 20-30-40 ml conform
inscriptionarii.
Confirmarea pozitionarii corecte a mastii laringiene se face prin auscultarea pulmonara in
timpul ventilatiei si observarea miscarilor bilaterale ale peretilor toracici.
Pe langa masca laringiana se insera si o sonda/canula orofaringiana pentru a proteja
masca.
Avantaje
- Se introduce repede si usor
- Marimi variate
- Ventilatie mai eficienta decat cu masca faciala
- Se evita laringoscopia

Dezavantaje
- Nu prezinta garantie absoluta impotriva aspiratiei
- Nu se recomanda in cazul in care este nevoie de o presiune foarte puternica
- Caile aeriene nu pot fi aspirate

~ 17 ~
ii. Combitube-ul
Este cel mai utilizat in Europa continentala comparativ cu Marea Britanie. Combitubul
este un tub cu lumen dublu cu mod de insertie orb si care asigura ventilatia fie ca varful lui a
ajuns in trahee, fie in esofag.
Tehnica de insertie
Se aseaza pacientul in decubit dorsal cu capul si gatul in pozitie normala. Se deschide
gura pacientului si se mentine mandibula ridicata (de catre un ajutor.)
Se unge tubul cu un unguent de uz medical si se introduce orb deasupra limbii pana ce
linia neagra de marcaj ajunge la nivelul dintilor. Poate fi intalnita o rezistenta cand tubul ajunge
in hipofaringe si trece apoi de glota.
Balonasul mare proximal este umflat cu aproximativ 100 ml aer.
Se aplica ventilatia mai intai prin tubul esofagian, in timp ce se observa miscarile
toracice, se ausculta ambele hemitorace anterior, sau se observa distensia abdominala.
Daca nu se ausculta zgomote respiratorii, se ventileaza pe capatul traheal, controlandu-se
de asemenea eficienta ventilatiei prin auscultatie si observatie.
Daca nu se obtine o ventilatie eficienta din nici una din aceste doua variante, se scoate
tubul si se incearca alte metode alternative de asigurare a permeabilitatii cailor aeriene.
Avantaje
- Se introduce repede si usor
- Se evita laringoscopia
- Protejeaza impotriva aspiratiei
-Se poate folosi daca este nevoie de presiuni mari

Dezavantaje
- Exista doar doua marimi
- Pericol de ventilatie prin lumen gresit
- Pericol de distrugere a balonaselor la introducere

~ 18 ~
- Trauma la introducere
- De unică folosinta

iii. Intubatia orotraheala

Este considerata cea mai buna metoda de asigurare si mentinere a permeabilitatii cailor
aeriene. Este recomandata atunci cand exista personal instruit sa practice aceasta metoda. Este
considerata superioara altor metode, datorita capacitatii acesteia de a mentine permeabilitatea si a
permite aspirarea acestora. Ventilatia prin tub se face fara pierderi, chiar atunci cand rezistenta
cailor aeriene este crescuta (edem pulmonar acut, bronhospasm). De asemenea, prin sonda
trahela se pot administra medicamente.

Tehnica IOT
- intubarea nu trebuie sa dureze mai mult de 30 secunde si trebuie precedata de
ventilatie cu oxigen in concentratie cat mai mare, cel putin 15 secunde.

~ 19 ~
 - Atunci cand este posibil, trebuie efectuata hiperextensia capului (atentie la
posibilitatea unei fracturi vertebrale cervical, caz in care se mentine alinierea in ax a
capului si gatului de catre un ajutor)
- Se deschide gura pacientului cu mana dreapta in timp de mana stanga se tine
laringoscopul, facandu-se o inspectie rapida a cavitatii bucale pentru detectarea unor
proteze sau dinti rupti. Se aspira daca este necesar si se inlatura proteza.
- Se introduce laringoscopul pe partea dreapta a limbii, se incarca limba si se
tractioneaza spre partea stanga pt a vizualiza epiglota. .
- Se pozitioneaza varful lamei in santul gloso-epiglotic si se ridica baza limbii. Aceasta
produce ridicarea epiglotei si permite vizualizarea corzilor vocale.
- Intrarea in laringe este de forma triunghiulara. Sonda se introduce numai daca se
vizualizeaza intrarea in laringe. Introducerea sondei se face de-a lungul partii drepte a
gurii, urmarind-o pana cand balonasul a ajuns imediat sub corzile vocale
- Dupa introducerea reusita a sondei in laringe, se umfla balonasul de fixare si se
conecteaza capatul exterior al acesteia la un dispozitiv de ventilatie (balon, ventilator)
- Controlul pozitiei sondei se face prin privirea si auscultarea ambelor hemitorace.
- Fixarea sondei se face cu leucoplast sau bandaj

Avantaje
- Protejeaza caile aeriene impotriva aspiratiei
- Faciliteaza ventilatia si oxigenarea
- Permite aspiratia secretiilor din caile aeriene inferioare
- Asigura o cale de administrare a medicamentelor resuscitarii cardio-pulmonare
- Previne distensia gastrica datorata ventilatiei
- Protejeaza caile aeriene impotriva edemului si compresiei

Dezavantaje
-Necesita instruire speciala si experienta
- Poate agrava obstrucţia aeriana preexistenta (ex. epiglotita)

~ 20 ~
- Poate determina leziuni locale (dinti, limba, palat moale şi dur, corzi vocale)
- Potential de exacerbare a unei leziuni de coloana cervicala
- Intubatia gresita in esofag, cu risc de varsatura prin distensie gastrica
-Ventilarea unui singur plaman prin introducerea prea adanca a sondei

La solicitarea medicului in timpul IOT, asistenta medicala va efectua manevra Selick

(compresia cricoidiana).
Rolul manevrei Selick:
- previne regurgitarea continutului gastric si aspiratia traheobronsica in timpul IOT
- aduce glota mai bine in campul vizual al celui care efectueaza IOT
Tehnica manevrei Selick:
- se identifica cartilajul cricoid imediat sub marul lui Adam (cartilajul tiroid)
- se aplica presiunea anteroposterior deplasand cartilajul cricoid inapoi si presand astfel esofagul
de vertebra C6
- presiunea se mentine pana cand sonda de IOT a depasit corzile vocale si balonasul a fost umflat
- medicul care intubeaza are controlul acestei manevre (indica cand sa inceapa presiunea si cand
trebuie intrerupta)
Atentie: executata incorect ingreuneaza IOT!

D. Metode chirurgicale de asigurare a caii aeriene

La pacientii la care calea aeriana permeabila si ventilatia nu au putut fi asigurate prin
metode anterioare, vom incerca rezolvarea chirurgicala.
Traheostomia NU este indicata in urgenta (necesita timp, abilitati chirurgicale,
echipament specific, este extreme de sageranda).
Alternative:
- acul de cricotirotomie – plasarea unui ac gros (14 sau mai mare) in
membrana cricotiroidiana
- cricotirotomia chirurgicala

Administrarea oxigenului se face in urgenta la toti pacientii hipoxici.

Sunt necesare in acest scop:

~ 21 ~
- surse de oxigen (statie centrala, butelii de oxigen)
- sisteme de administrare a oxigenului
- administrare pe cateter nazal
- masca faciala simpla de administrare a oxigenului – din plastic cu un relief ce
corespunde celui al fetei; se muleaza la nivelul nasului cu ajutorul unei benzi de metal
- se administreaza in flux de aproximativ 5l/min O2 realizand o concentratie a O2 de 35-
50% in aerul inspirat
- masca faciala cu balon rezervor – furnizeaza o concentratie mai mare de O2 (> de 50%)
la un flux de oxigen redus
- se poate administra O2 si pe acul de cricotirotomie
- pe masca laringiana,combitube pe sonda de IOT se administreaza concentratii mari de
O2
- exista si sisteme de administrare a O2 cu flux rapid
- masca Venturi
- masca cu aerosol
- cortul de oxigen

SUPORTUL VITAL AVANSAT

~ 22 ~
 Suportul vital avansat include tehnici ce se adreseaza mecanismului opririi cardiace
(defibrilare manuala/ tehnici avansate de suport a caii aeriene si a ventilatiei, medicatia
resuscitarii).
Mecanismele stopului cardiac sunt :
 socabile (FiV si TV fara puls)
 nesocabile (asistola si activitatea electrica fara puls= AEP= DEM)
Protocoalele de resuscitare sunt diferite in functie de mecanismul opririi cardiace.
Daca in FIV / TV fara puls este necesara defibrilarea imediata, in cazul mecanismelor nonFiV /
nonTV defibrilarea nu este necesara. Cu exceptia acestei diferente, secventele ulterioare ce
succed suportul vital de baza sunt comune tuturor cauzelor de stop cardiac si includ: verificarea
pozitiei electrozilor, suport avansat al caii aeriene si ventilatiei, acces intravenos, administrarea
de adrenalina 1 mg la fiecare 3-5 minute, administrarea altor droguri specifice necesare
suportului vital avansat, identificarea si corectarea cauzelor potential reversibile de oprire
cardiaca.

Cauze potential reversibile de stop cardiac:

4H

~ 23 ~
Hipovolemie – apare de regula din cauza unei hemoragii; daca identificati sursa, faceti
hemostaza, concomitent cu reumplere volemica cu cristaloide si coloide
Hipoxie – asigurati calea aeriana prin intubatie corecta si administrare de oxigen pe sonda
Hipotermie – dezbracati pacientul de hainele ude/reci, stergeti-l, incalziti-l
Hiperkaliemie, hipokaliemie, hipocalcemie – trebuie tratate
4T
Tamponada cardiaca – este dificil de diagnosticat; se face pericardocenteza
Pneumotorax in tensiune – decompresie pe ac, urmata de drenaj toracic
Trombembolism – trebuie sa existe un grad mare de suspiciune si sa se administreze cat mai
curand trombolitic
Toxice – de regula nu se stie substanta implicata; daca e cazul se utilizeaza antidot; daca nu –
doar masuri suportive

~ 24 ~
~ 25 ~
Protocol resuscitare ritmuri socabile
- odata confirmat stopul CR, trebuie inceput protocolul BLS
- imediat ce este disponibil un defibrilator, se aplica padele acestuia pe toracele pacientului
pentru a determina ritmul de oprire cardiaca; in caz de FiV / TV fara puls, se aplica un soc
electric extern cat mai curand posibil.
- Imediat dupa soc, se fac 2 minute de RCR, apoi evaluarea ritmului pe monitor
- Daca se mentine un ritm socabil, se da SEE 2, apoi 2 minute de RCR, apoi evaluare
- Urmeaza SEE 3, 2 minute RCR si evaluare
- Daca FiV / TV fara puls persista dupa socul 3, se administreaza prima ADRENALINA i.v.
(1mg=1ml) precum si AMIODARONA 300 mg (f II) in bolus, dizolvata in seringa de 20 ml,
cu glucoza 5%
- Urmeaza socul 4, RCR 2 minute, evaluare
- Se continua astfel, cu repetarea a jumatate din doza de Amiodarona (150 mg) dupa 4 minute
de la prima administrare si cu administrare de Adrenalina la fiecare 3 – 5 minute, in medie 4
minute (adica o data la 2 bucle ale algoritmului)
- Daca la o evaluare a ritmului pe monitor se constata asistolie sau DEM, se trece pe cealalta
bucla de resuscitare
- Daca pe monitor se identifica un ritm cardiac organizat, ce ar putea fi compatibil cu un puls
carotidian (complexe QRS prezente), se incearca identificarea pulsului carotidian sau a
semnelor vitale (respiratie, tuse)
- Daca este prezent pulsul, se vor incepe ingrijirile post-resuscitare
- !!! Adrenalina se va administra intravenos sau pe cale intraosoasa (doza de 1 mg); nu se
mai foloseste administrarea pe sonda de intubatie pt ca nu se poate titra corespunzator
doza.
Lovitura precordiala - este indicata numai in cazul stopului cardiac asistat (produs sub ochii
nostri) sau monitorizat. Lovitura precordiala poate fi considerata echivalentul unei defibrilari cu
energie mica (10-20 J), utila pana cand defibrilatorul este disponibil si este pus in functiune.
Lovitura se aplica o singura data, in primele 30 de secunde dupa instalarea opririi cardiace,
mediosternal, cu pumnul strans, cu marginea ulnara. Cel mai probabil va converti o TV la ritm
sinusal

~ 26 ~
FIV / TV fara puls

ADRENALINA
1mg IV / intraosos

AMIODARONA
300 mg in dilutie

ADRENALINA
1mg IV/IO

AMIODARONA
150 mg

ADRENALINA
1 mg IV/IO

ADRENALINA

~ 27 ~
Protocol resuscitare ritmuri nesocabile – asistola, AEP (DEM)
AEP = DEM = activitate electrica pe monitor, in absenta unui puls detectabil, deoarece
cordul este afectat, astfel ca are cateva contractii care sunt prea slabe pentru a produce un
puls palpabil.
- Daca ritmul initial de pe monitor este DEM sau asistola, se incepe BLS si se administreaza 1
mg de Adrenalina imediat ce s-a obtinut acces intravenos periferic sau acces intraosos.
- La fiecare 2 minute se verifica ritmul de pe monitor si daca se mentin ritmuri nesocabile, se
continua cu BLS
- Adrenalina se administreaza la 3 – 5 minute
- Daca pe monitor apar FiV / TV fara puls, se trece pe celalta ramura a algoritmului
- Daca se identifica puls carotidian, se fac ingrijiri postresuscitare
- Daca exista vreun dubiu in privinta ritmului – FiV cu unde mici sau asistola – si nu puteti
face deosebirea intre cele doua, considerati ca ar fi asistola si actionati ca atare, adica nu
administrati soc electric
ADRENALINA 1 mg (imediat ce
exista linie IV/IO)

ADRENALINA 1 mg

IV/IO

~ 28 ~
 DEFIBRILAREA
Reprezinta trecerea unui curent electric de o intensitate suficienta pentru a depolariza o
masa critica de miocard si pentru a restabili o activitate electrica coordonata. Defibrilarea
este definita ca terminarea fibrilatiei sau mai exact ca absenta FiV/TV fara puls la 5 secunde
dupa administrarea socului. Scopul incercarilor defibrilarii este reaparitia circulatiei
spontane.
Posibilitatea de a administra soc electric cat mai precoce in cadrul SCR prin FiV/TV
reprezinta unul din cei mai importanti factori ai supravietuirii.
Defibrilatoarele automate externe (DAE) utilizeaza comenzi vocale pentru a ghida
persoane fara pregatire medicala / cu pregatire medicala de baza in administrarea socului
electric (aparatul stabileste daca este nevoie de soc si ce energie trebuie data, precum si
momentul in care se administreaza socul). Defibrilatoarele manuale pot fi utilizate doar de
catre medic, deoarece medicul analizeaza ritmul, decide daca este necesar socul si alege
energia si momentul aplicarii socului.
- Pacientii cu pilozitate abundenta la nivelul toracelui ar trebui rasi inaintea aplicarii padelelor
de defibrilare, dar nu se va pierde mult timp ce aceasta manevra
- Padelele vor fi acoperite de un strat de gel pentru defibrilare si vor fi aplicate cu o forta de 8
kg pe torace pentru a reduce impedanta transtoracica si pentru a imbunatati contactul cu
pielea
- O padela se pozitioneaza la apex si una subclavicular dreapta (se citesc instructiunile scrise
pe ele)
- Energia optima pentru defibrilare este aceea care realizeaza intreruperea fibrilatiei si care
cauzeaza cea mai redusa distrugere miocardica; energia socurilor este de 360 J pentru
defibrilatoarele monofazice si de 200 J pentru cele bifazice.
- Cand defibrilatorul se incarca cu energia selectata, medicul rosteste “Atentie, incarc!”, iar
cand defibrileaza – nimeni nu vine in contact cu pacientul, cu perfuzia, cu balonul de ventilat,
cu patul pe care sta pacientul etc si medicul rosteste “Atentie, defibrilez!”

~ 29 ~
-

~ 30 ~
~ 31 ~
MEDICATIA RESUSCITARII
- Abordul venos periferic trebuie obtinut cat mai curand posibil dar fara a intarzia din aceasta
cauza administrarea socului electric sau manevra intubatiei (adrenalina se va da abia dupa de
socul 3!!!)
- Se poate incerca abord venos central, dar acest lucru presupune intreruperea manevrelor de
resuscitare si nu este indicat de regula
- Daca nu s-a obtinut acces venos, Adrenalina 1 mg poate fi administrata pe cale intraosoasa

Adrenalina
- Fiola de 1ml cu 1 mg
- Realizeaza vasoconstrictie => creste fluxul sangvin cerebral si miocardic
- Se administreaza pentru orice ritm de oprire cardiaca:
- Fiv/TV – dupa de socul 3
- Asistola, DEM – imediat cum s-a obtinut abord venos
- Administrarea se face la 3 – 5 minute, in medie 4 minute
- Se administreaza 1 mg nediluat pe vena sau pe cale intraosoasa

Amiodarona
- Fiola cu 5 ml si 150 mg
- Antiaritmic stabilizator de membrana, incetineste conducerea atrio-ventriculara
- Se administreaza in FiV/TV fara puls persistente dupa socul 3
- Doza – 300 mg diluat cu glucoza 5% intr-o seringa de 20 ml
- Se poate repeta cu 150 mg daca FiV/TV persista
- Se continua cu PEV cu 900 mg / 23 ore
- Ca alternativa - Lidocaina 1 mg/kg c (daca nu exista Amiodarona)

Bicarbonatul de Na
- Administrarea de rutina in timpul stopului CR sau dupa revenirea circulatiei spontane nu este
indicata
- Se administreaza 50 mmoli daca stopul se asociaza cu hiperpotasemie sau daca pH < 7.1

~ 32 ~
- In solutia molara 84%0 , 1 mEq = 1 mmol = 1 ml., deci pentru a administra 50 mEq, adica 50
mmoli, se va pune in paralel cu SF o pev cu 50 ml din solutia 84%0
- Din solutia molara 42%, pentru a administra 50 mEq (50 mmoli), vom perfuza 100 ml solutie
- Nu se pune pe aceeasi linie venoasa cu Adrenalina

Ingrijiri post-resuscitare
 Asigurarea unei oxigenari adecvate prin mentinerea intubatiei pana la reluarea respiratiei
eficiente
 Insertia unei sonde nazogastrice pentru decompresia stomacului
 Mentinerea unei TA > 90 mmHg cu vasopresoare si /sau fluide
 Efectuarea hemostazei daca se impune
 Daca stopul a fost cauzat de infarct cu supradenivelare si daca nu exista contraindicatii –
pregatire pentru tromboliza
 Controlul convulsiilor
 Asigurarea si mentinerea unei temperaturi corporale adecvate
 Determinarea glicemiei si administrarea de glucoza daca se dovedeste hipoglicemia

RESUSCITAREA IN SITUATII PARTICULARE

Nou-nascut
 Principala cauza de stop CR este hipoxia => atentie deosebita la pozitionare, stergerea
nou-nascutului, stimulare, aspiratie gura si nas, administrare oxigen
 Socul electric are o energie de 4J/kgcorp.
 Ritmul masaj : respiratie = 3 : 1
 Linia intravenoasa se realizeaza prin incanularea venei ombilicale,sau la nivelul venelor
scalpului.
 Adrenalina se administreaza in cantitate de 10µg- 30µg/kgcorp la interval de 3-5 min; se
ia 1 fiola (1ml = 1mg) + 9ml ser = 10 ml cu 1 mg Adrenalina => 1ml = 0,1 mg . Se trage in
seringa de 1 ml si se administreaza cate diviziuni sunt necesare.
 Amiodarona dupa cea de a IV-a defibrilare in doza de 5mg/kgcorp

~ 33 ~
  Frecventa masajului cardiac este de 120-140/min dupa intubatie fara intrerupere.
 Resuscitarea in cazul nou-nascutului se face max. 10 min de la producerea SCR.
 Protocolul de resuscitare se incepe si daca frecventa cardiaca scade < 60/minut

Sarcina
Cauzele cele mai frecvente de stop cardiac matern sunt:

 decolare de placenta;
 soc hipovolemic prin hemoragii masive;
 embolie pulmonara masiva prin lichid amniotic ;
 eclampsie.
 Nu exista modificari la nivelul protocolului ALS.
 Masajul se face putin mai sus de jumatatea toracelui
 exista risc crescut de regurgitare si sindrom de aspiratie pulmonara; de aceea, se
recomanda IOT cat mai rapida, de preferat cu manevra Sellick asociata.
 IOT poate deveni dificila din cauza schimbarilor anatomice pe care le produce sarcina:
obezitatea gatului, sani mariti in volum, edem glotic, diafragmul va fi ascensionat de uterul
gravid si va avea mobilitate redusa.
 Sonda de intubatie trebuie sa aiba un diametru mai mic decat ar avea daca persoana nu ar
fi gravida
 Pozitia este in semi-decubit lateral stanga (pentru a inlatura efectul compresiv al uterului
gravid pe vena cava inferioara)
 La gravida <20 sapt - nu se face cezariana, se resusciteaza numai mama.
 La gravida intre 20-25 sapt se efectueza cezariana pentru a salva mama.
 La gravida > 25 sapt -se face cezariana pentru a-i salva pe amandoi.
 Daca dupa cinci minute de resuscitare cardiorespiratorie avansata nu exista nici un
raspuns, se indica operatia cezariana de urgenta, pentru a salva fatul (in trimestrul al treilea de
sarcina) si pentru a imbunatati sansele de supravietuire ale mamei, prin decompresia venei cave
inferioare.
 ALS trebuie continuat in timpul si dupa interventia chirurgicala.

~ 34 ~
Trauma
 Daca nu se reuseste IOT se va face cricotiroidotomie,
 Pneumotoraxul impune decomprimare prin ac in sp. II ic, linia medioclaviculara, urmata
de drenaj toracic in sp.IV-V linia medioaxilara sau axilara anterioara.
 Pneumotoraxul deschis impune aplicarea unui pansament care se lipeste in 3 parti pentru
a preveni producerea unui pneumotorax sufocant.
 Hemotorax - drenaj toracic si inlocuirea pierderilor sangvine.
 Socul hipovolemic impune corectarea pierderilor lichidiene.

Hipotermia
 Hipotermia apare atunci cand temperatura centrala a corpului scade sub valoarea de 35
grade C. Hipotermia poate fi datorata expunerii la un mediu ostil sau secundara imersiei in apa
inghetata. Riscul hipotermiei este crescut de ingestia de alcool, droguri, trauma, boala(infarct
miocardic, accident vascular cerebral,etc).
 Se vor aplica 3 SEE si daca pacientul nu raspunde, se intrerupe defibrilarea pana la o
temperatura > 30 grade Celsius.
 La o temperatura < 30 grade – nu se administreaza medicatie; la peste 30 grade – se
dubleaza intervalul dintre administrari. Cand temperatura revine la normal – se administreaza
medicatie ca in protocolul de baza
 Incalzirea pacientului se face pasiv extern (paturi, camera incalzita) sau activ (fliude
calde, oxigen umidificat, lavaj gastric, peritoneal, pleural, vezical cu lichide calde)
 Pacientul se resusciteaza pana cand e “cald si mort”.

Inecul
Inecul este definit ca un episod de asfixie aparut prin imersia in fluide. Frecvent este
asociat cu: epilepsia, intoxicatiile cu droguri sau alcool, trauma, tentativa de suicid, hipotermie
Din punct de vedere fiziopatologic, inecul poate fi de doua feluri:

~ 35 ~
- uscat- prin laringospasmul produs de contactul cu prima picatura de apa.
- umed- prin inundarea cailor aeriene inferioare cu lichid.
Principala consecinta este stopul respirator, urmat rapid de cel cardiac
 Este vital pentru resuscitator (salvator) sa-si ia toate masurile de precautie in timpul
recuperarii si aducerii la mal a victimei. Pentru a reduce riscul aspiratiei, pacientul va fi
asezat, dupa scoaterea din apa, in pozitie orizontala, sau cu capul situat mai jos de planul
corpului;
 leziunile coloanei cervicale sunt frecvente, de aceea protectia acesteia trebuie sa se faca
cat mai curand posibil.
 Suportul vital de baza este foarte dificil de efectuat fara ajutor in apa adanca, dar
respiratia gura la gura trebuie incercata de indata ce salvatorul poate sta sau a gasit un punct solid
de sprijin.
 Ventilatia cu oxigen 100% trebuie inceputa cat mai curand posibil. Intubatia orotraheala
trebuie sa fie precoce, datorita riscului regurgitatiilor sau varsaturilor. Manevra Sellick este
indicata intotdeauna.
 Inecul este insotit de obicei de hipotensiune arteriala si bradicardie, astfel incat cautarea
pulsului la o artera mare va fi mai prelungita mai mult de 10 secunde.
 RCR se efectueaza standard, conform protocoalelor specifice fiecarei aritmii. Va fi
canulata o vena centrala sau una periferica de calibru mare.
 Este necesara plasarea unui tub nazogastric pentru evacuarea continutului stomacului.
 Tratamentul hipotermiei asociate este necesar.

Complicatiile post RCR la inecat sunt:

- EPA lezional
- Septicemie
- Edem cerebral.
Toti pacientii vor fi spitalizati datorita riscului de a dezvolta un nou EPA.
Un pacient care a fost victima unui inec va fi lasat sa paraseasca spitalul dupa 6 ore de
observatie, numai daca:
- Nu exista semne sau simptome clinice (febra, tuse,) si nu prezinta nici un fel de simptome
respiratorii;

~ 36 ~
- Examenul obiectiv este normal
- Radiografia pulmonara nu prezinta modificari
- PaO2 este normala la respiratia aerului atmosferic
Hipertermia
 In timpul protocolului se va avea in vedere si scaderea temperaturii prin diverse metode
de racire pana la o temperatura optima stiind ca orice grad peste normal inseamna afectare a
SNC.

Hiperpotasemia
 Hiperpotasemie – potasiu > 5,5 mmoli/l
 Modificari EKG: bradicardie, BAV grad I, TV, unde P aplatizate / absente, QRS largit,
unde T inalte, ascutite, segment ST subdenivelat
 Terapie cu:
 Furosemid 1 mg/kgc
 Rasini schimbatoare de K
 Dializa
 Insulina – 1 UI Insulina la 5 grame glucoza
 Clorura / Gluconat de calciu 10% 10 ml
 Bicarbonat de Na 50 mmoli pentru acidoza / insuficienta renala

Electrocutia
La pacientul electrocutat leziunile depind de: tipul curentului - continuu sau alternativ
(pericol crescut) si de voltaj. Electrocutia poate cauza imediat asistola sau fibrilatie ventriculara
si leziuni severe primare ale sistemului nervos.
Particularitati de tratament:
Siguranta salvatorului- acesta trebuie sa se asigure ca:
 sursa de curent este oprita
 bonavul trebuie izolat de sursa de curent
 atentie la curentul de inalta tensiune; disipeaza in pamant mai multi metri , produce arc
electric si arunca bolnavul, producand traume.

~ 37 ~
Particularitati de RCR
 se aplica protocoalele standard de BLS si ALS trebuie incepute fara intarziere, dar:
 atentie la leziunile traumatice asociate - risc de leziune de coloana cervicala.
 recunoasterea altor leziuni asociate electrocutiei (hipovolemie prin trauma)
 exista risc de leziune miocardica - sunt necesare ECG, enzime de citoliza.
 Fibrilatia ventriculara este cea mai frecventa aritmie la electrocutat.
 Resuscitarea incepe cu lovitura precordiala.
 Intotdeuna folositi socul electric extern pentru tratamentul FIV/TV fara puls.

Indicatii de spitalizare:
- stopul cardiorespirator resuscitat
- electrocutie cu pierderea constientei
- electrocutie cu leziuni de contact prezente
- ECG anormala sau antecedente cardiace.
Nu se trimite acasa un electrocutat, chiar cu examen clinic si paraclinic normal, decat dupa 12
ore de supraveghere.

~ 38 ~