Trăia odată, tare demult, în pădurea din apropierea locului numit astăzi Pietrele Voinicului, o

familie tânără de urși. Singuri, își construiseră bârlogul sub o sâncă, unde se simțeau în siguranță. Cu
ceilalți urși din pădure se înțelegeau bine, fiindcă nu intraseră niciodată în conflict cu ei. După mulți
ani de când erau împreună, veni pe lume unicul lor fiu. Fiind bine dezvoltat, îi puseseră numele de
Voinicul. Când împlini vârsta de un an, părinții îi dăruiră un lanț pe care înșiraseră o mulțime de
pietre prețioase. El îl purta la gât și niciodată nu-l mai dăduse jos.

Trăia odată, tare demult, în pădurea din apropierea locului numit astăzi Pietrele Voinicului, o
familie tânără de urși. Singuri, își construiseră bârlogul sub o sâncă, unde se simțeau în siguranță. Cu
ceilalți urși din pădure se înțelegeau bine, fiindcă nu intraseră niciodată în conflict cu ei. După mulți
ani de când erau împreună, veni pe lume unicul lor fiu. Fiind bine dezvoltat, îi puseseră numele de
Voinicul. Când împlini vârsta de un an, părinții îi dăruiră un lanț pe care înșiraseră o mulțime de
pietre prețioase. El îl purta la gât și niciodată nu-l mai dăduse jos.

Trăia odată, tare demult, în pădurea din apropierea locului numit astăzi Pietrele Voinicului, o
familie tânără de urși. Singuri, își construiseră bârlogul sub o sâncă, unde se simțeau în siguranță. Cu
ceilalți urși din pădure se înțelegeau bine, fiindcă nu intraseră niciodată în conflict cu ei. După mulți
ani de când erau împreună, veni pe lume unicul lor fiu. Fiind bine dezvoltat, îi puseseră numele de
Voinicul. Când împlini vârsta de un an, părinții îi dăruiră un lanț pe care înșiraseră o mulțime de
pietre prețioase. El îl purta la gât și niciodată nu-l mai dăduse jos.

Trăia odată, tare demult, în pădurea din apropierea locului numit astăzi Pietrele Voinicului, o
familie tânără de urși. Singuri, își construiseră bârlogul sub o sâncă, unde se simțeau în siguranță. Cu
ceilalți urși din pădure se înțelegeau bine, fiindcă nu intraseră niciodată în conflict cu ei. După mulți
ani de când erau împreună, veni pe lume unicul lor fiu. Fiind bine dezvoltat, îi puseseră numele de
Voinicul. Când împlini vârsta de un an, părinții îi dăruiră un lanț pe care înșiraseră o mulțime de
pietre prețioase. El îl purta la gât și niciodată nu-l mai dăduse jos.