PĂDUREANU GABRIELA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

SPECIALIZAREA SOCIOLOGIE

ANUL II, SEMESTRUL II

CURS: SOCIOLOGIA DEVIANȚEI

TEMĂ DE REFERAT:

“ANALIZA FACTORILOR COMPORTAMENTELOR DEVIANTE DIN SOCIETATEA

ROMÂNEASCĂ”

COORDONATOR: Lector univ. Dr. Gabriel Pricină

 Societatea este formată din oameni, oameni diferiți, cu diferite conduite. Unele
dintre aceste conduite se pot regăsi sub formă de gesturi atipice, acțiuni imorale, urmate de
dezordini comportamentale, lipsă de disciplină și fapte de ordin denaturat, disfuncțional,
delincvent și total incorect. Totalitatea acestor tipuri de ieșiri și de comportamente conduc, de
cele mai multe ori, la devierea ordinii sociale și fac parte dintr-un fenomen din ce în ce mai
răspândit numit devianță.

Comportamentul deviant este orice comportament care contravine normelor

dominante ale societății. Există mai multe teorii diferite care explică modul în care
comportamentul vine să fie clasificat ca deviant și de ce oamenii se angajează în el.

Devianța este un fenomen atât de răspândit, încât a fost și continuă să fie studiată
din mai multe puncte de vedere, în numeroase domenii de studiu, cum ar fi psihologie,
sociologie, criminologie, drept civil sau penal, precum și în alte discipline. Ea se identifică în
comportamente deviante, ca de exemplu, în infracțiuni și delicte, consum de droguri, sinucideri,
devianțe religioase (vrăjitoria), politice (terorismul), transgresiuni sexuale (violuri, prostituție),
boli mintale și handicapuri fizice.

Pentru ca comportamentul să fie considerat deviant, el trebuie să corespundă de

asemenea la trei cerinţe: pericolul potenţial sau actual pentru societate, natura normelor existente
în societate, toleranţa oamenilor faţă de comportamentul respective. Abateri există în orice
societate şi ele au un caracter mai mult sau mai puţin deviant în funcţie de standardele valorice şi
morale recunoscute în societatea dată. Sociologul francez E.Durkheim, menţiona că devianţa este
obligatorie, ea pune în acţiune mecanismele sănătoase ale societăţii şi mobilizează societatea să
lupte cu fenomenele destructive.
 Împărțim, astfel, factorii implicați în determinarea comportamentelor delicvente, în
două mari categorii:

a) Factori interni, individuali. Acești factori provin din structura neuropsihică a

individului; imaturitate caracterială(control insuficient, agresivitate, impulsivitate),
disfuncții cerebrale, capacități intelectuale reduse(îl pot împiedica să anticipeze
cpnsecințele actelor întreprinse), stări de frustrare afectivă, insuficiență maturizare
afectivă(slaba dezvoltare a emoțiilor,a sentimentelor, îndeosebi a celor morale).
b) Factori externi: socio-culturali, economici, socio-afectivi și educaționali, începând
cu familia, școala, mediul profesional și mediul social în ansamblu.
În ceea ce privește familia, ca factor extern, frecvent menționat în criminologia
contemporană, cercetările în această direcție au relevat că peste 58% din infractori
provin din familii dezorganizate. Asta nu înseamnă că ei provin doar din acest tip de
familie. În rarele cazuri, când familiile sunt organizate, ele constituie adesea un mediu
nefavorabil de creștere: sunt familii imorale cu multe neînțelegeri, dau copiii spre
creștere altcuiva etc. Adeseori, obstacolele cu caracter afectiv și situațiile familiale
deficitare, își pun amprenta asupra sentimentelor de încredere și de securitate ale
adolescentului, de unde și marcata sa instabilitate afectivă comportamentală cu
impact asupra delincvenței și devianței.
Farrington(1997), prezintă date statistice, precum că 85% din cei ce fură și
75% din cei ce săvârșesc agresiuni provin din familii dezintegrate. Pedagogul rus, V.
Pirojcov, ne arată în studiile sale asupra delicvenței juvenile că, în mare măsură, lipsa
autorității părintești, a controlului, precum și a afecțiunii acestora, ca urmare a
divorțului, i-au determinat pe copii la adoptarea unor acte asociale si antisociale.
Astfel, divorțul, este unul dintre cauzele care poate contura serioase tulburări
afective și comportamente ce conduc la inadaptare socială. În condițiile de destrămare
a familiei prin divorț sau în situații de viață în concubinaj, se creează un climat de
insecuritate ce poate să alunece, așa cum evidențiază M.C. Chombart de Lauwe, în
inadaptări sociale până la delincvență. Climatul familial poate fi generat și întreținut
în cele mai dese cazuri de alcoolism, antecedente penale etc. Mai mult, modelul
parental poate fi activ respins de către copil, devenind „model negativ” care treptat
poate duce la stimularea şi dezvoltarea agresivităţii şi comportamentului antisocial.
 Luând exemplu țara noastră, putem spune că ne încadrăm în toate tipurile de
comportamente deviante, mai puțin terorismul. Societatea românească actuală se
confruntă cu numeroase probleme de ordin politic și social.
În acest context de crize economice și morale, infracționalitatea reprezintă un
fenomen care afectează societatea românească atât pe plan intern, prin scăderea
încrederii populației în instituțiile statului, cât și pe plan extern datorită imaginii
nefavorabile pe care românii o au în celelalte țări ale Uniunii Europene.
Deși credem că sărăcia este principala cauza a infracționalității, considerăm că
factorul determinant este cel al unei crize morale și a lipsei de educație.
Mircea Dumitru, fostul ministru al Educației, a spus că unul dintre factorii
care pot duce la eradicarea sărăciei crunte din această ţară, cu deosebire în zonele
rurale, este educaţia, în sensul că rezolvarea problemei educaţiei ca factor care
întreţine sărăcia este una dintre marile provocări ale societăţii noastre: „Chiar dacă nu
este cheia rezolvării acestor probleme, educaţia este, fără doar şi poate, una dintre
părţile esenţiale ale rezolvării acestei probleme, pentru că educaţia trebuie să aprindă
şi să întreţină motorul mobilităţii sociale.”
Poate cea mai la îndemână soluţie de îmbunătăţire a sistemului de învăţămînt
superior românesc este să-l mutăm în altă ţară. În general, gândim învăţământul
românesc ca avînd o datorie faţă de societate, îl vedem ca pe deţinătorul pârtiilor de a
o modifica substanţial.
Cele mai recente date furnizate de Eurostat arată un adevăr cutremurător:
România este a doua cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană, cu 40% din
populaţie aflată în zona de risc de sărăcie şi de excluziune socială. Tragedia constă în
aceea că cea mai mare densitate de populaţie săracă se înregistrează în zonele rurale,
acolo unde trăieşte jumătate din populaţia României, şi aproximativ 50% dintre copiii
acestei ţări trăiesc în condiţii inacceptabile pentru un stat membru al UE şi al NATO.
Iar efectul direct este absenţa unui nivel decent de educaţie, promiscuitate,
imoralitate, lipsa celor mai elementare cunoştinţe de igienă şi nerespectarea celor mai
elementare norme de igienă, boli ca în Evul Mediu, subnutriţie, lipsa absolută de
perspective şi o speranţă de viaţă extrem de scăzută.
 Confuzia şi degringolada economico-socială, ce au urmat anului 1990, au
favorizat apariţia în România a unui nou tip de individ, respectiv a individului
necinstit, răutăcios, arogant, lacom şi avar fără limite, agresiv şi, mai ales, relativ
incapabil să recunoască, să aprecieze şi să respecte valoarea unor norme legale sau
morale, în drumul său spre multiple acumulări de capital, putere şi mare influenţă.
În vederea atingerii scopurilor propuse, asemenea indivizi au acţionat fără
teamă, s-au dovedit abili şi inventivi şi au creat, în acelaşi timp, un fabulos mecanism
relaţional şi de complicităţi, de tip mafiot, care s-a dovedit şi se dovedeşte, în
continuare, a fi foarte greu de combătut, datorită corupţiei şi birocraţiei endemice
instituţionalizate.
În condiţiile în care infracţiunea este un eveniment, criminalitatea
constituie un fenomen social, care manifestă o anumită tendinţă, crescătoare sau
descrescătoare, determinată de regularitatea sau stabilitatea frecvenţelor în comiterea
infracţiunilor. Criminalitatea, fiind astfel legată de societate, a existat şi va exista
întotdeauna. Potrivit lui Emile Durkheim, unul din cei mai mari sociologi ai timpului,
„crima şi criminalitatea fac parte din societate, la fel de normal ca naşterea şi decesul,
iar o societate fără crimă ar fi patologic supra-controlată”.
În ultimii douăzeci de ani, în România, criminalitatea a cunoscut un trend
preponderent ascendent, motiv pentru care sentimentul de insecuritate al cetăţenilor s-
a amplificat. Relaţia strânsă dintre corupţie şi crima organizată din România, este
rezultatul „capturării statului” de către organizaţiile criminale, scopul principal
constituindu-l influenţarea deciziilor în beneficiul propriu, precum şi asigurarea
impunităţii în faţa justiţiei.
În ceea ce privește România, trebuie remarcată, în ultima perioadă de
timp, periculozitatea deosebită a tipologiei grupărilor infracționale actuale, fapt care
determină amenințări reale, atât pe plan intern, cât și pe plan international, cum ar fi:
poziția geostrategică a României crește interesul pentru grupările criminale străine;
evoluția tot mai puternică, din punct de vedere financiar, a grupărilor infracționale din
România în vederea câștigurilor ilicite. Din punctul de vedere al lui Beccaria,
prezența pedepsei este suficientă pentru a-l îndepărta pe individ de delincvență.
 De asemenea, este indubitabilă legătura foarte strânsă dintre delincvență,
toxicomanie și alcoolism. Un studiu făcut de Departamentul de justiție al S.U.A. în
1988 releva că numărul tinerilor delincvenți consumatori de droguri și de acool era
mai mare decât cel al tinerilor care respectă legea. Infracționalitatea, consumul de
alcool și alte droguri este prezentă ca fiind o problemă majoră în societatea
contemporană. Raportul dintre efectele comportamentului deviant și cel al
consumului de alcool și droguri dețin o formă de manifestare corelată, dacă cele două
forme deviante sociale sunt identificate în rutina comportamentală de zi cu zi a
individului.
Fenomenul consumului de droguri a devenit o problemă din ce în ce mai
acută pentru societatea românească. Acest fenomen a luat amploare în ultimii ani
deoarece tinerii se simt tot mai singuri și găsesc în aceste substanțe un mod prin care
să evadeze din cotidian, din viața lor pe care nu o mai văd interesantă sau nu îi mai
mulțumește. În ultimii ani s-a constatat faptul că România a devenit dintr-o țară de
tranzit a drogurilor într-o țară consumatoare. Toate aceste lucruri arată amploarea
fenomenului ce se desfașoară în România și de aceea este foarte important să se
actioneze cât mai rapid și mai eficient posibil în găsirea și implementarea unor acțiuni
concrete împotriva consumului de droguri. O soluție în ceea ce privește prevenirea
consumului de droguri este consilierea și introducerea în programe educaționale.
O altă problemă importantă cu care se confruntă România este traficarea
victimelor în scopul exploatării sexuale, mai mult, experții atrag atenția că în țara
noastră, oricine poate deveni victimă a traficanților de carne vie. Grav este şi faptul că
majoritatea victimelor înregistrate au fost traficate de o persoană cunoscută, iar restul
au fost recrutate chiar de propriul partener. Un studiu recent arată şi faptul că
victimele traficului de persoane nu prezintă trăsături socio-demografice aleatorii.
Genul unei persoane este o cauză importantă a vulnerabilităţii, autorii studiului
observând că „percepţia celorlalţi este că femeile care au ajuns într-o situaţie de trafic
de persoane sunt vinovate prin alegerile pe care le-au făcut, (...) victima fiind
stigmatizată şi judecată”. Mediul familial cu probleme, unde părinţii sunt divorţaţi,
unde există violenţă, iar copilul se simte neînţeles sau neiubit; mediul rural, unde
predomină o mentalitate primitivă în ceea ce priveşte violenţa asupra femeilor; lipsa
educaţiei, lipsa de informare, lipsa de coeziune şi apartenenţă la comunitate, sărăcia
dar şi ideea de îmbogăţire rapidă, reprezintă factori favorizanţi pentru exploatarea
sexuală.
Deși anual se întreprind măsuri îndreptate spre prevenirea şi combaterea prostituţiei şi
proxenetismului, iar legislaţia naţională interzice practicarea acestora şi stabileşte
răspunderea contravenţională pentru practicarea prostituţiei şi răspunderea penală
pentru activitatea de proxenetism, aceste două fenomene continuă să existe în
societatea noastră, ceea ce demonstrează neeficienţa aplicării doar a măsurilor de
interdicţie în lupta cu prostituţia şi proxenetismul.
Ca o concluzie generală, afecțiunea, educația, implicarea și disciplinarea
sunt elemente importante spre rezolvarea comportamentelor deviante. De asemenea,
de cele mai multe ori, conștientizarea problemei este soluția ideală pentru a corecta
comportamentele exagerate.

BIBLIOGRAFIE, SURSE WEB:

https://adevarul.ro/news/eveniment/romania-pepiniera-prostituate-europei-metodele-
racolare-1_5d9cabff892c0bb0c6633151/index.html
Planul individual (al minorului de probaţiune) , Stanislav Cebotari și Vladimir Popa
Curs “Sociologia devianței”, Lector univ. dr. Gabriel Pricină
https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/sociologie/cercetare-asupra-consumului-de-droguri-
la-adolescenti-384374.html