VIETUITOARE

Jungla este casa lui, De cu ziua pană-n seară,

Sau arena circului. Cântă parcă la chitară.
Are trompa-n loc de nas, Cri, cri, cri şi iar cri, cri,
Abia face înc-un pas. Colo-n iarba, cine-i, ştii?
(Elefantul) (Greierele)

Mandru-s tare şi semeţ Cine cară, mititica,

Când ies ziua din coteţ. Toată, toată ziulica
Îmi scutur mărgelele Pe spinarea-i subţirică
Şi îmi umflu penele. Provizii spre muşuroi,
(Curcanul) Hărnicuţă, ca şi noi? (Furnica)

Îmi spuneţi cum se numeşte Din floare-n floare zbor,

Cea care cotcodăceşte Spre stup apoi cobor,
Şi-apoi puii-şi îngrijeşte În fagure s-adun
Ca o mamă şi-i iubeşte? Polenul cel mai bun.
(Cloşca) (Albina)

Din căsuţa lui de coajă, Pe la colţurile casei,

Ciocane de zor să iasă Pânza-şi ţese, de mătase.
Dând firav din aripioare Pe fir lung dacă coboară
Să se ţină pe picioare. Iute-l dăm din casă afară!
(Puişorul) (Păianjenul)
Eu îl ţin în colivie
El mă-ngâna, mă ciupeşte
Are o culoare vie
Şi tot timpul “povesteşte”.
(Papagalul)
Numele de zor îşi strigă
Sus, în nucul din grădină
Sau pe-o ramura-n pădure
Cine este, haide, spune?!
(Cucul)
Frumos colorate, două aripioare
Tremură pe-o floare.
Apoi iute zboară,
Parcă-s zmeu pe sfoară!
(Fluturele)
Casă are sub pământ,
Blana neagră, ca veşmânt,
Noaptea este lumea ei,
Ziua, n-ai de un’ s-o iei!
(Cârtiţa)
Dă cu ciocul poc, poc, poc,
Omizi nu mai sunt deloc.
Scoarţa toată de copac
O-ngrijeşte “doctor Cioc”!
(Ciocănitoarea)
 PLANTE,FRUCTE
Umbreluţe după ploaie
Răsar multe-n poieniţă,
Mama îmi adună o droaie
Şi le face tocăniţă.
(Ciupercile)
Câte două în perechi,
Vara le pui la urechi.
Mingiuţe roşioare,
Ele-s însă, de mâncare,
Că abia s-au copt la soare.
(Cireşele)
Ce adun din prun
Ca să fac magiun,
Mama să mi-l pună
Pe pâinica bună?
(Prunele)
Floricică mititică
Să te-ating îmi este frică.
Gingaşă şi curioasă,
Ieşi din neaua cea pufoasă.
Răsari chiar şi lângă casă.
Cine eşti, cum te numeşti?
Copilaş, ştii să ghiceşti? (Ghiocelul)
Cine coaja tare are
Ca o minge-i, dar nu sare.
Verde este la culoare,
Miezul, roş’ de supărare,
Că-l tăiem felii deseară,
Pe măsuţa de afară?
(Pepenele verde)
Tot din pomul fructifer
Le adun, iar când e ger,
Mama din ele ne face
O plăcintă care-mi place.
(Merele)
Boabe multe stau ciorchine
Toamna se culeg din vie,
Se fac must şi vin de soi,
Însă boabele-s de noi!
(Strugurii)

Are coajă, e lemnoasă.

Pentru miez e ca o casă.
Spargem casa cu ciocanul,
Ţine miezul pân’ la anul!
(Nuca)

Lunguiaţă, mălăiaţă
Se găseşte şi la piaţă.
Căzu însă, dimineaţă,
În gura lui Nătăfleaţă!
(Para)
 MIJLOACE DE TRANSPORT,MESERII

Şuieră în depărtare Te ascultă, te consultă

Abia-l vezi privind în zare. Şi-apoi pe un bileţel
Scârţâie tare pe şine Îţi prescrie-un siropel
Când se-opreşte lângă tine. Sa te faci bine cu el.
(Trenul) (Doctorul)

Cine zboară printre nori, Cu boneta şi halat,

Are aripi şi motor, Nu e doctor la palat,
Iar copiii striga-n cor: Dar din mana lui măiastră
“Ia-mă şi pe mine-n zbor Iese pâinea cea gustoasă.
Să mă fac aviator”! (Avionul) (Brutarul)

Sparge valul cat de mare Cu undiţa stă să prindă

Trece şi străbate oceane Peştişorul năzdravan,
Nu se sperie de furtună Care vrea să se ascundă
Lume multă-n el adună. Iute, sub un bolovan.
(Vaporul) (Pescarul)

Nu e tren, dar e pe şine, Ne învaţă să citim,

Prin oraş, pe noi, pe tine, Să scriem, să socotim,
Ne poartă la o plimbare Vorbe bune să rostim
Pană-n staţia următoare. Şi cuminţi mereu sa fim.
(Tramvaiul) (Învăţătoarea)
Dintr-o tolba uriaşă
Scrisorele el ne lasă
Ne anunţă c-a sosit
Pacheţelul mult dorit.
(Poştaşul)
Cu ciocan şi cleştişor
Face mobila de zor
Ne repara uşi, ferestre
Hai, ghiceşte, cine este?
(Tâmplarul)
Când talpa se dezlipeşte,
El, pantoful îngrijeşte.
Nu e doctor, nici brutar
Se numeşte…Ştii!...(Cizmar)
Cine toamna se-ngrijeşte
Ziua-ntreagă roboteşte,
Conserve ne pregăteşte,
Pentru ca noi toţi din casă
S-avem bunătăţi la masă
Toata iarna cea geroasa?
(Gospodina)
Un „covrig” mare roteşte
Pe la curbe-ncetineşte,
Doar în staţii mai opreşte,
Apoi iar la drum porneşte.
(Şoferul)
În costumele ciudate,
Pe sub ape-nvolburate,
Caută orice noutate.
Toţi copiii s-o aflăm,
Lucruri noi să învăţăm.
(Scafandrul)
Sus la munte el păzeşte,
Turma de oi îngrijeşte
Şi din fluier ne doineşte.
Cine-i? Chiar acum ghiceşte!
(Ciobanul)
La bunica-n sat trudeşte
Calul nărăvaş struneşte
Copita îi îngrijeşte
Şi pe loc o potcoveşte.
(Potcovarul)

Cine împreună adună
Ca să facă treabă bună,
Acul, aţa, forfecuţa,
Să fie gata hăinuţa?
(Croitorul)
Sub pamant adanc coboara
Din zori şi pană-n seară.
Când urcă la suprafaţă
Negru-i tot, pe mâini, pe faţă.
(Minerul)

Case-nalţă cu mistria
Îşi arată măiestria.
Cărămida potriveşte,
Gata-i casa, ia priveşte!
(Zidarul)
 DIVERSE

Cine oare te iubeşte Are poze minunate

Sac cu daruri pregăteşte Literele aşezate
Bradul îl împodobeşte Rânduri, rânduri, cuminţele
Şi la tine poposeşte? Şi ne cheamă printre ele.
(Moş Crăciun) (Cartea)

Chiar în faţa casei mele De copii rostogolită

Din trei mingi de nea, cam grele Tare, tare îndrăgită,
Am un moş ce se răsfaţă Cu buline sau cu flori,
Cu un morcovel pe faţă. Îmbrăcată în culori.
(Omul de zăpadă) (Mingea)

Din munte coboară, Cine, când mergi la culcare

Parc-ar fi o sfoară Are tot mereu răbdare
Se tot şerpuieşte Deapănă povestioare,
În jur, tot stropeşte. Pana ce din nou Moş Ene
(Râul) Se grăbeşte pe la gene?
(Bunica)

Nu e carte cu poveşti, Mă aşteaptă cuminţel

Dar de vrei s-o răsfoieşti În penar de şcolărel,
Te poartă prin lumea toată Să-l ascut eu frumuşel
Arătându-ţi câte-o hartă. Ca să pot scrie cu el.
(Atlasul) (Creionul)
De ele ne folosim,
Mâncarea să o servim.
Stau pe masă cuminţele
Nu se poate fără ele.
Aşteaptă pe şervetele.
(Tacâmurile)
Subţirel şi ascuţit
Te înţep, dar nu-s cuţit,
Ciorăpelul cos cu spor
De-mi pui aţă de mosor.
(Acul)
Cânta-ntr-una şi vorbeşte
Nicidecum nu oboseşte.
Un buton mic îl porneşte
Şi-apoi tot el îl opreşte.
(Radioul)
Ne ridică, ne coboară
De nu-l vrei, urcă pe scară!
Dar mai bine-l iei pe el
Şi apeşi pe butonel.
(Liftul)
Am o vrăjitoare mică,
De greşesc, nu-mi este frică.
O chem. iute fiindcă ştie
Cum se şterge o năzbâtie
De pe foaia de hârtie.
(Guma de
sters )
Tubuleţe colorate,
În cutie aşezate.
Lângă pensulă, hârtie,
Şi putina măiestrie
Mi-aţi făcut o bucurie!
(Acuarelele)
Azi, creionul buclucaş
Şi-a pierdut vârful poznaş.
Spune iute, copilaş,
Cine ascute-un creionaş?
(Ascuţitoarea)
Într-o ramă pe sârmuţe,
Stau la sfat nişte biluţe.
Cuminţele, colorate,
Împreună ştiu de toate,
Doar dacă sunt numărate.
(Socotitoarea)
Am văzut pe geam, din casă,
Cum mai cade ploaia deasă.
Ca s-ajung la grădiniţă
N-am sa uit de…………….
(Umbreluţă)
Bate, dar nu-i inimioara
Îmi arată cum mai trece
Timpul din zori pana-n seară,
Pe cadran are şi-un…zece!
(Ceasul)
Un cuvânt anume,
Cel mai drag pe lume,
Copilul rosteşte
Când abia păşeşte!
Cine mi-l ghiceşte?
(Mama)
Nici nu-l vezi, nu-l poţi atinge,
Câteodată nu ne-ajunge.
Trece iute, parca zboară,
Doar mă scol şi-ndată-i seară.
(Timpul)
Cutiuţa fermecată
Pentru alţii, ferecată.
S-o deschid ştiu numai eu
Şi aşez la loc mereu,
Pensula, creionul, guma,
Hai, ghiceşte, lasă gluma!
(Penarul)
Neagră sunt la faţă toată,
Pe perete stau mereu
Şi aştept, cu creta albă
Să mă desenezi. Nu-i greu!
(Tabla)
Nu-i creion şi nici stilou,
Cu ea poţi picta-n tablou,
Floricele, copăcei copilaşi
Şi tot ce vrei. Ghici, ce-i?
(Pensula)
Dimineaţa-n zori de zi
Vezi mulţime de copii
Cu „căsuţe” în spinare.
Nu sunt melci; ce duc ei oare,
Către şcoală-n graba mare?
(Ghiozdanul)
Şapte sunt în săptămână
Ca surate, mână-n mână.
Cinci sunt cele lucrătoare,
Una, merg la mama mare,
Iar a şapte-i sărbătoare.
Ştii această ghicitoare?
(Zilele săptămânii)
Instrumentele de scris
Au un adăpost de vis.
Când le scot pe toate afară
Cutiuţa, iată-i goală!
(Penarul)
Eşti aproape sau departe,
Doar un fir ne mai desparte,
Ne ajută să vorbim,
Mai aproape ne simţim,
Daca numărul îl ştim.
(Telefonul)
La un colt de stradă, iată,
Trei culori pe-un stâlp ne-arată
Când să trecem liniştiţi
Sau să stăm, de roşu’ opriţi!
(Semaforul)
Ce-i cutia minunată
Pe măsuţa aşezată
Ce-ţi aduce vesti din lume
-Şi mai rele, şi mai bune-
Prin fereastra cu imagini
Ca o carte fără pagini?
(Televizorul)
N-are aripi, nu vorbeşte,
De la mine o porneşte,
Către tine se grăbeşte
Chiar în minte-ţi poposeşte,
Zburând iute să ajungă
Să străbată cale lungă!
(Gândul)
Trece apa pe sub el,
Noi, deasupra, frumuşel,
Malurile lungi uneşte,
Nu-i minune, deci ghiceşte!
(Podul)
Un palat în zori de zi,
Chiote şi bucurii.
Cântece şi poezii,
Pe măsuţe, jucării.
Toate, pentru voi, copii!
(Grădiniţa)