TEXTE ZILNICE ŞI COMENTARII

din
ANUARUL PE 1959
AL MARTORILOR LUI IEHOVA

Editori asociaţi:
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY OF" PENNSYLVANIA
WATCHTOWER BIBLE AND TRACT SOCIETY OF NEW YORK, INC.
INTERNATIONAL BIBLE STUDENTS ASSOCIATION
124 Columbia Heights, Brooklyn 1, N.Y., U.S.A.
Copyright, 1958, by
Watch Tower Bible & Tract Society of Pennsylvania

Publicarea cărţii nu are scop comercial, ci este oferită gratuit tuturor celor
interesaţi, în lucrarea de vestire a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Datorită faptului că Societatea Watchtower a devenit ea însăşi „religioasă”,
aplicând Romani 13:1 la guvernele politice ale acestei lumi, martorii lui Iehova care
au refuzat acest compromis, rămânând în „credinţa care a fost dată sfinţilor odată
pentru totdeauna”, reeditează aceste publicaţii vechi ca o hrană spirituală atât pentru
ei, cât şi pentru toţi oamenii cu bunăvoinţă. Adevărurile biblice conţinute în ele sunt
asemenea unor „vinuri vechi şi limpezite”; ele nu şi-au pierdut valoarea, ci se
dovedesc mai preţioase şi mai actuale ca oricând.
Doreşti să cunoşti mai mult despre Iehova Dumnezeu, Creatorul nostru, despre
scopul pe care îl are cu creaţia şi pe care îl va îndeplini prin Isus Cristos, Fiul Său
iubit? Studiază fără prejudecată această carte!

Editată în limba română în anul 2019

de

Asociaţia Internaţională Martorii lui Jehova

www.vestitorulimparatiei.ro
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY DIN PENNSYLANIA
OFICIALI:
N. H. KNORR
Preşedinte
F. W. FRANZ
Vicepreşedinte
GRANT SUITER
Secretar şi Trezorier
------------
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY DIN NEW YORK, INC.
OFICIALI:
N. H. KNORR
Preşedinte
F. W. FRANZ
Vicepreşedinte
GRANT SUITER
Secretar şi Trezorier
---------------
INTERNATIONAL BIBLE STUDENTS ASSOCIATION
OFICIALI:
N. H. KNORR
Preşedinte
A. PRYCE HUGHES
Vicepreşedinte
E. C. CHITTY
Secretar
GRANT SUITER
Secretar Asistent şi Trezorier
 ANUARUL PE 1959 AL MARTORILOR LUI IEHOVA

Să facem voinţa divină şi să stăruim pe această cale este singura

lucrare care merită înfăptuită. În timpul lui Isus Cristos a fost
recunoscut faptul că acest Învăţător a făcut o lucrare de valoare
durabilă în timp. El era treaz la privilegiile Sale de serviciu şi predica
vestea bună despre Împărăţia lui Iehova. Știa că aceasta era voinţa
divină. A stăruit în lucrarea Sa din momentul botezului Său în râul
Iordan făcut de Ioan până la moartea Sa. A predicat neîncetat. A
învăţat cu sârguinţă. I-a vindecat pe bolnavi atât la minte, cât şi la
trup. A găsit mulţi evrei credincioşi care să-I fie discipoli. Şi-a ţinut
aproape cei doisprezece apostoli, i-a pregătit zilnic şi le-a arătat cum
să persevereze în lucrarea dată de Dumnezeu de a predica vestea
bună despre Împărăţie. Aceşti evrei credincioşi Îl căutau pe Mesia.
Acum îl găsiseră în Cristos Isus şi ei au rămas cu El.
Au fost mulţi alţii care au recunoscut devotamentul lui Isus faţă de
Iehova. Unul, în special, a fost un om bogat care a spus: „Învăţătorule,
ce lucru bun trebuie să fac ca să obţin viaţă veşnică?” (Mat. 19:16)
Multe milioane de oameni au pus aceeaşi întrebare de atunci. Viaţa
este o dorinţă atât de firească. Nu vrei să mori. Isus a demonstrat
deseori că avea puterea de a oferi oamenilor viaţă din belşug. A
vindecat bolnavii, a deschis ochii orbi, şi chiar a ridicat morţii din
morminte. A vorbit despre viaţa veşnică ca fiind la îndemâna lor şi a
spus că oamenii ar putea-o avea cu uşurinţă dacă doar L-ar urma şi ar
trăi conform învăţăturilor Sale. Acel om bogat a respectat cele Zece
Porunci din tinereţe, dar cum putea să obţină viaţa veşnică pe care o
dorea? Isus i-a spus: „Dacă vrei să intri în viaţă, respectă mereu
poruncile.” (Mat. 19:17) La întrebarea „Care?”, Isus a continuat: „Să
nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu depui mărturie
mincinoasă, să-i onorezi pe tatăl tău şi pe mama ta şi să-l iubeşti pe
aproapele tău ca pe tine însuţi“. Tânărul i-a zis: „Păzesc toate acestea.
Ce-mi mai lipseşte?“ Isus i-a zis: „Dacă vrei să fii perfect, du-te,
vinde-ţi bunurile şi dă-le săracilor şi vei avea o comoară în cer. Apoi
vino şi urmează-Mă!“ Când a auzit aceste cuvinte, tânărul a plecat
mâhnit, căci avea multe avuţii.” - Mat. 19:18-22.
Acel bogat s-a întristat când i s-a spus: „Vinde-ţi bunurile şi dă-le
săracilor”. Ce preţ de plătit pentru viaţă! Dar oare viaţa cuiva nu
merită? Cu toate acestea, era mai mult decât atât pentru asta. A auzit
el şi ce a spus Marele Învăţător al voinţei divine: „Urmează-Mă!”?
Acesta era adevăratul secret al obţinerii vieţii veşnice. Mai întâi de
toate, să nu fii împovărat cu îngrijorările acestei lumi, ca să poţi călca
pe urmele lui Isus Cristos, predicând vestea bună despre Împărăţia
cerurilor. Desigur, dacă cineva ar fi ocupat cu predicarea veştii bune,
nu ar avea timp să aibă grijă de atâtea avuţii pe care le avea acel om
bogat. Nici atunci, nici acum, un adevărat discipol al lui Cristos Isus
nu ar fi împovărat cu atâtea îngrijorări ale acestei lumi vechi. Dacă a
fost necesar ca bogatul să renunţe la avuţiile sale şi să-L urmeze pe
Cristos acum nouăsprezece sute de ani pentru a fi creştin, cu cât mai
mult este adevărat acum că cineva care doreşte să-L urmeze pe Isus
Cristos şi să facă lucrarea Împărăţiei trebuie să se elibereze de
îngrijorările modului de viaţă prezent? Cristos nu mai este cu noi pe
pământ ca să ne dea sfaturi personal, dar Iehova Dumnezeu S-a
îngrijit ca spusele Lui şi cele ale discipolilor Săi credincioşi să fie
scrise pentru avertizarea şi pentru învăţătura noastră, peste care a
venit sfârşitul acestui sistem.
Scripturile ne arată că Isus Cristos a venit a doua oară, nevăzut.
Când i-a dat Apocalipsa lui Ioan, a arătat că El, Cristos Isus, trebuie
să vină şi ca un hoţ, chiar înainte de bătălia Dumnezeului cel
Atotputernic, cunoscută sub numele de Armaghedon. Isus se aşteaptă
ca, atunci, cei care s-au declarat creştini să fie la datorie şi să fie treji
şi în gardă, veghind la îndatoririle lor pentru Împărăţie. El are dreptul
să se aştepte ca ei să calce pe urmele Lui, făcând acelaşi lucru pe care
l-a sfătuit pe bogat să-l facă: „Urmează-Mă!” A fi creştin este o
ocupaţie cu timp integral, fără perioade de concediu, fără schimbări,
fără oprire pentru un timp. Când cineva calcă în mod real pe urmele
lui Cristos Isus, nu-şi va da tot timpul afacerilor vieţii. Creştinul
doreşte să-L mulţumească pe cel care l-a chemat să-L urmeze, şi asta
înseamnă să dea atenţie în primul rând lui Cristos şi lucrării Sale.
Pavel a pus problema foarte clar şi cu putere, spunând că creştinii
sunt angajaţi în serviciul lui Cristos ca soldaţi. Toţi creştinii trebuie
să fie neîmpărţiţi. Ei trebuie să privească la Cel care i-a chemat să fie
soldaţi şi să I se supună. Fiind în serviciul lui Cristos şi urmându-L
pe El, există doar un lucru pe care îl pot face: „Ca soldat bun al lui
Cristos Isus, fii părtaş la suferirea răului. Niciun om care slujeşte ca
soldat nu se amestecă în afacerile vieţii, ca să-i placă celui care l-a
înrolat ca soldat.” (2 Tim. 2:3, 4) Un soldat al lui Cristos Isus nu-şi
împarte interesele. El nu încearcă să conducă o afacere comercială
egoistă şi, în acelaşi timp, să fie şi soldat. Când cineva este angajat ca
soldat, aceasta este lucrarea sa, şi când cineva este însărcinat să
păzească interesele regelui, el nu adoarme. Creştinul rămâne la postul
său. El este treaz la responsabilităţile sale. Pavel, fostul Saul din
Tars, ştia ce înseamnă să fii soldat. Când Saul a fost trimis să-i
persecute pe creştini, el a avut o misiune şi a îndeplinit-o. A urmat
ordine. Când a fost convertit pentru a fi un urmaş al lui Cristos Isus şi
a fost numit Pavel, el s-a hotărât să fie un soldat drept în armata
creştină, punându-şi toată armura furnizată de Dumnezeu, suferind
orice încercări sau dificultăţi care ar apărea pentru un soldat. Dacă
pentru a fi creştin în zilele lui Pavel era necesar să fii un soldat
credincios şi alert, cu siguranţă astăzi nu se cere cu nimic mai puţin.
Isus a spus atât de clar bogatului: „Vinde-ţi bunurile ... urmează-
Mă!”; iar Pavel a făcut-o la fel de clar atunci când a spus: „Niciun
om care slujeşte ca soldat nu se amestecă în afacerile vieţii”. Deci
cum ar trebui să privească această chestiune cineva care se numeşte
creştin azi? Nu altfel. Ar trebui să rămână în lucrurile pe care le-a
învăţat, să fie un discipol onest, nu un ipocrit.

NICI O SCHIMBARE A CERINȚELOR AZI

Astăzi, un creştin trebuie să fie la fel de credincios şi dedicat

chemării sale în serviciu cum au fost Cristos, apostolii şi primii
creştini. Nu există nicio diferenţă în ceea ce priveşte cerinţele pentru
creştinii de azi. Ei încă trebuie să rămână treji, să fie în alertă la
datorie şi să-şi îndeplinească responsabilităţile. Adevărat, această
generaţie este departe de zilele lui Cristos, de fapt la nouăsprezece
sute de ani. Modul de viaţă s-a schimbat. Ideile şi filozofiile
oamenilor şi obiceiurile poporului se dovedesc a fi cu totul diferite.
Creştinătatea s-a schimbat odată cu vremurile şi nu doreşte să fie de
modă veche. Prea mulţi conducători religioşi de astăzi au devenit
modernişti şi resping Biblia, spunând că povestea lui Noe şi crearea
lui Adam şi Eva sunt doar mituri şi că moartea lui Cristos pe stâlpul
de tortură nu era necesară pentru salvare. Credinţa simplă a lui
Cristos Isus şi a discipolilor Săi este un lucru dorit în întreaga
creştinătate. Dar Biblia nu s-a schimbat din zilele apostolilor. Voinţa
divină nu s-a schimbat pentru creştin. Iehova nu este Unul care să se
schimbe. Adevărul Său rămâne pentru totdeauna! Aşa că azi, pentru
a fi creştin, „urmează-L”! Pavel a fost unul, dar bogatul a plecat
nemulţumit de cum trebuia să fie. Pavel a vorbit despre o cădere care
va avea loc. El a spus „Totuşi, cuvintele inspirate spun clar că, în
timpurile care vor veni, unii vor renunţa la credinţă”. (1 Tim. 4:1)
Astăzi, acea mare cădere de la a călca pe urmele lui Cristos Isus este
la punctul culminant. A fost atât de important pentru Pavel să spună
creştinilor din timpul său: „Fii mereu atent la tine însuţi şi la predarea
ta. Perseverează în aceste lucruri, căci, făcând aşa, te vei salva pe tine
însuţi şi pe cei care te ascultă”. Acest lucru este şi mai aplicabil
astăzi. Nici un individ care mărturiseşte a fi creştin nu poate să
înlăture învăţăturile lui Cristos. Sfânta Biblie este Cuvântul lui
Dumnezeu. Isus a crezut şi a trăit-o. Fiecare discipol al Său trebuie să
fie mereu atent la el însuşi şi la învăţăturile lui Cristos, astfel încât să
rămână treaz la privilegiile sale de serviciu.
Nouăsprezece sute de ani după ce Isus a prezentat mesajul
minunat despre împărăţia cerurilor, acesta trebuie încă să fie predicat.
Aceasta este încă singura speranţă pentru omenire. Isus i-a învăţat pe
discipolii Săi să se roage: „Să vină împărăţia Ta, să se facă voinţa Ta,
precum în cer, aşa şi pe pământ”. (Mat. 6:10) În timp ce creştinătatea
repetă aceste cuvinte în cântări şi cântece şi, uneori, în rugăciuni
citite, religioşii ei nu o cred. Dacă ar crede-o, ar predica-o. Adevăraţii
discipoli ai lui Cristos Isus - şi martorii lui Iehova se dovedesc a fi
astfel - încă predică vestea bună despre Împărăţia lui Dumnezeu ca
singura speranţă a omeniri şi o cred cu toată inima, mintea, sufletul şi
puterea lor şi sunt de veghe în ce priveşte timpul în care împărăţia
stabilită de Dumnezeu va lovi la Armaghedon cu toată forţa ei
cerească. În calitate de creştini, martorii lui Iehova îşi simt
responsabilitatea de a se îngriji de predicarea Împărăţiei, nu numai
până la sfârşitul timpurilor păgânilor, ci până la sfârşitul tuturor
naţiunilor organizaţiei Diavolului. Dacă omenirea îşi va face sau nu
timp pentru a afla importanţa zilei în care trăieşte, nu are nici o
importanţă. Cristos Isus a venit în împărăţia Sa. Prin El, Iehova
domneşte. Împărăţia lui Dumnezeu domneşte! Iar motivul pentru
care religioşii creştinătăţii nu declară această veste bună este că ei
dorm. Avertizarea sfârşitului lumii ca fiind aproape a fost dată în
întreaga lume, mai ales în creştinătate. Noi trăim în ultimele zile ale
acestui sistem, iar martorii lui Iehova, fiind fideli misiunii lor, au
făcut ca lumea să ştie în toate limbile principale că împărăţia lui
Dumnezeu domneşte şi sfârşitul lumii este aproape. Creştinătatea nu
este lăsată în neştiinţă despre timpurile în care trăim.
Apostolii lui Cristos Isus erau foarte preocupaţi de timpurile şi de
situaţia lumii când Cristos urma să-Şi facă a doua apariţie. Dar
creştinătatea şi conducătorii ei religioşi nu manifestă nici un interes
în această chestiune. „În timp ce stătea pe Muntele Măslinilor,
discipolii s-au dus la El, deoparte, şi i-au zis: „Spune-ne: Când vor
avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei Tale şi al
încheierii acestui sistem?” (Mat. 24:3) Isus a descris în mod clar
condiţiile care vor exista în lume atunci când întregul sistem se va
sfârşi. Acesta nu se va întâmpla pe bucăţi sau secţiuni, ci acest sfârşit
„va veni peste toţi cei care locuiesc pe faţa întregului pământ”. Chiar
în zilele „încheierii acestui sistem”, a spus Isus, „această veste bună
despre împărăţie va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie
pentru toate naţiunile. Și atunci va veni sfârşitul”. - Mat. 24:14.
Isus a dat un semn compus, arătând multe lucruri care vor avea
loc, naţiune ridicându-se împotriva naţiune, împărăţie împotriva
împărăţie, lipsă de hrană, cutremure dintr-un loc în altul, toate
acestea împreună fiind „începutul durerilor”. În ceea ce-i priveşte pe
adevăraţii creştini, El a spus: „Atunci vă vor da necazului, vă vor
omorî şi veţi fi urâţi de toate naţiunile din cauza numelui Meu”.
(Mat. 24:9) Cât de adevărat a fost! Dar, în ciuda urii, martorii lui
Iehova au fost atenţi, treji, în gardă şi s-au îngrijit ca împărăţia lui
Dumnezeu să fie predicată şi ca avertismentul să fie dat creştinătăţii
şi întregii lumi a omenirii în aceste ultime zile. Ei nu au încetinit în
această vestire şi nici nu se vor delăsa până la sfârşit.
Martorii lui Iehova nu doresc să fie găsiţi adormiţi chiar înainte de
sfârşit, atunci când acest sistem se va prăbuşi. Ei apreciază ceea ce a
spus Cristos Isus, la Apocalipsa 16:15: „Iată că Eu vin ca un hoţ!
Fericit este cel care rămâne treaz şi îşi păzeşte veşmintele, ca să nu
umble gol şi să nu i se vadă ruşinea!” Să fie treaz, să se îngrijească
de responsabilităţi şi să predice vestea bună până la sfârşit, până la
bătălia Armaghedonului, este un lucru esenţial pentru creştin. Ediţia
din 15 decembrie 1958 a Turnului de veghere oferă cititorului o
explicaţie clară şi detaliată a acestui text şi arată fără îndoială că
această Scriptură îşi are împlinirea chiar înainte de bătălia
Armaghedonului. După cum arată contextul, cele trei expresii
inspirate necurate ca nişte broaşte care ies din gura balaurului, din
gura fiarei şi din gura profetului fals sunt de fapt „expresii inspirate
de demoni” şi au multe de spus. Cu toată această vorbire, „ele merg
la regii întregului pământ locuit ... Și i-au adunat în locul numit în
ebraică Har-Maghedon”. Atunci când această mare lucrare de
adunare atinge punctul ei culminant pentru această bătălie finală,
Cristos Isus vine „ca un hoţ”, manifestând un mare interes pentru cei
care sunt de gardă în organizaţia templului său. Aceasta se întâmplă
în acelaşi timp când acest sistem, în toată răutatea lui, a fost adunat
împreună pentru a fi adus la un sfârşit în „războiul zilei celei mari a
Dumnezeului cel Atotputernic”, în care această Scriptură îşi găseşte
aplicare. În timp ce această strângere a naţiunilor se întâmplă,
poporul adunat al lui Iehova, rămăşiţa şi alte oi, Îl aud pe Cristos Isus
spunând: „Iată!” Da, El le atrage atenţia şi ei îl aud spunând: „Eu vin
ca un hoţ. Fericit este cel care rămâne treaz şi îşi păzeşte veşmintele,
ca să nu umble gol şi să nu i se vadă ruşinea.” - Apoc. 16:15.

CREŞTINĂTATEA DOARME

Este un lucru teribil ca un om să fie indiferent faţă de privilegiul

său de serviciu, de misiunea lui ca gardă în templul spiritual al lui
Iehova şi să fie găsit adormit. El merită să fie bătut, dezbrăcat de
veşminte şi ceilalţi să-i vadă ruşinea.
Ziarul The Advocate, publicaţia oficială a Arhiepiscopiei Romano-
Catolice din Newark şi a Diocezei de Paterson din New Jersey, a
avut ceva de spus sub titlul „Sculaţi-vă, voi care dormiţi” şi în acest
articol vedem exact cât de adormită este creştinătatea şi cum
religioşii nu sunt atenţi la semnele timpurilor, la prezenţa lui Cristos
Isus şi la predicarea veştii bune. Dar acest ziar recunoaşte şi faptul că
există un grup care este cu totul treaz şi plin de zel arzător şi că nu
există nici o complacere sau indiferenţă între ei. The Avocat spune:
Când am mers la şcoală şi am studiat cateheza noastră, am învăţat că
există trei diviziuni ale Bisericii Catolice: (1) Biserica Triumfătoare; (2) Biserica
Suferindă; şi (3) Biserica Militantă. Cu o mare justificare, am putea adăuga o a
patra diviziune şi să o numim Biserica Adormită sau Biserica Mulţumită de
Sine. Cei care alcătuiesc acest grup sunt bărbaţi şi femei care ar trebui să fie,
de fapt, membri ai Bisericii Militante, dar care se pare că au uitat sensul
cuvântului. Se pare că au adormit în post şi nimic nu pare să-i deranjeze ...
Povestea fantastică despre Martorii lui Iehova a atras atenţia întregii lumi în
timpul recentului lor congres de la New York. Aici a fost un grup de oameni
credincioşi care numără circa 800.000 în toata lumea. Doctrina lor este stranie
şi ciudată. Dar au reuşit să primească 250.000 de membri la congresul lor.
Majoritatea nu înţeleg ce-i atrage pe aceşti oameni, dar rămâne faptul că
există ceva care scoate această participare fenomenală.
Ceea ce au ei este un zel fierbinte; nu există mulţumire de sine sau
indiferenţă între ei, iar sacrificiul nu-i descurajează. Fiecare dintre aceşti
oameni se angajează să lucreze 12 ore pe săptămână la convertirea
semenilor săi.
Dacă am avea astfel de zel şi perseverenţă în rândurile poporului nostru
catolic, am putea transforma faţa pământului. Un predicator catolic faimos
a spus odată: „Judecată după standardele umane, de afaceri, Biserica
Catolică este un eşec colosal. După 20 de secole, două treimi din rasa
umană este încă păgână." – The Advocate, 19 septembrie 1958.
Organizaţia catolică admite că ei sunt adormiţi. Goliciunea lor
necreştină este expusă. Ei nu sunt zeloşi pentru Împărăţia lui Dumnezeu
şi nici nu depun nici un efort să o predice. Și cum rămâne cu
protestanţii? Ziarul Bulletin din Litchville, Dakota de Nord, a avut
această notă în coloanele sale: „PIERDUT - Peste 100 de membri ai
Parohiei Luterane. Nu au fost văzuţi de la Paşti. Vă rugăm să-i înapoiaţi
la North LaMoure, Litchville, sau la Bisericile luterane din Hastings
duminică dimineaţa. Nu vor fi puse întrebări. Pastorul Bob Harrison.”
Ce ar face Isus Cristos dacă ar veni să viziteze aceste organizaţii
catolice şi protestante, reprezentative pentru creştinătate? El le-ar lua
veşmintele, i-ar expune şi i-ar lăsa să umble goi, astfel încât ceilalţi să
le vadă ruşinea. Dar acest lucru s-a făcut deja înaintea ochilor
adevăraţilor creştini. Goliciunea creştinătăţii le-a fost expusă. Ea a
neglijat lucrarea şi a falimentat poporul. A negat Biblia. Nu predă
mesajul principal al acesteia, că împărăţia cerurilor este aproape şi nici
nu preamăreşte numele mare al Dumnezeului universului, Iehova. Dar,
destul cu creştinătatea. Ce se poate spune despre adevăraţii creştini?
Acesta nu este un timp pentru creştini să fie delăsători şi indiferenţi.
Noi cu siguranţă trăim în ultimele zile ale acestui sistem, iar în capitolul
douăzeci şi unu al Evangheliei după Luca, unde Isus descrie în detaliu
semnul compus, el dă acest avertisment foarte puternic discipolilor săi.
Dacă mărturiseşti că eşti discipolul Său, ascultă-i cuvintele: „Dar fiţi
atenţi la voi înşivă ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu mâncare şi
băutură în exces şi cu îngrijorările vieţii, iar ziua aceea să vină pe
neaşteptate peste voi ca o cursă. Fiindcă ea va veni peste toţi aceia care
locuiesc pe toată faţa pământului. Rămâneţi treji, făcând tot timpul
rugăciuni, ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri care trebuie să se
întâmple şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului!” (Luca 21:34-36)
Aici, din nou, avem expresia „fiţi atenţi la voi înşivă”. De ce? Ce s-ar
putea întâmpla? Cineva ar putea fi cu uşurinţă împovărat cu grijile acestei
lumi, cu mâncatul, băutul şi îngrijorările vieţii. Sau, aşa cum spune nota
de subsol a Traducerii Lumii Noi: „îngrijorări asupra mijloacelor de trai”.
În timpul lui Isus, El i-a sfătuit pe discipolii Săi credincioşi să nu se
îngrijoreze atât de mult de mijloacele de trai, „ce veţi mânca sau ce veţi
bea, sau pentru corpurile voastre, cu ce vă veţi îmbrăca”. (Mat. 6:25) Ei
ar trebui „să caute mai întâi Împărăţia şi dreptatea Sa”. (Mat. 6:33) Nu
este ceea ce îi spunea tânărului bogat? Scapă de toate lucrurile care te-au
făcut bogat. Dă-le celor săraci aceste lucruri pentru care trăieşti şi
urmează-Mă. Lucrul important este „să cauţi în primul rând împărăţia şi
dreptatea lui Dumnezeu”. În rugăciunea cu care Isus i-a învăţat pe
apostolii Săi să se roage, a spus: „Dă-ne astăzi pâinea noastră pentru
ziua de azi”. El n-a mai cerut nimic altceva. Cu hrană, îmbrăcăminte şi
adăpost, ar trebui să fim mulţumiţi, împreună cu devoţiunea noastră
evlavioasă. Deci, niciodată să nu fii îngreunat cu prea multă mâncare,
băutură şi îngrijorări ale vieţii. De ce? Dacă acestea devin lucrurile
importante din viaţa cuiva, principalul motiv de a trăi, aşa cum erau în
viaţa bogatului, atunci nu vom avea timp să călcăm pe urmele lui
Cristos Isus, urmându-L. Nu putem fi soldaţi ai lui Cristos Isus, dacă
suntem interesaţi de mâncare, de băutură şi de îngrijorările vieţii şi dacă
vom fi îngreunaţi cu afaceri comerciale în viaţă pentru a obţine aceste
lucruri din abundenţă. Acestea două nu merg împreună.

SĂ RĂMÂNEM TREJI ÎN TIMPUL SFÂRŞITULUI

Descriind viaţa în aceste ultime zile, în capitolul douăzeci şi unu al

Evangheliei după Luca, Isus spune că sfârşitul se va întâmpla atât de
brusc, încât ziua aceea va veni instantaneu asupra noastră ca o cursă.
Atunci ce se va întâmpla? Isus a spus că va veni peste toţi cei care
locuiesc pe faţa pământului. El nu face nici o excepţie. Deci îndemnul
Său foarte puternic adresat apostolilor şi, bineînţeles, creştinilor de azi,
a fost: „Rămâneţi treji, făcând tot timpul rugăciuni, ca să reuşiţi să
scăpaţi de toate aceste lucruri care trebuie să se întâmple şi să staţi în
picioare înaintea Fiului omului!” Într-adevăr, există o cale de scăpare
de a fi executat în lupta zilei cele mari a Dumnezeului cel
Atotputernic. Calea de scăpare este să rămâi treaz, să trăieşti ca un
creştin, să faci rugăciuni înaintea lui Dumnezeu. Atunci vei reuşi să
scapi de toate aceste necazuri şi suferinţe care vor veni peste sistemul
Diavolului la un moment dat, eliminând complet sistemul politic,
sistemul religios, sistemul comercial şi aruncând în abis demonii care
controlează această lume şi chiar pe Diavolul însuşi. Să fii de gardă ca
un creştin în templul spiritual al lui Dumnezeu şi să rămâi treaz va
însemna şi că vei avea o poziţie aprobată în faţa Fiului omului. El te va
păstra viu prin bătălia Armaghedonului, care distruge această lume
rea, în lumea nouă a dreptăţii a lui Dumnezeu.
Aceasta nu va fi prima dată când o lume este distrusă. S-a
întâmplat înainte în zilele lui Noe, „când răbdarea lui Dumnezeu
aştepta în zilele lui Noe, când se construia arca, în care puţini, adică
opt suflete, au fost salvaţi prin apă”. (1 Pet. 3:20) Iehova a avut un
motiv bun pentru distrugerea oamenilor care au trăit în zilele lui Noe.
Ei nu I-au dat nici o atenţie lui Dumnezeu, nici mesajului pe care
Dumnezeu l-a făcut pe Noe să li-l predice despre sfârşitul acelei
lumi. Dar ei au continuat să mănânce şi să bea, să se simtă bine şi să
petreacă, gândindu-se doar la ei înşişi şi la propriile îngrijorări ale
vieţii. Ei au fost cu adevărat îngreunaţi cu prea multă mâncare şi
băutură. Isus ne spune că va fi foarte asemănător în zilele noastre,
chiar înainte de bătălia Armaghedonului, cu ceea ce a fost în zilele
lui Noe: „Fiindcă, aşa cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi şi prezenţa
Fiului omului. Căci, aşa cum erau oamenii în zilele acelea dinainte de
potop: mâncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în
căsătorie, până în ziua în care a intrat Noe în arcă, şi n-au dat atenţie
până a venit potopul şi i-a măturat pe toţi, aşa va fi şi prezenţa Fiului
omului.” (Mat. 24:37-39) Acel potop a venit asupra tuturor celor care
locuiau pe faţa pământului în zilele lui Noe: identic cu ceea ce se va
întâmpla în bătălia Armaghedonului. Creştinii nu pot adormi. Isus a
spus: „Fericit este cel care rămâne treaz şi îşi păzeşte veşmintele.”
Noe nu era adormit în ceea ce priveşte construirea arcei. El a
continuat să lucreze. În plus, a continuat să predice. Cu el erau cei
trei fii ai săi, soţiile lor şi soţia lui Noe; toţi erau ocupaţi împreună cu
Noe, iar când a venit potopul erau gata, erau treji, erau cu toate
animalele în arcă şi au fost păstraţi vii la trecerea din lumea care era,
pe pământul curăţit. Noe şi familia lui au rămas de veghe, au lucrat şi
au fost gata când au venit ploile. Este profitabil să rămâi treaz! Nu-ţi
pierde veşmintele serviciului lui Dumnezeu.
Dacă Noe nu ar fi rămas la lucrurile care i-au fost încredinţate, nu
s-ar fi salvat nici pe el însuşi, nici pe ceilalţi, pe cei dragi. Singurul
lucru înţelept de făcut acum este să rămâi treaz şi să ai grijă de
responsabilităţile care sunt pe umerii tăi, aşa cum au făcut primii
creştini când distrugerea urma să vină asupra Ierusalimului. Cu mulţi
ani înainte de distrugerea Ierusalimului în anul 70, creştinii au fost
avertizaţi prin profeţia pe care Isus le-a dat-o. „Când veţi vedea
Ierusalimul înconjurat de armate campate, să ştiţi că pustiirea lui s-a
apropiat. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din oraş să iasă
din el şi cei de la ţară să nu intre în el, fiindcă acestea sunt zilele în
care se va face dreptate, pentru ca toate lucrurile scrise să se
împlinească”. (Luca 21:20-22) La scurt timp după zilele Penticostei,
mulţi oameni au câştigat o cunoştinţă despre adevăr, s-au dedicat
serviciului lui Iehova şi au fost botezaţi. De fapt, într-o zi au fost
botezaţi 3.000. Trebuie să fi fost multe locuri de adunare în
Ierusalim, unde poporul lui Dumnezeu se întâlnea, studia împreună
Cuvântul lui Dumnezeu şi se pregătea pentru activitatea de predicare.
Dar în tot acest timp, în timp ce studiau Biblia, ei erau de veghe, erau
treji la situaţiile critice care fuseseră profeţite de Cristos Isus, când
Ierusalimul avea să fie distrus. Astfel, în anul 66, când armatele
Romei au înconjurat oraşul, acest fapt trebuie să le fi adus în atenţie
că distrugerea era iminentă. Când aceste armate s-au retras pentru
scurt timp, toţi creştinii din Ierusalim au fugit la munţi, afară pe
porţile cetăţii, peste dealurile Galileii, coborând în valea Iordanului şi
trecând râul spre Galaad, la munţii unde era siguranţă. Când eşti
avertizat, de ce să rămâi în locul unde este gata să se întâmple
distrugerea? De ce să adormi în acest moment crucial, când cineva
trebuie să fie treaz şi la datorie? Creştinii din primul secol au fost
treji la responsabilităţile lor. Ei voiau să-şi păstreze viaţa pentru ca să
continue să predice vestea bună despre Împărăţie după distrugerea
Ierusalimului. Ei au făcut-o.
În timp ce creştinătatea este demascată astăzi creştinilor adevăraţi
din cauza faptului că nu are pe ea veşmintele, iar acest lucru se
datorează adormirii în ce priveşte privilegiile creştine ale serviciului,
martorii lui Iehova din întreaga lume continuă să predice Împărăţia
lui Dumnezeu şi să dea atenţie voinţei divine. Ei văd că cei care vin
în sanctuarul lui Iehova pentru închinare sunt curaţi, aşa cum
păzitorul proteja templul lui Iehova, când veghea noaptea ca nimic
necurat să nu pătrundă înăuntru şi să pângărească templul sau să fure
din el. În aceste ultime zile, interesele Împărăţiei au fost încredinţate
clasei „servului credincios şi înţelept”, iar acum, unindu-se cu ei, este
o „mulţime mare” de „alte oi”, veniţi din toate naţiunile, popoarele şi
limbile. Şi acestora li s-a dat privilegiul de a păzi aceste interese ale
Împărăţiei prin predicarea chiar până la marginile pământului.
Această mare mulţime, care numără acum peste 770.000 de slujitori
ai Împărăţiei, nu sunt îngreunaţi de mâncare şi băutură în exces şi de
îngrijorările acestei vieţi. Ei sunt avertizaţi că Cristos Isus va veni la
Armaghedon ca un hoţ, brusc, instantaneu, şi că atunci când această
distrugere va veni peste pământ, îi va afecta pe toţi cei care locuiesc
pe faţa pământului. Astfel, ei se trezesc şi îşi păstrează poziţia
înaintea Fiului omului, păzind interesele Împărăţiei, păstrându-şi
veşmintele serviciului, arătând că îşi apreciază responsabilităţile. Prin
faptul că au pe ei aceste veşminte, ei dovedesc că au fost favorizaţi
de Iehova Dumnezeu şi că au fost păstraţi în serviciul sfânt al lui
Iehova în sanctuarul Său.

CINE POATE FI SALVAT CU ADEVĂRAT?

Cel care face ce este drept şi caută adevărul, va veni la lumină.

Ioan Botezătorul i-a prezentat pe evrei Celui care a devenit „lumina
lumii”. Ioan Botezătorul „a venit spre mărturie, ca să depună
mărturie despre lumină, pentru ca oameni de orice fel să creadă prin
el”. (Ioan 1:7) Ioan ştia că lumina lumii era Cristos Isus. (Ioan 8:12)
Isus, învăţându-Şi discipolii despre adevăr, le-a spus: „Voi sunteţi
lumina lumii”. (Mat. 5:14) Astfel, adevăraţii creştini de azi sunt
singura lumină care există. Oamenii din toate categoriile sociale ar
trebui să se cerceteze şi să se întrebe: „Mă tem de lumină? Îmi este
frică de adevăr?” Isus o pune în mod direct fiecăruia: „Iată baza
pentru judecată: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai
degrabă întunericul decât lumina, căci faptele lor erau rele. Fiindcă
cine practică lucruri rele urăşte lumina şi nu vine la lumină, pentru ca
faptele lui să nu fie dezaprobate. Dar cine practică adevărul vine la
lumină, ca să se vadă că faptele lui sunt făcute în armonie cu voinţa
lui Dumnezeu“. - Ioan 3:19-21.
Bogatul care a venit la Isus, căutând viaţa, nu căuta adevărul. El a
pierdut ocazia de a-L urma pe Isus şi a mers să se îngrijească de
avuţiile sale. Cineva trebuie să iubească într-adevăr adevărul şi
lumina pentru a lucra în armonie cu Dumnezeu. Aceasta este ceea ce
discipolii lui Cristos căutau să facă, iar Isus le-a spus: „Adevărat vă
spun că va fi greu pentru un bogat să intre în Împărăţia cerurilor. …
Când discipolii au auzit aceasta, au rămas foarte uimiţi şi au zis:
„Atunci cine poate fi salvat?“ Privindu-i în faţă, Isus le-a spus: „La
oameni lucrul acesta este imposibil, dar la Dumnezeu toate sunt
posibile.” (Mat. 19:23, 25, 26) Cine face voinţa divină a Tatălui
ceresc, va găsi că este posibil ca oamenii să fie salvaţi. Dumnezeu
face asta posibil. El a făcut-o posibil prin trimiterea Fiului Său unic
născut în lume, pentru ca oricine a crezut în El şi a exercitat credinţă
în El să poată obţine viaţă veşnică. (Ioan 3:16) Dacă cineva crede în
Fiul, atunci trebuie să urmeze învăţătura Lui. El va merge pe urmele
Lui. El va fi slujitor. Asta înseamnă serviciu, trudă şi perseverenţă.
Perseverenţa în aceste lucruri înseamnă a fi mereu de veghe.
După ce Isus Şi-a părăsit discipolii şi S-a înălţat la cer, cei
unsprezece apostoli credincioşi, împreună cu ceilalţi discipoli, au
rămas de veghe împreună. Când a sosit Penticosta, spiritul sfânt a
coborât peste ei şi le-a dat putere pentru lucrarea viitoare. De atunci,
nimic nu-i mai putea opri. Ei au predicat. Acelaşi spirit sfânt care a
dat putere discipolilor atunci, lucrează azi asupra adevăraţilor
creştini. Aceeaşi forţă activă sau spirit sfânt de la Dumnezeu
încurajează acum pe poporul Său să continue lucrarea de predicare a
veştii bune. Imediat după Penticosta, timp de trei ani şi jumătate,
discipolii au călătorit prin toată Palestina, predicând şi strângând
rămăşiţa evreilor care Îl căutau pe Mesia. După aceea, voinţa divină a
arătat că mesajul despre salvare trebuia să se adreseze tuturor
naţiunilor, neamurilor şi limbilor; aşa că discipolii au mers în Asia
Mică, Grecia, Babilon, Italia şi în alte părţi ale lumii.
Comanda dată creştinilor era: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli
din oamenii tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al
Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am
poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea
sistemului.” (Mat. 28:19, 20) Azi, nimic nu opreşte un creştin
adevărat să-şi îndeplinească această responsabilitate, nici chiar
moartea. Chiar şi în aceste ultime zile, când creştinii văd adunarea
marilor armate de pe pământ pentru bătălia Armaghedonului, ei nu se
tem, ci rămân de veghe, îngrijindu-se de lucrurile pe care Iehova
Dumnezeu li le-a încredinţat. Marele lor interes este interesul
Împărăţiei, predicând vestea bună în întreaga lume ca mărturie
tuturor naţiunilor şi adunând alte oi. Clasa „servului credincios şi
înţelept” se află pe muntele lui Dumnezeu, strigând tuturor celor care
au urechi de auzit să vină şi să ia „apa vieţii” fără plată. Astăzi, sute
de mii de persoane vin la „muntele lui Iehova”, pentru a învăţa acolo
legile şi căile Sale. Ei apreciază bunătatea Sa nemeritată, darul Fiului
Său iubit, căci prin El se câştigă salvarea. Ei iubesc adevărul şi, din
această cauză, vin la lumină, la Cristos Isus şi, odată veniţi, doresc să
lucreze în armonie cu Dumnezeu. - Isa. 2:2-4; Apoc. 22:17.
Nu va fi uşor ca un adevărat creştin să iasă în faţă în mod public
spunând vestea bună, nu mai uşor decât pentru discipolii din primul
secol, care stăteau în sinagogi şi în forurile publice declarând vestea
bună despre Cristos, Isus. De aceea, Biblia ne spune că discipolii au
fost biciuiţi şi deseori au fost avertizaţi să înceteze predicarea. Au
renunţat primii creştini? Nu; căci despre apostoli se spune: „Și în
fiecare zi, în templu şi din casă în casă, nu încetau să predea şi să
anunţe vestea bună despre Cristos, Isus.” (Fap. 5:42) Aceşti apostoli,
deşi imperfecţi, au perseverat în lucrarea lor divină. Ei nu s-au înşelat
şi nu s-au scuzat ca să renunţe, fiindcă era greu. Erau convinşi că
ceea ce făceau era un lucru bun. Isus a făcut-o. Ei L-au auzit pe
Învăţătorul lor spunându-le ce să facă şi ce să spună. Aveau acum
spiritul sfânt care să-i sprijine. Nu era timp de ezitare, de teamă. Era
un timp pentru a rămâne treaz şi veghetor. Atunci era timpul să
predice veştile bune despre împărăţia lui Dumnezeu şi încă este
timpul să predicăm, da, acum mai mult ca niciodată, pentru că acum
suntem în timpul în care Cristos Isus vine ca Inspector al străjerilor.
Fericit este cel care rămâne treaz şi-şi păstrează veşmintele, ca să nu
umble gol şi să nu i se vadă ruşinea. Indiferent de ceea ce face
creştinătatea - iar dovezile arată că a adormit în privinţa intereselor
Împărăţiei şi a fost dezbrăcată în ochii creştinilor - martorii lui
Iehova trebuie şi vor rămâne treji în ultimele zile ale sfârşitului
acestui sistem şi vor predica. Acesta este timpul pentru a face voinţa
divină de a strânge „alte oi” din toate naţiunile, rasele, limbile,
religiile şi din toate domeniile vieţii, bogaţi sau săraci. - Ioan 10:16.

SĂ RĂMÂNEM ÎN ACESTE LUCRURI PENTRU SALVARE

Faptul că este atât de necesar ca un creştin să rămână în aceste

lucruri a fost învăţat încă din primul secol. Pavel i-a spus lui Timotei:
„Predică cuvântul şi fă lucrul acesta cu sentimentul urgenţei în
timpuri prielnice, în timpuri dificile.” (2 Tim. 4:2) Nu trebuie permis
nimănui şi la nimic să-l despartă pe creştin de iubirea lui Dumnezeu,
indiferent cât de grea poate fi opoziţia. Nu este timpul să fii adormit,
să te relaxezi, să mănânci şi să bei şi să te preocupi cu îngrijorările
acestei vieţi. Persistenţa din partea lui Cristos Isus în predicarea
Împărăţiei lui Dumnezeu a iritat conducătorii religioşi ai zilelor Sale
atât de mult, încât L-au omorât în cele din urmă pe stâlpul de tortură.
Ei L-au ucis! Primii creştini au fost la fel de persistenţi în predicarea
lor, iar prin ameninţări şi întemniţări gloata Diavolului din acele zile
a încercat să-i facă să nu mai spună vestea bună despre Cristos Isus,
pe care El le-a predat-o. Acest lucru nu a reuşit.
Aceeaşi gloată religioasă a încercat să-i reducă pe creştini la
tăcere în aceste ultime zile, influenţând mulţimea politică să
acţioneze împotriva martorilor lui Iehova. Conducătorii totalitari au
încercat spălarea creierului, lagărele de concentrare şi închisorile
comuniste. Conducătorii au încercat să distrugă loialitatea unora
dintre martorii lui Iehova, astfel încât ei să nu mai continue în
serviciul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, atunci când un creştin este
hotărât să rămână credincios şi veghetor, orice spălare a creierului
care se face nu va avea niciun efect.
Într-o carte publicată în 1957 în Insulele Britanice, numită Battle
for the Mind, a Physiology of Conversion and Brainwashing (Bătălia
pentru minte, o fiziologie a convertirii şi spălării creierului), se
spunea: „Cei care erau printre cei mai capabili să îşi păstreze
standardele şi credinţa în lagărele de concentrare germane, în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial, au fost membrii sectei martorilor
lui Iehova. Acest grup religios pacifist are numeroase crezuri ciudate,
dar acestea i-au fost implantate cu o mare putere şi certitudine de
către conducătorii lor religioşi pentru a rămâne activ, în timp ce
debilizarea continuă şi degradarea psihologică i-au înjosit pe
majoritatea oamenilor cu idealuri mai înalte, dar nici o loialitate
deosebită, să accepte cea mai josnică concepţie despre moralitate
individuală şi de grup. O măsură de protecţie împotriva convertirii
este într-adevăr o credinţă fierbinte şi obsesivă într-un alt crez sau
mod de viaţă. Istoria arată că soldaţii bine îndoctrinaţi şi instruiţi pot
fi la fel de curajoşi şi încăpăţânaţi ca martorii lui Iehova”.
Deci, toţi martorii lui Iehova trebuie să fie astăzi creştini, toţi
discipoli adevăraţi ai lui Cristos Isus. Prin această unicitate a
devoţiunii faţă de Iehova prin Cristos Isus, ei pot fi salvaţi.
De unde au martorii lui Iehova această putere? Nu prin ei înşişi, ci
de la Dumnezeu. Pavel i-a spus lui Timotei: „Tu deci, fiul meu,
continuă să te întăreşti în bunătatea nemeritată care este în Cristos
Isus, iar lucrurile pe care le-ai auzit de la mine şi care au fost susţinute
de mulţi martori, aceste lucruri să le încredinţezi unor oameni fideli,
care, la rândul lor, vor fi calificaţi să-i înveţe pe alţii. Ca soldat bun al
lui Cristos Isus, fii părtaş la suferirea răului.” - 2 Tim. 2:1-3.
Martorii lui Iehova trebuie să rămână vigilenţi zilnic, studiind
Cuvântul lui Dumnezeu, întâlnindu-se cu poporul lui Iehova în adunări,
mergând din casă în casă predicând vestea bună. Azi, lagărele de
concentrare din Germania au dispărut de mult, dar martorii lui Iehova
rămân triumfători. Lagărele de concentrare ale comunismului sunt încă
în funcţiune, însă martorii lui Iehova cresc rapid la număr în spatele
Cortinei de Fier, după cum arată raportul din Anuarul Martorilor lui
Iehova. Cel mai mare grup unic de martori ai lui Iehova din afara
Statelor Unite în orice ţară a fost adunat în spatele Cortinei de Fier, în
ciuda spălării creierului, propagandei şi ameninţărilor pentru a-i anihila
şi a-i distruge pe slujitorii credincioşi ai lui Dumnezeu.
Indiferent de locul în care trăieşte cineva în întreaga lume, dacă va
rămâne creştin, dacă va rămâne veghetor şi dacă va fi găsit
credincios când Cristos Isus vine la Armaghedon ca hoţ, atunci
trebuie să fie mereu atent la sine însuşi şi la ceea ce predă. Singura
modalitate prin care poate face acest lucru este să rămână lângă
organizaţia lui Iehova, să studieze voinţa divină şi să trăiască în
conformitate cu aceasta, căci dacă rămâne în aceste lucruri şi le face,
se va salva pe el însuşi şi pe cei care îl ascultă.
În asta constă forţa organizaţiei lui Iehova: credinţa în Iehova
Dumnezeu, în Fiul Său iubit, Cristos Isus, şi în promisiunile Sale
fidele. Mintea creştină trebuie să fie umplută cu adevăr. Și cei care
fac acelaşi lucru pe care îl făcea Timotei, un creştin din primul secol,
„fiind mereu atent la tine însuţi şi la predarea ta. Perseverează în
aceste lucruri, căci, făcând aşa, te vei salva pe tine însuţi şi pe cei
care te ascultă”, vor avea aceeaşi răsplată ca el. Şi tu poţi, dacă vei
căuta Lumina, pe Cristos Isus, şi vei face voinţa divină! Perseverenţa
aduce fericire. Perseverenţa aduce răsplată. Realizările prin muncă
perseverentă aduc mare bucurie şi fericire fără margini.
Creştinii lucrează azi, sunt treji, sunt predicatori foarte ocupaţi.
Chiar dacă, în timp ce fac această lucrare, asta înseamnă persecuţie
pentru toţi şi moarte pentru unii, totuşi un creştin trebuie să-şi
amintească întotdeauna că Isus a spus: „Hrana Mea este să fac voinţa
Celui care M-a trimis şi să sfârşesc lucrarea Sa.” (Ioan 4:34) Deci,
până la sfârşitul bătăliei Armaghedonului, martorii lui Iehova vor
continua să fie de veghe, rămânând treji, păzindu-şi veşmintele de
serviciu. Ei vor rămâne la misiunea lor, declarând vestea bună despre
Împărăţia lui Dumnezeu.

MARTORII LUI IEHOVA ȘI SOCIETĂȚILE LOR

Martorii lui Iehova sunt un grup de oameni creştini din toate

categoriile sociale, de toate culorile şi din toate naţiunile, vorbind
sute de limbi. Dar fiecare dintre ei este cu totul dedicat lui Iehova
Dumnezeu; ei şi-au dedicat viaţa serviciului Său şi au fost botezaţi în
apă. Ei sunt hotărâţi, prin bunătatea nemeritată a lui Iehova, să facă
voinţa divină aşa cum este prezentată în manualul lor, Sfânta Biblie.
Ei au o singură gândire, având modul de gândire al lui Cristos. Ei
privesc la Iehova Dumnezeu ca fiind Învăţătorul lor. „Este scris în
Profeţi: «Toţi vor fi învăţaţi de Iehova». Oricine a auzit şi a învăţat
de la Tatăl vine la Mine.” (Ioan 6:45) Martorii lui Iehova recunosc că
Iehova este Cel Suprem al universului şi are toată cunoştinţa şi
înţelepciunea. „Fiindcă „cine a ajuns să cunoască mintea lui Iehova,
ca să-L înveţe“? Noi însă avem mintea lui Cristos.” (1 Cor. 2:16)
Astfel, cu această unicitate a gândirii, martorii lui Iehova din toată
lumea lucrează împreună în armonie.
Societatea de Biblie şi Tratate Turnul de Veghere din
Pennsylvania este o corporaţie pe care martorii lui Iehova o folosesc
pentru a-şi conduce lucrarea la nivel mondial. Sediul central este la
nr. 124, Columbia Heights, Brooklyn, New York, Statele Unite ale
Americii. Există multe alte corporaţii care sunt folosite şi care
lucrează împreună cu Societatea de Biblie şi Tratate Turnul de
Veghere, cum ar fi Societatea de Biblie şi Tratate Turnul de Veghere
din New York şi cea din Germania, Asociaţia Internaţională a
Studenţilor Bibliei din Canada, cea din Anglia şi cea din Australia,
împreună cu numeroase alte asociaţii locale. Dar toate acestea au
aceeaşi funcţie, adică să-i ţină pe martorii lui Iehova organizaţi în
adunări şi activi în predicarea veştii bune despre împărăţia lui Iehova.
Evenimentul remarcabil al martorilor lui Iehova în cursul anului a
fost Congresul Internaţional Voinţa Divină, care a avut loc în oraşul
New York, între 27 iulie şi 3 august 1958. Acest congres al poporului
creştin a fost punctul culminant al anului şi cel mai important
congres creştin din istoria lumii. Societăţile menţionate anterior au
aranjat să aducă delegaţi din toate părţile pământului la Congresul
Internaţional Voinţa Divină din New York, iar unitatea, bucuria şi
fericirea acestor oameni sunt incomparabile. Iehova a fost Cel care a
condus acest congres. Spiritul Său a fost evident. Iubirea caldă
arătată unul faţă de altul de toţi din multe naţiuni arată că această
organizaţie poartă cu adevărat roadele spiritului. Voinţa divină a fost
făcută clară tuturor celor prezenţi, iar efectele acestui minunat
congres au fost resimţite de adunările martorilor lui Iehova de pe tot
pământul. Adevărurile despre împărăţia lui Dumnezeu care au fost
exprimate vor ajunge în fiecare naţiune. Un raport cuprinzător despre
congres este prezentat în acest Anuar.

CONGRESUL INTERNAŢIONAL VOINŢA DIVINĂ

 AL MARTORILOR LUI IEHOVA

Împărăţia lui Dumnezeu domneşte - în tot universul! Aşa cum nu s-a

mai întâmplat niciodată în istorie, aceasta şi-a făcut simţită prezenţa pe
pământ în vara anului 1958, nu prin violenţă, ci cu o demonstraţie
paşnică remarcabilă. Niciodată înainte nu a avut atât de mulţi
ambasadorii şi trimişi ai ei adunaţi împreună pentru instruire şi
consultare, precum şi pentru o mărturie şi o proclamare publică unită ca
atunci. Stadionul de renume mondial Yankee, împreună cu Polo
Grounds din vecinătate, cele mai mari parcuri de baseball din metropola
din New York, au fost arhipline, dar fără nici un fel de tulburări, aşa
cum se cuvine reprezentanţilor marelui Guvern al ordinii universale.
Zilnic, timp de opt zile succesiv, peste 145.000 dintre aceştia s-au
întâlnit şi au deliberat cu privire la interesele împărăţiei lui Dumnezeu;
pacea, ordinea şi fraternitatea domneau între ei. Tensiunile, acuzaţiile
acerbe şi contra-acuzaţiile, rivalitatea şi ciocnirile care marcau adunările
oficiale din capitala Naţiunilor Unite, aflate la câţiva kilometri sud, nu
au deranjat sau nu au marcat o singură sesiune a Congresului
Internaţional Voinţa Divină al Martorilor lui Iehova de duminică, 27
iulie, până duminică, 3 august. Venind din cel puţin 123 de ţări şi
grupuri de insule, totuşi s-au întâlnit împreună în unitate loială în jurul
Împărăţiei care domneşte a lui Dumnezeu.
Ostilitatea naţiunilor din est şi din vest, din cauza periclitării
intereselor lor egoiste divizate, a adus întreaga omenire aproape de
pragul războiului - al Treilea Război Mondial. Orientul Mijlociu, o
zonă de fierbere continuă şi de probleme care se repetă din istoria
biblică, era ca un butoi de pulbere pe care o scânteie îl putea arunca
în aer. Răzvrătirea violentă a răsturnat guvernul regal în vechiul ţinut
biblic al Mesopotamiei, iar Rusia şi Republica Arabă Unită a
Egiptului şi Siria au recunoscut imediat regimul rebel. La cererea
preşedintelui constituţional de atunci al Libanului, Statele Unite ale
Americii au debarcat mii de soldaţi în acel ţinut de coastă al
faimoşilor cedri; şi, la cererea regelui Iordaniei, Marea Britanie a
debarcat trupe în capitala Amman. Naţiunile cu interese egoiste au
numit aceste mişcări „acte de agresiune”. Organizaţia Naţiunilor
Unite şi forţa de supraveghere a frontierelor s-au dovedit a fi
ineficiente în faţa acestei situaţii de urgenţă. Situaţia pe pământ
devenea periculoasă. Momentul părea a fi cel mai inoportun pentru
ţinerea unui congres ne-politic internaţional de orice mărime. Mai
ales atunci când delegaţii urmau să vină din cele patru colţuri ale
pământului, chiar şi din zonele cu probleme, şi depindeau de sistemul
de transport mondial.
Cu toate acestea, congresul internaţional anunţat de mult nu a fost
numit greşit. A fost „voinţa divină” ca el să se ţină, iar situaţia lumii
a trebuit să-i cedeze. Dumnezeul cel Preaînalt al cerului, care
domneşte prin intermediul Fiului Său întronat, Isus Cristos, Şi-a
arătat puterea de a domni în mijlocul duşmanilor Săi demonici şi
umani. El a restricţionat forţele din spatele blocurilor de est şi de vest
ale naţiunilor, pentru ca ambasadorii şi trimişii Împărăţiei Sale
cereşti să se poată aduna în pace, conform voinţei divine.
Este nevoie de timp şi de organizare pentru a aduna un număr
mare de ambasadori, diplomaţi şi reprezentanţi oficiali ai naţiunilor
lumii. Să ne gândim, deci, că erau aşteptaţi să vină împreună la New
York peste 150.000 de ambasadori şi trimişi ai Împărăţiei lui
Dumnezeu, din peste şaizeci de ţări, şi ne putem forma o imagine
palidă despre timp şi câtă organizare au fost necesare pentru a-i
aduce împreună pe toţi martorii creştini dedicaţi ai lui Iehova la
Congresul Internaţional Voinţa Divină timp de opt zile.
Toţi cei care au participat au fost anunţaţi înainte cu nouăsprezece
luni în ediţia din 15 decembrie 1956 a revistei oficiale a Împărăţiei,
Turnul de veghere, anunţă Împărăţia lui Iehova, p. 763. Până atunci,
contractul fusese încheiat pentru utilizarea Stadionului Yankee în
timpul celor opt zile anunţate. Cu toate acestea, având în vedere
creşterea societăţii lumii noi a martorilor lui Iehova de la congresul
internaţional din 1953 de pe Stadionul Yankee, suplimentat cu un
oraş de rulote aflat la câţiva kilometri distanţă în statul vecin New
Jersey, era evident de la începutul negocierilor că era necesar mai
mult decât un stadion pentru numărul mult mai mare de delegaţi
asociaţi aşteptat. Deci, cu un mare interes, corpul spiritual de
guvernare al martorilor lui Iehova a urmărit evoluţiile în ceea ce
priveşte parcul de baseball al Giants din New York, Polo Grounds, la
nord-vest, pe malul celălalt al râului Harlem, vis a vis de stadionul
Yankee. A fost analizată o schimbare a echipei de baseball a Ligii
Naţionale, Giants din New York, de la New York la San Francisco,
California; şi, în mod providenţial, acest transfer a fost aprobat la 19
august 1957 de către Consiliul de administraţie al societăţii care
administrează echipa. Această schimbare a lăsat Polo Grounds fără
ocuparea obişnuită şi, prin urmare, disponibil pentru utilizarea la
congres. Fără întârziere, preşedintele Societăţii de Biblie şi Tratate
Turnul de Veghere a încheiat un contract cu proprietarii pentru a
folosi Polo Grounds simultan cu Stadionul Yankee.
Eforturile, începute cu mult timp în urmă, de a procura o locaţie
mare şi convenabilă pentru ridicarea unui oraş de rulote pentru a găzdui
zeci de mii de participanţi teocratici la congres, au eşuat în mod repetat.
În cele din urmă, în apropierea momentului deschiderii congresului
internaţional, periodicul lunar Serviciul Împărăţiei, din iulie 1958, a
anunţat că nu va exista cu siguranţă un „oraş de rulote”. Este clar voinţa
divină ca toţi participanţii la congres să se întâlnească într-un singur loc,
în contact direct şi văzându-se unul pe altul, sub o singură administraţie,
pentru o exprimare unită a iubirii, părtăşiei şi solidarităţii creştine. Orice
corturi erau necesare trebuiau să fie montate lângă Polo Grounds şi
lângă Stadionul Yankee pentru autoservire şi pentru ca mulţimile mari
să stea sub un acoperiş şi să asculte programele congresului prin
intermediul echipamentului de sunet.
În plus, au avut loc şi alte întruniri vitale cu membrii-cheie ai
organizaţiei văzute a lui Iehova, care nu ar fi putut fi ţinute convenabil
în interiorul stadioanelor Polo Grounds şi Yankee. Pentru astfel de
întruniri speciale, precum şi pentru cazarea suplimentară, a fost
închiriat Palatul New Rockland, la doar un bloc la sud de Polo
Grounds. Astfel, Regele care se îngrijeşte de toate al eternităţii, Iehova
Dumnezeu, nu doar că i-a chemat pe ambasadorii şi pe trimişii Săi
regali la Marele Congres al Împărăţiei, ci şi S-a îngrijit ca ei să aibă
locuri spaţioase pentru întruniri şi pentru a-şi desfăşura activităţile.

SERVICII DEPARTAMENTALE ŞI DE CAZARE

Deşi este situat într-o aşa-numită ţară creştină, oraşul New York
este de fapt un mare oraş păgân, un mare procent din locuitori
nemărturisind creştinismul sau chiar iudaismul, şi aceia doar „având
o formă de devoţiune sfântă, dar negându-i puterea”. (2 Tim. 3:5)
Această mare metropolă şi împrejurimile ei, cu peste opt milioane de
locuitori, are multe hoteluri, tabere turistice şi moteluri, dar nu erau
disponibile suficiente camere la preţuri convenabile pentru momentul
critic, data congresului internaţional. Întrucât toţi delegaţii la congres
din toate părţile pământului trebuiau să se adune în oraşul New York
şi aveau nevoie să fie cazaţi acolo şi în împrejurimi, fără un oraş
disponibil pentru rulote, aceasta reprezenta o mare problemă, nu
pentru marele Dumnezeu al cerului, ci pentru martorii Săi din oraşul
New York, care aveau să fie gazde al numărului copleşitor de oaspeţi
din afara acestei zone metropolitane. Dar mâna Dumnezeului
Atotputernic, Gazda divină, a lucrat în numele lor, totuşi nu fără efort
intens şi ospitalitate extremă din partea membrilor celor şaptezeci şi
trei de grupe din oraşul New York şi a numeroaselor alte grupe din
vecinătate.
Cu generozitate, conducerea stadionului Yankee ne-a oferit
utilizarea facilităţilor acestuia pentru o întâlnire de două ore, sâmbătă
după-amiaza, 26 aprilie 1958, pentru începerea campaniei de obţinere
a cazării în camere particulare ale locuitorilor acestui mare teritoriu
păgân sau în zona semireligioasă, unde bunele relaţii cu aproapele nu
sunt practicate din toată inima. În total, 9.000 au participat la această
întâlnire pregătitoare de la Stadionul Yankee pentru a primi încurajări
şi instrucţiuni cu privire la modul în care să procedeze în această
sarcină mamut de obţinere a cazării şi să reuşească. Chiar de la început
li s-a spus că vor trebui să găzduiască peste 150.000 de invitaţi, care
vor veni cu diverse mijloace de transport din peste o sută de ţări şi
mulţi cu mijloace limitate pentru cazare şi pentru alte cheltuieli la
congres.
În dimineaţa următoare, cel mai mare număr de fraţi care a început
vreodată o campanie de obţinere a cazării era pe teren, mergând la
casele particulare din zona metropolitană, căutând şi făcând
aranjamentele de cazare pentru venirea participanţilor teocratici la
congres. Exemplar, casele membrilor grupelor metropolitane şi-au
deschis primele porţile ca expresie a ospitalităţii faţă de slujitorii
creştini, ambasadorii şi trimişii Împărăţiei, înainte de a solicita caselor
catolicilor, protestanţilor, evreilor şi chiar păgânilor să facă acest lucru.
Casa Betel din Brooklyn, unde locuieşte personalul sediului central al
Societăţii de Biblie şi Tratate Turnul de Veghere din Pennsylvania, s-a
pregătit să găzduiască peste 300 de delegaţi din peste optzeci de ţări,
unul, două sau mai multe paturi suplimentare fiind instalate în fiecare
cameră de locuit. Fericiţi au fost cei ospitalieri, pentru că şi-au arătat
ospitalitatea atunci când nevoia a fost mai mare.
În urma anunţului făcut, solicitările de camere în hoteluri şi case
private au venit cu miile în fiecare săptămână la departamentul de
cazare de la etajul 11 al Watchtower Building, 77 Sands Street,
Brooklyn, N.Y. Timp de multe săptămâni, numărul de solicitări
primite a depăşit numărul de camere de cazare închiriate, iar marja
dintre cereri şi camerele asigurate s-a mărit. Primul weekend al lunii
congresului a văzut peste 30.000 de solicitări încă nerezolvate şi mai
multe cereri era sigur că vor veni prin poştă, fără a lua în considerare
numeroasele cereri care urmau să fie făcute direct Departamentelor
de cazare atunci când aveau să fie înfiinţate la Stadionul Yankee şi la
Polo Grounds. Cu doar trei săptămâni înainte de congres, credinţa şi
perseverenţa trebuiau exercitate până la limită în căutarea camerelor.
Ce bucurie şi uşurare a fost când, la masa de seară, cu doar câteva
zile înainte de începerea congresului, preşedintele Societăţii Turnului
de Veghere a citit un raport triumfător despre cazare făcut familiei
Betel din Brooklyn, dezvăluind că mai multe sute de locuri de cazare
fuseseră în cele din urmă asigurate în plus faţă de toate cererile
primite până la acea dată! Marele Rege şi Supraveghetor ceresc al
congresului internaţional, care se apropia, a răsplătit ospitalitatea,
munca grea şi credinţa grupelor martorilor Săi dedicaţi din oraşul
congresului şi din vecinătate. Totuşi, închirierea de camere
suplimentare continua, pentru a asigura orice situaţii de urgenţă în
ceea ce priveşte cazarea.
Prin televiziune, radio, pliante şi vizite directe, personale, la case
şi hoteluri, nevoia uriaşă de camere a fost adusă la cunoştinţa
milioanelor de locuitori ai oraşului New York. Multe au fost cazurile
de generozitate excepţională care au apărut în a arăta bunăvoinţă şi
încredere faţă de martorii lui Iehova, fiind oferite mii de locuri
gratuite. Astfel, întreaga zonă metropolitană era cu adevărat vie
pentru faptul că oraşul New York urma să găzduiască Congresul
Internaţional Voinţa Divină al Martorilor lui Iehova. De la începutul
lunii iulie, panourile publicitare din metrou, vitrine, reviste, cărţi,
anunţuri în ziare, la radio şi televiziune, din oraşul New York, în
afară de afişele de pe mii de autoturisme private din toate părţile
Americii şi Canadei, au copleşit poporul cu anunţul despre congres şi
în special despre adunarea publică din 3 august.
Cu mult înainte ca primul anunţ oficial despre congres să fi fost
făcut în revista Împărăţiei, Turnul de veghere, pregătirile din culise
erau deja în curs. Iehova Dumnezeu, Regele veşniciei, Şi-a dăruit
organizaţia de pe pământ cu capacitatea de a prevedea, asemenea
vulturului din înaltul cerului. Acest congres din 1958 era inclus în
scopul Dumnezeului cel Preaînalt şi nimic nu putea fi lăsat să se
rezolve de la sine, fără pregătire. Congresul trebuia să fie o
demonstraţie impresionantă despre puterea, capacitatea de
organizare, caracterul teocratic şi prezenţa împărăţiei lui Dumnezeu.
Prin urmare, congresul avea nevoie de cea mai mare pregătire, cu
atenţia acordată miilor de detalii. Nu există nimic care să împiedice
împărăţia lui Dumnezeu. Pentru un congres de mărimea estimată, un
personal organizat de zece mii de voluntari a trebuit să fie adunat şi
repartizat pe departamente şi îndatoriri, de la lucrătorii care au servit
programul de la platformă până la cele douăzeci şi două de
departamente listate, da, până la departamentul vital de curăţenie şi
salubritate. Merita să fie făcut totul pentru confortul, comoditatea şi
ajutorul delegaţilor la congres, pentru ca ei să se poată bucura mai
bine de programul evenimentelor de la platformă şi de activităţile
unite pe teren în vestirea împărăţiei lui Dumnezeu, timp de opt zile
neîntrerupt. Ne putem imagina munca intensivă de planificare,
pregătire şi organizare, care trebuia să meargă înainte. Nu doar că a
existat o structură organizatorică pentru a fi elaborată, dar trebuiau să
fie prefabricate multe structuri fizice pentru platforme şi decorurile
lor, pentru cabine, pentru instalaţiile de sunet şi pentru multe alte
lucruri. O cantitate extraordinară de tipărituri în multe limbi a trebuit
să fie făcută într-un timp scurt. Aceasta a ţinut fabricile Societăţii din
Brooklyn lucrând zi şi noapte, timp de câteva săptămâni.

ÎMPĂRĂŢIA, ASPECTUL DOMINANT

Creatorul divin al cerului şi al pământului face fiecare lucru cu un

scop în exprimarea voinţei Sale. (Apoc. 4:11) Congresul
internaţional Voinţa Divină al martorilor Săi trebuia să-şi atingă
scopul, pentru că era ţinut în numele Său. Scopul Său era ca acest
congres să servească interesele Împărăţiei Sale stabilite, care
domneşte acum. La orice întâlnire internaţională a ambasadorilor,
miniştrilor de externe sau şefilor de guverne este necesar ca mai întâi
să se elaboreze o agendă, un program al evenimentelor, o listă de
subiecte pe care se convine să le discute în mod liber, în speranţa de
a ajunge la un acord şi înţelegere, făcând astfel progrese şi realizând
ceva. Deoarece Congresul Internaţional Voinţa Divină se preocupa
de cel mai mare şi singurul guvern durabil din univers, era foarte
potrivit ca să fie elaborat un program amplu, multifuncţional,
progresiv şi practic. Programul trebuia să fie în armonie deplină cu
voinţa divină aşa cum era descoperită în Sfintele Scripturi, în lumina
profeţiei biblice împlinite. Trebuia să servească interesele împărăţiei
lui Dumnezeu, deoarece astfel de interese erau dictate de nevoile
ambasadorilor şi trimişilor lui Dumnezeu în îndeplinirea lucrării pe
care sunt ordinaţi să o facă pe tot pământul, în mijlocul duşmanilor.
Programul tipărit de treizeci şi două pagini, într-o copertă
atrăgătoare, a fost distribuit pe cele două stadioane ale congresului în
ziua precedentă deschiderii. Acesta i-a surprins pe participanţii
teocratici la congres cu marea varietate a aspectelor lui, cu bogăţia şi
caracterul interesant al lucrurilor care urmau să fie tratate de la
platformă. De fapt, din moment ce două stadioane urma să fie servite
la congres, trebuia să se prezinte un dublu program, fiecare aspect al
căruia, cu câteva excepţii, fiind prezentat mai întâi la un stadion şi
apoi la scurt timp la celălalt, de acelaşi vorbitor sau grup de vorbitori
sau grup de demonstranţi. Apropierea celor două stadioane unul de
altul, necesitând doar câteva minute de mers cu metroul pe sub râul
Harlem, de la o staţie de stadion până la următoarea staţie de stadion,
a făcut posibil acest lucru. Astfel, fiecare audienţă din fiecare stadion
a primit lucrurile direct, la prima mână, de la propria platformă.
Fiecare stadion avea propriul preşedinte de congres, propriul serv de
congres adjunct şi propriul serv de orchestră.
Programul tipărit a dat meniul ospăţului spiritual pe care Regele
divin al universului urma să-l întindă pentru ambasadorii şi trimişii Săi
la congres. (2 Cor. 5:20) Aici, într-un mod excepţional şi pe scară largă,
prin publicaţiile Societăţii de Biblie şi Tratate Turnul de Veghere,
Iehova Dumnezeu, Regele, a strigat în cuvintele de la Isaia 55:1-3:
„Voi, toţi cei însetaţi! Veniţi la apă! Și cei care n-aveţi bani! Veniţi,
cumpăraţi şi mâncaţi! Da, veniţi, cumpăraţi vin şi lapte fără bani şi fără
plată! De ce cheltuiţi bani pentru ceea ce nu este pâine şi de ce vă
osteniţi pentru ceea ce nu satură? Ascultaţi-Mă cu atenţie şi mâncaţi ce
este bun, iar sufletul vostru să-şi găsească desfătarea în grăsime! Plecaţi-
vă urechea şi veniţi la Mine! Ascultaţi şi sufletul vostru va rămâne în
viaţă. Voi încheia cu voi un legământ de durată indefinită în armonie cu
dovezile de bunătate iubitoare faţă de David, care sunt fidele.”
Ah, da, toţi acei martori dedicaţi ai lui Iehova Dumnezeu, care au
venit la congres, au scăpat să mai trudească şi să plătească bani
pentru materialism la un preţ ridicat în nemulţumire. Ei au înfometat
şi au însetat după un guvern divin care să stăpânească toate părţile
pământului în care trăiau. Astfel, prin dedicarea lui Iehova
Dumnezeu, prin Isus Cristos, ei s-au întors spre împărăţia lui
Dumnezeu ca mijloc unic pentru binecuvântarea veşnică a tuturor
familiilor şi naţiunilor pământului. Fără să plătească financiar pentru
pregătirea de serviciu în vreunul din seminarele teologice ale
creştinătăţii, ei începuseră să mănânce fără plată laptele şi grăsimea
serviciului lui Dumnezeu, fiind îmbogăţiţi cu cunoştinţa biblică pură
şi bucurându-se de multe privilegii în serviciul adevărului Împărăţiei,
pentru care au fost echipaţi cu această cunoştinţă preţioasă. Ei au
băut pe săturate din vinul bucuriilor împărăţiei pe care serviciul lor
ca ambasadori şi trimişi ai Împărăţiei lui Dumnezeu li le-a adus.
Acum, prin participarea la acest congres internaţional, ei voiau să
înveţe şi să fie instruiţi cum să se împărtăşească mai mult din vinul şi
din laptele bucuriilor şi privilegiilor de serviciu de care un slujitor se
bucură prin proclamarea împărăţiei lui Dumnezeu şi prin strângerea
tuturor oamenilor asemenea oilor, care flămânzesc şi însetează, în
turma lui Dumnezeu sub Cristos. La acest congres internaţional din
1958, mulţimile de delegaţi s-au bucurat de cel mai bogat şi mai
sănătos ospăţ spiritual de până atunci.
Domnia împărăţiei lui Dumnezeu este globală, în ciuda
duşmanilor în mijlocul cărora trebuie să domnească. În sprijinul
acestui fapt este prezenţa notabilă a martorilor lui Iehova în peste 170
de ţări şi insule din întreaga lume. În toate aceste teritorii, Matei
24:14 se dovedeşte a fi o profeţie adevărată prin predicarea veştii
bune a împărăţiei stabilite a lui Dumnezeu multor naţiuni prin
martorii Săi. Toţi aceşti martori sunt sub supravegherea celor
cincizeci şi cinci de filiale ale Societăţii de Biblie şi Tratate Turnul
de Veghere din Pennsylvania, inclusiv filiala Americană din
Brooklyn, N.Y., fiecare filială având propriul teritoriu desemnat să-l
supravegheze şi să raporteze direct preşedintelui Societăţii de la
Brooklyn, New York. Profitând de congres, preşedintele Societăţii a
cerut fiecărui serv supraveghetor de filială sa-i raporteze în persoană
direct lui la Brooklyn şi la congresul internaţional.
În ciuda condiţiilor tulburi din lume, numai doi dintre servii de
filială au fost împiedicaţi de autorităţile lumeşti să răspundă chemării
la sediul văzut al martorilor lui Iehova din Brooklyn. Preşedintele
Societăţii, care a vizitat aproape toate aceste filiale şi fabrici din
întreaga lume, a apreciat necesitatea ca toate filialele să-şi exercite
uniform funcţiile diferitelor departamente, în conformitate cu
metodele dovedite eficiente. Deci, după ce el însuşi efectuase o
inspecţie personală a celei mai mari şi mai complicate filiale a
societăţii din Brooklyn timp de câteva săptămâni, a compus o carte
cuprinzătoare de îndrumare şi instruire pentru toate organizaţiile de
filială şi a dat-o la tipar în mod special. Această carte de 158 de
pagini este intitulată „Procedura biroului de filială al Societăţii de
Biblie şi Tratate din Pennsylvania”. Instrucţiunile acesteia urmau să
fie puse în aplicare de la 1 septembrie 1958. Această carte nouă
necesita studiu şi discutare. La 16 iulie, sau cu aproximativ două
săptămâni înainte de începerea congresului, preşedintele Societăţii a
convocat toţi cei peste optzeci de servi de filiale prezenţi, împreună
cu asistenţii lor, totalizând împreună 160 de supraveghetori, la Sala
Împărăţiei din clădirea Betel din Brooklyn, 136 Columbia Heights.
Acolo, zi de zi, el a parcurs împreună cu ei această Procedură a
biroului de filială, discutând-o şi detaliind-o, răspunzând la
întrebările lor, până cu două zile înainte de congres. Dăruirea unui
exemplar al acestei cărţi speciale fiecărui serv de filială a fost, de
fapt, prima lansare a congresului internaţional sau cel puţin o lansare
preliminară.
În măsura în care fiecare filială este echipată cu această carte de
instrucţiuni şi trebuie să o urmeze, martorii lui Iehova în orice
teritoriu din întreaga lume pot avea cea mai mare încredere în filiala
specială care supraveghează activităţile martorilor şi afacerile
adunărilor lor. Ei ştiu că o astfel de filială, oricât de îndepărtată de
sediu şi indiferent cât de mică sau de recent stabilită ar fi, operează în
conformitate cu cea mai avansată şi actualizată procedură, în armonie
deplină cu toate celelalte filiale, chiar şi cele mai vechi şi mai mari.
Astfel, nimeni nu ar trebui să dispreţuiască sau să ignore o filială, ci
fiecare martor activ al lui Iehova ar trebui să aprecieze că întreaga
organizaţie alcătuită din multe părţi lucrează în unitate deplină.
Fiecare martor ar trebui, prin urmare, să coopereze şi să fie supus.

ZILELE SEMNIFICAȚIEI

Conform programului planificat cu pricepere, fiecare zi de

congres a primit un nume care a subliniat un principiu sau o
activitate teocratică. Începând cu ziua de duminică, 27 iulie, zilele au
fost numite în următoarea ordine: Ziua Fidelităţii, Ziua Devoţiunii
Exclusive, Ziua Extinderii Serviciului nostru, Ziua Gustării Bunătăţii
Divine, Ziua Plinătăţii Serviciului, Ziua Serviciului Fără Frică, Ziua
„Să se facă voinţa Ta” şi Ziua Împărăţiei lui Dumnezeu. Astfel, în
cea de-a opta şi ultima zi, numele au culminat cu o temă care atrăgea
atenţia asupra învăţăturii excepţionale a Sfintei Scripturi, Împărăţia
lui Dumnezeu. Acest lucru se armoniza perfect cu subiectul
cuvântării publice, care era punctul culminant al zilei de închidere:
„Împărăţia lui Dumnezeu domneşte - este aproape sfârşitul lumii?”
Această împărăţie teocratică este inseparabilă de voinţa divină,
deoarece prin împărăţia lui Dumnezeu se realizează rugăciunea-
model adresată Tatălui ceresc: „Să se facă voinţa Ta, precum în cer şi
pe pământ”. (Mat. 6:9, 10) Toate discuţiile şi cuvântările din cele
şapte zile precedente i-au condus pe participanţii la congres la o
apreciere mai mare, din suflet, a Împărăţiei glorioase a lui
Dumnezeu, care domnea în ceruri din 1914 prin Fiul Său întronat.
Congresul Internaţional Voinţa Divină nu a fost un congres unde
creştinii adevăraţi şi dedicaţi doar să se bucure de un timp de relaxare
împreună, pentru a asculta un program de divertisment sau pentru a
ţine discursuri elogioase la adresa lor înşişi şi pentru a se bucura
împreună de o societate plăcută. Congresul a fost aranjat pentru a fi -
şi s-a dovedit a fi - cea mai instructivă şcoală de instruire, cu cele mai
recente, cele mai avansate informaţii scripturale şi organizaţionale
care urmează să fie date. În acest scop nu au fost chemaţi doar servii
de filiale ai Societăţii, ci şi toţi servii de regiune şi de circuit, şi cât
mai mulţi servi de grupă străini care înţelegeau limba engleză au fost
aduşi la congres. Aceştia erau oameni-cheie în societatea lumii noi a
martorilor lui Iehova din întreaga lume. Ei aveau nevoie şi meritau în
mod special sfatul, pregătirea şi puternicul efect spiritual tonic care
trebuia să fie transmis la congres. Pe lângă aceştia, au fost aduşi
practic toţi absolvenţii Școlii Biblice Gilead, care erau încă activi în
serviciul cu timp integral ca misionari şi pionieri speciali. Grupele de
pe tot globul au făcut contribuţii voluntare la Societatea Turnului de
Veghere pentru a suporta cheltuielile de călătorie ale tuturor celor
vrednici; şi acest lucru a ajutat foarte mult la aducerea lor la Congres
din Asia, Africa, Australia, Europa, America şi numeroase insule.
Preşedintele Societăţii a prevăzut să se întâlnească în cadrul unor
şedinţe speciale de dimineaţă cu aceşti reprezentanţi remarcabili şi
servi numiţi ai Societăţii. Îndeosebi pentru astfel de sesiuni speciale,
a fost închiriat Palatul New Rockland. În dimineaţa zilei de marţi, 29
iulie, un număr de 1.211 de misionari care vorbesc cincizeci şi opt de
limbi în teritoriile lor s-au întâlnit cu preşedintele Societăţii şi cu
facultatea de învăţământ a Școlii Gilead pentru a auzi cuvântări
încurajatoare şi pentru a se bucura împreună de o cină specială de
lucru. Toate cele treizeci şi unu de promoţii de absolvenţi ai
Gileadului au fost reprezentate, treizeci şi unu de misionari fiind din
prima promoţie din 1943. Miercuri dimineaţa a marcat o întâlnire cu
un alt grup de lucrători cu timp integral pe care Societatea îi susţine,
şi anume pionierii speciali care fac o lucrare de mărturie vitală în
multe ţări, în locuri special repartizate.
Mulţi servi de regiune şi de circuit fuseseră şcolarizaţi la Gilead,
dar la 9:30 dimineaţa, joi şi vineri, la Palat, preşedintele Societăţii s-a
întâlnit cu toţi servii de circuit şi de regiune din toate ţările şi
naţionalităţile. Aceasta avea ca scop îmbunătăţirea serviciului lor ca
supraveghetori speciali ai multelor grupe din circuitele şi regiunile
lor. Aceste două dimineţi de discuţii şi sfătuire împreună la Palat au
fost completate de cuvântările „Să veghem strict cum umblăm” şi
„Păstoriţi oile cu pricepere”, ţinute de preşedintele şi de
vicepreşedintele Societăţii, respectiv miercuri seara la Stadionul
Yankee, aceste cuvântări fiind adresate în special servilor de regiune,
de circuit şi de grupă, toţi stând împreună într-o secţiune rezervată a
stadionului pentru a asculta aceste cuvântări speciale.
O altă cuvântare ţinută sâmbătă dimineaţă de unul dintre directorii
Societăţii din cadrul Departamentului de Serviciu al sediului central,
cu tema „Supraveghetori, menţineţi-vă grupa vie”, a subliniat
importanţa şi responsabilitatea supraveghetorilor spirituali, indiferent
de nivelul privilegiilor de serviciu la care se găsesc. Supraveghetorii
cu o responsabilitate şi mai mare au primit atenţia cuvenită în timpul
congresului, când preşedintele Societăţii s-a întâlnit din nou cu servii
de filială, împreună cu asistenţii lor, la Palat, sâmbătă dimineaţa, la
ora 9:00. Servii de filială, cât şi servii de circuit şi de regiune, erau
prezenţi când preşedintele s-a adresat tuturor fraţilor care erau numiţi
ca serv de relaţii publice, la Palat, luni, 28 iulie, ora 9:30. Ceea ce
servii de relaţii publice prezenţi acolo au primit trebuiau în curând să
fie capabili să aplice la întoarcerea acasă şi să facă publicitate în
zonele lor aspectelor şi evenimentelor importante de la congres, pe
care le observaseră personal. Servii de relaţii publice au o relaţie
permanentă de răspundere faţă de public, fiind obligaţi să facă
publicitate Împărăţiei lui Dumnezeu şi societăţii Sale a lumii noi,
impresionant şi favorabil, prin intermediul ziarelor, revistelor,
radioului, televiziunii şi altor mijloace disponibile.
Toate întâlnirile speciale de mai sus au adăugat foarte mult la
îndatoririle grele ale preşedintelui Societăţii ca supraveghetor principal
al turmei lui Dumnezeu pe pământ; dar aceste întâlniri au avut un efect
stimulativ şi educativ asupra tuturor celor privilegiaţi să participe la ele.

REALIZĂRILE DEPĂŞESC AŞTEPTĂRILE

Ziua de deschidere a congresului, Ziua Fidelităţii, a susţinut

promisiunea de a depăşi marile lucruri care trebuiau să fie realizate
aici, la acest congres internaţional, până la punctul culminant al lui.
De la început, congresul a fost marcat de caracterul internaţional. În
fiecare zi, preşedintele temporar de la fiecare stadion a fost de altă
naţionalitate, după cum urmează: american, japonez, brazilian,
filipinez, mexican, rodesian, ghanez, egiptean, marocan, argentinian,
austriac, britanic, ceylonez, grec şi francez. Mai mult decât atât, luni,
marţi, joi şi vineri dimineaţă s-au organizat sesiuni de două ore în
diferite secţiuni ale celor două stadioane, în douăzeci de limbi
străine, pentru a da rezumate ale congresului celor care nu erau bine
familiarizaţi cu limba engleză.
Prima dimineaţă de duminică, 27 iulie, într-un aspect intitulat
„Suntem bucuroşi că este voinţa divină să fim aici”, servii de filială
din 15 ţări străine, incluzând Alaska, Australia, Coreea şi Africa de
Sud, au ocupat platforma timp de patruzeci şi cinci de minute. Servul
filialei americane, în calitate de preşedinte al congresului, a ţinut o
cuvântare cordială de bun-venit unei audienţe de 122.061, din 123
sau mai multe ţări. Întregul glob a fost împărţit în zone mari, fiecare
cuprinzând un număr din cele optzeci şi cinci de filiale ale Societăţii,
câte o zonă sub un serv călător de zonă. Șapte astfel de servi, care
veniseră din Danemarca, Japonia, Filipine, Ceylon, Uruguay, Costa
Rica şi Rhodesia de Nord, au vorbit timp de cincisprezece minute la
platformă ca „Servi de zonă reprezentând naţiunile”. În aceeaşi
duminică după-amiază, caracterul internaţional al congresului, aşa
cum este prezis în faimoasa, adeseori citata profeţie de la Isaia 2:2-4,
a fost accentuat de festivitatea de absolvire a celei de-a treizeci şi
treia promoţii a Școlii Biblice Gilead.
Cu această ocazie, în pista de alergare din jurul stadionului Yankee,
grupaţi în fiecare promoţie, se aflau misionarii încă activi şi lucrătorii
cu timp integral din cele treizeci şi trei de promoţii absolvente ale
Gileadului, mulţi în port naţional. Pe Stadionul Yankee se aflau cei
103 studenţi ai promoţiei cu numărul 31, a cărei festivitate de
absolvire urma să se desfăşoare. Chemaţi la Gilead din şaizeci şi patru
de ţări, doar patru fiind americani, formau un grup plin de culoare,
îmbrăcaţi în costume populare. Ploaia, care a început la ora 3:35, la
jumătatea cuvântării de o oră a preşedintelui şcolii pe tema
„Perseverează în aceste lucruri”, nu i-a clintit de la locurile lor. Mai
ploua când a venit momentul ca ei să vină la platformă, unde
preşedintele Societăţii le-a înmânat diplomele, atât de meritate. După
această înmânare a diplomelor, un student a citit o rezoluţie ca
expresie unită a celei de-a treizeci şi una promoţii de la Gilead. Apoi,
nereuşind să întrerupă festivitatea de absolvire, ploaia s-a oprit, iar
audienţa uimitor de mare de 180.291 de martori din ambele stadioane
şi din jurul lor s-a bucurat foarte mult de faptul că încă 103 educatori
special instruiţi ai Împărăţiei erau acum gata să fie trimişi în misiune
în cincizeci şi două de ţări ale pământului locuit. În acea seară, la
lumina unei luni strălucitoare, 111.795 de participanţi la congres s-au
bucurat de un aspect de două ore şi jumătate, „Studenţii celei de-a 31-a
promoţii Gilead din 64 de ţări se exprimă”, în costume populare, la
ambele stadioane. Studenţii s-au exprimat în şaptesprezece prezentări,
solo şi în grup, foarte variate, pline de armonie şi de culoare, care au
captat atenţia publicului vast de la început până la sfârşit.
Continuând să scoată în evidenţă caracterul şi aspectul
internaţional al societăţii lumii noi a martorilor lui Iehova, servii de
filială sau reprezentanţii din restul filialelor Societăţii Turnului de
Veghere au continuat să prezinte congresului rapoarte teritoriale zi de
zi. Fiecare serv a redat un aspect diferit care a marcat creşterea
organizaţiei teritoriale. Toţi aceşti servi au purtat marea audienţă
împreună cu ei, de-a lungul şi de-a latul pământului, în 164 de ţări în
care martorii lui Iehova predică fără teamă vestea bună despre
împărăţia Sa în peste 120 de limbi, subteran şi în libertate.
Pentru a prezenta un raport trimis din opt ţări aflate sub guvernare
comunistă, unde martorii lui Iehova sunt interzişi şi trebuie să lucreze
subteran, un delegat elveţian a vorbit patruzeci şi cinci de minute
prezentând aspectul „În spatele cortinei de fier”. A fost senzaţional să
aflăm că erau 80.000 de martori ale căror rapoarte de serviciu
demonstrau că refuzaseră să se supună interdicţiei comuniste şi să nu
mai predice Împărăţia lui Iehova; şi că 90.000 de persoane
participaseră în secret la celebrarea anuală a Cinei Domnului din 3
aprilie 1958. Din acest mare număr, totuşi numai 126 s-au împărtăşit
din pâine şi vin ca simbol că fac parte din rămăşiţa născută de spirit a
moştenitorilor împreună cu Cristos ai împărăţiei cereşti. Pentru a
adăuga un realism emoţionant acestui raport din spatele Cortinei de
Fier, delegatul elveţian a redat o înregistrare pe bandă, care fusese
trecută în ascuns peste mai multe frontiere. Prin intermediul acesteia,
audienţa de 127.802 de sâmbătă dimineaţă a ascultat un grup de
martori din ilegalitate cântând pe patru voci două cântări sacre din
Cartea noastră de cântări din anul 1928 şi au auzit un mesaj de salut
şi gânduri bune transmise de un supraveghetor aflat în ilegalitate. Ce
loialitate determină Împărăţia lui Dumnezeu!
Servii de filială, servii de circuit şi servii de regiune au îndeplinit
alte părţi ale programului educaţional foarte diversificat. Fraţii
reprezentativi de la sediul central al Societăţii din Brooklyn au servit
şi ei la platformă în unele aspecte vitale. Sfatul şi instrucţiunile date
din Scripturi nu doar că-i aveau în vedere pe servii responsabili
reprezentativi ai organizaţiei pământeşti, ci se ocupau şi de
obligaţiile creştine ale părinţilor şi copiilor, ale soţilor şi soţiilor şi
ale sutelor de mii de membri ai grupelor care luau parte la predicarea
Împărăţiei. De fapt, toate aspectele vieţii creştine au fost atinse în
cuvântările de la platformă şi au fost date multe sfaturi practice din
Cuvântul lui Dumnezeu.
O serie de relatări adevărate au fost date de misionari încă activi,
credincioşi de mult timp, sub titlul „Ne-am urmărit scopul în viaţă”.
Diferite căi şi mijloace de a pătrunde în multe ţări şi insule neatinse,
unde lucrarea de mărturie este interzisă misionarilor, şi organizarea
de grupe a fost descrisă sub tema „Să servim unde nevoia este mai
mare peste mări”. Oportunităţile din ţara de origine au fost amintite
cu putere în cuvântarea însoţitoare „Să răspundem nevoii din ţara
noastră”. Aceste cuvântări au arătat calea multor martori care s-ar
putea simţi limitaţi în oportunităţile lor de predicare în teritoriul
grupei în care sunt atât de mulţi vestitori locali ai Împărăţiei încât
teritoriile sunt lucrate foarte des datorită activităţii permanente. Dar
cuvântarea „Să rămânem unde nevoia este mare” a reamintit
vestitorilor Împărăţiei să reziste, să persevereze, să fie stabili în
teritoriile lor desemnate şi să nu cedeze dorinţei de a hoinări,
lehamitei sau disperării.
Discuţia de treizeci de minute „Școală Teocratică pentru slujitori
fără frică” a stârnit aplauze susţinute atunci când vorbitorul,
preşedintele Societăţii, a făcut o surpriză publicului său în număr de
173.079, vineri seara. Ce era asta? De la începutul anului 1959,
surorile din grupe vor fi privilegiate să se înscrie la Școala
săptămânală de serviciu teocratic. Ele vor lua parte la prezentările de
la platformă în măsura în care vor demonstra cum să ţină predici de
şase minute oamenilor la casele lor, aceste predici fiind bazate pe un
număr stabilit de pagini din noua publicaţie intitulată „De la
paradisul pierdut la paradisul regăsit”. Acest lucru era pentru surori o
sarcină cu adevărat serioasă la Școala de serviciu teocratic, deoarece
ele urmau să fie sfătuite ulterior de către servul de şcoală în ce
priveşte prezentarea lor. Această cuvântare cu privire la modul în
care programul şcolii va fi astfel extins a fost urmată de o
demonstraţie de o oră la platformă despre programul de şcoală care
includea noul aspect. Au fost cuvântarea obişnuită de instruire şi cele
două cuvântări de student ţinute mai întâi de trei fraţi, iar apoi, la
încheiere, au venit două predici de şase minute, fiecare ţinută de o
soră din familia Betel de la sediul din Brooklyn, unei alte surori ca
interlocutor. Fiecare dintre cele două surori care au ţinut predici a
fost apoi sfătuită de servul de şcoală, la fel cum au fost şi cei doi fraţi
care au ţinut cuvântări de student.
Miercuri dimineaţa, sau Ziua Gustării Bunătăţii Divine, a oferit o
viziune care nu avea egal din ziua Penticostei în Ierusalim, din 33
A.D. În seara precedentă (marţi), servul filialei din Coreea ţinuse
cuvântarea de o jumătate de oră despre „Ce mă împiedică să fiu
botezat?” În dimineaţa aceasta se răspundea la întrebare. Câţi dintre
cei care participau la Congres gustaseră bunătatea divină şi se
dedicaseră în mod corespunzător Bunului Dumnezeu? Câţi dintre ei
îşi puneau acum întrebarea etiopianului: „Ce mă împiedică să fiu
botezat?” (Fap. 8:36) Toţi cei astfel dedicaţi s-au aşezat într-o
secţiune special rezervată în faţă, în tribuna stadionului Yankee. Zeci
de mii de observatori îi înconjurau. Servul filialei suedeze li s-a
adresat în conformitate cu subiectul „Botez conform voinţei divine”.
Avea să le pună două întrebări de bază, pentru a afla dacă ceva îi
împiedica să se boteze. La cererea sa, solicitanţii botezului s-au
ridicat să răspundă în auzul celorlalţi, la unison, la aceste două
întrebări hotărâtoare. În acel moment, marea mulţime de observatori
a trimis val după val de aplauze puternice care au cutremurat marele
stadion. De ce? Fiindcă atât de mulţi stăteau în picioare ca să arate că
nimic nu-i împiedica să simbolizeze dedicarea lor lui Dumnezeu,
prin Cristos, prin botezul în apă.
În zona de înot a Orchard Beach, la câţiva kilometri distanţă, unde
au fost duşi cu autobuze de şaptezeci şi cinci de locuri, au intrat în
mare în treizeci de şiruri pentru a fi botezaţi. La sfârşitul a două ore
şi jumătate, numărul celor care au fost botezaţi a urcat până la 2.937
de bărbaţi şi 4.199 de femei, un total de 7.136. Erau cu 4.136 mai
mulţi decât au fost botezaţi în ziua de Penticosta cu mult timp în
urmă şi reprezentau mult mai mult decât cele şaisprezece naţiuni care
au fost reprezentate în acea Penticosta. Botezul de atunci al celor
3.000 în apă a fost ca răspuns la faptul că Isus stătuse ca Domn şi
Cristos la dreapta Tatălui Său în ceruri. Botezul celor 7.136 de la
Congresul Internaţional Voinţa Divină din 1958 era un răspuns
record la faptul că Împărăţia lui Dumnezeu domneşte începând din
anul tulburător 1914.
Cu câteva zile înainte de vineri, a fost făcut un apel urgent pentru ca
toţi delegaţii să fie prezenţi vineri după-amiază, când urma să fie
prezentată Congresului chestiunea „Ce ar trebui să decidă acest
congres?” Pentru bucuria nemărginită a întregului congres, un număr
uimitor de 194.418 a răspuns invitaţiei. Timp de trei sferturi de oră,
vicepreşedintele Societăţii a pus în faţa acestei mulţimi fericite, care
izbucnea în aplauze, motive scripturale pentru care congresul ar trebui
să profite de această ocazie fără egal pentru a se uni într-o hotărâre fără
echivoc, făcând astfel o înregistrare înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor şi
a oamenilor. Cu mare atenţie, în următoarele cincisprezece minute, l-au
ascultat pe preşedintele Societăţii citind declaraţie după declaraţie din
rezoluţia propusă. Aceasta demasca răspicat clerul creştinătăţii ca fiind
azi cea mai condamnabilă clasă de pe pământ. Rezoluţia reafirma
principiile teocratice ale martorilor şi proclama fără ruşine împărăţia lui
Dumnezeu prin Cristos ca fiind singurul mijloc de salvare pentru toţi
oamenii care tânjesc după pace şi securitate. Aceasta afirma ferm
hotărârea lor de a sluji şi de a predica Împărăţia lui Dumnezeu în iubire,
pace şi unitate, fără delăsare, la fel ca fraţii noştri credincioşi din spatele
Cortinei de Fier, până când Iehova însuşi aduce lucrarea de mărturie la
un final care va mătura această lume prin propriul său act de mărturie la
Armaghedon. Aplauzele au salutat propunerea preşedintelui ca rezoluţia
citită să fie adoptată. Propunerea lui fiind susţinută, el a pus întrebarea şi
194.418 de voci au izbucnit într-un „Da” unanim! Toţi cei care au
adoptat din inimă această rezoluţie deschisă sunt gata să-i îndeplinească
consecinţele, cu ajutorul Dumnezeului cel Atotputernic.

DARURI TIPĂRITE

Necunoscut zecilor de mii de participanţi la congres, Comitetul de

Traducere a Bibliei Lumii Noi şi-a încheiat lucrarea la volumul IV al
Traducerii Lumii Noi a Scripturilor Ebraice pe 13 aprilie 1958. Aşa
că l-a trimis la fabrica Societăţii Turnul de Veghere pentru tipărire.
Volumul IV conţine traducerea cărţilor profetice Isaia, Ieremia şi
Plângerile. Iehova prevăzându-i pe martorii Săi cu această ultimă
traducere a acestor trei cărţi biblice, era evident că mesajele Sale
speciale pentru Congresul Internaţional Voinţa Divină urmau să fie
extrase din aceste profeţii. Şi au fost. Caracterul condamnabil al
clerului creştinătăţii, aşa cum a fost prezentat în rezoluţia adoptată de
congres, a fost preumbrit de denunţarea de către Iehova a
conducătorilor religioşi ai lui Iuda, la Ieremia, capitolul 23. Alte
cuvântări principale se bazau, de asemenea, pe profeţiile conţinute în
acest ultim volum al Traducerii Lumii Noi. Cuvântarea principală a
preşedintelui de luni după-amiază, „Semne şi minuni în timpul
sfârşitului”, s-a bazat în principal pe profeţia lui Isaia. În mod
similar, cuvântarea vicepreşedintelui de marţi după-amiază,
„Bunătatea iubitoare divină şi Împărăţia”, cât şi cea de sâmbătă
seara: „Când Iehova se ridică să-Şi facă lucrarea neobişnuită”.
Cuvântarea preşedintelui de miercuri după-amiază, „Jos cu cele
vechi, sus cu cele noi!” a fost o aplicare actuală a profeţiilor
dinamice ale lui Ieremia, cel care, împreună cu oamenii cu
bunăvoinţă, a supravieţuit distrugerii şocante a oraşului sfânt
Ierusalim de către babilonienii în 607 î.C. „Iată că te-am pus astăzi
peste națiuni și peste regate, ca să smulgi din rădăcină și să dărâmi,
să distrugi și să sfărâmi, să construiești și să plantezi“. (Ier. 1:10) La
încheierea dramatică a acestei cuvântări a lui Ieremia, preşedintele
Societăţii a stârnit mari aplauze din partea audienţei sale în număr de
150.282 prin lansarea volumului IV al Traducerii Lumii Noi a
Scripturilor Ebraice. Zeci de mii de exemplare au fost luate cu
nerăbdare de mulţime la sfârşitul sesiunii.
După-amiaza de joi, 31 iulie, a fost paradisiacă atât pentru congres,
cât şi în ceea ce a produs. Împrejurimile platformelor vorbitorilor de
pe ambele stadioane erau paradisiace în frumuseţea lor fizică.
Audienţa de 145.488 s-a bucurat de un ospăţ al asocierii creştine şi de
adevărurile Împărăţiei într-un paradis spiritual. Aprecierea lor a acestui
fapt a fost accentuată de cuvântarea preşedintelui Societăţii intitulată
„Menţinerea paradisului nostru spiritual”. El a încununat această
ocazie prin prezentarea şi lansarea cu totul neaşteptată a unei minunate
cărţi ilustrate de 256 de pagini, cu titlul „De la paradisul pierdut la
paradisul regăsit”. Această carte nu pierde timp şi nici spaţiu pentru a
discuta doctrinele false ale religiilor lumii, ci explică pur şi simplu
adevărurile care dau onoare lui Dumnezeu ale Bibliei sfinte, pe măsură
ce acestea ies la suprafaţă în realizarea scopului lui Dumnezeu de a
restabili omenirea supusă la un paradis pământesc veşnic. Dar această
restaurare trebuie precedată de întemeierea Împărăţiei cereşti a lui
Dumnezeu şi de restabilirea de către El mai întâi a unui paradis
spiritual pentru credincioşii Săi martori creştini. Acesta era paradisul
spiritual care trebuia să fie menţinut acum cu loialitate şi rodnicie de
binecuvântaţii şi fericiţii lui locuitori.
Cartea despre Paradis nu fusese publicată pentru copii, ci în
scopul de a satisface nevoia şi dorinţa adulţilor din multe ţări care
aveau nevoie de un mod iniţial sau elementar de abordare a
adevărurilor pure ale Cuvântului lui Dumnezeu. După sesiune, au
fost mulţi participanţi la congres care au luat multe exemplare ale
cărţii. Toţi erau foarte încântaţi.
De ce congresului internaţional i s-a dat titlul Voinţa Divină, a
devenit clar pentru delegaţi mai ales în după-amiaza de sâmbătă.
Însuşi numele zilei a fost extras din cuvintele rugăciunii Domnului
nostru. Acest lucru era adevărat şi în ce priveşte cuvântarea
preşedintelui, „Să se facă voinţa Ta”. De douăzeci şi trei ori audienţa
sa, în număr de 175.441, a aplaudat descrierile sale despre cum
Iehova Dumnezeu îşi îndeplinea voinţa în cer şi pe pământ. Acest
lucru se întâmpla în ciuda opoziţiei oştilor de îngeri ale lui Satan din
cer şi a marilor puteri mondiale de pe pământ, din zilele primei puteri
mondiale, Babilonul, distrugătorul Ierusalimului, până la a şaptea
putere mondială atomică de azi, Anglo-America, împreună cu a opta
putere mondială, Naţiunile Unite. Prin Împărăţia Sa cerească, pe care
Iehova Dumnezeu I-a dat-o în 1914 Celui ce odinioară a fost „cel
mai umil dintre oameni”, Isus Cristos, Dumnezeul cerului va avea
voinţa Sa înfăptuită în viitoarea bătălie a Armaghedonului, iar apoi în
lumea nouă fără sfârşit. Cu o apreciere profundă a modului în care
Dumnezeu îşi îndeplineşte voinţa, congresul a aplaudat la anunţarea
de către preşedinte a titlului unei frumoase cărţi noi de 384 de pagini,
„Să se facă voinţa Ta pe pământ”. Distribuirea unui număr de
228.000 de exemplare în următoarele câteva zile a satisfăcut dorinţa
tuturor pentru descoperirea profeţiilor lui Daniel şi a altor oameni
sfinţi inspiraţi, pe care le-o oferea această carte.
 ZIUA ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU

Atât pentru cer cât şi pentru pământ, după-amiaza de duminică a

fost un moment fericit. Cu siguranţă, marele Rege al cerului, Iehova
Dumnezeu, şi Fiul său care domneşte, Isus Cristos, S-au bucurat
împreună cu îngerii sfinţi să aibă predicată împărăţia lui Dumnezeu
printr-un singur purtător de cuvânt celei mai mari audienţe văzute cu
o singură ocazie. Din cer priveau la o audienţă de peste un sfert de
milion de oameni, 253.922 la număr, ocupând toate locurile în cele
două stadioane ale congresului, mii dintre ei înconjurând în formaţie
strânsă platforma vorbitorului de pe Stadionul Yankee, toate locurile
din corturile suplimentare fiind ocupate şi mii de oameni în picioare
ascultând pe aleile din jurul stadioanelor şi în corturi. Subiectul
provocator al cuvântării publice, atât de larg publicat de câteva
săptămâni, era „Împărăţia lui Dumnezeu domneşte - este aproape
sfârşitul lumii?” Arătând o înţelegere profundă a subiectului său,
martorul vorbitor al lui Iehova, preşedintele Societăţii, a dovedit din
Scriptură şi din profeţia împlinită începând din 1914 că Împărăţia lui
Dumnezeu prin Cristos domnea în ceruri de la acea dată. Acest lucru
inevitabil denotă că sfârşitul acestei lumi politice, comerciale şi
religioase este aproape. Nici un vid nu va urma sfârşitului ei complet
de la Armaghedon, pentru că lumea nouă veşnică a dreptăţii lui
Dumnezeu va slăvi cerul şi pământul după Armaghedon şi voinţa Lui
se va face pentru totdeauna pe pământ într-o stare de paradis, aşa
cum se face în cerurile sfinte de deasupra.
A fost într-adevăr ceva pe care această audienţă extraordinar de
mare să salute, lucru pe care l-a şi făcut cu un final de aplauze, care
era cu adevărat un tribut adus mesajului Împărăţiei. În timpul pauzei
care a urmat, ei au primit cu bucurie cele două exemplare gratuite ale
broşurii care conţinea textul integral al cuvântării, jumătate de milion
de exemplare ale căreia fuseseră tipărite şi aduse pe stadioane pentru
această ocazie înălţătoare. Judecând după marea audienţă din după-
amiaza zilei precedente de vineri, credem că aproximativ 60.000 de
invitaţi din public s-au întors la congres să asculte acest mesaj fericit
despre Împărăţia care acum domneşte a lui Dumnezeu.
Multe dintre cele 60.000 de persoane au rămas ca răspuns la
invitaţia de a asculta în scurt timp remarcile finale ale preşedintelui,
vorbitorul public. Participarea finală fusese de 210.778, cea de-a
doua cea mai mare participare la congres. Ceea ce au auzit s-a
dovedit a fi foarte benefic. Aceasta arăta că pe tot pământul împărăţia
lui Dumnezeu era în marş spre victorie şi că organizaţia Sa văzută
planifica şi se pregătea pentru o mai mare extindere prin lărgirea
facilităţilor fizice ale societăţii lumii noi şi prin utilizarea acestor
facilităţi în cadrul unui amplu program de instruire a servilor
organizaţiei.
La începutul acestor remarci de încheiere a venit lansarea finală a
congresului, a nouăzeci şi una. Da, fuseseră deja lansate nouăzeci
de cărţi şi broşuri în diferite limbi, cărţi poştale şi rapoarte despre
congres de şaisprezece pagini. Dar această ultimă lansare, o carte
poştală care reda concepţia arhitectului despre noua clădire de
douăsprezece etaje care urma să fie ridicată în 1959 pe Columbia
Heights, vizavi de casa Betel din Brooklyn din prezent, a transmis o
emoţie proprie. Un exemplar a fost oferit gratuit fiecărui adult,
înainte ca preşedintele Societăţii să-i explice semnificaţia. El a mai
anunţat multe alte îngrijiri care urmau să fie făcute pentru hrănirea
oilor lui Iehova sub Isus Cristos cu cea mai recentă hrană spirituală,
pentru producerea unor servi ai organizaţiei mai buni şi pentru a
face slujitori mai buni din toţi martorii dedicaţi ai lui Iehova. De
peste 50 de ori aplauzele au punctat aceste remarci fascinante de
închidere.
După o astfel de recapitulare a tuturor marilor lucruri de la
congres şi după prezentarea tuturor scopurilor noastre teocratice
pentru viitor, imensa adunare se putea uni într-o cântare din inimă,
al cărei prim vers spune: „Mare Dumnezeu, Îţi mulţumim pentru
partea pe care o avem în a-Ţi bucura inima”. Cu inimi pioase şi
recunoscătoare, puteau să-şi plece capul, în timp ce preşedintele
Societăţii rostea rugăciunea de încheiere. Cu inimile pline de
bucuria de a avea ceva nobil pentru care să trăiască în serviciul
împărăţiei lui Dumnezeu, în ascultare de voinţa divină, ei s-au
împrăştiat treptat, spiritul lui Iehova Dumnezeu însoţindu-i. Un
mare semn de neuitat şi o minune spre gloria veşnică a lui Iehova
fuseseră făcute de acest Congres Internaţional Voinţa Divină al
Martorilor lui Iehova.
„
 FACEŢI TOATE LUCRURILE CU IUBIRE”
Acestea sunt vremuri grele, înşelătoare. Unii oameni cred că
trăiesc în zona paşnică a lumii, dar majoritatea ştiu că trăiesc într-o
lume în care un război distrugător ar putea izbucni în orice moment.
Cu toate acestea, toţi trăim într-o lume de idolatri, curvari, ucigaşi,
hoţi, lacomi, o lume cu adevărat delincventă pentru tineri şi bătrâni.
Deci, indiferent unde locuieşte cineva, el este înconjurat de
dificultăţi. Cum se va conduce sub aceste influenţe? Pentru creştin
există o singură cale. Pavel a spus clar: „Faceţi toate lucrurile cu
iubire”. (1 Cor. 16:14) Indiferent de modul de viaţă al altora,
creştinul ar trebui să se poarte cu ei fără egoism şi cu bunătate.
Când Pavel a definit iubirea în Întâia Corinteni, capitolul
treisprezece, a trebuit să compună o expresie destul de lungă pentru a
o face cuprinzătoare, pentru a reda tot ceea ce era implicat în legătură
cu iubirea. El a fost clar că iubirea este „îndelung răbdătoare şi bună.
Iubirea nu este geloasă, nu se laudă, nu se îngâmfă”. (1 Cor. 13:4)
Cel care are iubire adevărată nu îşi va pierde stăpânirea de sine. El va
rămâne netulburat. Asta nu înseamnă că un creştin nu poate fi ferm,
puternic în deciziile sale. Nu, pentru că Pavel a spus: „Staţi treji,
rămâneţi neclintiţi în credinţă, purtaţi-vă bărbăteşte, fiţi tari! Faceţi
toate lucrurile cu iubire.” - 1 Cor. 16:13, 14.
Pavel a mai spus: „Numai purtaţi-vă într-un mod demn de vestea
bună despre Cristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi fi
departe, să aud despre voi că rămâneţi neclintiţi într-un singur spirit,
luptând cot la cot cu un singur suflet pentru credinţa veştii bune”.
(Filip. 1:27) Poate un creştin adevărat să facă altfel? Nu! El trebuie
să se comporte într-o manieră demnă de vestea bună. Deci, el arată
iubire adevărată şi face toate lucrurile în felul acesta.
Martorii lui Iehova declarau că „împărăţia lui Dumnezeu
domneşte”. Cu siguranţă aceasta este o veste bună. La marele
congres internaţional al Martorilor lui Iehova, 253.922 de persoane
au auzit ce cred martorii lui Iehova despre această împărăţie a lui
Dumnezeu, care este singura speranţă pentru omenire şi acolo
martorii lui Iehova s-au declarat slujitori ai acestei Împărăţii. Pentru a
vedea cât de hotărâţi au fost în poziţia lor fermă permanentă într-un
singur spirit şi cu un suflet, luptând umăr la umăr pentru credinţa
veştii bune, tot ce trebuie să faceţi este să vă uitaţi la raportul anual
de serviciu pe teren. Acest raport arată că, în medie, 717.088 de
slujitori au predicat din casă în casă în fiecare lună a anului de
serviciu 1958, făcând toate lucrurile în iubire unul faţă de altul. Nu
numai faţă de martorii lui Iehova acţionează ei respectuos, ci pentru
întreaga lume a omenirii ei simt responsabilitatea de a arăta iubire şi
fac asta prin predicare. Aceşti slujitori se găsesc în 175 de ţări,
insule, colonii, provincii, chiar în întreaga lume. În fiecare lună, în
timpul anului de serviciu din 1958, au existat, în medie, 63.815 mai
mulţi martori ai lui Iehova care predică această veste bună decât în
anul de serviciu 1957.
De fapt, anul trecut, atât de mulţi s-au întors de la starea adormită
din lume, încât s-a atins un nou vârf în numărul de proclamatori ai
veştii bune, totalizând 798.326. Sunt cu 81.425 de mai mulţi slujitori
decât vârful vestitorilor de anul precedent, 1957. De ce acest aflux
extraordinar în organizaţia martorilor lui Iehova? Este pentru că
oamenii găsesc salvarea. Mulţi oameni vor să trăiască cu cei care
sunt într-adevăr creştini, cei care îşi fac toate lucrurile cu iubire. Ei
au găsit o organizaţie care urmează sfatul bun al lui Pavel: „Acum,
vă rugăm, fraţilor, să-i preţuiţi pe cei care lucrează din greu printre
voi […] Să le arătaţi respect într-un mod cu totul deosebit datorită
lucrării lor, în iubire. Fiţi paşnici unii cu alţii! … să le vorbiţi
consolator sufletelor deprimate, să-i sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi
îndelung răbdători faţă de toţi. Vedeţi ca nimeni să nu răsplătească
răul cu rău, ci urmăriţi întotdeauna ce este bine unii faţă de alţii şi
faţă de toţi ceilalţi.” (1 Tes. 5:12-15) Pentru că martorii lui Iehova
urmează această învăţătură, ea oferă unul dintre motivele pentru care
societatea lumii noi creşte atât de rapid. Spiritul exprimat de
adevăraţi creştini unul faţă de altul şi faţă de ceilalţi atrage oamenii
cu bunăvoinţă asemenea oilor.
Un număr mare al celor care au venit în organizaţie în ultimii ani
au intrat în serviciul cu timp integral, dedicându-şi toată energia
predicării veştii bune. De fapt, găsim 23.772 implicaţi în serviciul
de pionierat. Unii dintre aceştia sunt misionari plecaţi în străinătate,
lucrând în munţi înalţi, în deşerturi mici, în văi fertile verzi, în oraşe
mari şi mici. Alţii sunt pionieri speciali, care lucrează în cele
optzeci şi cinci de birouri de filială răspândite în întreaga lume,
organizându-i pe cei interesaţi în grupe, unde pot sluji lui
Dumnezeu. Acum există 17.878 de grupe, o creştere de 995 faţă de
anul precedent. În aceste grupe, martorii lui Iehova studiază
săptămânal, de fapt de mai multe ori pe săptămână, în studii biblice
la domiciliu, în studii de carte în grupă, în studiile Turnului de
veghere, toate informaţiile astfel obţinute zidindu-le mintea astfel
încât să poată declara mai clar vestea bună . Toată această asociere
şi studiu îi ajută să stea umăr la umăr, luptând împreună şi fără să se
compromită cu această lume veche.
În timpul sezonului Comemorării, în aceste grupe s-au adunat în
total 1.171.789 persoane, dintre care 15.037 erau unşi, adică
credincioşi care sunt din corpul lui Cristos şi vor fi moştenitori
împreună cu Isus Cristos în gloria cerească. Numărul mai mare au
crezut că sunt alte oi care se vor bucura de viaţă veşnică aici, pe
pământ. Dar, toţi împreună, ei trebuie să rămână treji, să fie în
gardă în ceea ce priveşte interesele Împărăţiei şi să-şi arate iubirea
unul faţă de altul, făcând toate lucrurile cu iubire. Aceste mii care
se asociază cu martorii lui Iehova în număr atât de mare, în fiecare
an, nu sunt doar căutători curioşi de religie, căutând ceva nou şi
diferit. Aceştia sunt sinceri în dorinţa de a cunoaşte adevărul, îl
găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu şi apoi iau poziţie pentru el. Ei
cresc puternici, continuă ca oameni şi sunt gata să-şi apere credinţa.
Ei merg atât de departe încât îşi dedică viaţa serviciului lui Iehova
Dumnezeu, dându-I devoţiune exclusivă, iar 62.666 dintre cei care
s-au asociat cu martorii lui Iehova anul trecut au fost botezaţi în
apă, cufundaţi complet, arătându-şi hotărârea de a face voinţa
divină. După cum cititorii Turnului de veghere ştiu, martorii lui
Iehova nu sunt tipul tăcut. Ei sunt expresivi în credinţa lor şi, în
perioada de douăsprezece luni a anului lor de serviciu, au dedicat
110.390.944 de ore pentru a predica vestea bună că împărăţia lui
Dumnezeu domneşte. Înseamnă cu 10.255.928 mai multe ore
petrecute în serviciu decât în anul precedent. Ei sunt nerăbdători ca
oamenii să afle lucrurile bune pe care ei le cunosc şi, de aceea, în
cursul anului aceşti martori ai lui Iehova au obţinut 1.273.698 de
noi abonamente la revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! şi au
distribuit exemplare individuale în numeroasele lor limbi în număr
de 86.498.251. Pentru ca Societatea de Biblie şi Tratate Turnul de
Veghere, în numeroasele ei tipografii, să se ocupe de cererea
cititorilor, a fost necesar ca tipografiile să publice 86.141.119
exemplare ale Turnului de veghere în 51 de limbi şi 71.431.928
exemplare ale Treziţi-vă! în 19 limbi, realizând un total de
157.583.041 de reviste publicate şi expediate. În plus, au fost
tipărite 4.381.504 de Biblii şi cărţi legate şi 14.125.528 de broşuri,
de treizeci şi două şi şaizeci şi patru de pagini.
Dar iubirea martorilor lui Iehova pentru popoarele lumii şi dorinţa
lor de a le duce mesajul salvării merge mai departe decât să plaseze
literatură. Cele 110.390.944 ore pe care le-au lucrat au fost petrecute,
în parte, pentru a-i vizita pe cei care şi-au manifestat interesul, astfel
că aceşti 798.326 vestitori ai Împărăţiei au făcut 36.398.025 de vizite
ulterioare. Cu alte cuvinte, martorii lui Iehova s-au întors în casele
celor unde au găsit interes, au explicat mai departe lucrurile pe care
le cred şi au răspuns la întrebările oamenilor despre subiectele
biblice. Ei şi-au arătat iubirea într-o măsură şi mai mare: s-au întors
săptămânal la casele acestor oameni şi au petrecut o oră studiind cu
oamenii din Bibliile lor, orice traducere ar fi, catolică sau protestantă,
pentru ca aceşti oameni să afle adevărul. Câţi conducători religioşi
fac asta cu enoriaşii lor? Aceste studii ale martorilor lui Iehova se
numesc studii biblice la domiciliu. În fiecare săptămână a anului au
condus 508.320 astfel de studii biblice. Acestea sunt cu 95.271 mai
multe decât au făcut anul trecut. Gândiţi-vă la timpul necesar pentru
a conduce atât de multe studii biblice în fiecare săptămână, timp de
un an întreg. Numai asta ar necesita peste 25.000.000 de ore şi, în
plus, mult timp de călătorie la şi de la studiu este implicat, dar nu
este socotit. Nu aţi spune că este nevoie de iubire pentru a face astfel
de lucrare? Tocmai de aceea, martorii lui Iehova cred cuvintele lui
Pavel, când a spus: „Faceţi toate lucrurile cu iubire”. Fiţi interesaţi de
oameni, indiferent de rasă, culoare, crez, fie în timpuri prielnice, fie
în timpuri dificile.
Studiind tabelul cu activitatea martorilor lui Iehova din Anuar,
veţi vedea că din spatele Cortinei de Fier lucrează la fel de greu, dacă
nu chiar mai greu, şi au rezultate mai bune în strângerea altor oi
decât creştinii care trăiesc în blocul vestic de naţiuni sau în ţările
neutre. Uită-te la raport! Este cu adevărat uimitor! În opt ţări din
spatele Cortinei de Fier a avut loc o creştere cu 21% a numărului
celor care au luat poziţie pentru Împărăţie, în timp ce în întreaga
lume media este de 9,8%. Cine poate spune că creştinii nu se poartă
bărbăteşte? Cine poate spune că nu sunt dispuşi să lupte pentru
adevăr şi pentru dreptate? Cine poate spune că nu vor rămâne în
gardă şi la datorie şi nu îşi vor asuma responsabilităţile de serviciu?
Da, adevăraţii creştini ai lui Dumnezeu, martori ai lui Iehova, rămân
treji, stau fermi în credinţă, continuă bărbăteşte şi cresc în putere. Ei
predică cu mai mult zel şi efort decât oricând în viaţa lor. Ce an
glorios au avut! Ce bucurie! Ce fericire au pentru că fac toate
lucrurile cu iubire.

ADUNAREA ANUALĂ
În conformitate cu legea şi cu statutul Societăţii de Biblii şi Tratate
Turnul de Veghere din Pennsylvania, adunarea anuală a membrilor
Societăţii a avut loc la ora 10, miercuri, 1 octombrie 1958, la sediul
Societăţii din Pittsburgh, Pennsylvania. A prezidat preşedintele
Societăţii, N.H. Knorr. S-a arătat că numărul de membri ai Societăţii la
1 octombrie 1957 era de 457. În cursul anului, numărul a scăzut în
urma morţii a şaisprezece membri şi a demisiei unuia. Deci, numărul
total de membri la 1 octombrie 1958 era de 440. Erau două posturi
vacante care să fie ocupate în consiliul directorilor din cauza expirării
mandatelor lui Grant Suiter şi Thomas J. Sullivan, care fuseseră aleşi
la 1 octombrie 1955 pentru un mandat de trei ani. Prin vot unanim,
Grant Suiter şi Thomas J. Sullivan au fost realeşi ca directori ai
Societăţii de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere din Pennsylvania
pentru un mandat de trei ani.
Secretarul a citit fragmente din mai multe scrisori primite de la
membri ai asociaţiei din Pennsylvania din toate părţile lumii, care arătau
rezultatele benefice, în toate domeniile, ale Congresului Internaţional
„Voinţa Divină” al Martorilor lui Iehova. Aceste rapoarte au fost primite
cu entuziasm.
N.H. Knorr a ţinut în faţa adunării o cuvântare foarte interesantă,
informativă şi încurajatoare, cuprinzând aspecte ale lucrării din lumea
întreagă. Remarcile lui s-au bazat pe Apocalipsa 16:15, din care este
luat textul anual pentru 1959. El a subliniat privilegiile de serviciu puse
înaintea martorilor lui Iehova pentru următoarele trei luni şi transmiterea
rezoluţiei adoptate la Congresul Internaţional „Voinţa Divină” al
Martorilor lui Iehova oamenilor în general şi tuturor conducătorilor
politici şi religioşi de pretutindeni.
Au fost prezenţi 1.047 de fraţi şi toţi au cerut în unanimitate
preşedintelui Societăţii să transmită iubirea şi saluturile membrilor şi
tuturor celor adunaţi, împreună cu exprimarea aprecierii lor, familiei
Betel şi tuturor celorlalţi pe care preşedintele îi va întâlni în timpul
vizitelor sale împreună cu fraţii, în călătoriile sale în străinătate din
lunile următoare. Adunarea a fost închisă cu rugăciune de fratele Knorr.
La 3 octombrie, adunarea anuală a consiliului de directori ai
Societăţii de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere din Pennsylvania s-a
ţinut la sediul Societăţii din 124 Columbia Heights, Brooklyn 1, New
York. Scopul acestei adunări a fost alegerea oficialilor pentru următorul
an. Au fost prezenţi toţi directorii. Adunarea a fost deschisă cu
rugăciune. Funcţionarii, aleşi în unanimitate, au fost: N. H. Knorr,
preşedinte; F. W. Franz, vicepreşedinte; Grant Suiter, secretar şi
trezorier; H. H. Riemer, secretar adjunct şi trezorier. Consiliul de
directori dorea să continue şi să-şi exprime în mod unanim recunoştinţa
faţă de Iehova Dumnezeu pentru binecuvântările anului trecut şi
perspectivele pentru cel viitor. Toţi erau recunoscători pentru multele
binecuvântări bogate primite la congres şi au apreciat numeroasele
lansări de literatură. Ei voiau să exprime oficial recunoaşterea faptului
că „Voinţa Divină”, Congresul Internaţional al Martorilor lui Iehova, a
fost atât de curat, încât criticii din organizaţia duşmanului nu i-au putut
găsi vreun defect. Se pare că congresul este o rampă de lansare care va
conduce la evenimente binecuvântate în viitor. Se recunoaşte, de
asemenea, că toţi trebuie să vegheze şi să rămână treji pentru lucrarea
care ne stă înainte, prin bunătatea nemeritată a lui Iehova.
Era rugăciunea tuturor celor responsabili de managementul Societăţii
ca binecuvântarea bogată a lui Iehova să fie peste ei şi peste poporul Său
pretutindeni, în timp ce lucrează împreună în unitate spre onoarea
numelui Său sfânt.
 TEXTUL ANUAL PENTRU 1959
„Fericit este cel care rămâne treaz şi îşi păzeşte veşmintele.”
- Apoc. 16:15.

A rămâne treaz nu este o sarcină dificilă pentru cineva care este

interesat de lucrarea sa. Martorii lui Iehova sunt interesaţi de lucrarea
lor. Când sunt însărcinaţi cu responsabilitatea de a veghea şi de a se
îngriji ca interesele împărăţiei să fie servite, ei cunosc importanţa
faptului de a fi treaz. Martorii lui Iehova din întreaga lume doresc să-şi
păzească veşmintele serviciului lor şi au făcut-o bine în aceşti ani. Ei
au văzut binecuvântarea bogată a lui Iehova peste ei, iar acum, chiar
înainte de bătălia finală a Armaghedonului, cu siguranţă nu vor să fie
surprinşi moţăind sau dormind. Nu vor să le fie luate veşmintele
serviciului, aşa cum s-a întâmplat deja cu creştinătatea sub ochii lor.
Martorii lui Iehova cunosc nevoia de a rămâne curaţi, integri,
folositori şi de a trăi în organizaţia sănătoasă a lui Dumnezeu. Acesta
nu este timpul pentru bârfă, cuvinte murdare, beţie, îmbuibare, pentru
îngrijorările acestei lumi, pentru a fi absorbiţi în agitaţia ei şi să ne
frământăm până la punctul de a fi orbi faţă de marile privilegii de
serviciu pe care Iehova ni le-a acordat în aceste zile, înainte de
bătălia Armaghedonului. Aceasta este cu adevărat o zi în care ei să
rămână treji, la postul desemnat, şi să fie gata să-L întâmpine pe
Funcţionarul Principal în orice moment ar veni, căci El spune: „Iată
că Eu vin ca un hoţ!” Toţi cei din societatea lumii noi vor să-L
întâmpine pe Cristos Isus la venirea Sa la Armaghedon, când va lovi
întreaga organizaţie a Diavolului şi va aduce pământul nou curăţat,
căci ei ştiu că celor adormiţi li se vor lua veşmintele şi vor fi arse.
Aceştia vor umbla goi şi oamenii le vor vedea părţile ruşinoase.
Ce lucru minunat este să poţi avea o imagine clară despre
împărăţia lui Iehova şi să ştii că El domneşte acum, iar împărăţia lui
Dumnezeu este cel mai bun guvern pentru acest pământ! Este acelaşi
guvern care conducea pământul atunci când omul a fost adus în
existenţă la început pe el, şi acesta este modul în care doresc creştinii
adevăraţi să fie guvernat, de Dumnezeu, nu de om.
Cu zecile de mii de nou interesaţi care intră în organizaţia lui
Iehova în fiecare an, cu siguranţă este necesar ca fiecare din
organizaţia lui Iehova să vegheze şi să aibă grijă de aceştia, fiind
atenţi la ei înşişi şi arătând aceeaşi iubire pentru aproapele lor ca
pentru ei înşişi. Făcând acest lucru, nu numai că se salvează pe ei
înşişi, ci şi pe alţii. Acestea sunt zile importante, pentru că este mult
mai târziu decât cred unii. Anii de la stabilirea împărăţiei lui
Dumnezeu în ceruri au trecut repede şi toţi trebuie să ţină minte că în
această generaţie se întâmplă toate lucrurile despre care a vorbit
Cristos Isus şi toate acestea marchează „încheierea acestui sistem”.
Nu va dura mult până Cristos Isus vine ca un hoţ şi ce moment fericit
va fi pentru fiecare creştin credincios atunci când Îl vede pe
Funcţionarul Principal al lui Iehova Dumnezeu că vine pentru a face
verificarea finală! Adevăratul creştin este găsit cu totul treaz, în
alertă, având grijă de lucrurile pe care le are în sarcină şi având în
continuare veşmintele serviciului. El proclamă vestea bună despre
Împărăţie până la marginile pământului. Ce bucurie va fi pentru
fiecare pionier, pionier special, misionar, pentru personalul de la
Betel, pentru fiecare serv de circuit şi de regiune, slujitor izolat,
vestitor în grupă, pentru toţi cei din birourile de filială, pentru cei
bolnavi şi suferinzi, da, pentru fiecare din poporul lui Dumnezeu, să
fie găsiţi treji faţă de privilegiile lor de serviciu, îngrijindu-se de
slujba pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o!
Acestea sunt zile de acţiune şi, când citim raportul anual în
Anuarul din 1959 al martorilor lui Iehova, putem vedea că, dacă
vrem să rămânem în această organizaţie, trebuie să fim vigilenţi şi vii
în tot ce are nevoie să se facă şi să înaintăm împreună cu întreaga
organizaţie. Nu vrem să adormim şi să ne culcăm pe-o ureche, în
timp ce restul organizaţiei merge înainte. Acesta este un timp pentru
a studia Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a fi familiari cu voinţa
divină, pentru a cunoaşte scopurile Sale, pentru a urma poruncile Lui.
În urmă cu nouăsprezece sute de ani, apostolii erau foarte interesaţi
de ceea ce urma să se întâmple în zilele din urmă şi L-au întrebat pe
Isus Cristos: „Când vor avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul
prezenţei Tale şi al încheierii acestui sistem?” (Mat. 24:3) Isus le-a
spus. El le-a dat un semn compus. Îşi iubea discipolii şi nu avea de
gând să-i ţină în întuneric. Dorea ca ei să fie atenţi la fiecare dovadă
şi la toate aceste lucruri care au fost rostite spre folosul nostru azi, în
timpul celei de-a doua prezenţe a Sa.
 Deci, cât de important a fost pentru Isus să spună: „Dar fiţi atenţi la
voi înşivă ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu mâncare şi
băutură în exces şi cu îngrijorările vieţii, iar ziua aceea să vină pe
neaşteptate peste voi ca o cursă. Fiindcă ea va veni peste toţi aceia care
locuiesc pe toată faţa pământului. Rămâneţi treji, făcând tot timpul
rugăciuni, ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri care trebuie să
se întâmple şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului!” (Luca 21:34-
36) Da, rămâi treaz! Rămâi fericit. Bucură-te de lucrurile minunate pe
care Dumnezeu le are pentru noi. Cât de bun a fost El în 1958 la
Congresul Internaţional „Voinţa Divină” al Martorilor lui Iehova! Ce
hrană bogată a pus înaintea noastră a tuturor! Acum, pe măsură ce anul
de serviciu 1959 se scurge, ne putem hrăni cu ea individual şi colectiv
la întrunirile adunării şi putem aprecia mai mult voinţa divină. Fericiţi
suntem că avem pe noi veşmintele serviciului şi fericiţi vom fi să
rămânem treji şi să lăudăm numele lui Iehova, făcând totdeauna voinţa
divină.

* * *

TEXTE ZILNICE ȘI COMENTARII

La începutul fiecărei luni este o temă împreună cu un text care va
fi analizat la întrunirile de serviciu din adunările martorilor lui
Iehova. După aceste teme lunare urmează un text pentru fiecare zi şi
un comentariu la el. Acestea sunt luate din Turnul de veghere (W) din
anul 1958. Cifrele care sunt după numărul Turnului de veghere se
referă la paragrafele din primul articol de studiu, unde pot fi găsite
mai multe comentarii pe marginea textului. Când numărul
paragrafului este urmat de litera „a”, comentariul se găseşte în al
doilea articol de studiu, iar când este urmat de „b” se găseşte în al
treilea.
 1 ianuarie
„Cântaţi-I lui Iehova o cântare nouă, lauda Sa de la marginile
pământului.” – Isa. 42:10.

Un proverb vechi de aproape trei mii de ani spune: „Cine-şi scoate

haina într-o zi rece este ca oţetul turnat peste sodă şi ca omul care-i
cântă cântece unei inimi triste.” (Prov. 25:20) Toată lumea are azi o
inimă tristă, confruntându-se cu un prezent îngrijorător şi cu un viitor
înspăimântător. Este posibil ca oamenii îngrijoraţi să nu aibă starea
de spirit pentru a asculta un cântec, dar există o cântare care poate
înveseli cu adevărat pe oricine, indiferent din ce naţiune face parte.
Este o cântare nouă pe care generaţiile trecute nu au avut privilegiul
să o cânte. Dacă oamenii cu bunăvoinţă faţă de minunatul Creator al
acestei cântări se vor bucura de ea, vor fi încălziţi şi revigoraţi şi vor
fi ridicaţi din starea lor de amărăciune şi tristeţe. Când devin
familiari cu această cântare, vor dori să izbucnească la rândul lor în
cântarea ei. Acest fapt va însemna sănătate, da, salvare pentru ei. Ca
martori ai lui Iehova, arătăm noi, prin zelul nostru, că apreciem
privilegiul de a cânta această cântare? W 15.4 1

2 ianuarie
„Voi [...] face să răsune mulţumirile mele şi [...] voi vesti toate
lucrările Tale minunate!” - Ps. 26:6, 7.

Ca adevăraţi creştini, ne vom spăla mâinile şi vom sta separaţi de

întreaga creştinătate. Trebuie să luăm această poziţie pentru a fi
potriviţi pentru închinarea adevărată a lui Iehova. Prin separarea
noastră de închinătorii falşi, putem face să fie auzită lauda lui Iehova.
Cu mulţumire în inimi, suntem încântaţi să facem de cunoscut
minunatele lucrări ale lui Dumnezeu, de la crearea omului în grădina
Edenului şi până la restabilirea întregii omeniri pe pământul-paradis.
Aşa cum Isus Cristos a rămas singur în vestirea că împărăţia cerurilor
este aproape, tot aşa şi noi azi suntem singuri în vestirea Împărăţiei lui
Dumnezeu. Noi spunem tuturor că trăim în zilele din urmă ale acestei
lumi nelegiuite. Pentru ca toţi cei cu bunăvoinţă să cunoască vestea
bună, este nevoie de multă predicare şi învăţare în casele oamenilor. Îţi
faci şi tu partea pentru ca mulţumirile să răsune? W 1.1 21
 3 ianuarie
„Cunosc faptele tale - iată că am pus înaintea ta o uşă deschisă, pe
care nimeni n-o poate închide.” – Apoc. 3:8.
Din 1919, Cristos a pus înaintea clasei servului credincios şi
înţelept o uşă deschisă, făcându-l responsabil de toate lucrurile Sale
spirituale pe pământ. El a deschis înaintea lor oportunitatea şi
responsabilitatea de a îndeplini cuvintele de la Matei 24:14. De atunci,
nimeni nu a putut să închidă acea uşă. Acest fapt nu este meritul
nostru, ci al lui Cristos, care a ţinut uşa deschisă şi o va mai ţine până
când lucrarea de mărturie este terminată. Uşa spre privilegiile
Împărăţiei a fost închisă creştinătăţii şi evreimii, tuturor celor din
sinagoga lui Satan. Ei nu au fapte în mărturisirea Împărăţiei pentru a
arăta că s-au bucurat de această exprimare a iubirii venită de la Cristos.
Acum, ei trebuie să se smerească înaintea noastră şi să recunoască
faptul că noi avem faptele, noi avem înregistrarea şi noi continuăm
lucrarea. Le invităm pe toate „alte oi”, care încă trebuie găsite, să intre
pe uşa deschisă şi să ni se alăture în lucrare. W 15.1 26, 27a

4 ianuarie
„Iehova este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El îmi dă
odihnă în păşuni cu multă iarbă, mă conduce la locuri de odihnă
bine udate. Îmi înviorează sufletul.” - Ps. 23:1-3.
Iehova, marele Creator, a stabilit cea mai minunată relaţie între El
însuşi şi preaiubitul Său Fiu, iar acea relaţie este cea mai de preţ.
Bărbaţi şi femei de pe pământ sunt invitaţi să intre în aceeaşi relaţie
apropiată cu Dumnezeu şi Cristos şi să fie binecuvântaţi. Această
relaţie binecuvântată, aşa cum este dezvăluită prin intermediul
Scripturilor şi prin lucrarea lui Dumnezeu în folosul poporului Său,
este comparabilă cu un păstor şi oile sale. Iehova este Păstorul lui
Israel, Isus Cristos este Păstorul cel Bun, supraveghetorii în adunări
sunt subpăstori, iar poporul lui Iehova sunt oile. Această unitate este
posibilă prin ascultarea şi dependenţa de Dumnezeu, care îi ajută pe
toţi să fie în pace şi mulţumire fericită, încredinţaţi de asigurarea
îngrijirilor bogate ale lui Dumnezeu pentru ei. Ca membri ai turmei
Sale cu un caracter blând, asemenea oilor, noi trebuie să medităm la
binecuvântările acestei relaţii. W 3/15 1, 2
 5 ianuarie
„Păstraţi în voi acest mod de gândire care era şi în Cristos Isus.”
- Filip. 2:5.
Pentru cel ce merge pe sârmă, echilibrul înseamnă să rămână pe firul
său. Dacă s-ar apleca prea mult într-o parte sau alta, şi-ar pierde
echilibrul şi ar cădea. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul creştinului. El
şi-ar putea pierde echilibrul spiritual fiind extremist, sau fiind neatent,
sau fiind indiferent faţă de necesitatea de a cultiva un bun echilibru
spiritual. Echilibrul celui ce merge pe sârmă este controlat în mintea sa
şi poate fi îmbunătăţit prin antrenament. Și echilibrul creştinului este
controlat în mintea sa, dar acesta este spiritual, nu propriu-zis. Acesta
poate fi şi el îmbunătăţit printr-un antrenament corespunzător, prin
dezvoltarea unui mod de gândire pozitiv. Dacă el are un mod de gândire
rău, statornicia sa spirituală este afectată şi, în cele din urmă, îşi va
pierde stabilitatea pe calea îngustă a integrităţii. Cei care cred că
oamenii sunt motivaţi doar de interesul propriu, în loc să acţioneze
pentru motive onorabile sau neegoiste, cei care sunt foarte critici şi cei
care se plâng ar trebui să ia aminte. Echilibrul lor creştin este în pericol,
deoarece modul lor de gândire nu este bun şi nu este asemenea celui
„care era şi în Cristos Isus”. W 6/15 5, 6
6 ianuarie
„Vrăjmaşul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte,
căutând să devoreze pe cineva.” - 1 Pet. 5:8.
Din pricina încrederii prea mari în sine şi a lipsei de vigilenţă,
credincioşi precum Noe, Moise şi David au făcut la un moment dat un pas
greşit. În special în cazul lui Petru avem un exemplu de avertizare. Cu
siguranţă, el a fost cu totul devotat lui Dumnezeu şi Stăpânului Său.
Totuşi, el s-a poticnit, dezicându-se de Stăpânul său de trei ori, totul
datorându-se lipsei lui de vigilenţă din pricina încrederii prea mari în sine!
Deşi creştinii au trebuit să-şi pună totdeauna la inimă astfel de exemple de
avertizare, azi este şi mai mare nevoie ca noi să facem acest lucru. Astfel,
întotdeauna a fost adevărat că „Diavolul dă târcoale, căutând să devoreze
pe cineva”. Dar, având în vedere că trăim în timpul când „naţiunile s-au
mâniat”, noi ştim că Satan are o furie şi mai mare acum, „ştiind că mai
are puţin timp”, şi prin urmare el poartă un război cu o furie mai mare
împotriva tuturor celor „care respectă poruncile lui Dumnezeu şi au
lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus”. Acest atac intens al lui
Satan necesită din partea noastră o vigilenţă sporită. W 8/15 5, 7
 7 ianuarie
„Te laud în public, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru
că ai ascuns aceste lucruri de înţelepţi şi de învăţaţi şi le-ai dezvăluit
copilaşilor.” – Mat. 11:25.
Trebuie să asimilăm cunoştinţă cu atitudinea potrivită, asemenea
copilaşilor, cu o recunoaştere smerită a lui Iehova şi a organizaţiei
Sale, de care El se foloseşte azi ca să distribuie hrană spirituală. Ar
trebui să avem o atitudine recunoscătoare pentru toate îngrijirile
făcute prin intermediul organizaţiei martorilor unşi ai lui Dumnezeu,
„servul credincios şi înţelept”. Dumnezeu are propriul Său mod şi
scop bun în furnizarea hranei spirituale aşa cum o face. Hrana care
este furnizată este bună şi noi ar trebui să o studiem pentru a învăţa.
Când cineva îşi dă seama că nu ştie totul şi se lasă învăţat ca un
copil, atunci poate învăţa; atunci va câştiga înţelegere spirituală.
Dacă se consideră mândru şi înţelept, nu va înţelege. Oamenilor
mândri ai acestei lumi le este foarte dificil să înţeleagă lucrurile
spirituale. „Dar omul fizic nu primeşte lucrurile spiritului lui
Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nu poate să le cunoască,
fiindcă trebuie cercetate spiritualiceşte.” - 1 Cor. 2:14. W 5/15 14
8 ianuarie
„Nu ştiţi că alergătorii într-o cursă aleargă toţi, dar numai unul
primeşte premiul? Alergaţi în aşa fel încât să-l obţineţi.” - 1 Cor. 9:24.
Alergare, a alerga, cursă - în scrisorile sale, Pavel utilizează
frecvent cuvinte ca acestea. De ce? Pentru că ilustrează bine cursa
care este pusă în faţa noastră; deoarece alergarea exprimă mişcare,
acţiune, înaintare; exprimă eforturile pe care trebuie să le depunem
pentru a câştiga premiul vieţii veşnice în lumea nouă a lui
Dumnezeu. Pentru a-i încuraja pe creştinii din Corint să alerge astfel
încât să câştige premiul, Pavel a folosit limbajul familiar al unei
curse de alergare. Ei ştiau că mulţi alergători participă la o cursă, şi
totuşi numai unul primeşte premiul; ei ştiau că fiecare alergător
depune cele mai mari eforturi pentru a câştiga premiul. Pavel le arată
creştinilor că ei trebuie să alerge într-un mod asemănător. Da,
alergaţi ca să câştigaţi! Spre deosebire de cursele de alergare din
vechime, în care numai unul singur primea premiul, cursa creştină
oferă un premiu tuturor celor care trec linia de sosire. W 15/9 1-3
 9 ianuarie
„De aceea, acum, că am lăsat învăţăturile de bază despre Cristos, să
înaintăm spre maturitate, fără să punem din nou o temelie [...] Și
vom face aceasta dacă într-adevăr permite Dumnezeu. – Evr. 6:1, 3.
Pavel a vorbit tăios celor care nu spuneau şi altora ceea ce ştiau.
El a zis: „Pentru că, într-adevăr, deşi, având în vedere timpul, ar
trebui să fiţi învăţători, aveţi din nou nevoie de cineva ca să vă înveţe
de la început lucrurile elementare ale cuvintelor sacre ale lui
Dumnezeu.” (Evr. 5:12) De cât timp mărturiseşti că eşti martor al lui
Iehova? Aici Pavel nu le vorbeşte supraveghetorilor de adunare; el le
vorbeşte tuturor celor care mărturisesc a fi creştini. Ce faci tu în
legătură cu învăţarea altora din Cuvântul lui Dumnezeu? Pavel
spune: „Având în vedere timpul, ar trebui să fiţi învăţători.” Tu mergi
de mult timp în adunarea lui Dumnezeu ca să ştii ce este adevărul.
Atunci, de ce nu îi înveţi şi pe alţii? Înaintezi spre maturitate studiind
împreună cu adunarea lui Dumnezeu, şi apoi mergi săptămânal la
alţii care nu sunt în adunare şi studiezi cu ei lucrurile pe care le-ai
învăţat? W 1/1 18a
10 ianuarie
„Dacă cineva Îmi aude glasul şi deschide uşa, voi intra în casa lui şi
voi cina cu el şi el cu Mine.” - Apoc. 3:20.
Este timpul pentru cea mai bună masă a zilei, cina. Isus
participase la multe cine, dând învăţătură spirituală în timp ce se
bucura de ospitalitatea gazdei. Acum, ne invită să avem o astfel de
masă constructivă spiritual împreună cu El. Stă la uşa voastră,
laodiceenilor. Oare veţi auzi când bate la uşă, vă veţi reînsufleţi
afecţiunea voastră pentru Cristos, Îl veţi lăsa în mijlocul vostru ca să
vă înveţe, într-o preţioasă comuniune cu El? Dacă da, atunci îl veţi
primi pe supraveghetorul Său, îngerul adunării voastre.
Supraveghetorul vostru a deschis uşa pentru ca Isus Cristos să intre şi
să sărbătorească cu cei ce se căiesc. Arătaţi că voi nu aţi fost vărsaţi
din gura Sa şi că încă sunteţi membrii adunării Sale prin participarea
la toate adunările de studiu şi de serviciu, deoarece Iehova a promis
să fie prezent la masa spirituală unde chiar şi numai doi sau trei se
adună recunoscători împreună în numele Său. Fiind ospitalieri şi
lăsându-L înăuntru, înseamnă viaţă! W 15/1 37a
 11 ianuarie
„Oricine aude să spună: „Vino!” - Apoc. 22:17.
În fiecare săptămână ar trebui să petrecem timp în studiu biblic la
domiciliu cu elevul nostru pentru a-l familiariza cu organizaţia lui
Iehova şi cu modul în care funcţionează aceasta. Vorbeşte-i despre
întruniri şi despre cum sunt ele ţinute. Invită-l să participe. Pe măsură
ce îi vorbeşti despre lucrarea ta din casă în casă, arată-i din Biblie de
ce o faci astfel. Relatează-i experienţa unei vizite ulterioare
încurajatoare, pentru a-i arăta că Isus a poruncit ca oile să fie hrănite.
Cu o altă ocazie, familiarizează-l cu programul de instruire;
înştiinţează-l că nou-veniţii nu sunt trimişi singuri, ci sunt însoţiţi în
mod iubitor, pas cu pas, până când se simt pregătiţi să-i ajute pe alţii.
Să nu crezi că trebuie să îl inviţi în serviciu imediat ce i-ai vorbit
despre acesta. Pregăteşte-l pentru serviciu. Pe măsură ce întregul
aranjament prinde formă în mintea sa şi pe măsură ce începe să vadă
din studiile tale necesitatea urgentă de a-i învăţa pe alţii, va dori să
participe şi el. Iubirea bazată pe cunoştinţă va îndepărta orice teamă
de a spune şi altora ce a învăţat el şi o va înlocui cu o dorinţă
arzătoare de a-şi arăta recunoştinţa faţă de Iehova, răspunzând
invitaţiei de a spune, la rândul lui, „Vino!” W 1/9 20a
12 ianuarie
„Atunci Anania a plecat şi a intrat în casa aceea, şi-a pus mâinile
peste el şi a zis: „Frate Saul, Domnul [...] m-a trimis ca să-ţi
recapeţi vederea şi să te umpli de spirit sfânt” [...] el şi-a recăpătat
vederea. Și s-a ridicat şi a fost botezat.” - Fap. 9:17, 18.
Un punct extrem de important este acela că porunca „faceţi
discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui,
al Fiului şi al spiritului sfânt”, dată de Isus în urmă cu 1.900 de ani, a
fost transmisă numai urmaşilor Săi martori. Cineva a fost umplut cu
spiritul sfânt doar atunci când a venit la ei, a primit instrucţiuni şi a
fost botezat, fie imediat înainte de botezul cu apă, fie la scurt timp
după aceea. Aceleaşi împrejurări sunt adevărate şi azi. Acum, Iehova
foloseşte numai mijlocul Său de comunicare pentru ca o persoană să
obţină cunoştinţa exactă a adevărului. La fel, este potrivit ca numai
cineva care Îl serveşte cu devotament pe Iehova să îi boteze pe cei care
se dedică pentru a-L servi pe Dumnezeu. W 8/1 6a
 13 ianuarie
„Acest fiu al nostru este încăpăţânat şi răzvrătit. Nu ascultă de
glasul nostru [...] Atunci toţi bărbaţii din oraşul lui să arunce cu
pietre în el.” - Deut. 21:20, 21.
În cazul unui copil, este responsabilitatea părinţilor să îl îndrume
corespunzător pentru a preveni ca încăpăţânarea să devină o parte a
naturii lui pe măsură ce creşte. Dacă îndrumarea şi disciplinarea
corespunzătoare sunt neglijate, asta ar putea foarte bine să cauzeze ca mai
târziu în viaţă să fie dezaprobat de Iehova. Dacă părinţii nu pot să facă
faţă situaţiei, ar putea să ceară ajutorul unui frate matur sau membrilor
comitetului de serviciu al adunării, aşa cum s-a observat mai sus în cazul
izraeliţilor care erau sub Lege. Tânărul serv al lui Dumnezeu să ştie că
prin urmarea propriei voinţe şi prin încăpăţânare, cu siguranţă va fi
dezaprobat de Dumnezeul său, Iehova. Astfel de însuşiri se manifestă
numai în lumea care aparţine lui Satan; dar pentru unul din copiii lui
Iehova, tânăr sau în vârstă, a afişa aceste însuşiri şi a persista în ele va
conduce la îndepărtarea din organizaţia curată a lui Iehova. W 4/1 30

14 ianuarie
„Prezentaţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca vii, din morţi cum
eraţi, şi prezentaţi-i mădularele voastre lui Dumnezeu ca arme ale
dreptăţii. Căci păcatul nu trebuie să stăpânească peste voi, deoarece
nu sunteţi sub lege, ci sub bunătate nemeritată.” - Rom. 6:13, 14.
Dacă dorinţa noastră este de a ne mulţumi pe noi înşine, atunci ne
vom servi nouă înşine şi vom deveni proprii noştri dumnezei. Am
deveni ca neascultătoarea Eva, care a căutat să fie ca Dumnezeu,
decizând singură ce este bine şi ce este rău. „Caut eu să plac oamenilor?
Dacă le-aş plăcea oamenilor [inclusiv mie însumi] nu aş mai fi serv al
lui Cristos.” (Gal. 1:10) Există multe moduri de închinare, dar numai
unul este corect în ochii Dumnezeului Atotputernic. Dacă noi vrem să
practicăm închinarea care este corectă din punctul de vedere al lui
Dumnezeu, Tatăl nostru, atunci trebuie să facem cum a făcut David,
care a fost un om după inima lui Dumnezeu. El nu a căutat să-şi placă
lui însuşi, nici altor oameni, ci I-a spus lui Iehova : „Învaţă-mă să fac
voinţa Ta, căci tu eşti Dumnezeul meu.” (Ps. 143:10) Iehova Îşi va găsi
plăcerea în cei care găsesc plăcere în a-i da Lui devoţiune exclusivă. El
îi va binecuvânta cu viaţă veşnică în lumea Sa nouă. W 5/1 4
 15 ianuarie
„Nici un om care a pus mâna pe plug şi priveşte la lucrurile din
urmă nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu.” - Luca 9:62.
Astfel a afirmat Isus un principiu important, şi anume că perseverenţa
este cea care câştigă. Perseverenţă se cere tuturor celor care îşi vor
menţine locul în societatea lumii noi. „Cel care va persevera până la
sfârşit, acela va fi salvat.” (Mat. 24:13) Odată ce noi acceptăm
responsabilităţile care vin odată cu o numire teocratică, se cere să ţinem
strâns la acea numire. Niciodată să nu fii unul care renunţă, pentru că cei
care renunţă sunt dezaprobaţi de Iehova şi sunt înlăturaţi din locul în care
au fost numiţi. Dima a fost unul care a renunţat, unul care şi-a abandonat
privilegiile teocratice, numai pentru faptul că „a iubit sistemul prezent”.
În loc de aceasta, să fim asemenea celor unsprezece apostoli credincioşi
care au rămas cu Isus în încercările Sale. Da, cu perseverenţă să ne
dovedim loiali jurământului nostru de dedicare, ţinând strâns la Cuvântul
vieţii şi niciodată să nu privim înapoi. Făcând asta, ne vom păstra locul şi
ne vom dovedi demni de a trăi pentru totdeauna în lumea nouă a lui
Dumnezeu, spre binecuvântarea noastră veşnică şi, mai presus de toate,
spre justificarea lui Iehova! W 7/15 17, 18a
16 ianuarie
„Dacă totuşi şi-ar fi amintit mereu de locul din care ieşiseră, ar fi
avut ocazia să se întoarcă. Dar acum ei năzuiesc spre un loc mai
bun.” - Evr. 11:15, 16.
Istoria Bibliei străluceşte de exemplele celor care au iubit plini de
recunoştinţă dreptatea. Abel a fost unul. El a preţuit în mod corect
aprobarea din partea lui Iehova şi şi-a dat seama că închinarea sa la
adevăratul Dumnezeu trebuia să se conformeze standardelor divine, nu
ritualurilor făcute de om, cum a fost jertfa lui Cain din roadele
pământului. Abel va fi amintit la înviere, deoarece a apreciat valoarea
servirii corecte a lui Dumnezeu. Avraam a apreciat corect privilegiul de
a părăsi locuinţa sa din Ur pentru a-L servi pe Iehova în ţări străine într-
un mod tipic misionar. El şi-a menţinut întotdeauna modul de viaţă
conform voinţei lui Iehova şi a câştigat aprobarea lui Dumnezeu ca tată
al celor credincioşi. Cu toate că o lume de peste două miliarde de suflete
este acum pe cale să piară din cauza lipsei de apreciere, noi putem
supravieţui sfârşitului acesteia prin imitarea vieţii celor care au apreciat
aprobarea divină, amintiţi mai sus. W 2/15 7
 17 ianuarie
„Spiritul sfânt a spus: „Dintre toţi, puneţi-mi-i deoparte pe Barnaba
şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat“. Atunci au postit şi s-
au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.” - Fap.
13:2, 3.
Observaţi acţiunea spiritului sfânt al lui Dumnezeu la timpul
trimiterii lui Pavel şi Barnaba, ca misionari, din Antiohia în Siria.
Pavel şi Barnaba erau printre cei cinci profeţi şi învăţători din acea
adunare. Apoi, prin nişte mijloace care nu sunt descrise, spiritul sfânt
a fost făcut să transmită sunet, vorbire umană, exact ca acţiunea
undelor asupra unui aparat de radio. Deoarece bărbaţii reprezentativi
ai adunării din Antiohia şi-au pus mâinile peste cei doi, oare trebuie
să fie spus că au fost făcuţi misionari de bărbaţii care şi-au pus
mâinile peste ei? Nu; acţiunea acelor bărbaţi a fost numai incidentală
şi pentru a arăta că acţionau pentru spiritul lui Dumnezeu în punerea
deoparte a celor doi misionari. Rezultă că ei au fost făcuţi misionari
de spiritul sfânt, deoarece Biblia spune în continuare despre cei doi:
„Astfel, bărbaţii aceştia, trimişi de spiritul sfânt, [...] au început să
vestească cuvântul lui Dumnezeu”. W 1/15 12

18 ianuarie
„Fără să neglijăm întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci să ne
încurajăm unii pe alţii, şi aceasta cu atât mai mult cu cât vedeţi că
ziua se apropie.” – Evr. 10:25.
Fiecare dintre noi are încă o nevoie vitală de asocierea cu fraţii
noştri, unde mâinile noastre slăbite şi genunchii noştri firavi pot fi
întăriţi şi unde putem primi sfaturile necesare. Participarea la întrunirile
de studiu de la Sala Împărăţiei, în special la studiul biblic săptămânal,
aşa cum este dezbătut în Turnul de veghere, ne va zidi spiritual. Fără
astfel de asociere şi ajutor, cineva ajunge într-o asociere coruptă
lumească, şi astfel mintea îi este deschisă la asaltul demonilor lui Satan.
Deci, străduieşte-te să participi la Sala Împărăţiei când este studiat
Turnul de veghere. Și, ca să nu ratezi nici o dezbatere şi să nu arăţi lipsă
de respect Celui care s-a îngrijit de aceasta, nu întârzia! Oare vom
participa la aceste întruniri importante doar pentru a asculta ce au alţii
de spus? Nu, ci să ne facem partea noastră prin mărturisirea publică a
speranţei noastre, îndemnându-i şi pe alţii la iubire şi la fapte bune, aşa
cum ne îndeamnă Pavel mai sus. W 7/1 4, 5a
 19 ianuarie
„Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră.”
- Gen. 1:26.
Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că
avea calităţile divine ale înţelepciunii, puterii, dreptăţii şi iubirii. Faptul
că Iehova i-a dat calitatea înţelepciunii a însemnat că omului i-a fost dat
un creier cu capacitatea şi setea de cunoaştere. De asemenea, Dumnezeu
l-a făcut pe om cu atributul puterii; şi, cu înţelepciunea de a-şi conduce
mâinile în lucrare, omul are puterea de a face multe lucruri care dau o
mare fericire şi satisfacţie. Dacă îşi primeşte înţelepciunea de la
Dumnezeu şi îşi foloseşte puterea în armonie cu voinţa lui Iehova, el
este fericit să câştige „pacea lui Dumnezeu care întrece orice gândire”.
Dar omul poate abuza de înţelepciunea şi puterea sa. Pentru a împiedica
acest lucru, Dumnezeu i-a dat omului o altă calitate divină, aceea a
dreptăţii. Omul este o creatură morală cu capacitatea de a cunoaşte
binele şi răul, iar când simţul dreptăţii este călcat în picioare, conştiinţa
este rănită şi protestează. Cu toate acestea, calitatea care îmbină perfect
toate facultăţile şi puterile este iubirea. Scopul şi importanţa ei sunt
reflectate în scurta declaraţie: „Dumnezeu este iubire”. W 6/1 3-7
20 ianuarie
„Tu îl vei ţine într-o pace fără sfârşit pe cel cu inima statornică,
pentru că îşi pune încrederea în Tine. – Isa. 26:3.
Calea îngustă a integrităţii creştine nu este fără roade. Aceasta are
recompense generoase acum şi în viitor. Ele sunt recompense preţioase,
care sunt demne de urmărit. Dar acestea vor fi date numai celor care sunt
echilibraţi spiritual. Asta înseamnă că acei creştini cu un echilibru slab
trebuie să-şi corecteze slăbiciunea şi să-şi îndrepte mersul fără întârziere.
Este o chestiune serioasă care nu poate fi ignorată cu seninătate. Minunata
pace a minţii este una dintre recompensele de care se bucură acum
creştinul echilibrat. Nu contează cât de agitate ar putea deveni afacerile
mondiale, el nu este tulburat. Știe ce rezervă viitorul şi ştie că merge pe
calea care conduce la supravieţuire. Acest fapt risipeşte orice teamă de
viitoarea distrugere de către Dumnezeu a sistemului prezent nelegiuit. El
are bucuria pe care o primesc cei care iubesc legile lui Dumnezeu, care
trăiesc după principiile Sale şi care se angajează în serviciul Său.
Conştiinţa nu îl mustră, deoarece nu a acţionat nepotrivit şi nu a eşuat să
facă ceea ce i s-a cerut. Mintea sa este liniştită. W 6/15 25-27a
 21 ianuarie
„Fiindcă nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu-l vreau
este ceea ce practic.” - Rom. 7:19.
Toate faptele arată că ne aflăm în timpuri critice, cărora cu greu li se
va face faţă, când buruiana egoismului a ajuns să facă seminţe. Aşa că,
deşi lumea a ispitit dintotdeauna creştinul din cauza înclinaţiilor spre
egoism, din cauza materialismului şi nelegiuirii în creştere de azi se cere
o mai mare vigilenţă din partea noastră. Acelaşi lucru este valabil şi în
ceea ce priveşte carnea noastră. Cum aşa? Deoarece carnea şi-a
dezvoltat tentaţiile prin care să se impună. La fel cum „pâinea pe
săturate şi nepăsarea” au contribuit la delincvenţa Sodomei din vechime,
tot aşa azi prosperitatea materială şi timpul liber de care mulţi se bucură
oferă mai multe posibilităţi pentru ca înclinaţiile decăzute ale cărnii
noastre să se impună. Cât de serioasă este o astfel de ameninţare se
poate observa din faptul că unii creştini martori ai lui Iehova care au
îndurat cu loialitate brutalitatea în lagărele de concentrare naziste, sau
mai recent în închisorile comuniste ani de zile, au trebuit apoi să fie
excluşi din adunare din cauza conduitei imorale! W 8/15 8, 9

22 ianuarie
„Pe de altă parte, exersează având ca obiectiv devoţiunea sfântă.”
- 1 Tim. 4:7.
Timpul câştigat prin respingerea distragerilor ne permite să ne
concentrăm asupra cursei. Deoarece cuvântul „alergare” cuprinde întregul
mod de viaţă creştin, în special eforturile noastre viguroase de a predica
vestea bună, este imperativ ca noi să ne antrenăm pentru cursă. Totuşi,
unii încearcă să alerge fără antrenament; ei neglijează antrenamentul
spiritual oferit la întrunirile societăţii lumii noi. Aceste întruniri au un rol
vital: ne ajută să ne menţinem ochii pe premiu. Nu este de mirare că aceia
care lipsesc regulat, abandonează adesea cursa. Ei pierd imaginea clară a
premiului, iar puterea lor de rezistenţă slăbeşte. Isus, Pavel şi martorii
credincioşi din vechime au alergat cu ochii aţintiţi la premiu. Aleargă aşa
cum au făcut-o ei. În loc să scadă, distragerile se vor înmulţi pe măsură ce
această lume se apropie de sfârşitul ei. Răscumpără timp să alergi, cât
încă mai este. Preţuieşte corect premiul. Antrenează-te regulat. Respinge
poverile şi distragerile. Limitează-te la strictul necesar. Aleargă ca să
câştigi! Aleargă cu ochii ţintă la premiu! W 9/15 22, 24
 23 ianuarie
„Eu am plantat, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.”
- 1 Cor. 3:6.
Aplicarea în mijlocul creştinilor dedicaţi şi sinceri a cerinţelor lui
Dumnezeu care guvernează adunarea creştină poate, desigur, să aibă ca
rezultat o singură societate de serviciu adevărată. Eficacitatea reală a
acesteia este rezultatul binecuvântării lui Dumnezeu asupra răspunsului
nostru ascultător la cerinţele Sale. De aceea, două lucruri sunt necesare
şi ele lucrează împreună. Acestea sunt: în primul rând, efortul de a
rămâne ascultător depus de cineva care Îl iubeşte pe Iehova mai presus
de orice; apoi, înainte de toate, binecuvântarea lui Dumnezeu a unui
astfel de efort. Aceasta se vede atât la nivel individual, cât şi la nivel
organizaţional. Acest lucru nu poate fi negat, deoarece rezultatele de pe
întregul pământ sunt dovada. Chiar aşa cum societatea lumii noi a ajuns
la starea de prosperitate spirituală din prezent, tot aşa trebuie să
continue, pentru ca societatea lumii noi şi toţi care se află în ea să poată
continua să progreseze spiritual spre lauda lui Iehova. O astfel de
eficacitate în ascultarea cerinţelor lui Dumnezeu se observă şi este
remarcată de multe ori de cei din afară. Este un semn bun că aşa stau
lucrurile. W2/1 13a

24 ianuarie
„Păstoriţi adunarea lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu sângele
propriului său Fiu.” - Fap. 20:28.
Păstorii sunt un dar pentru adunarea lui Dumnezeu. Ei sunt darul
lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a scris: „El a dat pe unii ca apostoli
[...] pe unii ca păstori!” (Efes. 4:11) Unor astfel de păstori le-a spus
Pavel cuvintele citate mai sus. Dacă acum eşti un păstor printre oi,
pune-ţi întrebarea: Sunt eu atent cu turma de care sunt responsabil?”
Tu ai fost numit păstor de spiritul sfânt. De aceea, nu trebuie să
neglijezi o astfel de numire. Nu trebuie să păcătuieşti împotriva
spiritului sfânt, pentru că Isus a zis că păcatul împotriva spiritului
sfânt nu va fi iertat. (Mat. 12:31, 32) Dacă umbli contrar spiritului
sfânt, vei fi responsabil pentru asta. De aceea, ai motiv să te temi
dacă nu-ţi îndeplineşti cum trebuie atribuţiile. Pune-ţi întrebarea dacă
trăieşti în frica de Iehova, sau nu are destulă putere în mintea ta ca să
te facă responsabil pentru lucrarea de păstor? W 3/15 4a
 25 ianuarie
„Dar eu voi umbla în integritatea mea. O, eliberează-mă şi îndură-
Te de mine!” - Ps. 26:11.
Psalmul 26 îl arată pe David prezentându-şi integritatea şi oferindu-
se pentru a fi cercetat de Iehova. El avea încredere că umblase pe calea
dreaptă, trăind conform poruncilor lui Dumnezeu. El era totdeauna
nerăbdător să facă lucrul potrivit. Ca rege drept al Israelului din
vechime, David era un om cu încredere adevărată în Creatorul său,
Dumnezeul pe care Îl numea Iehova. El recunoştea că în cursul vieţii
făcuse multe greşeli ca om imperfect, păcătos, dar ştia şi că, mai presus
de orice în mintea şi inima sa era înfăptuirea voinţei Dătătorului de viaţă
ceresc. În calitate de membru conducător al unei naţiuni dedicate lui
Iehova Dumnezeu, David era preocupat de chestiunea integrităţii, aşa
cum este menţionat în acest psalm. El se străduia în mod credincios să
facă asta, ca un exemplu pentru toţi supuşii săi. El serveşte azi ca un tip
profetic pentru noi, adevăraţii urmaşi ai Mai Marelui David, Isus
Cristos. Facem noi aşa cum a făcut David, punând voinţa lui Iehova mai
presus de orice în viaţa noastră, pentru ca astfel să putem pleda pentru
aprobare pe baza păstrării integrităţii noastre? W1/1 2, 1

26 ianuarie
„De aceea, aminteşte-ţi mereu cum ai primit şi cum ai auzit, păstrează
mereu acest lucru şi căieşte-te. Dacă nu te trezeşti, voi veni ca un hoţ şi
nu vei şti nicidecum la ce oră voi veni peste tine.” - Apoc. 3:3.
Cristos are puterea luminătoare a spiritului sfânt al lui Dumnezeu.
Judecata Sa finală a celor care şi-au pus încrederea în interesele
Împărăţiei se apropie. Această apropiere a socotirii finale ar trebui să ne
trezească să ne amintim că am auzit şi am primit mesajul Împărăţiei şi,
prin urmare, ar trebui să ne facă să ne recunoaştem responsabilitatea.
Apoi, cu o apreciere mai adâncă, ar trebui să ne trezim şi să ne
continuăm vegherea, reactivând eforturile noastre de serviciu, care era
pe cale să moară, ar trebui să ne păstrăm cunoştinţa adevărului şi
posibilitatea de a predica, pe care o dă cunoştinţa. Într-una din aceste
zile, fiecare supraveghetor va trebui să dea un raport final cuiva mai
înalt decât corpul de guvernare asociat Societăţii de Biblii şi Tratate
Turnul de Veghere. Ora aceea va veni ca un hoţ. Deci, este nevoie de
înviorare şi de a rămâne vii pentru lucrarea de mărturie! W 1/15 22-24a
 27 ianuarie
„Să vă dezbrăcaţi de vechea personalitate [...] şi să vă îmbrăcaţi cu
noua personalitate care a fost creată după voinţa lui Dumnezeu, în
adevărată dreptate şi bunătate iubitoare.” - Efes. 4:22-24.
Când cineva face o dedicare pentru a face voinţa lui Dumnezeu,
asta înseamnă o schimbare completă a fostului mod de viaţă, un mod
obişnuit pentru această lume aflată sub conducerea lui Satan. Dorinţele
celui dedicat se schimbă. Această schimbare nu are loc automat, ci
este rezultatul meditării calme, atente, serioase, asupra Cuvântului lui
Dumnezeu. Înclinaţia firească a minţii omului este spre păcat,
deoarece primii noştri părinţi au ales să facă voinţa lui Satan în locul
voinţei lui Dumnezeu. Ca urmare, noi am fost concepuţi în nelegiuire
sub condamnarea la moarte. De aceea este imperativ ca să aibă loc o
schimbare, pentru ca mintea să asimileze noua cunoştinţă, şi aceasta
din Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să existe o schimbare continuă de
la vechiul mod de gândire şi o remodelare a modului de viaţă al cuiva
în conformitate cu noul model, aşa cum este menţionat în cuvintele lui
Pavel citate mai sus. W 8/1 5

28 ianuarie
„Fiindcă nu faceţi parte din lume, ci Eu v-am ales din lume, de
aceea lumea vă urăşte.” - Ioan 15:19.
Faptul de fi creştini ne face să credem şi să ne purtăm diferit de
lume. Aceasta ne afectează viaţa de familie, relaţia noastră unul cu
altul şi cu cei cărora le predicăm. Nefăcând parte din lume, nu ne
dedicăm timpul, energia şi mijloacele pentru a o perpetua. Noi nu ne
implicăm în certurile ei politice şi sociale. Căutăm mai întâi
Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Sa, ştiind că ea este răspunsul la
problemele omenirii. Urmând exemplul lui Cristos, mergem din casă
în casă în toate părţile lumii ca martori, predicând vestea bună despre
Împărăţie. Nu ca o petrecere plăcută a timpului, deşi noi găsim o
mare bucurie în serviciul nostru, ci drept cel mai important lucru din
viaţa noastră, continuăm serviciul lui Iehova ca servii Săi dedicaţi.
Cei care fac parte din lumea veche nu sunt mişcaţi de iubirea lui
Dumnezeu, nici nu tânjesc după lumea Sa nouă, ci se opun cu
amărăciune celor care o susţin. W 5/1 17
 29 ianuarie
„Iubiţii mei fraţi, [...] să vă abţineţi de la dorinţele carnale, căci ele
luptă împotriva sufletului.” - 1 Pet. 2:11.
Când simţim atracţia dorinţelor nelegiuite, trebuie să ne gândim,
trebuie să raţionăm, trebuie să lăsăm ca să ne conducă judecata bună, şi
nu emoţia. Trebuie să ţinem la principiile Cuvântului lui Dumnezeu.
Numai astfel ne putem menţine echilibrul spiritual. Când păşim pe calea
îngustă a integrităţii creştine, lăsăm în urmă faptele ilegale ale acestei
lumi. Întoarcem spatele practicii acesteia de a nu da nici o atenţie
restricţiilor Cuvântului lui Dumnezeu. Noi am ieşit din mlaştina imorală
a lumii şi acum umblăm pe o cale de înaltă moralitate. Dar nu ne este
uşor să ne menţinem echilibrul pe această cale. Este nevoie de efort
susţinut. Este nevoie de ajutorul lui Dumnezeu şi al organizaţiei Sale, şi
necesită o dorinţă permanentă de a ne îmbunătăţi echilibrul spiritual.
Dacă noi, ca nişte creştini echilibraţi, simţim atracţia dorinţelor sau
influenţelor nelegiuite, ar trebui să ne gândim la efectele pe care le vor
avea faptele noastre intenţionate asupra relaţiei cu Dumnezeu. Aceasta
ne va ajuta să ne abţinem de la astfel de dorinţe carnale. W 6/15 17-19a
30 ianuarie
„Limba înţelepţilor face bine cu ajutorul cunoştinţei.” - Prov. 15:2.
În timp ce oamenii neluminaţi ai acestei lumi trăiesc în frică şi
tremură din cauza înrăutăţirii condiţiilor mondiale, aşa cum a fost
prezis la Luca 21:26, noi suntem calmi şi încrezători în Iehova,
deoarece El ne-a dat o cunoştinţă exactă despre ceea ce face şi a
luminat calea spre lumea nouă. Putem spune împreună cu psalmistul:
„Cuvântul Tău este o lampă pentru picioarele mele, o lumină pe
cărarea mea.” (Ps. 119:105) Dintre toţi oamenii care au trăit vreodată,
noi suntem binecuvântaţi să trăim acum, când lumina adevărului lui
Dumnezeu străluceşte atât de puternic. Iehova ne-a dat cunoştinţa
exactă, ca să putem fi siguri de ceea ce facem, de ceea ce spunem şi de
direcţia în care ne îndreptăm. Noi putem persevera fiind plini de
cunoştinţă. El şi-a revărsat iubirea Sa mare asupra noastră şi ne-a
arătat cum să abundăm în iubire. Cu iubire şi cunoştinţă exactă, putem
fi făcuţi perfecţi în devoţiunea noastră, nu poticnindu-i pe alţii prin
cuvinte sau fapte, ci folosindu-ne limba pentru a rosti cunoştinţa aşa
cum trebuie, ajutându-i pe alţii să ni se alăture în a fi plini de roade
bune spre lauda lui Dumnezeu. W 5/15 18, 19a
 31 ianuarie
„Porunceşte-le celor care sunt bogaţi în actualul sistem să nu fie
trufaşi şi să nu-şi pună speranţa în bogăţii nesigure, ci în
Dumnezeu.” - 1 Tim. 6:17.
Uneori creştinii devin atât de absorbiţi de propriile lor planuri şi
dependenţi de lucrurile de valoare materială, încât pierd din vedere
cel mai important lucru - să trăiască la înălţimea jurământului lor de
dedicare, şi prin urmare îşi risipesc energia pentru a câştiga bogăţie.
Urmărind banii şi plăcerile acestei lumi, în scurt timp ei se răscoală şi
nu-şi mai găsesc plăcerea în serviciul lui Iehova. Când cineva îşi
pune încrederea în bogăţia materială, înseamnă că se bazează pe
aceasta pentru salvare. Banii sunt o putere şi o apărare, dar nu îl
conduc pe cel care-i urmăreşte la viaţă veşnică. În loc de aceasta,
evlavia cu mulţumire este cel mai mare câştig. Deci este mai bine să
te sprijini pe braţul puternic al lui Iehova, decât pe sprijinul slab
oferit de bogăţie sau chiar de puterea prinţilor. Cel care se bazează pe
bogăţiile materiale construieşte pe nisip, dar cel care îşi modelează
complet viaţa după Cuvântul lui Dumnezeu construieşte pe stâncă.
W4/1 23, 22

Să realizăm hotărârea noastră de a fi în pace şi unitate. - Isa. 2: 4

1 februarie
„Nefăcând nimic din spirit de ceartă sau din înfumurare, ci cu
umilinţă, considerând că ceilalţi vă sunt superiori.” – Filip. 2:3
Fiind dintre oile Domnului, noi trebuie să avem o atitudine sau un
mod de gândire corect. Care este atitudinea ta, modul tău de gândire?
Eşti îngâmfat? Ai spiritul unui lăudăros? Eşti egoist, împingându-i pe
alţii la o parte ca să poţi fi tu în faţă? Eşti înclinat spre materialism?
Eşti preocupat doar de tine însuţi? Eşti nerecunoscător faţă de
bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu? Îi subestimezi pe alţii? Eşti
înclinat să fii critic, înjosindu-i pe alţii, murmurând când ai ceva de
făcut? Dacă ai atitudinea caprelor sau un mod de gândire ce reflectă
oricare din aceste trăsături, atunci trebuie să te schimbi, fiindcă, în
timp ce te afli într-o astfel de stare, nu vei găsi fericirea, pacea sau
mulţumirea. Nu, ci va trebui să-ţi înnoieşti mintea. W 3/15 20a
 2 februarie
„Am câteva lucruri împotriva ta: că îi ai acolo pe cei ce ţin cu tărie
la învăţătura lui Balaam, care l-a învăţat pe Balac să pună o piatră
de poticnire înaintea fiilor lui Israel, ca ei să mănânce lucruri
jertfite idolilor şi să comită curvie.” – Apoc. 2:14.
Nu trebuie să uităm niciodată că există unii care sunt dornici să ne
facă rău spiritual, prin urmare rău veşnic. Cine sunt aceştia? Persoane
religioase precum Balaam. În mod materialist, Balaam a încercat să-
şi transforme slujba de profet într-o afacere pentru a avea câştig
material. Când Dumnezeu a transformat blestemul său intenţionat
într-o binecuvântare pentru Israel, atunci Balaam, lucrând împreună
cu puterea politică a acestei lumi, simbolizată de regele Balac, a
încercat să atragă Israelul în închinarea la idoli, prin intermediul
fetelor păgâne ale căror trupuri erau dedicate folosirii necurate de
către închinătorii lui Baal Peor. Iehova i-a blestemat pe cei care au
cedat maşinaţiunilor profetului lacom de câştig. Noi trebuie să fim în
gardă împotriva tuturor celor care au acest spirit. W 1/15 14a
3 februarie
„Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi. Căci [...] ce
părtăşie are lumina cu întunericul?” - 2 Cor. 6:14.
În ascultare de această instrucţiune Scripturală, creştinii echilibraţi
vor căuta tovarăşi în societatea lumii noi. Cu siguranţă, când vine
vorba de căsătorie este cu atât mai urgent ca un creştin să urmeze
acest principiu al separării. El trebuie să trăiască împreună cu
partenerul său de căsătorie. Dacă acest partener nu este un creştin
devotat şi nu este interesat să se supună lui Dumnezeu, oare nu-i va fi
cu mult mai greu să rămână ferm în credinţă? Oare nu vor exista în
permanenţă certuri, greutăţi şi frustrări? De ce să-şi cauzeze suferinţe
acceptând o uniune care este sortită să cauzeze necazuri şi să creeze
nefericire? De ce să fie nesupus poruncilor lui Dumnezeu, aşa cum
au fost israeliţii care s-au căsătorit cu păgânii Canaaniţi? Pericolul de
a fi abătut de la Iehova de către un partener necredincios este la fel
de real azi cum a fost şi în zilele Israelului din vechime. De aceea, fie
ca toţi creştinii necăsătoriţi să dea atenţie principiului Scriptural de a
se căsători „numai în Domnul”. A ignora acest principiu înseamnă a
da dovadă de imaturitate spirituală. W 6/15 15-17
 4 februarie
„Tu eşti Iehova, numai Tu; Tu ai făcut cerurile [...] şi toată armata
lor, pământul şi tot ce este pe el, mările şi tot ce este în ele.”
- Neem. 9:6.
Fiecare stea are propria orbită, fiecare îşi are traiectoria previzibilă
pe care se mişcă cu o sincronizare precisă; fiecare este controlată de
legile stabilite ale Creatorului. Iehova, după propriul proiect şi
aranjament, a aşezat toate stelele la locul lor. Prin urmare, noi putem
să spunem că fiecare stea are o poziţie dată de Dumnezeu, o repartiţie
divină, un loc individual potrivit. La fel este cu toate lucrările
creative ale lui Iehova. El este un Dumnezeu al ordinii. „El nu este
un Dumnezeu al dezordinii.” De aceea, toate lucrurile în organizaţia
Sa „se întâmplă în ordine”, conform aranjamentului divin, conform
numirii divine. Prin urmare, este raţional să ne aşteptăm ca şi în
societatea lumii noi, care la rândul ei este o creaţie specială a lui
Iehova, să fie un loc stabilit pentru fiecare membru în parte. O
cercetare a faptelor ne arată că aşa şi este. Serveşti tu în locul stabilit
divin în această societate? W 7/15 1, 2

5 februarie
„El va face judecată între naţiuni [...] Nici o naţiune nu va mai ridica
sabia contra altei naţiuni şi nu vor mai învăţa războiul.” - Isa. 2:4.
Naţiunile sunt acum judecate şi conducătorii religioşi ai creştinătăţii
stau înaintea lui Iehova ca fiind cei mai condamnabili. La
Armaghedon, Iehova le va da mai întâi lor atenţia Sa judiciară. În
mijlocul celei mai îngrijorătoare situaţii şi având în vedere eşecul
conducătorilor religioşi ai creştinătăţii, suntem foarte recunoscători lui
Iehova pentru privilegiul de a fi martorii Săi pentru toate naţiunile în
acest timp al sfârşitului. De asemenea, ne recunoaştem
responsabilitatea grea ce se află pe umerii noştri, aceea de a susţine
onoarea numelui Său şi de a îndeplini însărcinarea pe care o avem.
Figurativ vorbind, ne-am transformat săbiile în fiare de plug şi suliţele
în cosoare. Cu toate că suntem de multe naţionalităţi, noi nu vom
ridica sabia unii contra altora, deoarece suntem fraţi creştini şi membri
ai singurei familii a lui Dumnezeu, nici nu vom mai învăţa războiul, ci
vom umbla în pace pe cărările Domnului. W 11/1 17, 18, 20a
 6 februarie
„Uitând lucrurile din urmă şi întinzându-mă spre cele dinainte, mă
străduiesc să ating ţinta pentru premiu.” - Filip. 3:13, 14.
Pavel şi-a format o viziune realistă despre premiu. El a apreciat
adevărata valoare a acestuia. El a evaluat corect şi premiile pe care le
oferă această lume. Ne spune să facem şi noi la fel. Cât de vital este
acest lucru acum, în acest timp al sfârşitului, când premiile lumii s-au
înmulţit - premii în cariere, în plăceri, în posesiuni! Deci vedem
pericolul ca alergătorul creştin să înceapă cursa cu bucurie şi vigoare,
dar mai târziu să permită ca premiile acestei lumi să-l distragă şi să
îşi ia ochii de la premiu. Ce se întâmplă apoi? El încetineşte, aleargă
nesigur, nu ca unul care caută să câştige premiul vieţii. Lucrurile din
urmă, premiile acestei lumi vechi, l-au distras, făcându-l să-şi piardă
imboldul de a alerga, care vine doar prin menţinerea ochilor la
premiul pe care îl oferă Dumnezeu. Dima şi-a luat ochii de la premiu;
premiile acestei lumi l-au distras şi el s-a oprit din alergare. Mai
degrabă să îl imităm pe apostolul Pavel, şi nu pe Dima, păstrându-ne
ochii pe premiu. W 9/15 9
7 februarie
„Nici un om care slujeşte ca soldat nu se amestecă în afacerile vieţii,
ca să-i placă celui care l-a înrolat.” - 2 Tim. 2:4.
Materialismul vrea să cucerească toţi oamenii cu filozofia sa. Dar
biruinţa lui va fi de scurtă durată. Totuşi, el va face multe victime şi,
de aceea, trebuie să ducem un război necruţător împotriva lui, ca un
soldat adevărat. Este o lecţie dublă de învăţat din cuvintele lui Pavel
citate mai sus. În primul rând, un soldat nu-şi poate permite să aibă
interese împărţite. Este esenţial ca el să fie dedicat numai şi numai
cauzei sale, altfel nu va fi un luptător adevărat. În al doilea rând, un
bun soldat este interesat numai de victorie. La fel cum un soldat se
pregăteşte, luptă şi duce un război încrâncenat împotriva duşmanului
pentru a obţine victoria, aşa şi noi trebuie să luptăm împotriva
materialismului. Deci, niciunul dintre noi nu îşi permite să se
relaxeze nici un moment. Trebuie să învăţăm cum să mânuim cea
mai puternică armă pe care o avem împotriva materialismului, sabia
spiritului. Împotriva ei nici o filozofie materialistă nu poate avea
succes, căci ea poate tăia în bucăţi şi poate dezvălui cele mai
inteligente argumente aduse în favoarea materialismului. W 10/1 16
 8 februarie
„Mai degrabă, strângeţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina
nu rod şi unde hoţii nu sparg şi nu fură. Căci, unde este comoara ta,
acolo va fi şi inima ta.” - Mat. 6 :20, 21.
Dacă apreciem viaţa ca pe un dar, aşa cum şi este, Dătătorul acesteia
nu ne-o va lua niciodată. Dacă ne distrage materialismul, ar trebui să ne
dăm seama că nu din cauza lipsei de lux vom muri, ci din cauza lipsei
de apreciere. Dacă preţuim lucrurile materiale ale acestei lumi mai mult
decât preţioasele adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu, suntem nişte
săraci evaluatori a ceea ce este de nepreţuit. Aşadar, să cultivăm
aprecierea supunându-ne poruncii clare şi categorice a lui Isus dată mai
sus. Unde este inima noastră, acolo va fi şi aprecierea noastră. Dacă ne
punem inima în comorile acestei lumi osândite, inima noastră se va
devaloriza împreună cu ele la Armaghedon. Dar dacă ne punem inima,
sufletul şi puterea în Împărăţia lui Iehova, inima noastră va trăi la fel de
mult ca şi împărăţia - pentru totdeauna. (Dan. 2:44) Aşadar, să acceptăm
modul de apreciere al lui Isus a celor doua tipuri de comori şi să le
căutăm pe cele care durează. W 2/15 6, 7a

9 februarie
„Dar robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi,
capabil să predea.” - 2 Tim. 2:24.
De obicei, când cineva are o veste bună, care i-a adus o adevărată
mângâiere şi bucurie a inimii, doreşte să o spună şi altora. La fel este şi
în cazul nostru. Întorcându-ne la Cuvântul lui Dumnezeu şi studiindu-l
atent, îl găsim plin de veşti bune. Cu cât studiem mai mult Cuvântul lui
Dumnezeu, de la Geneza până la Apocalipsa, cu atât aceste veşti bune
devin mai clare şi cu atât mai mult ne încântă sufletul. Când un creştin
are ocazia de a vorbi cu alţii despre lucrurile bune ale Împărăţiei lui
Dumnezeu, acest fapt îi aduce o adevărată plăcere. Noi nu trebuie să ne
certăm, spune Pavel, ca să facem pe cineva să înţeleagă. Mai degrabă,
trebuie să fim plini de tact în exprimare, pe măsură ce încercăm să-i
predăm ascultătorului nostru lucruri noi. Marea lucrare a martorilor lui
Iehova este predarea în particular, în aceste ultime zile ale lumii lui
Satan. Deoarece oamenii au fost atât de afundaţi în ignoranţă în ceea ce
priveşte Cuvântul lui Dumnezeu, este necesar să mergem în casele lor,
să folosim Biblia lor şi să le arătăm practic ce se află în ea şi unde să
găsească adevărul despre Împărăţia lui Dumnezeu. W 1/1 1, 2a
 10 februarie
„Dar, când vor începe să se întâmple aceste lucruri, ridicaţi-vă şi
înălţaţi-vă capul, pentru că eliberarea voastră se apropie.”
- Luca 21:28.
De la încheierea Primului Război Mondial în 1918, naţiunile
conduse de dumnezeul acestei lumi, Satan, au mărşăluit spre
Armaghedon, spre lupta lor finală împotriva împărăţiei lui
Dumnezeu. Cât de mult va mai continua acest marş înainte să
înceapă Armaghedonul? Această generaţie a omenirii se apropie de
sfârşitul ei firesc. Isus a profeţit că această generaţie, care a văzut
sfârşitul timpurilor naţiunilor şi începutul durerilor lumii, va vedea şi
sfârşitul acestor dureri în distrugerea lumii de la Armaghedon. (Mat.
24:34) Noi nu ştim ziua sau ora, dar sfârşitul lumii este aproape.
Sfârşitul lumii nu este ceva de care să ne pară rău. Oare ar trebui să
ne pară rău că o lume nouă, lumea nouă dreaptă a lui Dumnezeu, este
pe cale să înceapă după ce această lume veche se sfârşeşte în
Armaghedon? Isus şi-a învăţat discipolii să se bucure pe măsură ce
văd dovezile că se apropie sfârşitul lumii vechi a lui Satan şi
începutul lumii noi a împărăţiei lui Dumnezeu. Noi ne bucurăm
văzând aceste dovezi! W 10/15 43-45
11 februarie
„Căci vei purta războiul după o îndrumare înţeleaptă, şi în mulţimea
sfătuitorilor este salvarea.” - Prov. 24:6.
Călăuzirea înţeleaptă vine din Cuvântul lui Dumnezeu. În plus, Iehova
S-a îngrijit în aceste zile de călăuzire înţeleaptă prin intermediul servilor
maturi din organizaţie, sfătuitorii, care au cunoştinţă din Cuvântul lui
Dumnezeu. Pentru toate activităţile tale, câştigă cunoştinţă vorbind cu
fraţii. Servii adevăraţi dau sfaturi bune. Deşi în multe lucruri este adevărat
că în mulţimea sfătuitorilor este siguranţă şi ajutor, aceasta este adevărat
mai ales în lucrurile spirituale. Cunoştinţa exactă din ei este o apărare.
Faptul de a şti că Dumnezeu este atotputernic şi că se îngrijeşte de ai Săi,
ne dă mângâiere şi putere. Aceasta înlătură temerile care ne-ar slăbi şi
înfrânge apărarea. De exemplu, cunoştinţa parţială despre existenţa
demonilor ar putea îngrijora pe cineva cu privire la demonism,
întrebându-se dacă demonii pot avea vreo putere asupra cuiva. Dar
cunoştinţa exactă linişteşte mintea. Adăugând credinţa la cunoştinţa
exactă pe care o dă Iehova, apărarea este întărită. W 5/15 3, 6a
 12 februarie
„Ți-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul.
Alege viaţa.” - Deut. 30:19.
În această zi a puterii lui Iehova, dacă cineva refuză să se dedice să-L
servească pe Iehova, viaţa sa se va sfârşi pentru totdeauna la
Armaghedon, ca păcătos condamnat. Ajungând la punctul în care cineva
doreşte să Îl servească pe Iehova cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată
mintea şi puterea sa, întrebarea nu este: „Ar trebui să mă dedic?”,
fiindcă aceasta este cale trasată de Isus. În loc de aceasta, ar trebui să se
întrebe: „Am eu înţelegerea potrivită despre voinţa lui Dumnezeu şi
despre ceea ce El cere, pentru ca să accept să fiu discipolul lui Cristos,
ca să fac voinţa lui Dumnezeu de acum încolo?” Ajungând la această
înţelegere potrivită, nu există ezitare din partea persoanei care îşi
doreşte cu sinceritate să-L servească pe Iehova. Acest pas hotărât este
subliniat de Iehova. Pentru a obţine viaţa, trebuie să facem acest pas.
Cine se hotărăşte să calce pe urmele lui Cristos şi pune în practică
această hotărâre, este cu adevărat un creştin. Discipolul ascultător al lui
Cristos mărturiseşte apoi această dedicare în mod public şi o
simbolizează în faţa altora prin cufundare în apă. W 8/1 13
13 februarie
„Continuaţi să vă rugaţi pentru noi, ca să se răspândească repede şi să
fie glorificat cuvântul lui Iehova, aşa cum este şi la voi.” - 2 Tes. 3:1.
Da, totul depinde de Iehova. (Ps. 127:1) Printre servii lui Iehova
care au apreciat acest adevăr s-a numărat şi Neemia. Când regele
Artaxerxe l-a întrebat ce îşi dorea, Neemia s-a rugat şi Iehova i-a
răspuns imediat la rugăciune, regele aprobându-i fiecare cerere. Astfel,
Neemia şi-a realizat principala dorinţă a inimii sale: reconstruirea
zidurilor Ierusalimului. Și apostolul Pavel a recunoscut acest adevăr.
În mod repetat, el a subliniat rugăciunea în scrisorile sale, menţionând-
o de multe ori. El nu s-a bazat pe legăturile sale naturale sau pe
puterile sale supranaturale pentru rezultate. El a ştiut că depindea de
Iehova Dumnezeu, nu de plantarea lui, nici de udarea lui Apolo, pentru
a face lucrurile să crească. Aşa că, din când în când, citim despre
cererea sa, adresată diferitelor adunări cărora le-a scris, să se roage
pentru el şi pentru lucrarea sa. Dacă înzestratul apostol Pavel a
recunoscut nevoia ajutorului lui Dumnezeu în realizarea serviciului
său, cu atât mai mult ar trebui să o facem noi! W 8/15 16, 17a
 14 februarie
„Iată ce spune Cel care ţine cele şapte stele în mâna dreaptă.”
- Apoc. 2:1.
În aceste timpuri apocaliptice, supraveghetorilor le este reamintit că
ei sunt în mâna dreaptă a lui Cristos, că trebuie îndrumaţi şi folosiţi de
mâna Sa, şi nu să I se împotrivească. Azi nu mai există nici o adunare
a martorilor lui Iehova la Efes, în apropierea coastei Mării Egee. Dar
situaţia din adunarea de atunci a preumbrit situaţia care ar putea fi
adevărată azi şi în adunările noastre. Situaţiile din toate cele şapte
adunări au fost folosite pentru a ilustra diferitele situaţii existente ici şi
colo în adunările turmei lui Dumnezeu de azi. Prin urmare, este
potrivit pentru „stelele” adunării, supraveghetorii unşi ai tuturor
adunărilor, să fie înştiinţaţi despre situaţiile care corespund celor
preumbrite în mesajele lui Cristos adresate celor şapte adunări din
Asia Mică. Ca bărbaţi care sunt în mâna Sa dreaptă, ei trebuie să
urmeze apoi instrucţiunile lui Cristos, lucrând pentru a corecta
situaţiile nepotrivite şi pentru a-i ajuta pe toţi membrii să biruie această
lume veche, aflată acum în ultimele ei zile. W 1/15 2a
15 februarie
„Ascultaţi de cei care sunt în fruntea voastră şi fiţi-le supuşi, căci ei
veghează neîncetat asupra sufletelor voastre ca unii care vor da
socoteală, ca să facă lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci ar
fi în paguba voastră.” - Evr. 13:17.
Dacă un păstor i-ar face rău turmei în vreun fel, el este mai întâi
sfătuit şi corectat, sau disciplinat, şi dacă nu îşi schimbă metodele, va
fi înlăturat. Da, pentru ca în asocierea noastră în societatea lumii noi
să nu fim păgubiţi, numai păstorii credincioşi vor continua să
servească. Asta înseamnă că fraţii noştri care servesc ca păstori sunt
cei mai preocupaţi de binele nostru. Ei vor ca noi să primim viaţă
veşnică. Cu toate acestea, şi oile au o mare responsabilitate faţă de
păstor, care nu poate fi trecută cu vederea sau ocolită. Oile nu doar că
trebuie să fie ascultătoare şi supuse lui Dumnezeu şi lui Cristos, ci
trebuie să fie ascultătoare şi supuse şi celor care sunt în fruntea
turmei. Nu este prerogativa păstorului să facă reguli pentru oi, ci el
trebuie să aplice şi să le explice regulile lui Iehova, aşa cum arată
Pavel mai sus. W 3/15 23, 25a
 16 februarie
„Să faci tot posibilul să te prezinţi aprobat înaintea lui Dumnezeu,
ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, care mânuieşte corect
cuvântul adevărului.” - 2 Tim. 2:15.
Oricine primeşte din proviziile spirituale ale lui Iehova devine
obligat să le împartă şi altora. Dar mai întâi trebuie să se califice.
Azi, slujitorul calificat al lui Dumnezeu trebuie să ştie cum să
hrănească şi să aducă la maturitate mulţi învăţăcei silitori care iau
poziţie pentru lumea nouă a dreptăţii a lui Iehova. De aceea, studiul,
studiul continuu, studiul aprofundat, este o cerinţă pentru ca noi să ne
calificăm ca subpăstori, conducându-i pe cei asemenea oilor în
staulul lui Cristos. Fiindcă sunt implicate interesele sacre ale lui
Dumnezeu, este de datoria noastră să studiem cu un scop. Suntem
interesaţi să-I facem pe plac în primul rând Celui care ne-a chemat să
servim sub Isus, marele Învăţător. Ne dăm seama că, dacă serviciul
nostru este acceptabil, vom primi viaţă de la Dumnezeu. În acelaşi
timp, experimentăm bucurie nemărginită din faptul că ne angajăm în
lucrarea de strângere condusă de Domnul nostru, mai ales când
activitatea noastră sârguincioasă prosperă şi are succes, dând dovadă
că serviciul nostru este aprobat de Dumnezeu. W 7/1 9, 10
17 februarie
„Dar cărarea celor drepţi este ca lumina zorilor a cărei strălucire
creşte până la miezul zilei.” – Prov. 4:18.
Adevărata închinare este vie, progresivă, productivă. „Cuvântul
lui Dumnezeu este viu”, spune apostolul inspirat Pavel. Noi trebuie
să continuăm să mergem în lumina crescândă. A fi creştin nu este
doar o chestiune de a învăţa unele doctrine, recunoscând ca fiind bun
un grup de principii care guvernează viaţa, iar apoi revendicând
numele de creştin. Nicidecum! Un creştin trebuie să fie productiv în
fapte bune care aduc laudă Dumnezeului său, Iehova. Isus a spus:
„Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu va umbla nicidecum în
întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12) După ce am fost scoşi
din întuneric la această lumină minunată, trebuie să-i apreciem
valoarea îndeajuns pentru a continua să umblăm în ea, nefăcând nici
o excursie înapoi, în întunericul care învăluie ca un giulgiu lumea.
Nu poate exista nici o tovărăşie între lumină şi întuneric. W 5/1 1, 2a
 18 februarie
„De asemenea, au numit pentru ei bătrâni în fiecare adunare şi,
făcând rugăciuni şi postind, i-au încredinţat lui Iehova, în care
crezuseră.” – Fap. 14:23.
Pavel şi Barnaba au întemeiat un număr de adunări peste care au
fost făcuţi supraveghetori bărbaţi bătrâni din punct de vedere spiritual.
Cum? Prin spiritul sfânt, dar prin Pavel şi Barnaba ca intermediari, aşa
cum s-a arătat mai sus. După aceea, Timotei a devenit un tovarăş de
călătorie şi colaborator al lui Pavel. După ce a devenit pe deplin matur
din punct de vedere spiritual, Timotei a fost făcut un supraveghetor cu
autoritatea de a numi alţi bărbaţi maturi ca supraveghetori şi servi în
adunarea din Efes şi în alte locuri. Dar ce a făcut ca Timotei să devină
un supraveghetor atât de special? Acţiunea spiritului lui Dumnezeu
prin intermediul lui Pavel, aşa cum o descrie Pavel în prima sa
scrisoare către Timotei: „Nu neglija darul din tine care ţi-a fost dat
prin prezicere [prezicere care s-a făcut prin spirit], când corpul de
bătrâni şi-a pus mâinile peste tine.” Da, pentru această acţiune a fost
necesar spiritul lui Dumnezeu. – 1 Tim. 4:14. W1/15 13
19 februarie
„Vă îndemn deci, fraţilor, în numele Domnului nostru Isus Cristos,
să vorbiţi toţi în acelaşi fel şi să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi
strâns uniţi în acelaşi gând şi aceeaşi opinie.” - 1 Cor. 1:10.
Cooperarea care există între noi este o forţă sănătoasă, înălţătoare şi
întăritoare, care ajută reciproc atât pe cei puternici, cât şi pe cei slabi.
Aceasta este foarte asemănătoare cu ajutorul pe care mădularele
corpului uman şi-l dau unul altuia. Această cooperare nu este pur şi
simplu în chestiuni materiale, la întrunirile adunării sau în ajutorarea
reciprocă în activitatea publică de predicare. Aceasta include şi a fi la
unison cu Capul în chestiunile spirituale ale predării. Nu poate fi nici o
dezbinare în credinţă şi în predarea adevărurilor biblice. De aceea,
dacă cineva din organizaţie, oricine ar fi el, s-ar considera pe sine
însuşi ca un exponent al unor învăţături noi, ciudate, nebazate pe
Biblie şi în opoziţie cu ceea ce Dumnezeu a adus la lumină prin
organizaţia Sa teocratică, atunci acela ar fi cu totul nelalocul lui, la fel
ca leproasa Miriam, care a fost pusă în carantină în afara taberei lui
Israel din pricina insubordonării ei. W 7/15 14, 15a
 20 februarie
„Oricine ia parte la o competiţie manifestă stăpânire de sine în
toate lucrurile. Ei fac aceasta ca să primească o coroană pieritoare,
însă noi facem aceasta pentru una nepieritoare.” - 1 Cor. 9:25.
Noi trebuie să fim în alertă la orice semn care indică lipsa unui bun
echilibru spiritual. Dacă descoperim o slăbiciune, trebuie să ne
concentrăm asupra învingerii acesteia. Dacă nu facem acest lucru, s-ar
putea să nu ajungem la capătul căii înguste care duce la viaţă. Când cel
care merge pe sârmă observă o slăbiciune în simţul său al echilibrului,
lucrează la acest punct până îl depăşeşte. Oare nu avem noi un motiv în
plus să procedăm la fel cu slăbiciunea noastră, din moment ce obiectivul
nostru este viaţa veşnică, fie în cer, fie pe pământ? Nu are aceasta o
valoare mult mai mare? Avem responsabilitatea de a urma exemplul lui
Cristos de predicare şi asociere cu servii lui Iehova Dumnezeu. Dacă nu
participăm regulat în serviciul nostru public, ci îl facem când şi când,
manifestăm simptomul nestatorniciei. Modul nostru de gândire faţă de
responsabilităţile noastre de creştini nu este bun. Noi nu manifestăm
ascultare cu bucurie de poruncile lui Dumnezeu. W6/15 7, 9

21 februarie
„Și aceasta este promisiunea pe care El însuşi ne-a făcut-o: viaţa
veşnică.” - 1 Ioan 2:25.
În contrast cu coroanele de măslin sau de laur de la jocurile din
vechime, care se veştejeau, apostolul Petru spune creştinilor că premiul
care îi aşteaptă pe cei care aleargă cursa până la sfârşit este „coroana care
nu se veştejeşte a gloriei”. Ce premiu pentru cei chemaţi la împărăţia
cerească! Ar putea fi comparat vre-un premiu pe care îl oferă lumea
aceasta cu cel pe care îl oferă Dumnezeu - premiul neputrezirii, al vieţii
veşnice în glorie cerească împreună cu Regele Cristos? Azi există sute de
mii de alergători creştini care nu sunt unşi de Dumnezeu pentru a fi fiii
Săi spirituali în împărăţia cerească. Dumnezeu le oferă şi acestora un
premiu nepieritor. Acesta este viaţa veşnică în perfecţiune pe pământ sub
împărăţia cerurilor. Oricare ar fi premiul pe care ne ţinem ochii, acesta
merită să depunem tot atât efort şi energie ca alergătorii de la jocurile din
vechime. Ba chiar mai mult, ar trebui să alergăm cu o determinare şi
vigoare mult mai mari, deoarece premiul pe care Dumnezeu ni-l promite
în mod iubitor nu se va veşteji niciodată. W 9/15 5, 6
 22 februarie
„Să le întipăreşti [aceste cuvinte] în mintea fiului tău şi să vorbeşti
despre ele când eşti acasă şi când umbli pe drum, când te culci şi
când te scoli.” - Deut. 6:7.
O parte a programului de instruire din casele creştine este
analizarea zilnică a textului furnizat în Anuar. Cel mai bine este ca
tatăl să conducă întreaga familie în această discuţie, dând fiecărui
membru posibilitatea să participe. Dar chiar şi dacă unul dintre
părinţi nu este în adevăr, cel credincios ar face bine să aibă grijă ca
copiii să beneficieze de aceasta în fiecare zi. Pe lângă asta, faptul că
părinţii rezervă o oră sau mai mult pe săptămână pentru a ţine un
studiu biblic regulat cu ei, arată preocuparea profundă pentru nevoile
spirituale ale copiilor. Ia timp să mergem la casele altora cu scopul
de a-i învăţa pe ei şi pe familiile lor din Biblie. Aşa că de ce nu am
face acelaşi serviciu şi familiei noastre? Este la fel de important ca
orice alt domeniu al serviciului şi un astfel de studiu regulat condus
cu proprii copii, care încă nu sunt dedicaţi, poate fi raportat adunării
ca un studiu biblic la domiciliu. W 9/1 18

23 februarie
„De asemenea, dacă-L chemaţi pe Tatăl, care judecă fără părtinire,
după lucrarea fiecăruia, purtaţi-vă cu teamă.” - 1 Pet. 1:17.
Prin rugăciune, arătăm că ne recunoaştem nevoia de a păstra legătura
cu Iehova, sursa adevăratei înţelepciuni şi a întregii puteri. Există o
tendinţă din partea unora de a trece cu vederea importanţa rugăciunii.
Este foarte uşor să o neglijăm sau să o lăsăm să degenereze într-o rutină,
într-un lucru formal. Aceasta este o mare greşeală! Rugăciunea fierbinte
şi frecventă ne va ajuta să evităm cursa încrederii prea mari în sine.
Îndemnându-ne la rugăciune, Scripturile nu doar că ne dau porunci clare
în ce priveşte rugăciunea, ci şi multe exemple. Doar prin rugăciune
apelăm la Dumnezeu şi aruncăm povara noastră asupra Lui, lăsându-L
să ne ajute. Nici nu putem „să umblăm smeriţi cu Dumnezeul nostru”
fără rugăciune, căci cine nu se angajează într-o conversaţie cu cel cu
care umblă? Și ce este rugăciunea, dacă nu comunicare cu Dumnezeu?
Atunci când ne dedicăm lui Dumnezeu, oare nu în rugăciune Îi spunem:
„Am venit să fac voinţa Ta, Dumnezeule”? Într-adevăr. W8/15 14, 22
 24 februarie
„Însă hrana tare este pentru oamenii maturi, pentru cei care, prin
folosire, şi-au exersat capacitatea de înţelegere ca să deosebească
binele şi răul.” - Evr. 5:14.
Copiii sunt întotdeauna nerăbdători să scape de dieta exclusivă cu
lapte sau cu mâncare pasată. Sunt nerăbdători să mănânce hrana tare
de care văd că se împărtăşesc părinţii, fiindcă ei recunosc că hrana
tare este pentru oamenii maturi. Aşa este şi în cazul creştinilor, după
cum sfătuieşte Pavel mai sus. Creştinul ar trebui să urmărească
sârguincios cunoştinţa, astfel încât să câştige maturitate spirituală şi
să fie mai capabil să-şi îndeplinească dedicarea, iar apoi să-i ajute pe
alţii spre viaţă. Acest lucru poate fi asemănat cu tinerii care cresc,
devenind bărbaţi sau femei. Când ajung la această stare de maturitate
şi se căsătoresc, aduc pe lume noi copii. Aşa este şi în cazul
creştinilor maturi. Spunând: „Vino!”, ei îi aduc pe alţii. Apoi, cei noi
care aud se întorc de la vechea lor cale, studiază la rândul lor şi ajung
la punctul de a-şi dedica viaţa să facă voinţa lui Dumnezeu.
Maturitatea creştină este o stare minunată şi fericită în care să trăieşti
şi căreia să-i acorzi o atenţie deosebită. W 8/1 17, 18

25 februarie
„Nu este nimic nou sub soare.” - Ecl. 1:9.
Nici chiar teribila bombă cu hidrogen nu este ceva nou. De un număr
necunoscut de ani Dumnezeu face să explodeze atomi de hidrogen care
ne dau lumină pe acest pământ. Totuşi, în timp ce s-ar putea să nu fie
nimic nou sub soare, nu înseamnă că nu s-ar putea să fie nimic nou mai
sus de soare, dincolo de acest regat natural sau în regatul spiritual.
Solomon a vorbit despre lucrurile acestei lumi şi despre afacerile
obişnuite ale omenirii, peste care străluceşte soarele. În mod normal, nu
este nevoie de nimic nou sub soare. Dar Iehova este mai sus de soare,
căci El este Dumnezeul Cel Preaînalt. El poate crea lucruri noi mai sus
de soare sau în regatul nevăzut, cât şi în aranjamentele spirituale care au
de-a face cu omenirea de pe pământ. În acest fel, El ne poate da faptele
pentru tema unei cântări cu totul noi, care ne va umple de emoţii de
nestăpânit, de bucurie şi extaz cauzate de înţelesul ei glorios. Fiind
atotputernic şi neobosind niciodată să ne furnizeze lucruri minunate, El
ne-a dat o astfel de cântare nouă pentru a o cânta. W 4/15 5, 6
 26 februarie
„Cuvântul Tău este o lampă pentru piciorul meu şi o lumină pe
calea mea.” - Ps. 119:105.
Motivaţia noastră trebuie să fie pură şi unică. Nu trebuie să privim
nici la dreapta, nici la stânga. Acesta este exemplul pe care ni l-a dat
Isus, care a spus: „Îmi găsesc plăcerea în înfăptuirea voinţei Tale, o,
Dumnezeul meu.” (Ps. 40:8) Nici o cursă pusă înaintea Lui, ca ispita
materialistă a lui Satan de a-I da toate împărăţiile lumii, nu a avut nici
un efect asupra Lui. Pavel a avut acelaşi mod gândire când a declarat că
nimic nu îl putea împiedica pe singura sa cale a servituţii complete faţă
de Dumnezeu. (Filip. 3:7-14) Niciun alt interes nu putea să pună
stăpânire pe Pavel, nici măcar lucrurile materiale care să-i facă viaţa mai
uşoară. Cât de evident este, deci, că noi trebuie să ne menţinem complet
separaţi de lucrurile politice, religioase, comerciale şi materiale ale
acestei lumi. O întoarcere în lume ar însemna, cu siguranţă, că ne bazăm
pe concluziile minţii noastre şi ar fi o renunţare la sfatul sănătos din
Cuvântul lui Dumnezeu. Există un singur ghid sigur care ne va conduce
pe calea dreaptă, şi acesta este Cuvântul lui Iehova. W 4/1 20, 19

27 februarie
„O, Iehova, cine va fi oaspete în cortul Tău? Cine va locui pe
muntele Tău sfânt? Cel care umblă ireproşabil, care practică
dreptatea şi spune adevărul din inimă.” – Ps. 15:1, 2.
După multe încercări şi greutăţi, David a fost pus pe tronul lui Iehova
peste naţiunea lui Israel. Una dintre marile sale bucurii a fost aducerea
chivotului sacru al legământului în oraşul sfânt Ierusalim şi stabilirea
locului de închinare lui Iehova acolo. Altarul lui Iehova a fost construit
pe muntele Sion şi tot Israelul L-a lăudat pe Iehova acolo. Din acest loc
a rostit el cuvintele citate mai sus. David a vrut să corespundă acestor
cerinţe şi să fie puternic, nu slab sau nestatornic. Deci, el a trebuit să se
încreadă în Dumnezeu. „Mă încred în Iehova, ca să nu mă clatin.” (Ps.
26:1) În credinţa şi încrederea sa în Iehova, David era de neclintit,
netulburat, calm şi nu exista nici o ezitare din partea lui, căci umbla ca
unul care iubea să locuiască în casa lui Iehova. Azi, noi, ca discipoli ai
lui Isus Cristos, credem în acelaşi Dumnezeu şi ne dorim, de asemenea,
să ne închinăm „în locul în care locuieşte gloria [lui Iehova]”. - Ps 26:8.
W 1/1 3, 4
 28 februarie
„Au făcut legământ că-L vor căuta pe Iehova, Dumnezeul
strămoşilor lor, cu toată inima şi cu tot sufletul lor.” - 2 Cron.
15:12.
Este un lucru bun pentru o naţiune să ia o hotărâre fermă, în teamă
de Dumnezeu. Nimic nu serveşte mai bine ca aceasta în a uni poporul
într-un efort drept, spre binele durabil al întregii naţiuni şi spre
onoarea şi înălţarea lui Dumnezeu. El nu este nepăsător în faţa unei
astfel de acţiuni naţionale. El îşi va arăta, cu siguranţă, aprobarea Sa
binecuvântând şi ocrotind naţiunea şi dându-i ajutor divin pentru
păstrarea hotărârii ei evlavioase. O astfel de acţiune naţională a avut
loc cu mult timp în urmă, în zilele regelui Asa, după victoria sa
asupra lui Zerah şi asupra milionului său de etiopieni. Azi, rămăşiţa
oferă jertfe de laudă aceluiaşi Dumnezeu. În această închinare, lor li
s-au alăturat sute de mii de oameni asemenea „oilor”, din toate
colţurile pământului. Urmând bunul exemplu al Israelului din zilele
regelui Asa, poporul lui Dumnezeu, adunat la congresul „Voinţa
Divină”, a acţionat la fel în data de 1 august 1958. W 11/1 1, 2, 4

Să explicăm semnele şi minunile lui Dumnezeu. – Ier. 32:20.

1 martie
„Cine este într-adevăr servul credincios şi înţelept pe care stăpânul
lui l-a numit peste servitorii săi ca să le dea hrană la timpul
potrivit?” – Mat. 24:45.
Ca în zilele apostolilor, turma creştină a lui Dumnezeu are peste
ea un corp de guvernare văzut. Acesta acţionează ca servul
credincios şi înţelept. Din anul 1919, acest „serv credincios şi
înţelept”, care este compus din toţi creştinii unşi comoştenitori cu
Isus Cristos, s-a îngrijit de toate bunurile Sale de pe pământ. Acest
serv a dat în mod credincios hrană spirituală, biblică, la timpul
potrivit, astfel încât nu există foamete spirituală printre martorii
creştini ai lui Iehova. Pentru a califica această clasă a servului
credincios şi înţelept pentru responsabilităţile lor grele în aceste zile
din urmă, Dumnezeu şi-a turnat spiritul Său prin Cristos peste ei, în
împlinirea completă a profeţiei din Ioel 2:28, 29. W 1/15 19
 2 martie
„Tot ce este în lume [...] nu provine de la Tatăl, ci provine din lume.
- 1 Ioan 2:16.
Materialismul este lumesc! Este opusul a ceea ce este spiritual.
Este pământesc şi senzual. Este o filozofie născută de o lume fără
credinţă şi susţinut de valorile false ale unui sistem sărăcit de
adevăratele valori spirituale. În timp ce pare a fi un binefăcător al
omenirii, este la fel de mortal ca un curent submarin, la fel de
înşelător ca nisipurile mişcătoare. Fiind în opoziţie cu Iehova şi cu
toate principiile Sale drepte, materialismul nu va supravieţui
Armaghedonului, fiind osândit alături de toate filozofiile lumeşti. Cu
toate acestea, azi, mulţi, fie că sunt pe deplin conştienţi de acest lucru
sau nu, sunt verificaţi subtil de ameninţarea materialismului, şi nu la
puţini le-a fost năruită spiritualitatea. Materialismul apelează la cea
mai egoistă dintre dorinţe - mulţumirea de sine, chiar aşa cum a
arătat apostolul Ioan în cuvintele citate mai sus. Trebuie să-i rezistăm
dacă dorim să ne păstrăm viaţa în aceste timpuri critice. W 10/1 3
3 martie
„Dar nouă Dumnezeu ni le-a dezvăluit prin spiritul Său, căci spiritul
cercetează toate lucrurile, chiar şi lucrurile profunde ale lui
Dumnezeu.” - 1 Cor. 2:10.
Există o mare diferenţă între a cunoaşte nişte versete şi a avea
înţelegere spirituală. Satan a arătat odată că era capabil să citeze
câteva texte, dar le-a aplicat complet greşit. Însă Isus a avut
înţelegere spirituală. Satan nu putea înţelege însemnătatea
Scripturilor, deoarece nu avea spiritul lui Dumnezeu. Isus ştia cum să
folosească Scripturile şi a făcut-o corect, rezistând ispitelor lui Satan.
Lucrurile spirituale sunt înţelese numai de aceia care sunt devotaţi lui
Iehova, care caută smeriţi comorile Sale şi cărora El le dă spiritul
Său. El le încredinţează secretul Său sfânt servilor Săi credincioşi, şi
nu oamenilor înţelepţi din punct de vedere lumesc, care ar încerca
prin acesta să-şi dea onoare lor înşişi, şi nu lui Dumnezeu. Această
înţelegere spirituală nu este ceva ordinar, pentru a fi tratată uşuratic.
Nu este ceva ce poate fi cumpărat. Este un dar de la Dumnezeu
pentru cei care se apropie de El cu smerenie, care studiază Cuvântul
Său şi îşi folosesc cunoştinţa spre a-L onora pe El. W 5/15 15, 16
 4 martie
„Căci toate aceste lucruri naţiunile le caută stăruitor.” - Mat. 6:32.
Cel mai mare duşman al necesităţilor noastre spirituale este
materialismul. (Mat. 5:3) Ce se înţelege prin materialism? Nu
mâncare, îmbrăcăminte şi adăpost. „Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi
nevoie de toate aceste lucruri”, a spus Isus. Nu înseamnă materialism
a te îngriji de hrană bună, de haine decente şi de o locuinţă
confortabilă. Nu înseamnă neapărat materialism a avea o maşină
bună sau un cont bancar substanţial. Dar dacă avem o iubire pentru
mâncare care ne face lacomi, o iubire pentru haine care ne face
înfumuraţi, o iubire pentru casă care ne face mândri; dacă suntem
dependenţi de televiziunea care ne consumă timpul, atunci am căzut
pradă materialismului. Lucrurile materiale sunt în regulă, dar când
devin un „ism” pentru noi, ele sunt greşite. „Ism” înseamnă „o
doctrină, un ideal, un sistem sau o practică distinctivă”. Când
lucrurile materiale devin obiectivul nostru principal sau idealul
nostru în locul Împărăţiei lui Iehova, iar căutarea lor devine ca o
doctrină îndrumătoare pentru noi în locul Cuvântului şi serviciului lui
Dumnezeu, atunci practicăm materialismul. W 6/1 10
5 martie
„Ochii lui Iehova sunt în orice loc, veghind asupra celor răi şi
asupra celor buni.” – Prov. 15:3.
Ce înseamnă când peste 145.000 de oameni din toate colţurile
pământului se adună împreună timp de opt zile şi umplu două stadioane
imense ale oraşului New York? Ce semn este acesta în aceste zile de
tensiune mondială? Că aceasta este o minune este sigur, căci aici, în
mijlocul unei lumi tensionate de dificultăţi internaţionale, reprezentanţi
din 123 de ţări, teritorii şi insule se adună cu un scop paşnic şi se unesc în
calitate de membri ai unei familii umane, în pofida diferenţelor de rasă,
culoare, naţionalitate şi cultură nativă. Această adunare a fost convocată
nu pentru a preamări şi a servi voinţa unor oameni, ci voinţa Celui
Suprem în univers. Din cauza publicităţii care l-a însoţit, ochii întregii
lumi au fost pe acel congres, pentru că au fost prezenţi oameni din toate
părţile pământului. Dar lucrul care trebuie luat mult mai în serios este
faptul că ochii Dumnezeului Cel Preaînalt din ceruri au fost asupra acelui
congres internaţional, conform cuvintelor citate mai sus. W 11/15 1-3
 6 martie
„Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine şi eu nu sunt
vrednic să-I scot sandalele. El vă va boteza cu spirit sfânt şi cu foc.”
- Mat. 3:11.
În zilele lui Isus, o generaţie foarte privilegiată a avut avantajul de
a-L vedea pe Fiul lui Dumnezeu făcând minuni mari în dovedirea
afirmaţiei Sale că era mult aşteptatul Mesia, împlinind toate profeţiile
care asigurau autenticitatea Lui. Neapreciind privilegiile ei, acea
generaţie condamnată a dispreţuit vestirea Sa despre Împărăţie şi a
neglijat să o aprecieze ca demnă de sprijin şi supunere din toată
inima. Isus a plâns din cauza lipsei lor de înţelegere. În conformitate
cu avertismentul dat de Ioan Botezătorul, a cărui apreciere a
meritului lui Cristos l-a făcut să simtă aşa cum este notat mai sus,
acea generaţie a fost botezată cu distrugerea focului. Dar femeile şi
bărbaţii recunoscători, care au apreciat în mod corect rolul lui
Cristos, au primit turnarea spiritului sfânt al lui Dumnezeu cu putere
şi viaţă. Aprecierea a însemnat supravieţuirea la sfârşitul acelui
sistem. În mod asemănător, în prezent, aprecierea înseamnă
supravieţuirea la sfârşitului acestui sistem. W 2/15 4
7 martie
„Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lor este departe
de Mine.” - Mat. 15:8.
Acesta nu este timpul ca adevăraţii creştini să se conformeze lumii
vechi. Acum, mai mult ca oricând, cu prosperitatea spirituală pe care o dă
Dumnezeu, acesta este timpul de a înainta şi a trudi pentru creşterea în
continuare, prin binecuvântarea Sa. Ce lucru fatal pentru noi şi ce
dezonoare pentru Iehova Dumnezeu ar fi dacă credinţa noastră declarată
ar deveni un simplu formalism deşert, dacă am renunţa la glorioasa
comoară a serviciului nostru şi am degenera în nişte simpli bisericoşi!
Acest lucru este de neconceput! Totuşi, practic vorbind, asta s-a întâmplat
unei lumi întregi de practicanţi formalişti ai religiei de toate felurile, care
au fost înşelaţi şi care s-au înşelat pe ei înşişi crezând că pot încălca
cerinţele drepte ale lui Dumnezeu, că pot fi materialişti, că pot urmări
scopurile egoiste ale lumii vechi, că se pot conforma standardelor,
cerinţelor şi practicilor lumii vechi, şi totuşi, din cauză că se angajează
într-un formalism religios, să fie achitaţi în mod scriptural de obligaţia şi
responsabilitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. W 2/1 1a
 8 martie
„Să fiţi vigilenţi în vederea rugăciunilor.” - 1 Pet. 4 :7.
În calitate de creştini, noi suntem în lume, dar nu facem parte din
ea. Asemenea căpitanilor de nave, navigăm din această lume veche
sau din acest sistem spre lumea nouă de după Armaghedon. Chiar
acum, mulţi dintre noi par să aibă o navigare liniştită şi astfel ar
putea apărea tendinţa de a slăbi vigilenţa. Dar noi nu îndrăznim să
procedăm în acest fel, deoarece marea pe care navigăm este plină de
pericole, puse în calea noastră de Diavol, de lume şi de oameni, care
pot să ne cauzeze cu uşurinţă naufragiul, pierderea integrităţii faţă de
Dumnezeu. Ce înseamnă a fi vigilent? Provenind dintr-o rădăcină
care înseamnă „veghere”, a fi vigilent înseamnă a fi veghetor în
alertă, a fi circumspect, precaut, atent în a descoperi şi a evita
pericolul, sau a te îngriji de siguranţă. Vigilenţa implică veghere
atentă, curajoasă, deseori prudentă, în special în cauza dreptăţii.”
(Webster) A fi vigilent, prin urmare, este exact opusul nepăsării,
neatenţiei sau somnolenţei. Exemplele de avertizare din Cuvântul lui
Dumnezeu ne accentuează importanţa vigilenţei, ca şi poruncile
explicite de mai sus. W 8/15 3, 4
9 martie
„Faceţi discipoli ... botezându-i în numele ... Fiului şi al spiritului
sfânt.” - Mat. 28:19.
A fi botezat în numele Fiului arată recunoaştere din partea discipolilor
a înaltei autorităţi şi poziţii a Fiului, ambele fiindu-I date de Dumnezeu.
Fiul trebuie să fie recunoscut de către discipol şi ca Răscumpărător al
oamenilor care se căiesc. El ar trebui să-L respecte pe Fiu ca Uns al lui
Dumnezeu, Rege domnitor, pe lângă recunoaşterea Fiului ca Tată veşnic
al tuturor celor care, prin El, vor primi viaţă veşnică pe pământ. Cel care
învaţă ajunge să cunoască şi faptul că spiritul sfânt este forţa activă a lui
Dumnezeu, acea forţă care le furnizează oamenilor doritori înţelegerea
voinţei şi scopului lui Dumnezeu. Este aceeaşi forţă care i-a inspirat pe
profeţii lui Dumnezeu din vechime să scrie Cuvântul Său. Este forţa care
i-a condus pe creştini de la Penticosta până în timpul nostru. Este aceeaşi
forţă care conduce organizaţia văzută a lui Dumnezeu azi. De asemenea,
este acea forţă care-i susţine şi îi face activi pe servii lui Dumnezeu în
acest timp al sfârşitului şi căreia i se predau în supunere. Te predai şi tu
astfel? W8/1 9, 10a
 10 martie
„Noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să ducem ceva din
ea. Astfel, având hrană şi acoperământ, vom fi mulţumiţi cu
acestea.”
- 1 Tim. 6:7, 8.
Printre simptomele dezechilibrului spiritual se află o vedere greşită a
lucrurilor materiale. Creştinul dezechilibrat va permite ca iubirea pentru
lucrurile materiale să-i scape de sub control şi să-l târască într-o
mlaştină a datoriilor. El nu trăieşte cu înţelepciune în limita
posibilităţilor sale, ci îşi permite să devină robul posesiunilor materiale.
Serviciul său laic devine o preocupare mai mare pentru el decât serviciul
spiritual. Cu toate că serviciul laic îi împiedică activitatea teocratică, nu
este dispus să facă ajustări pentru a pune lucrurile spirituale pe primul
loc. Lucrurile materiale înseamnă mai mult pentru el decât serviciul şi
sănătatea sa spirituală. Pune interesele lui Dumnezeu şi bunăstarea sa
spirituală pe locul doi. Nu umblă ca un înţelept, ci ca un neînţelept, care
nu veghează cum umblă. Ignorând sfatul înţelept al lui Pavel, se
dovedeşte a fi dezechilibrat şi se află în pericolul de a cădea de pe
cărarea îngustă a integrităţii creştine. W 6/15 20, 21

11 martie
„Dar Isus, ştiind în sinea Lui că discipolii Săi murmurau despre
aceasta, le-a zis: [...] Dar sunt printre voi unii care nu cred.”
- Ioan 6:61, 64.
Păcatul de a-L părăsi pe Iehova este păcatul rebeliunii şi este cauzat de
încrederea în sine sau în judecăţile unei alte creaturi umane. Părăsindu-L
pe Iehova, un serv al lui Dumnezeu va ajunge lipsit de apă spirituală. (Ier.
2:13) Cei care nu beau din adevărurile spirituale, suferă de sete spirituală
şi, continuând astfel, ajung în cele din urmă să piară. Cei care apelează la
alt sfat decât cel pe care îl dă Iehova, vor ajunge într-o stare cu totul
catastrofală. (Deut. 28:20) În zilele lui Isus, chiar înainte de a veni timpul
ca El să fie luat, unii dintre ucenicii Săi au murmurat când au auzit ce le-a
spus. (Ioan 6:60-69) Când cineva nu mai crede Cuvântul lui Iehova,
înseamnă că, prin faptul că se bazează pe propria înţelepciune sau pe a
altor creaturi imperfecte, atenţia i-a fost deviată de la adevărata
înţelepciune. Aceasta înseamnă rebeliune. În timpul acela murmurătorii
L-au părăsit pe Isus. Azi, murmurarea continuă va avea ca rezultat faptul
că Iehova ne va părăsi pe noi. W 4/1 13-16
 12 martie
„De aceea, nu mai fiţi iraţionali, ci înţelegeţi care este voinţa lui
Iehova. Și nu vă îmbătaţi cu vin, ... ci umpleţi-vă cu spirit.”
- Efes. 5:17, 18.
Nu există nici o îndoială cu privire la care este voinţa lui Dumnezeu
pentru noi; El şi-a exprimat-o în Cuvântul Său. Voinţa Sa este de a ne
modela viaţa după modelul care va merita aprobarea Sa. (Rom. 12:2) Pe
măsură ce mintea ne este umplută cu adevărul, nu putem decât să fim
mişcaţi de o copleşitoare dorinţă de a ne face cunoscută aprecierea faţă
de Iehova Dumnezeu pentru nenumăratele manifestări ale bunătăţii
iubitoare faţă de creaturile Sale. Ne considerăm fericiţi să fim număraţi
printre servii Săi şi să Îi dăm devoţiune exclusivă. Aşa cum a spus
psalmistul cu mult timp în urmă, aşa răspundem şi noi: „Aduceţi-I
mulţumiri lui Iehova, căci este bun; căci bunătatea Sa iubitoare este
veşnică!” (Ps. 136:1) Dacă ne reţinem să facem aceasta, ne-am simţi ca
Ieremia, care a spus despre Cuvântul lui Dumnezeu că era ca un foc
arzător în oasele lui. Noi putem arăta această dorinţă de a servi
dedicându-ne lui Dumnezeu, simbolizând această dedicare prin
cufundarea în apă şi apoi trăind la înălţimea ei prin continuarea
înfăptuirii voinţei Sale. W 5/1 4, 5a
13 martie
„Judecă-mă, o, Iehova, căci umblu în integritatea mea şi mă încred
în Iehova, ca să nu mă clatin.” - Ps. 26:1.
Dacă iubim dreptatea, cum putem trăi, ca adevăraţi creştini, într-o
lume curată, cu oameni curaţi? Asociindu-ne cu oamenii integri, cu cei
care practică dreptatea şi vorbesc adevărul din inimă. Noi avem acelaşi
Cuvânt al lui Dumnezeu pe care l-a avut şi David, şi chiar mai mult.
Mulţi profeţi au fost trimişi la poporul ales al lui Dumnezeu după
moartea lui David, iar declaraţiile lor au fost scrise în Cuvântul lui
Dumnezeu pentru mustrarea şi învăţătura noastră. Pe lângă acestea,
avem viaţa lui Cristos, Faptele Apostolilor şi scrierile discipolilor, iar
acum aceste multe scripturi alcătuiesc Biblia completă, întreg Cuvântul
lui Dumnezeu, pentru ca toţi oamenii să-l urmeze. Astfel echipaţi, noi ar
trebui şi chiar putem să practicăm dreptatea şi să predicăm adevărul,
având încredere în integritatea noastră faţă de Iehova, aşa cum a avut şi
David! Studiind şi înţelegând Cuvântul lui Dumnezeu şi trăind conform
acestuia, ar trebui să fim siguri că nu ne vom clătina. W1/1 8, 4
 14 martie
„Am văzut şapte lampadare de aur, iar în mijlocul lampadarelor pe
cineva ca un fiu al omului [...] În mâna dreaptă avea şapte stele.”
- Apoc. 1:12, 13, 16.
Cel care ocupă poziţia de supraveghetor al unei adunări ar trebui
să strălucească precum o stea peste ceilalţi membri ai adunării, care
este lampadarul. El ar trebui să fie remarcabil ca o stea, lăsând
lumina veştii bune despre Împărăţia lui Dumnezeu să strălucească
pentru membrii adunării şi pentru „alte oi”, cele care sunt deja
adunate sau cele care urmează să fie adunate pentru a forma o turmă
împreună cu rămăşiţa. Desigur, într-un sens general, toţi membrii
adunării trebuie să strălucească reflectând lumina spirituală venită
din cer. (Filip. 2:15) În mod deosebit cu privire la acest timp al
sfârşitului lumii, îngerul lui Dumnezeu i-a profeţit lui Daniel: „Cei ce
sunt înţelepţi vor străluci cum străluceşte întinderea cerului, iar cei ce
îi aduc pe mulţi la dreptate ca stelele, pentru totdeauna.” (Dan. 12:3,
AS) Da, toţi membrii înţelepţi ai adunării ar trebui să strălucească la
fel ca stelele, dar în special supraveghetorii lor. Ei trebuie să fie
exemple purtătoare de lumină. W 1/15 35

15 martie
„El îşi va păstori turma ca un păstor. Va aduna mieii cu braţul său
şi-i va purta la sân. Va conduce cu grijă oile care alăptează.”
- Isaia 40:11.
Câtă tandreţe este exprimată în aceste cuvinte şi cât de pline de
înţeles sunt pentru timpurile noastre! În aceste zile din urmă, Marele
Păstor, prin braţul Păstorului cel Bun, Isus Cristos, şi acţionând prin
organizaţia Sa a „servului credincios şi înţelept”, şi-a scos turma din
Egiptul antitipic. El i-a eliberat de sub autoritatea lumii vechi şi din
condiţiile ei mizerabile şi i-a mutat în organizaţia lumii noi a luminii,
libertăţii şi fericirii. Această minunată putere salvatoare a lui Iehova
faţă de poporul Său a fost descoperită prin instalarea Regelui ales pe
tronul ceresc în 1914 şi prin războiul victorios care a urmat. În special
din 1922, Marele Păstor şi Păstorul cel Bun le-au vorbit mângâietor
oilor. Toţi aceşti eliberaţi cântă cântarea nouă a eliberării lor din lumea
lui Satan în societatea lumii noi a lui Dumnezeu. W 3/15 4-6
 16 martie
„Fiul meu, fii înţelept şi bucură-mi inima, ca să-i pot răspunde celui
ce mă batjocoreşte.” - Prov. 27:11.
Numele lui Iehova a fost mult timp ocărât de Satan şi de agenţii săi.
Ei i-au făcut pe mulţi să-L învinuiască pe Dumnezeu pentru necazurile
oamenilor. De fapt, Satan este cauza. Instalându-se ca un înger de
lumină, iar sistemul său prezent ca mult aşteptata împărăţie, Satan i-a
convins aproape pe toţi să se întoarcă de la închinarea adevărată.
Poporul pentru numele lui Iehova trebuie să înfrunte provocarea
aruncată la adresa închinării adevărate mânuind corect cuvântul
adevărului şi furnizând oamenilor o cunoştinţă exactă despre Iehova şi
despre scopurile Sale, cât şi ocazia de a ieşi din întuneric la lumina
minunată a lui Dumnezeu. Oamenilor care au fost înfometaţi, fiind
hrăniţi cu pleavă, trebuie să li se furnizeze hrană din cămara lui Iehova.
El a făcut ca servul Său credincios şi înţelept să furnizeze această hrană
spirituală. Toţi se pot împărtăşi „fără plată”. Dar primind această hrană
spirituală, avem marea responsabilitate de a asculta de cuvintele lui Isus:
„Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” - Mat. 10:8. W 7/1 5, 6
17 martie
„Astfel, pentru că suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de
martori, să dăm şi noi la o parte orice greutate şi păcatul care ne
înfăşoară atât de uşor şi să alergăm cu perseverenţă cursa care ne
este pusă înainte.” - Evr. 12:1.
Oare merită să ne luăm ochii de la premiul vieţii pentru a ne face o
ţintă în viaţă din aşa-numita „siguranţă economică”? Nici pentru o clipă!
Trebuie să ne îngrijim de necesităţile vieţii şi totuşi, în acelaşi timp, să
nu ne luăm niciodată ochii de la premiu. Pavel a făcut corturi pentru a-şi
procura unele necesităţi, dar nu a permis niciodată ca această muncă să-i
abată privirea de la premiu. În felul acesta, nu a urmărit obiectivul inutil
al siguranţei economice. El ştia că bunurile materiale nu au nici o
valoare fără viaţă. Chiar şi cei care câştigă siguranţă economică deseori
ajung să îşi dea seama că şi-au petrecut o viaţă întreagă ca să câştige un
premiu trecător. Dar nu şi aceia care, precum Pavel, şi-au petrecut viaţa
urmărind premiul vieţii veşnice. Pavel a arătat perseverenţă. Aceasta o
datora faptului că avea un singur scop, pe care, în schimb, l-a câştigat
ţinându-şi ochii pe premiu. Pentru ca şi noi să perseverăm, trebuie să
facem la fel. W 9/15 10-12
 18 martie
„Indiferent ce am cere după voinţa Sa, El ne ascultă.” - 1 Ioan 5:14.
Dacă vrem ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile, acestea trebuie să
fie în armonie cu voinţa Sa. Isus ne-a învăţat să ne rugăm pentru ca
voinţa lui Dumnezeu să fie înfăptuită şi El însuşi s-a rugat: „Nu cum
vreau Eu, ci cum Tu vrei.” Această condiţie este atât de logică şi
evidentă, încât este ciudat că mulţi o trec cu vederea când se roagă, şi
totuşi probabil nu atât de ciudat când observăm cât de egoişti şi greşit
sfătuiţi sunt majoritatea celor care se roagă. Oare nu au scopurile lui
Dumnezeu prioritate? Nu sunt ele cu mult mai importante decât oricare
interes personal pe care l-am putea avea? Pe de altă parte, nu se
contrazic de obicei cei care se roagă, ca în timp de război? Cu toate că
este atotputernic şi atotştiutor, Dumnezeu nu poate să răspundă celor
care se roagă contrazicându-se. Rugăciunile lui Moise când Faraon şi
armata sa îi ameninţau pe israeliţi, când poporul şi-a făcut viţelul de aur
şi când s-au răzvrătit în urma raportului rău al iscoadelor, au fost
ascultate, deoarece erau în conformitate cu scopul lui Iehova de a avea
un popor pentru numele Său. Dar asta nu s-a întâmplat şi cu rugăciunea
lui Moise de a-i fi permis să intre în Canaan. W 8/15 7-9a
19 martie
„Într-adevăr, priviţi cu atenţie la Cel care a suportat cuvinte atât de
potrivnice, rostite de păcătoşi împotriva intereselor lor, ca să nu
obosiţi şi să nu vă pierdeţi puterile în sufletele voastre.” - Evr. 12:3.
Dacă suntem cu adevărat înţelepţi, vom fi silitori să urmăm exemplele
de virtute ale celor care au rămas neclintiţi, indiferent de încercările
dureroase şi ispitele seducătoare. Suntem înconjuraţi de un nor mare de
astfel de exemple care inspiră, iar Pavel menţionează un număr dintre ei
la Evrei 11:1-40. Șeful acestor martori credincioşi a fost Isus Cristos, şi ce
exemplu perfect este El, Cel care şi-a păstrat cu statornicie locul! Noi
citim despre El că „a învăţat ascultarea din lucrurile pe care le-a suferit”
(Evr. 5:8) Dacă a fost necesar în aranjamentul atotînţelept al lui Iehova să
se probeze dacă Fiul Său unic născut şi perfect îşi va păstra ascultător
locul sub presiune, cu atât mai mult vom fi probaţi noi, care suntem atât
de imperfecţi! Ascultarea de Iehova este principala cerinţă pentru cei care
îşi păstrează locul. Este singura cale de a rămâne în organizaţia al cărei
Dumnezeu este Iehova. Privind la exemplul lui Isus, suntem ajutaţi să
perseverăm, păstrându-ne locul în societatea lumii noi. W 7/15 3, 4a
 20 martie
„Iată că eu şi copiii pe care mi i-a dat Iehova suntem în Israel nişte
semne şi nişte minuni de la Iehova.” – Isa. 8:18.
Aceasta este cea mai remarcabilă zi de semne şi minuni din toată
istoria omenirii. Noi suntem semne şi minuni văzute de la Dumnezeul
nevăzut al cerurilor, pentru ca toţi oamenii să observe. Semnele şi
minunile Sale, când sunt înţelese, prevestesc faptul că ne aflăm în
pragul unei lumi noi paşnice, fericite şi dătătoare de viaţă. Aceasta este
cea mai grandioasă veste, chiar dacă înseamnă că trăim la sfârşitul
lumii pline de griji, probleme, nebunie şi fără iubire. Noi ne dorim o
lume nouă. Dorim să o părăsim pe cea veche. Ce pot spune criticii
religioşi ai creştinătăţii sau istoricii laici despre congresul „Voinţa
Divină” este lipsit de importanţă. Doar aprobarea sau condamnarea
acestei adunări de către Iehova Dumnezeu este ceea ce contează. De
ce? Deoarece, cu voinţa divină, am fost peste 180.000 de martori
adunaţi acolo. Dacă ne concentrăm pe promovarea voinţei divine, de la
un capăt la celălalt al pământului, acel congres va servi drept un semn
sau o minune de la El, ceva ce nici o naţiune sau popor de pe pământ
nu ar trebui să ignore. W 11/15 4, 5
21 martie
„Iată numele cu care va fi numit: Iehova este dreptatea noastră.”
- Ier. 23:6.
Isus Cristos este „vlăstarul drept”. (Ier. 23:5) El domneşte, a
acţionat cu înţelepciune şi a făcut justiţie şi dreptate în ţara noastră,
în starea noastră spirituală restabilită aici pe pământ. Face ca Israelul
spiritual să locuiască în siguranţă, deşi ne aflăm în mijlocul acestei
lumi care ne urăşte. Împlineşte numele de onoare care Îi este dat
acum: Iehova este dreptatea noastră. El ne-a adus dreptatea lui
Dumnezeu şi este Regele care ne-a eliberat din Babilon. A arătat că
Iehova Dumnezeu este cu noi şi pentru noi, şi că avem o poziţie
dreaptă cu Dumnezeu. Datorită devoţiunii noastre exclusive date lui
Iehova şi separării fără compromis de această lume, stăm justificaţi,
deoarece ne-am conformat din ce în ce mai mult Cuvântului lui
Dumnezeu şi am refuzat să ne conformăm acestei lumi. Cea mai
mare dorinţă a noastră este să luăm parte, împreună cu Regele nostru,
la justificarea suveranităţii universale a lui Iehova. W 11/1 35
 22 martie
„Păstraţi în voi acest mod de gândire care era şi în Cristos Isus.”
- Filip. 2:5.
Dintre toţi care au câştigat aprobarea lui Dumnezeu şi au susţinut
suveranitatea Sa, Cristos iese în evidenţă ca fiind Cel care a arătat cea
mai mare apreciere a darurilor şi privilegiilor lui Dumnezeu. El este
exemplul perfect de apreciere. Viaţa Sa de recunoştinţă faţă de Iehova,
pentru toate binecuvântările Sale, este în opoziţie foarte mare cu a lui
Satan. De la crearea Sa, a preţuit pe deplin adevărul că tot ceea ce El
este şi are este un dar de la Tatăl Său. Isus nu S-a gândit niciodată la o
uzurpare nerecunoscătoare a locului lui Dumnezeu, aşa cum a făcut
Satan. El a apreciat privilegiul de a fi în familia universală a lui Iehova
şi a lucrat totdeauna cu apreciere spre justificarea numelui lui
Dumnezeu, fiind ascultător chiar până la moartea pe un stâlp de tortură.
În contrast cu poziţia lui Satan, nerecunoscătorul trufaş, acum înjosit şi
ştiind că nu mai are decât puţin timp, Cristos, recunoscător smerit, a fost
înălţat la o poziţie superioară celei de la început. El priveşte spre o
eternitate de serviciu recunoscător pentru Dumnezeul Său. Oare arată
acţiunile noastre că preţuim exemplul pe care ni l-a dat? W 2/15 9
23 martie, data Comemorării în 1959
„Tată, dacă este cu putinţă, să treacă de la Mine paharul acesta!
Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.” - Mat. 26:39.
În special în ultima zi a serviciului Său pe pământ ca om, Isus a
recurs la rugăciune. Știind că în curând Îşi va părăsi urmaşii, El s-a rugat
stăruitor pentru ei, aşa cum este înregistrat la Ioan, capitolul 17.
Prevăzând viitorul apropiat, s-a rugat în special pentru Petru, ca astfel
credinţa lui să nu dispară. Atunci, chiar înainte ca gloata să vină să Îl ia,
Isus s-a rugat de trei ori cu privire la dorinţa Tatălui Său pentru El. Fără
îndoială că Pavel a avut această ocazie specială în minte atunci când a
scris: „Cristos I-a făcut implorări şi cereri cu strigăte puternice şi lacrimi
Celui care putea să-L salveze”, Tatăl Său ceresc. Nu că ar trebui să
credem că Isus s-a dat înapoi de la moarte, nici de la felul de moarte
care Îl aştepta. Nu le-a spus El oare discipolilor Săi atât că va fi omorât,
cât şi modul în care va muri? (Mat. 16:21, Ioan 12:32, 33) Mai degrabă,
trebuie să concluzionăm că marea Lui îngrijorare era din cauza ocării pe
care moartea Fiului lui Dumnezeu pe un stâlp de tortură ar fi adus-o
asupra Tatălui Său ceresc, Iehova Dumnezeu. W 8/15 19
 24 martie
„Fiţi atenţi la voi înşivă şi la toată turma, în mijlocul căreia spiritul
sfânt v-a numit supraveghetori.” - Fap. 20:28.
Cum i-a numit spiritul sfânt supraveghetori pe acei bătrâni din
Efes? În numirea supraveghetorilor efeseni, acesta a fost trimis de la
Dumnezeu, sursa lui. Primul intermediar prin care a acţionat din
ceruri a fost Domnul Isus, aflat la dreapta lui Dumnezeu. La
Penticosta, acţiunea lui a fost însoţită de un zgomot ca al unui vânt
puternic şi de limbi de foc deasupra capului fiecăruia dintre cei o sută
douăzeci de discipoli creştini în care a pătruns, pentru a-i umple şi a-i
face să vorbească în limbi pe care nu le învăţaseră. La fel ca vântul
sau undele radio, forţa activă a lui Dumnezeu era nevăzută, dar ceea
ce a produs era văzut şi auzit. Prin umplerea lui Petru şi a celorlalţi
apostoli ai lui Isus Cristos şi făcându-i să predea lucrurile de bază ale
credinţei creştine, de fapt spiritul sfânt îi făcea pe apostoli pietre de
temelie ale Noului Ierusalim şi supraveghetori principali ai adunării
creştine. Prin aceştia ca intermediari, spiritul sfânt i-a numit şi pe alţii
ca supraveghetori. W 1/15 9-11

25 martie
„Gândeşte-te mereu la ce spun: Domnul îţi va da discernământ în
toate lucrurile.” - 2 Tim. 2:7.
Pe măsură ce studiem, trebuie să raţionăm. Să ne dovedim nouă
înşine din Scripturi că aceste lucruri sunt aşa. Să ţinem minte că
încercăm să învăţăm pentru folosinţă viitoare. Putem să facem notiţe
în Biblie şi în publicaţiile de studiu biblic ale Societăţii. Ar trebui să
învăţăm să găsim cuvinte-cheie care răspund întrebărilor şi am putea
chiar să le subliniem pentru a ne ajuta să ne amintim. Dorinţa noastră
trebuie să fie să ne însuşim adevărurile, pentru a le folosi în lucrare.
După această concentrare a minţii pentru a primi şi a reţine
cunoştinţa exactă, foloseşte în mod practic ceea ce ţi-a dat Iehova.
Gândeşte-te la lucrurile învăţate şi, prin asociere de idei, fixează-ţi-le
ferm în minte, în acest fel dând atenţie cuvintelor lui Pavel citate mai
sus. Și nu doar să te gândeşti la aceste lucruri, ci să şi vorbeşti despre
ele. Repetiţia este necesară aproape tuturor pentru a reţine cunoştinţa
exactă obţinută. W 5/15 21, 22
 26 martie
„Iată! Eu şi copilaşii pe care mi i-a dat Iehova.” - Evr. 2:13.
Isus a fost un semn, aşa cum a fost şi Isaia. (Luca 11:30) Numele
Isus şi Isaia au aceeaşi însemnătate, exceptând faptul că în numele
Isus numele lui Dumnezeu, Iehova, este pus la început, iar în numele
Isaia este pus la sfârşit. Isus înseamnă „Iehova este salvare”, iar Isaia
înseamnă „A salvat Iehova”. La fel ca Salvatorul şi Conducătorul lor,
cei 144.000 de urmaşi ai lui Isus sunt semne. Rămăşiţa sau cei rămaşi
dintre ei sunt semne pentru generaţia din acest timp al sfârşitului
acestei lumi suferinde. Aceşti copilaşi menţionaţi mai sus sunt cei
născuţi de spiritul lui Dumnezeu pentru a deveni fiii Săi spirituali. Pe
aceştia Iehova i-a dat lui Isus, aşa cum a spus El la Ioan 17:6, 9, 10.
Tatăl ceresc îi dă lui Isus 144.000 pentru a-I fi fraţi în familia
spirituală a lui Dumnezeu şi a fi asociaţi cu El în lucrarea lui
Dumnezeu. Care lucrare? Aceea de a fi semne şi minuni pe pământ.
Isus a spus că El era un semn. El spune că şi fraţii Săi unşi de spirit,
născuţi de spirit, trebuie să fie semne şi minuni. Și ei au fost, chiar
până în zilele noastre. W 11/15 18, 20
27 martie
„Gândiţi-vă întotdeauna la lucrurile de sus, nu la lucrurile de pe
pământ.” - Col. 3:2.
Un creştin va urmări devoţiunea evlavioasă, şi nu materialismul.
Numai fiind conştient de această filozofie satanică va putea lupta
împotriva ei cu succes. El trebuie să fie convins că este mai bine a fi în
organizaţia lui Iehova decât oriunde altundeva. Nu ar trebui să facă nimic
din ceea ce ar putea să-i pună în pericol şansele pentru viaţă în lumea
nouă. Atunci va avea tot ce-i trebuie. El nu are nevoie de ce este cel mai
bun din toate pentru a-L servi pe Iehova. Dar are nevoie de organizaţia lui
Iehova şi ar trebui să se alipească strâns de aceasta. Prin organizaţia Sa,
Iehova a ridicat un bastion puternic împotriva uneia dintre cele mai
inteligente scheme ale lui Satan, materialismul. Foloseşte-te de toate
îngrijirile pe care Iehova le-a făcut pentru a combate această ameninţare.
Gândeşte-te la lumea nouă cu toate aşteptările ei măreţe, în conformitate
cu spusele lui Pavel citate mai sus. Ține pasul cu expansiunea constantă a
societăţii lumii noi şi ia parte la lucrare. Aceasta te va face puternic din
punct de vedere spiritual, pe deplin capabil să rezişti cu succes infiltrării
subtile a materialismului. W 10/1 18a
 28 martie
„A fost botezat şi Isus. Și, în timp ce se ruga, cerul s-a deschis.”
- Luca 3:21.
În ceea ce priveşte rugăciunea, ca şi cu orice altceva, Isus a stabilit
pentru noi exemplul perfect. Aprecierea Sa a acestui privilegiu
preţios iese în evidenţă din înregistrarea despre serviciul Său
pământesc. De fapt, poate fi spus că nici un alt pământean nu a
apreciat vreodată rugăciunea atât de mult cum a apreciat-o El. Chiar
dacă avea o minte şi un corp perfect şi puteri supranaturale la
dispoziţia Lui, El nu S-a încrezut prea mult în Sine, ci întotdeauna a
fost conştient de necesităţile Sale spirituale. El a privit totdeauna la
Tatăl Său ceresc pentru înţelepciune şi putere, dând glas laudei şi
mulţumirii aduse Lui în rugăciune. Astfel, chiar de la începutul
serviciului Său pământesc, a fost pe deplin conştient de necesităţile
Sale spirituale şi astfel a comunicat cu Tatăl Său, cerându-I ajutorul.
El avea intenţii sincere; în purtarea Lui nu a fost nici urmă de
neseriozitate. Nici nu putem trage o altă concluzie decât aceea că El a
petrecut mult timp în rugăciune în cele patruzeci de zile în pustie.
Aşa că, atunci când Satan a venit cu ispitele sale subtile, Isus nu a
fost prins nepregătit. El era atent, vigilent. W 8/15 15,16
29 martie
„Iată că eu şi copiii pe care mi i-a dat Iehova suntem [în creştinătate]
nişte semne şi nişte miracole de la Iehova.” - Isaia 8:18.
Pentru a fi valoroase şi îndrumătoare, semnele şi minunile trebuie
văzute, pentru a putea fi studiate, pentru ca semnificaţia lor să poată fi
citită şi înţeleasă cu cheia lui Dumnezeu a priceperii. „Ca semne şi
minuni”, rămăşiţa trebuie să fie în faţă, să fie văzută de popor. Atunci
Mai Marele Isaia poate rosti cuvintele citate mai sus. Pentru a susţine
aceste semne şi minuni, o „mulţime mare” trebuie să iese în faţă
împreună cu ei. Rămăşiţa unsă este „servul Meu pe care l-am ales”. (Isa.
43:10) Această clasă a servului trebuie văzută; ea trebuie să se facă
auzită pentru a fi martori ai lui Iehova. Pentru a se alătura clasei servului
uns în lucrarea de mărturie pe tot pământul, „turma mare” a celor
dedicaţi, care sunt asemenea oilor, trebuie văzută şi auzită împreună cu
ei. Toţi trebuie să fim la vedere, remarcabili, observaţi, auziţi. Acesta nu
este timpul să ne ascundem din cauza fricii, suferinţei şi ameninţărilor
venite din partea naţiunilor acestei lumi. W 11/15 17a
 30 martie
„Cine este credincios în foarte puţin este credincios şi în mult şi cine
este nedrept în foarte puţin este nedrept şi în mult.” - Luca 16:10.
Sunt unii pe al căror cuvânt nu te poţi baza. Ei vor promite repede
ceva, şi tot la fel de repede îşi vor încălca promisiunea. Din moment
ce nu se poate avea încredere în ei că îşi vor ţine promisiunile făcute
tovarăşilor creştini, cum se poate avea încredere în ei că vor ţine
promisiunile făcute lui Dumnezeu? Va însemna, într-adevăr, ceva
angajamentul lor de a face voinţa lui Dumnezeu? Fiind necredincioşi
în promisiuni mici, nu vor fi la fel şi în cea mai importantă? Un
creştin nedemn de încredere este dezechilibrat şi nu poate fi de un
real ajutor în organizaţia lui Dumnezeu. El este genul care nu-şi
pregăteşte tema pentru adunarea de serviciu sau pentru şcoala
teocratică. El va arăta aceeaşi iresponsabilitate când va face o
promisiune că va fi prezent în serviciul de teren sau când îi spune
unei persoane cu bunăvoinţă că îi va face o vizită ulterioară.
Promisiunile sale sunt vorbe goale. Din cauză că nu este de încredere
în lucruri mici, supraveghetorii din organizaţie se abţin să-i
încredinţeze responsabilităţi mai mari. W 6/15 22, 23
31 martie
„Nu stau cu oamenii mincinoşi şi nu mă însoţesc cu cei care ascund
ceea ce sunt. Urăsc adunarea răufăcătorilor şi nu stau cu cei răi.”
- Ps. 26:4, 5.
Predică şi predă vestea bună despre Împărăţie oricând şi oriunde
poţi. Alătură-te celor care fac acest lucru. Atunci vei sta deoparte de
oamenii nelegiuiţi, fiindcă vei fi ocupat cu menţinerea integrităţii
tale. Toţi cei ce află adevărul şi aleg o cale dreaptă, dedicându-şi apoi
viaţa serviciului lui Dumnezeu, fac aşa cum a spus David în
cuvintele citate mai sus. Creştinii integri şi-au stabilit calea. Ei nu vor
sta cu oamenii mincinoşi. Nu vor avea discuţii lungi cu oamenii
acestei lumi, exceptând predicarea Împărăţiei. Interesele acestei lumi
nu sunt interesele noastre. Avem o lucrare mult mai importantă de
făcut. Cei care stau la sfatul celor nelegiuiţi şi le susţin planurile,
sfârşesc întotdeauna în ruină şi mizerie. Să fim ca omul fericit care
nu umblă „în sfatul celor răi”, ci îşi găseşte plăcerea „în legea lui
Iehova”. - Ps. 1:1, 2 W 1/1 12, 13
 Să servim interesele guvernului perfect al lui Dumnezeu.
- Fap. 28:31.
1 aprilie
„Iată că Eu vin ca un hoţ.” - Apoc. 16:15.
Care este tipul deosebit de lucrare care atrage predarea şi
distrugerea veşmintelor cuiva atunci când este destituit din serviciu
pentru că a adormit în post? Este lucrarea care se află sub
supervizarea şi controlul Celui ceresc, care a emis avertismentul:
„Iată că Eu vin ca un hoţ! Fericit este cel care rămâne treaz şi îşi
păzeşte veşmintele.” (Apoc. 16:15) Isus este Cel care vorbeşte.
Cristos este foarte interesat de purtarea discipolilor Săi declaraţi
acum. Îl imită ei cu fidelitate, sau Îl denaturează în mod ipocrit şi
neloial în faţa lumii? Îl servesc ei cu iubire, sau servesc interesele
lumii duşmane? Sunt ei în alertă, făcând cu atenţie serviciul pe care
le-a poruncit să-l facă, sau sunt adormiţi faţă de obligaţiile lor
creştine? Acestea sunt întrebările la care Cristos va afla răspunsurile
adevărate, venind peste discipolii Săi mărturisiţi într-un timp
necunoscut dinainte. W 12/15 1, 2
2 aprilie
„Preoţii şi leviţii din tot Israelul [...] au întărit domnia lui Iuda şi l-
au sprijinit pe Roboam.” - 2 Cron. 11:13, 17.
Despărţirea celor douăsprezece seminţii ale lui Israel în două
regate a adus o mare probă asupra israeliţilor în ce priveşte loialitatea
faţă de legământul împărăţiei. Dar au fost israeliţi care au pus
închinarea lui Dumnezeu şi legământul Său pentru împărăţie mai
presus de naţionalism. Astfel, preoţii şi leviţii care serveau la templul
lui Iehova din Ierusalim, dar ale căror locuinţe se aflau în patruzeci şi
opt de oraşe răspândite în cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, au
făcut o înregistrare pentru ei, aşa cum s-a observat mai sus. De
asemenea, israeliţii care locuiau temporar în Iuda nu s-au revoltat şi
nu au pornit un război civil, ci s-au supus în mod loial regelui care
reprezenta legământul pentru împărăţie făcut de Iehova cu David. De
fapt, de-a lungul domniilor unui număr de regi din Iuda, israeliţi
credincioşi au dezertat în regatul lui Iuda, deoarece regele acestuia se
bucura de bunătatea iubitoare a lui Iehova. Toate acestea sunt
exemple pentru noi azi. W 12/1 21, 23, 24
 3 aprilie
„Ascultă! Străjerii tăi şi-au înălţat glasul. Ei strigă de bucurie într-
un glas.” - Isa. 52:8.
Fiind împreună la congresul „Voinţa Divină” în număr atât de
mare, din atât de multe locuri de pe glob, a devenit cel mai potrivit
pentru noi, ca o singură comunitate, să ne unim într-o singură
declaraţie pentru a da forţă faptului că avem spiritul lui Dumnezeu,
că am fost învăţaţi de Iehova spre unitatea cunoştinţei şi înţelegerii şi
că am fost întăriţi în decizia noastră de a face voinţa divină ca
organizaţie teocratică unită, numită după numele sfânt al lui
Dumnezeu, Iehova. Ştiind că există atât de multă confuzie în ceea ce
priveşte voinţa divină şi că sunt atât de mulţi asemenea oilor care
doresc să afle care este voinţa lui Dumnezeu, credem că este cea mai
potrivită ocazie să afirmăm care este voinţa divină şi să ne exprimăm
hotărârea de a continua să o facem şi de a-i ajuta pe alţi oameni cu
bunăvoinţă să o facă. W 11/1 9, 10

4 aprilie
„Eu, Iehova, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu care pretinde
devoţiune exclusivă.” - Exod 20:5.
Dedicarea înseamnă că cineva se separă în mod voluntar pentru a
se devota unei zeităţi, unui scop sacru sau unei persoane, unui
principiu, unei ştiinţe, unei naţiuni sau chiar unui mod de viaţă.
Dedicarea este de cea mai mare importanţă când cineva se oferă în
mod solemn lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă ca voinţa ta să ţi-o
conformezi voinţei lui Dumnezeu. Dedicarea lui Dumnezeu trebuie
să fie necondiţionată. Ea nu poate fi împărţită, deoarece o astfel de
dedicare ar fi invalidă în ochii lui Dumnezeu. El cere o devoţiune
absolută sau exclusivă. Exemplul perfect al unei astfel de dedicări îl
găsim în Fiul lui Dumnezeu. Devoţiunea Sa a fost cu totul unică. El
nu a permis ca nimic altceva să o încalce. Pe pământ, Isus era
familiarizat cu Tatăl Său din ceruri, a cărui lege o cunoştea şi o
iubea. El era familiar cu ce li s-a întâmplat celor care şi-au încălcat
relaţia de legământ cu Dumnezeu. O astfel de cunoştinţă L-a făcut pe
Isus să fie cu atât mai dornic ca voinţa proprie să şi-o conformeze
voinţei Tatălui Său. W 8/1 3, 4
 5 aprilie
„Adu-ţi aminte de Marele tău Creator acum, în zilele tinereţii tale.”
- Ecl. 12:1.
În această societate a lumii noi este destul loc şi pentru copiii noştri.
De aceea, voi, cei tineri, ar trebui să vă cunoaşteţi locul şi să vi-l
ocupaţi. Pregătiţi-vă pentru privilegii mai mari care vă vor fi atribuite
când vă veţi dovedi capabili să purtaţi o sarcină mai grea de
responsabilitate. În acest scop, asimilaţi cunoştinţă din Scripturi, atât
prin studiu personal, cât şi prin studiu în grupuri organizate, cunoştinţă
care vă va face înţelepţi pentru salvare. Studiaţi din timp şi veniţi
pregătiţi să participaţi activ la întrunirile adunării. Creşteţi spre
maturitate, în înţelepciune şi înţelegere spirituală, nu numai prin studiu
sârguincios, ci şi luând parte la diferitele forme ale activităţii de
serviciu. Învăţaţi cum să faceţi vizite ulterioare celor interesaţi şi cum
să conduceţi studii biblice la domiciliu cu ei. Arătaţi respectul cuvenit
atât părinţilor voştri, cât şi supraveghetorilor din adunare. Păstrându-
vă astfel locul în societatea lumii noi, nu vă veţi afla printre criminalii
delincvenţi ai acestui sistem prezent nelegiuit. W 7/15 13
6 aprilie
„Fiecare este încercat, fiind atras şi ademenit de propria lui dorinţă.
Apoi dorinţa, când devine roditoare, dă naştere păcatului, iar
păcatul, odată săvârşit, aduce moartea.” - Iac. 1:14, 15.
Rebeliunea a fost primul păcat. A avut ca rezultat o sentinţă
nefavorabilă pentru cei care au urmat o cale rebelă. Acum, din cauză
că primul rebel îşi ia poziţia finală împotriva lui Iehova şi a servilor
Săi loiali, folosind diverse mijloace subtile, este de datoria noastră, a
tuturor, să ne cercetăm cu atenţie gândurile, motivele, purtarea şi
toate obiceiurile, pentru ca să fim pregătiţi. Fiind în gardă în ce
priveşte gândurile noastre, ar trebui să recunoaştem că judecata sau
concluziile omului sunt corecte doar când coincid cu ale lui Iehova,
aşa cum reiese din Cuvântul Său. Când ele sunt în dezacord în vreun
fel, descoperă faptul că există o tendinţă de a fi ghidat de gândirea
creaturilor. Aceasta este o formă de rebeliune. La început poate să fie
neobservabilă, dar când este alimentată în mod continuu de ideile şi
deciziile oamenilor insubordonaţi, poate duce la starea descrisă de
Iacov în cuvintele de mai sus. W 4/1 1, 2
 7 aprilie
„Nu neglija darul din tine care ţi-a fost dat prin prezicere [făcută de
spirit], când corpul de bătrâni şi-a pus mâinile peste tine.”
- 1 Tim. 4:14.
Aşadar, este un adevăr scriptural că oamenii au fost folosiţi ca
intermediari în numirea multor supraveghetori ai turmei lui Dumnezeu.
Dar, fără spiritul sfânt al lui Dumnezeu, oamenii nu pot face nimic care
contează înaintea Lui sau care joacă un rol adevărat în organizaţia Sa.
Ca şi în cazul adunării creştine din timpurile apostolice, din primul
secol, pentru ca un corp de bărbaţi să fie folosit în numirea
supraveghetorilor şi ajutoarelor acestora trebuia ca ei să aibă spiritul
sfânt în ei, da, „să fie umpluţi cu spirit sfânt.” (Fap. 9:17; Efes. 5:18)
Asta era adevărat în ceea ce priveşte corpul de guvernare din Ierusalim
în timpurile apostolice, în timpul lui Pavel, cât şi al lui Timotei şi Tit,
cărora le-au fost date instrucţiuni cu privire la bărbaţii calificaţi pentru a
fi supraveghetori şi ajutoare ale acestora. Ei erau toţi umpluţi cu spirit şi
mişcaţi de acesta. Oare ar putea să fie încă adevărat că spiritul sfânt
numeşte supraveghetori peste adunările adevăraţilor creştini azi? Da,
Cuvântul lui Dumnezeu face acest fapt sigur. W 1/15 16, 17
8 aprilie
„Judecă-mă după dreptatea Ta, o, Iehova, Dumnezeul meu! Să nu se
bucure ei [duşmanii mei]pe seama mea.” - Ps. 35:24.
Pe când era încă tânăr, David a fost ales de Dumnezeu să fie rege.
Din momentul ungerii lui de către profetul Samuel, a avut
responsabilităţi speciale. El s-a îngrijit de ele, căutându-L totdeauna
pe Iehova. Când cineva citeşte Psalmul 26, îl vede pe David în
închinarea sa bucuroasă la Iehova, în contrast cu viaţa nelegiuită a
oamenilor păcătoşi, alături de care nu a vrut să fie clasat. David nu a
vrut să fie judecat după standardele omeneşti de viaţă. El ştia ce fel
de om era, un iubitor al adevărului şi al lucrurilor drepte, sincer şi
fără vină. Unica lui dorinţă era să-I dea devoţiune exclusivă lui
Iehova. El ştia care erau standardele lui Dumnezeu şi a pledat să fie
judecat conform lor, aşa cum reiese din cuvintele citate mai sus. O
astfel de judecată dreaptă i-a adus fericire. El era mulţumit,
satisfăcut. David a avut asigurarea că umblase în integritate. Oare
este azi încrederea în integritatea noastră la fel de sigură cum a fost
cea a lui David? Aşa ar trebui să fie! W 1/1 2, 3
 9 aprilie
„Iehova însuşi a devenit Rege! Să se bucure pământul. Să se
veselească mulţimea insulelor.” - Ps. 97:1.
Doar cel mai bun guvern din univers este destul de bun pentru acest
pământ. Aşa crede Creatorul pământului. Pentru asta, toţi oamenii cu
bunăvoinţă pot fi bucuroşi. Putem fi recunoscători că Iehova Dumnezeu,
Creatorul, nu Îşi ignoră creaţia, chiar dacă pământul este atât de mic în
comparaţie cu universul. Putem fi bucuroşi că El respectă această creaţie
minusculă ca pe lucrarea mâinilor Sale şi doreşte să o onoreze cu cea
mai bună formă de conducere. El doreşte ca aceasta să reflecte meritul
Său, la fel cum o face tot restul universului. (Ps. 19:1) Lăsându-L pe
Dumnezeu să guverneze pământul, conform căii Sale divine, nu este
doar cel mai practic, ci şi cel mai rezonabil, deoarece este cel mai
benefic pentru totdeauna. Aceasta este cu mult mai adevărat acum,
pentru că Împărăţia lui Dumnezeu domneşte în momentul de faţă şi a
început deja să domnească peste pământul nostru. Toţi cei care doresc
să se bucure de viaţă fără sfârşit în pace, sănătate şi fericire, trebuie
acum să i se supună de bunăvoie. Pentru ca „pământul” şi „insulele” să
se veselească în acea Împărăţie, trebuie să le vestim despre ea. W 10/15
1, 6

10 aprilie
„El mă conduce pe cărările dreptăţii, de dragul numelui Său.
- Ps. 23:3.
Marele Păstor, Iehova, şi Păstorul cel Bun, Isus Cristos, au condus
turma rămăşiţei şi a „altor oi” în starea binecuvântată de care se bucură în
prezent. Ei au fost conduşi, hrăniţi şi protejaţi prin multe încercări şi ispite,
din afară şi din interior, de învăţături false, de fraţi falşi, de teroarea prin
care acestea i-ar fi devorat. În aceşti ultimi patruzeci de ani, nu am dus lipsă
de nici un lucru bun. Indiferent de cele mai teribile şi înfricoşătoare stări
din lume, Iehova şi Cristos Și-au protejat turma, iar noi am fost conduşi ca
o turmă, conştienţi în permanenţă de norul antitipic din timpul zilei şi de
stâlpul de foc din timpul nopţii. Prezenţa lui Iehova şi a Regelui-Păstor al
Său a fost cu noi. Noi nu ne-am temut de niciun rău. Cât de favorizată este
soarta noastră avându-I ca Păstori! Aceia dintre noi care au trecut prin
aceşti patruzeci de ani nu au dus niciodată lipsă de hrană spirituală, nu au
însetat niciodată după apa vieţii. Într-adevăr, Dumnezeul lui Iacov a fost o
înălţime sigură pentru noi! W 3/15 7
 11 aprilie
„Ce acord este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem
templul Dumnezeului celui viu, aşa cum a zis Dumnezeu: „Eu voi
locui în mijlocul lor”. - 2 Cor. 6:16.
În mod evident, orice clasă de creştini care s-ar înjuga la un jug
inegal cu cei necredincioşi, care ar amesteca doctrinele filozofice ale
întunericului lumii cu învăţăturile creştine luminoase şi care ar
împrumuta de la închinarea Diavolului imagini idolatre aducându-le în
adunare pentru închinare, ar profana clasa templului. Astfel de creştini
pretinşi ar ridica un templu fals lui Dumnezeu. Ei nu ar putea fi
adevăratul templu al lui Dumnezeu, ci doar ar pretinde că sunt templul
creştin al Său. În realitate, ei ar fi o parte ipocrită a acestei lumi vechi.
La timpul când El vine ca un hoţ ca să distrugă lumea veche, Cristos
trebuie să inspecteze şi să găsească ce trebuie distrus. El trebuie să
inspecteze lumea religioasă care susţine a fi creştină şi să-i separe pe cei
ipocriţi de cei adevăraţi. De aceea trebuie să vină El la templul spiritual
al lui Dumnezeu. Fericiţi sunt cei pe care îi găseşte a fi creştini
adevăraţi! W 12/15 5, 6
12 aprilie
„Voi, toţi cei însetaţi! Veniţi la apă! Și cei care n-aveţi bani! Veniţi,
cumpăraţi şi mâncaţi!” – Isa. 55:1.
Aceasta a fost chemarea lui Iehova, invitându-i pe cei însetaţi şi
înfometaţi. După ce înfometau şi însetau? După un rege drept, după un
guvern bun, în împlinirea legământului pe care Dumnezeu l-a încheiat
cu regele David. Niciodată nu a existat un legământ mai important decât
cel făcut de Dumnezeu Însuşi cu David. Acest legământ este o legătură
indestructibilă. El trebuie să fie şi va fi împlinit. Poate părea aproape de
necrezut că Dumnezeul Cel Preaînalt ar face un legământ sau un
contract solemn cu un simplu om de pe pământ. Totuşi, Dumnezeu
însuşi ne-a furnizat înregistrarea scrisă a legământului Său făcut cu
oamenii. Cel pe care l-a încheiat cu David nu ar putea fi neînsemnat, ci
trebuie să fie ceva foarte important înaintea lui Dumnezeu şi benefic
omului. Aceasta este ceea ce conferă demnitate legământului. Toţi cei
care înfometează şi însetează după un guvern al dreptăţii, al păcii şi al
integrităţii perfecte, trebuie să aştepte ca Dumnezeu să ducă la bun
sfârşit acest legământ. Este privilegiul nostru de a le vorbi oamenilor cu
bunăvoinţă despre acest legământ. W 12/1 2, 3
 13 aprilie
„Numai o rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul
Cel Puternic.” - Isa. 10:21.
Însuşi Isus Cristos este marele Emanuel. Rămăşiţa fraţilor Săi
spirituali sunt azi pe pământ un „Șear-Iaşub” modern. În timpul
Primului Război Mondial, ei au ajuns într-o stare de captivitate, atât din
punct de vedere spiritual, cât şi fizic. Aceşti copii ai lui Dumnezeu se
aşteptau ca Primul Război Mondial să degenereze într-o revoluţie la
nivel mondial, iar aceasta să se transforme apoi într-o anarhie mondială,
care să însemne Armaghedonul pentru toate naţiunile. Dar dacă asta s-ar
fi dovedit adevărat şi dacă Dumnezeu ar fi declanşat bătălia prezisă a
Armaghedonului în acel moment, aceşti fraţi spirituali ai Mai Marelui
Isaia, aflaţi în robia spirituală a naţiunilor lumii, ar fi fost nimiciţi
împreună cu naţiunile. Ei puteau ajunge ca Sodoma şi Gomora. Dar, cu
mult timp în urmă, Dumnezeu i-a dăruit lui Isaia un fiu pe nume Șear-
Iaşub, care înseamnă „numai o rămăşiţă se va întoarce”. Pentru a împlini
acel nume, Iehova trebuia să Îi dea lui Isus Cristos, Mai Marele Isaia, o
rămăşiţă de „copilaşi”, fraţii Săi, care s-au întors la organizaţia lui
Iehova. Faptele arată că El a făcut acest lucru. W 11/15 21
14 aprilie
„Ochii tăi să privească drept, da, ochii tăi scânteietori să privească
drept înainte. Netezeşte cărarea piciorului tău [...] Nu devia nici la
dreapta, nici la stânga.” - Prov. 4:25-27.
Noi nu suntem sub obligaţia de a ne dona bunurile materiale, ci
suntem sub principiul pe care l-a stabilit Isus, şi anume: dacă
observăm că bunurile noastre ne fac să ne luăm ochii de la premiul
vieţii, atunci ar trebui mai degrabă să renunţăm la cele care ne
distrag, decât să le păstrăm şi să riscăm să pierdem cursa. Nici unui
bun material nu ar trebui să-i permitem vreodată să devină atât de
important, atât de mare în viaţa noastră, încât să ne ia ochii de la
premiu. În lumea de azi, nu este doar un singur lucru care ne poate
îndepărta ochii de la premiu; ci o mulţime de lucruri, de bunuri, de
plăceri, hobby-uri şi îngrijorări ale vieţii. Toate laolaltă exercită o
mare putere, făcând dificil - şi totuşi, în acelaşi timp, mai vital ca
oricând - să ascultăm de porunca Bibliei cu privire la cursa în care
alergăm, aşa cum este arătat mai sus. W 9/15 14
 15 aprilie
„Aceştia [bereenii] aveau un caracter mai nobil decât cei din
Tesalonic, căci au primit cuvântul cu cea mai mare însufleţire,
cercetând cu atenţie Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă
lucrurile erau aşa.” – Fap. 17:11.
Pentru a ne califica drept martori ai lui Iehova şi vestitori ai
Împărăţiei, se cere un studiu continuu, condus în mod corect. Prin
bunătatea nemeritată a lui Iehova, am avansat de la a fi doar studenţi ai
Bibliei. A studia Biblia şi alte publicaţii ale Societăţii Turnul de
Veghere, care o explică, este numai un mijloc pentru un scop. Acest
scop nu este de a dezvolta personalităţi frumoase. Scopul este ca noi să
fim instrumentele lui Dumnezeu pentru o utilizare onorabilă de către El,
pregătiţi pentru orice lucrare bună. Pe măsură ce studiem, dorinţa
noastră de a studia creşte şi la fel şi dorinţa de a împărtăşi altora ceea ce
am învăţat. Ne dăm seama că zilele sunt rele. Prin urmare, trebuie să
veghem strict cum umblăm, răscumpărând tot timpul posibil, folosindu-
ne de orice ocazie pentru a creşte în cunoştinţa exactă. Noi trebuie să
fim ca bereenii, care au primit cu însufleţire cuvântul lui Pavel şi îl
comparau în fiecare zi cu Scripturile. W 7/1 17, 16

16 aprilie
„Sufletul generos se va îngrăşa şi cine îi udă din belşug pe alţii va fi
şi el udat din belşug.” - Prov. 11:25.
Cât de adevărate sunt aceste cuvinte! Servindu-le altora câştigurile
noastre în cunoştinţă şi pricepere, ne dăm seama de progresul pe care l-
au făcut. Dacă suntem plini de câştigurile noastre în lucruri noi şi
luminătoare, ele se vor revărsa deodată. Acest lucru va fi vizibil mai
ales la Sala Împărăţiei, la studiul de carte în grupă sau în casele
oamenilor, când depunem mărturie din casă în casă sau când facem
vizite ulterioare persoanelor asemenea oilor, interesate să studieze
Biblia. Toată această servire a cunoştinţei progresive altora ne face în
mod plăcut să folosim cunoştinţa şi să o întipărim în minte, iar procesul
explicării ei altora ne ajută să o înţelegem noi înşine mai bine. Ne
înveseleşte datorită perceperii faptului că am prins cunoştinţa progresivă
şi că ne-am însuşit-o, folosindu-ne în calitate de învăţători ai Cuvântului
lui Dumnezeu. O astfel de stimulare ne dă energie şi ne întăreşte pentru
nevoile noastre viitoare. W 12/15 14, 15a
 17 aprilie
„Odată, pe când se afla într-un loc şi se ruga, după ce a terminat,
unul dintre discipolii Săi I-a zis: „Doamne, învaţă-ne cum să ne
rugăm. - Luca 11:1
Isus a perseverat în rugăciune pe tot parcursul serviciului Său. În
mod repetat, noi citim despre cum se retrăgea pentru a se ruga singur.
„După ce le-a dat drumul mulţimilor, a urcat numai El pe munte ca
să se roage”, continuând aşa până în zori, când s-a grăbit spre
ucenicii Săi care erau ameninţaţi de o furtună. (Mat. 14:23) Înainte
de a-i alege pe cei doisprezece apostoli, Isus „s-a urcat pe munte ca
să se roage şi a continuat toată noaptea în rugăciune lui Dumnezeu”.
Ce exemplu pentru noi de a ne ruga fierbinte lui Dumnezeu când ne
confruntăm cu luarea unor decizii dificile! Apoi, din nou, când Isus i-
a luat pe Petru, Ioan şi Iacov sus pe un munte înalt pentru a se ruga, a
avut loc minunata transfigurare. Ca răspuns la rugăciunea lui Isus?
Fără îndoială! Și un rol esenţial în primirea de către noi a rugăciunii
model a fost propriul exemplu al lui Isus de a se ruga, chiar aşa cum
este amintit mai sus. Dacă suntem înţelepţi, şi noi vom persevera în
rugăciune, la fel cum a făcut Isus. W 8/15 17, 18
18 aprilie
„Mă bucur mult datorită cuvintelor Tale, ca acela care găseşte
multă pradă.” - Ps. 119:162.
Când ne aşezăm să studiem trebuie să avem mintea limpede, lăsând
deoparte pentru moment alte lucruri. La ce te gândeşti acum? Eşti
concentrat pe ceea ce citeşti? Sau eşti preocupat cu lucruri de-ale casei
sau cu ce vei face mâine? Tu petreci timp preţios citind textul zilei.
Atunci, nu este înţelept să fii practic şi să reţii toate lucrurile spirituale
prezentate aici? Gândeşte-te la alte lucruri când nu eşti angajat în
studiul teocratic. Acesta este doar un exemplu. Acelaşi principiu poate
fi aplicat la orice întruniri la care participăm pentru studiul Bibliei. Noi
putem cultiva calitatea concentrării. O vom obţine numai fiind mai
interesaţi de ceea ce studiem decât de orice altceva. Când cineva este
foarte interesat de un subiect, concentrarea devine aproape automată.
Cineva poate cultiva calitatea concentrării amintindu-şi de acest lucru
de fiecare dată când începe să studieze, având modul de gândire al
psalmistului, aşa cum este exprimat mai sus. W 5/15 19, 20
 19 aprilie
„Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi sârguinţă pentru
a avea deplina siguranţă a speranţei până la sfârşit, ca să nu fiţi
leneşi, ci să fiţi imitatori ai celor care, prin credinţă şi răbdare,
moştenesc promisiunile.” - Evr. 6:11, 12.
Dacă am permis ca îngrijorările acestei lumi să ne capteze aprecierea,
trebuie să ne grăbim să luăm sabia spiritului şi să ne eliberăm de astfel de
legături. Să primim sfatul inspirat care ne arată ce aşteaptă Iehova de la
noi, apoi să Îi cerem ajutorul prin rugăciune, pentru ca spiritul şi adevărul
Său să ne elibereze. Fraţii noştri maturi vor face tot ce le stă în putere
pentru a ne ajuta să ne arătăm aprecierea faţă de Dumnezeu, ei având
aceeaşi atitudine ca Pavel. Dacă mulţumirea de sine sau indiferenţa ne-a
făcut predispuşi la plaga nerecunoştinţei, plagă ce paralizează mintea şi
mâinile şi slăbeşte picioarele, care ar trebui să lucreze şi să umble la
întruniri şi din casă în casă în serviciul Împărăţiei, trebuie să ne grăbim să
luăm măsuri de corectare. (Evr. 12:12, 13) Evită greşeala pe care a făcut-
o Dima prin faptul că a apreciat prea mult valoarea oricărui lucru pe care
această lume l-a avut de oferit. - 2 Tim. 4:10 W 2/15 13, 14a
20 aprilie
„Să ne apropiem cu inima sinceră, cu toată încrederea pe care o dă
credinţa, având inima curăţită, prin stropire, de o conştiinţă rea şi
corpul spălat cu apă curată.” - Evr. 10:22.
David şi-a dorit să aibă mâini curate şi nevinovăţie înaintea lui
Dumnezeu, astfel încât să se poată închina în faţa altarului lui Iehova. În
expresia sa: „Îmi voi spăla mâinile în nevinovăţie şi voi umbla în jurul
altarului Tău, o, Iehova”, el trebuie să fi avut în minte imaginea
ligheanului de aramă care era pus lângă altar şi care era folosit de preoţi.
(Ps. 26:6) În orice caz, David a dorit să aibă mâini curate din punct de
vedere moral, curăţite de adevărul lui Dumnezeu. Azi, oricine vine la
locul de închinare, ilustrat de altarul lui Dumnezeu, trebuie să fie curat.
El nu poate fi contaminat cu modul de viaţă al lumii vechi şi cu
activitatea ei josnică. Ce au făcut preoţii atunci, trebuie să facem noi în
realitate acum. După ce a vorbit despre curăţie în cuvintele citate mai
sus, Pavel ne îndeamnă să nu părăsim adunarea noastră. Da, noi trebuie
să ne adunăm în aceste zile din urmă, dar trebuie să fim totdeauna curaţi
în închinarea noastră, fapt care include activităţile noastre de zi cu zi şi
de-o viaţă. W 1/1 18, 19
 21 aprilie
„Voi turna spiritul meu peste orice fel de carne, iar fiii şi fiicele
voastre vor profeţi. Bătrânii voştri vor avea vise. Tinerii voştri vor
avea viziuni.” - Ioel 2:28.
Faptele arată că, în anul 1914, în ceruri a fost născută împărăţia lui
Dumnezeu în mâinile lui Cristos. Prin urmare, ne aflăm în „timpurile
de restabilire a tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Dumnezeu prin
gura sfinţilor Săi profeţi din vechime”. (Fap. 3:21) Din 1919,
organizaţia lui Dumnezeu s-a ridicat pentru a lăsa ca lumina gloriei
Sale să strălucească în mijlocul întunericului acestei lumi şi a sosit
timpul pentru împlinirea promisiunii Sale: „Îi voi face pe
conducătorii tăi paşnici şi pe supraveghetorii tăi drepţi.” (Isa. 60:1, 2,
17, LXX; Thompson; Bagster) De asemenea, noi trăim în timpul
împlinirii finale a profeţiei lui Ioel citate mai sus, care vorbeşte
despre turnarea spiritului sfânt al lui Dumnezeu. Prin urmare, chiar
dacă trăim la aproape 19 secole după sfârşitul timpurilor apostolice şi
încetarea darurilor miraculoase ale spiritului sfânt, încă ar trebui să
ne aşteptăm ca activitatea spiritului să includă numirea
supraveghetorilor. W 1/15 18, 17
22 aprilie
„Iar voi, taţilor, nu-i iritaţi pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina
şi în sfatul autoritar al lui Iehova.” - Efes. 6:4.
Printre lucrurile pe care copiii trebuie să le înveţe, pe măsură ce
cresc, este respectul faţă de ceilalţi. Dacă acest lucru i se cere
copilului acasă, va fi ceva natural şi în afară. Dacă respectul este
practicat de părinţi, copiii vor avea un exemplu bun de urmat.
Încrederea este importantă. Copiii trebuie învăţaţi să accepte
responsabilitatea. Ei ar trebui învăţaţi cum să gândească serios şi cum
să ia decizii corecte. Dezbateţi lucruri împreună cu ei, întipărindu-le
în minte principiile creştine care ghidează purtarea dreaptă, răul care
vine asupra celui nelegiuit şi binecuvântarea care rezultă din urmarea
căii drepte. Doar poruncindu-le „Fă asta!” sau „Nu face aia!” nu va
conduce la atingerea acestui obiectiv. Dezvoltarea potrivită a acestor
trăsături şi a multor altora este cel puţin la fel de importantă ca o
dezvoltare corespunzătoare a corpului. Părinţii sunt însărcinaţi cu
această misiune importantă. W 9/1 19
 23 aprilie
„Plecaţi-vă urechea şi veniţi la Mine! Ascultaţi şi sufletul vostru va
rămâne în viaţă. Voi încheia cu voi un legământ de durată indefinită
în armonie cu dovezile de bunătate iubitoare faţă de David, care
sunt fidele.” - Isa. 55:3.
O studiere a expresiei „bunătate iubitoare” va dezvălui faptul că
înseamnă mai mult decât a fi bun dintr-un motiv iubitor. Aceasta
stabileşte o relaţie între cel care exprimă bunătate iubitoare şi cel care
o primeşte. Este o bunătate care se ataşează cu iubire de obiectul
bunătăţii iubitoare şi care se ţine de el cu o loialitate care nu va înceta
până când scopul demn de efort al bunătăţii iubitoare a fost realizat.
Traducerea Lumii Noi, la nota marginală, redă alternativ „iubire
loială” pentru cuvântul ebraic hésed; pluralul acestui cuvânt este
redat „fapte (sau cazuri) de iubire loială”, „deplină bunătate
iubitoare” sau „iubire loială deplină.” Un lexicon ebraic-englez
apărut recent sugerează că acestea ar trebui traduse ca „dovezi
continue de bunătate iubitoare”. Această dovedire în mod repetat a
loialităţii lui Dumnezeu este ceea ce o face fidelă. Dumnezeu se
dovedeşte totdeauna loial. Dar noi? W 12/1 9, 10
24 aprilie
„Un lucru am cerut de la Iehova: Să locuiesc în casa lui Iehova în
toate zilele vieţii mele, ca să văd frumuseţea lui Iehova şi să privesc
cu apreciere templul Său.” - Ps. 27:4.
Voi, care sunteţi tineri, de ce nu vă folosiţi energia în serviciul cu
timp integral? O casă Betel, Școala Gilead şi serviciul de pionier sunt
obiective minunate. Lucraţi în vederea unuia dintre acestea. De fapt, cea
mai mare moştenire pe care voi, părinţii, o puteţi lăsa copiilor voştri este
dorinţa de a-L servi pe Iehova cu timp integral. Și tineretul trebuie să se
împotrivească materialismului, iar părinţii îşi pot ajuta mult copiii în
această privinţă. Cei care îşi învaţă copiii să respecte adevăratele valori
spirituale furnizează un mijloc minunat pentru combaterea delincvenţei.
Daţi un bun exemplu prin prezenţa regulată şi participarea la întruniri.
Nu uitaţi că pregătirea corectă în primii ani de formare va furniza o
temelie reală care va acţiona ca un bastion puternic împotriva
materialismului în anii următori. Da, părinţilor, insuflaţi-le copiilor
voştri aprecierea exprimată mai sus şi câştigaţi binecuvântări nespuse
pentru voi înşivă şi pentru familia voastră. W 10/1 14, 15
 25 aprilie
„Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu?” - 1 Cor. 3:16.
La venirea Sa ca un hoţ, creştinii treji îşi vor păzi veşmintele.
(Apoc. 16:15) Cei care vor fi găsiţi dormind şi le vor pierde. Cristos
le va îndepărta veşmintele, lăsându-i să umble goi şi să-şi expună
părţile lor ruşinoase, în dizgraţie. Totuşi, unde vine El? La templul
spiritual al lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, atât la adevăratul templu
spiritual al lui Dumnezeu, cât şi la cel care pretinde în mod fals că
este templul spiritual al lui Dumnezeu. Să înţelegem clar chestiunea
cu privire la templu. Pavel a scris cuvintele menţionate mai sus
creştinilor adevăraţi sau discipolilor adevăraţi ai lui Cristos. Templul
evreilor din Ierusalim a fost distrus în 70 A.D. De atunci, singurul
templu al lui Iehova a fost templul spiritual, în care Dumnezeu
locuieşte prin spiritul Său sfânt. Templul spiritual este alcătuit din
pietre vii, Cristos însuşi fiind piatra de unghi fundamentală, iar cei
144.000 de discipoli aleşi ai Săi fiind pietre vii zidite pe El. Acesta
este templul la care El vine ca Supraveghetor-Principal. W 12/15 3, 4

26 aprilie
„Am zis: „Nu voi mai aminti de El şi nu voi mai vorbi în numele
Lui“. Dar în inima mea a fost ca un foc mistuitor închis în oasele
mele. M-am obosit să-l ţin în mine, însă n-am putut.” - Ier. 20:9.
Pentru a ne păstra echilibrul creştin, trebuie să avem statornicie.
Trebuie să avem acelaşi mod de gândire pe care l-a avut Ieremia
când a spus cele de mai sus şi la fel ca apostolul Pavel când a
exclamat: „Într-adevăr, vai de mine dacă nu predic vestea bună!” (1
Cor. 9:16) Amândoi erau cu adevărat statornici în serviciul lor.
Nimeni nu a trebuit să-i cheme lună de lună pentru a-i îndemna să fie
activi în lucrare. Ei erau mişcaţi în sinea lor de iubirea pentru
Dumnezeu şi de zelul pentru adevărul Său. Acelaşi lucru trebuie să
fie valabil şi pentru noi azi. Celor care arată nestatornicie în serviciu
le lipseşte un bun echilibru spiritual. Ei umblă ca şi cum ar fi nesiguri
încotro se îndreaptă. Participă neregulat nu doar în lucrarea de teren,
ci şi la întruniri. Nu au aprecierea pentru serviciu pe care au avut-o
Ieremia şi Pavel, nici nu apreciază sfatul dat la Evrei 10:24, 25, şi
anume de a nu părăsi adunarea noastră. W 6/15 10, 11
 27 aprilie
„Căci cu inima se manifestă credinţă pentru dreptate, dar cu gura se
face o declaraţie publică pentru salvare.” - Rom. 10:10.
Dedicarea înseamnă începutul unui nou mod de gândire, care de
acum înainte modelează cursul vieţii cuiva ca un împlinitor hotărât şi
serviabil al voinţei descoperite a lui Dumnezeu. În această privinţă,
dedicarea marchează o decizie care trebuie îndeplinită. Când ne
dedicăm viaţa lui Iehova, ne aşteptăm ca El să se ridice la înălţimea
promisiunilor Sale şi nu este nici o îndoială că El o va face. Dar şi
Iehova se aşteaptă ca acela pe care El îl primeşte să-şi îndeplinească
dedicarea. Nu există un astfel de lucru ca „dedicare parţială”, adică a
avea reţineri sau a decide în mintea ta să te dedici lui Dumnezeu într-
un mod limitat. La nimic şi nimănui nu-i este permis să pericliteze
deplinătatea dedicării noastre. Deci, într-adevăr, această dedicare lui
Dumnezeu este însoţită de o responsabilitate serioasă. Noi nu putem
dormita gândind că predicarea Cuvântului lui Dumnezeu este la
discreţia noastră. Aceasta este o parte obligatorie a numirii de a lucra,
la fel cum a fost în cazul lui Isus Cristos. W 8/1 14

28 aprilie
„Și faptul acesta, că L-a înviat din morţi şi că nu Se va mai întoarce
la putrezire, El l-a spus astfel: «Voi manifesta cu fidelitate faţă de voi
bunătatea iubitoare pe care i-am promis-o lui David».” – Fap. 13:34.
O, cât de multe au depins de acest unic Moştenitor al împărăţiei, Isus
Cristos! Când a murit şi a fost îngropat, a părut ca şi când ultimul bărbat
din casa lui David a eşuat să şadă pe tronul său, care era tronul lui
Iehova. Profeţia a prezis cu mult timp în urmă că prinţul legământului
va fi frânt de unul care va fi dispreţuit, de împăratul Romei, Tiberiu
Cezar. (Dan. 11:21) Isus a zăcut frânt în moarte. Părea a fi o
imposibilitate acum să renască legământul împărăţiei cu David. Totuşi,
adevărata imposibilitate era ca Atotputernicul Dumnezeu să permită ca
legământul Său să eşueze. Bunătatea Sa iubitoare, iubirea Sa loială care
a fost promisă în legământ şi care i se datora pe drept acestui Fiu loial al
lui Dumnezeu, Isus Cristos, nu ar fi putut niciodată să permită ca acest
legământ să eşueze. Învierea lui Isus de către Dumnezeu a fost o
expresie a bunătăţii iubitoare în sprijinul legământului pentru împărăţie
făcut cu David. W 12/1 8, 9
 29 aprilie
„Noi nu suntem vânzători ambulanţi ai cuvântului lui Dumnezeu, cum
sunt mulţi, ci vorbim cu sinceritate, da, ca trimişi ai lui Dumnezeu,
sub privirile lui Dumnezeu, alături de Cristos.” - 2 Cor. 2:17.
Interesele Împărăţiei au fost încredinţate cu totul în custodia clasei
servului credincios şi înţelept. (Mat. 24:45-47) Acest serv trebuie să
supravegheze oile în permanenţă. Ce responsabilitate extraordinară!
Sufletele tuturor sutelor de mii de oi au fost date în grija clasei
păstorului lui Dumnezeu de pe pământ, servul credincios şi înţelept.
Această clasă trebuie să-I dea socoteală lui Dumnezeu pentru
lucrarea lor de păstorire. Să nu credem că cei care alcătuiesc clasa
păstorului tratează această responsabilitate în mod uşuratic. Ei ştiu
prea bine că Dumnezeu şi Cristos îi trag la răspundere pentru viaţa
oilor. Noi suntem îngrijiţi şi serviţi azi de bărbaţi temători de
Dumnezeu, care sunt conştienţi că felul în care ne tratează este
analizat în permanenţă de Cei din ceruri, aşa cum menţionează Pavel
mai sus. Da, noi suntem o turmă protejată. Nici un rău nu va veni
peste noi din partea fraţilor noştri credincioşi. W 3/15 26a
30 aprilie
„Fericit este cel care rămâne treaz şi îşi păzeşte veşmintele.”
- Apoc. 16:15.
Faptul că templul spiritual este locul în care Cristos trebuie să vină
pare să aibă susţinere în menţiunea Sa de a rămâne treji şi de ne păzi
veşmintele, pentru a evita umblarea în goliciune, iar părţile ruşinoase să
fie văzute de oameni. Aceasta ar putea fi o referire la o procedură care
era urmată în templul lui Dumnezeu de la Ierusalim, în zilele pământeşti
ale lui Cristos. În templul acela, fiii vechii familii a lui Aaron serveau ca
preoţi, iar leviţii serveau ca ajutoare. Supraveghetorul de pe Muntele
Templului obişnuia să facă rondul tuturor celor douăzeci şi patru de
posturi ale templului în timpul nopţii. Aşadar, era necesar ca fiecare
străjer să rămână treaz la postul său în permanenţă, pentru a nu fi
surprins de supraveghetor încălcând regulamentul gărzii. De asemenea,
era necesar ca să deschidă uşa altui slujitor care era responsabil de
aruncarea sorţilor pentru serviciile templului. Conform cărţii „Mişna”,
dacă un străjer era găsit dormind, supraveghetorul de pe Muntele
Templului l-ar fi bătut şi ar fi avut dreptul chiar să-i ardă veşmintele. W
12/15 7, 9, 10
 Să extindem şi să populăm paradisul nostru spiritual.
– Ezec. 36:10, AT.

1 mai
„Voi face să fiţi locuiţi [munţi ai lui Israel]cum eraţi odinioară şi vă
voi face mai mult bine decât la începuturile voastre; şi veţi şti că Eu
sunt Iehova.” - Ezec. 36:11, AS.
Este bine să ne dăm seama pe deplin că, în timp ce creşterea este
sigură, datorită faptului că Iehova o dă, El face asta pentru propriul
Său scop bun. De ce dă El prosperitate celor care I se închină? Pentru
că ei dau glorie numelui Său şi pentru numele Său. Faptul că această
frumoasă profeţie nu îşi are împlinirea în vreuna din naţiunile
politice ale pământului este evident în practicile acestor naţiuni. Şi
totuşi, profeţia este adevărată. Noi o vedem împlinită cu cei care azi
sunt Israelul lui Dumnezeu, adunarea creştină. Dacă trebuie să ne
împărtăşim de binecuvântările prosperităţii spirituale din prezent, nu
trebuie doar să fim conştienţi de creşterea pe care Iehova o aduce, ci
să fim treji în ce priveşte semnificaţia ei, să fim asociaţi cu ea şi să
fim atenţi la adevărul lui Dumnezeu. W 2/1 4, 5

2 mai
„Multe popoare se vor duce şi vor spune: „Veniţi, să ne suim la
muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacov.” - Isa. 2:3.
Niciodată înainte nu au mai fost adunaţi împreună atât de mulţi
martori creştini ai lui Iehova ca la congresul „Voinţa Divină”. Nu a
fost decât un congres internaţional, ci şi unul interrasial. În realitate,
a fost un congres al familiei umane creştine. În pofida înfăţişării sau
a diferitelor limbi pe care le vorbesc, toţi sunt o carne, creată de un
Dumnezeu şi răscumpărată de o jertfă, Fiul Său. Mai mult,
fundamentul lor pentru o astfel de adunare împreună nu este doar
unitatea naturală după carne, ci mai degrabă temelia solidă a
personalităţii lor creştine, unde „nu este nici grec, nici evreu, străin,
scit, sclav sau om liber, ci Cristos este totul şi în toţi”. (Col. 3:10, 11)
Acel congres a fost astfel numai o mare manifestare a împlinirii
profeţiei lui Iehova dată prin Isaia, după cum este menţionată mai
sus. W 11/1 5, 6
 3 mai
„Voi pune printre ei un semn şi pe unii dintre cei scăpaţi îi voi
trimite la naţiuni [...] Ei vor vorbi despre gloria Mea printre
naţiuni.” - Isa. 66:19.
Azi, rămăşiţa spirituală stă ca un semn pentru toată lumea. Ca
Şear-Iaşub din vechime, ei sunt o dovadă vizibilă de la Dumnezeu că
rămăşiţa s-a întors. Ei sunt dovada fizică, palpabilă, că Iehova este
credincios Cuvântului Său şi a împlinit profeţia pronunţată cu mult
timp în urmă în numele Său sfânt, cum este menţionată mai sus. Toţi
oamenii ar trebui să privească această rămăşiţă ca un semn de la
Dumnezeu. De când au fost eliberaţi ca un semn, ei trebuie să
servească drept dovadă, ca indicatoare, tuturor naţiunilor în acest
timp al sfârşitului lumii. Ei trebuie să stea ca o dovadă vie că, prin
braţul Său sfânt al puterii, Iehova poate să-Și izbăvească şi să-Și
salveze poporul din puterea duşmanului. În acest scop, El a trebuit să
trimită rămăşiţa, să-i facă de cunoscut până la marginile pământului.
Dumnezeu a declarat că va face aceasta ca să îndeplinească o
strângere a oamenilor care sunt asemenea oilor, din cele patru colţuri
ale pământului. - Isa. 66:18-22. W 11/15 23, 24

4 mai
„Încrede-te în Iehova din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea
ta. Ține seama de El în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările.
- Prov. 3:5, 6.
Pavel a avertizat că, după plecarea sa, urma să aibă loc o părăsire
a căii lui Dumnezeu, din cauza faptului că unii se vor baza pe propria
înţelegere şi că aceştia îi vor conduce pe mai mulţi să facă acelaşi
lucru. (Fap. 20:29, 30) Mai mult decât atât, Isus a avertizat că şi în
zilele din urmă va fi o cădere de la credinţă. Deci, să fim treji şi
vigilenţi ca nu cumva să cădem în capcana tragerii propriilor noastre
concluzii şi să devenim rebeli. În Biblie s-a înregistrat informaţie
pentru îndrumarea celor care doresc dreptate şi să urmeze o cale a
loialităţii. Iehova nu permite ca judecata omului să influenţeze
organizaţia Sa de pe pământ, ci îi cere omului supunere deplină faţă
de judecata Sa divină. Este obligaţia noastră să-I dăm devoţiune
exclusivă, având în vedere faptul că ne-am oferit voluntari să-I fim
servi şi ne-am dedicat viaţa Lui. W 4/1 16, 17
 5 mai
„Treci prin mijlocul [...] Ierusalimului şi fă un semn pe fruntea
oamenilor care suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se
fac în mijlocul lui.” - Ezec. 9:4, AS.
La fel ca Esau, mulţi nu apreciază lucrurile spirituale, ci mai degrabă
îşi văd de interesele materiale. Dar fie că locatarul ia o decizie înţeleaptă
sau nu, ar trebui să afle că noi am fost la uşa lui pentru a-i oferi ajutor.
Prin urmare, nu vom impune cu forţa adevărul celor care nu au iubire
pentru Dumnezeu, ci, după cum ni se dă ocazia, ne vom strădui să
semănăm o sămânţă a adevărului în scurta discuţie care ni se permite.
Cu expresii bine alese, vom prezenta doar o idee scripturală care
exprimă principalul punct al mesajului pe care l-am adus. De fapt, ar
trebui să ne pregătim prezentările astfel încât să putem face asta, ştiind
că deseori întâlnim situaţii unde acest lucru este necesar. În timp ce
ţinem seamă de sfatul lui Isus de a nu arunca perlele adevărului înaintea
oamenilor care sunt asemenea porcilor, iubirea noastră faţă de aproapele
ne va face inventivi în privinţa modurilor de a atinge inima celor care
suspină şi plâng din pricina urâciunilor făcute pe pământ. W 5/1 9, 10

6 mai
„Îngăduie-mi, te rog, să trec şi să văd ţara cea bună care este
dincolo de Iordan, [...] Însă Iehova mi-a zis: „Destul! Să nu-mi mai
vorbeşti niciodată de lucrul acesta.” - Deut. 3:25, 26.
Moise şi-a pierdut acest drept din cauză că a vorbit necugetat la
Meriba şi, astfel, s-a rugat în zadar. În loc să-şi vadă îndeplinită dorinţa,
a fost mustrat. Evident, el a depăşit limitele îndelungii răbdări a lui
Dumnezeu. Motivele lui Moise au fost pur sentimentale, fiindcă
prezenţa lui în Ţara Promisă nu era deloc esenţială pentru îndeplinirea
scopurilor lui Iehova. Căci nu fusese Iosua numit să conducă poporul?
În experienţa lui Moise sunt nişte lecţii serioase pentru noi. Prima: este
mai posibil ca rugăciunile noastre să primească răspuns dacă implică
numele lui Iehova. A doua: Iehova nu este deloc influenţat de
sentimentalism, ci este motivat şi ghidat de înţelepciune, dreptate şi
iubire. Rugăciunea model, pe care ne-a dat-o Isus, ne ajută să ne
dezvăţăm de tot acest sentimentalism egocentric, deoarece ea pune pe
primul loc triumful universal al dreptăţii spre justificarea numelui lui
Dumnezeu prin intermediul Împărăţiei Sale. W 8/15 9, 10a
 7 mai
„Această veste bună despre împărăţie va fi predicată pe tot
pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Și atunci va veni
sfârşitul.” - Mat. 24:14.

Acum, că ne aflăm în timpul sfârşitului, oare este vestea bună despre

împărăţie predicată în toată lumea, chiar şi în ţările cu guvernare
totalitară? Sutele de milioane de oameni de pe întregul pământ, la care
ajunge vestea bună despre împărăţie, sunt obligaţi să răspundă „Da!”
Prin cine? Prin noi, martorii lui Iehova. Printre noi se află o rămăşiţă a
creştinilor unşi, dar împreună cu ei se află acum sute de mii de oameni
cu bunăvoinţă. Cu toţii cântă cântarea nouă. Aşa cum este prezis la
Apocalipsa 14:15, rămăşiţa a fost prima care a învăţat şi a cântat această
cântare nouă. Dar această cântare a devenit deja cunoscută sutelor de
mii de ascultători încântaţi, iar aceşti oameni cu bunăvoinţă se alătură în
cântare: „Iehova a devenit Rege.” (Ps. 96:10) Iehova domneşte chiar şi
peste pământul nostru, prin intermediul Regelui Său întronat şi
împuternicit, Isus Cristos. W 4/15 17-19a

8 mai
„Porţile tale vor rămâne tot timpul deschise, nu vor fi închise nici
ziua, nici noaptea.” - Isa. 60:11.
Trebuie să stăm treji şi să veghem la templul spiritual, întrucât
Eufratul simbolic trebuie să sece pentru a lăsa Babilonul simbolic
fără sprijin sau apărare; şuvoaiele de oameni care merg spre muntele
casei lui Iehova trebuie să continue să devină din ce în ce mai mari,
curgând tot anul. Prin urmare, porţile templului vor trebui ţinute
deschise tot timpul, pentru a primi în curţile lui mulţimea
închinătorilor dedicaţi. Va fi o nevoie din ce în ce mai mare de
slujitori în folosul tuturor închinătorilor adăugaţi. Orice necurat şi rău
intenţionat care încearcă să intre şi să pângărească templul sfânt va
trebui să fie cernut afară. Toţi închinătorii credincioşi se vor implica
în păstrarea acestuia curat şi sfânt, ca o casă de rugăciune pentru
toate popoarele. Nevoia de a sta treji şi veghetori împotriva oricărei
infiltrări a ceea ce este necurat şi periculos din punct de vedere
spiritual devine tot mai mare pe măsură ce se apropie timpul ca
domnitorii lumii sub Gog să dea atacul final asupra poporului lui
Dumnezeu. W 12/15 7, 8a
 9 mai
„Căci fiecare îşi va purta propria sarcină.” - Gal. 6:5

Deja cu peste şapte sute de mii de oameni, vorbind peste o sută de

limbi diferite, toţi adunaţi ca o societate a lumii noi în jurul lui Isus
Cristos ca Păstorul cel Bun, cel mai important este ca fiecare să îşi
recunoască locul potrivit în organizaţie, să recunoască dacă este din
rămăşiţa Israelului spiritual sau din mulţimea mare asociată cu
rămăşiţa. Profeţia lui Isaia arată că şi cei care alcătuiesc mulţimea
mare trebuie să poarte o sarcină grea, pentru că, după ce descrie
starea rămăşiţei restabilite, spune că cei din mulţimea mare vor fi ca
străini care pasc turmele şi servesc ca plugari şi viticultori. Deci, fie
că face parte din rămăşiţă, fie din mulţimea mare, fiecare dă
socoteală singurului Stăpân pentru a-şi lua locul în organizaţia fertilă
şi roditoare, iar apoi să îşi îndeplinească sarcinile atribuite. Nimeni
nu este scutit de serviciul Regelui, chiar aşa cum arată Pavel mai sus.
- Isa. 61:4, 5. W7/15 5

10 mai
„Adu-ţi aminte de mine, o, Dumnezeul meu, în privinţa aceasta şi nu
uita faptele mele de bunătate iubitoare pe care le-am făcut pentru
casa Dumnezeului meu şi pentru păzirea ei!” – Neem. 13:14.

Un mare miracol de eliberare va fi făcut în bătălia

Armaghedonului, când Iehova va distruge complet sistemul nelegiuit
şi în acelaşi timp îi va ţine în viaţă pe oamenii integri, de care El îşi
va aduce aminte datorită faptelor lor de bunătate iubitoare. Servii
integri ai lui Dumnezeu simt azi la fel ca Neemia, pentru că noi trăim
în timpul curăţirii poporului lui Dumnezeu. Toţi servii adevăraţi ai
lui Dumnezeu vor să continue în închinarea dreaptă, să îşi menţină
integritatea şi să fie răscumpăraţi sau eliberaţi prin bătălia
Armaghedonului. Noi vrem să vedem că soseşte timpul când nu vor
mai exista discordie, războaie, egoism sau corupţie şi când toţi Îl vor
lăuda şi binecuvânta pe Iehova. Aceasta se va vedea pe deplin după
bătălia Armaghedonului. Prin credinţă, privim după acea zi fericită şi
lucrăm pentru ea, dar începem să trăim de pe acum după standardele
acelei zile. W 1/1 24, 25
 11 mai
„Căci spiritul sfânt şi noi am considerat că este bine să nu vă adăugăm
nici o altă povară, decât următoarele lucruri necesare.” - Fap. 15:28.
Pavel şi Barnaba au fost aleşi de o conferinţă specială a corpului de
guvernare de la Ierusalim ca să citească o scrisoare specială de
instrucţiuni adunărilor din Antiohia, Siria şi Cilicia, pentru a le sfătui că
circumcizia nu făcea parte din creştinism. Ca nişte buni mesageri şi
supraveghetori generali, Pavel şi Barnaba citesc această scrisoare de
organizare adunărilor. Ei şi-au luat în serios însărcinarea de serviciu,
ştiind că nu erau numiţi doar de oamenii din corpul de guvernare creştin
de la Ierusalim, ci de spiritul sfânt. Trebuia ca ei să privească chestiunea
în acest mod deoarece, chiar şi în scrisoarea pe care au citit-o
adunărilor, corpul de guvernare alcătuit din oameni a pus spiritul sfânt
înaintea lor înşişi. Acest lucru se aplică şi la numirea lui Pavel şi
Barnaba. Efectul tuturor acestor lucruri a fost că adunările „se întăreau
în credinţă şi creşteau la număr zi de zi”. - Fap. 16:4, 5. W 1/15 14, 15

12 mai
„Omul trăieşte nu numai cu pâine, ci cu orice exprimare a gurii lui
Iehova.” - Deut. 8:3.
Când studiem, motivul nostru trebuie să fie clar şi mintea noastră
deschisă. Scopul nostru ar trebui să fie învăţarea unor lucruri pentru
folosire viitoare în servirea lui Dumnezeu, mai degrabă decât dorinţa de a
ne lăuda cu cunoştinţa personală prin faptul că putem răspunde unor
întrebări scripturale pentru fraţii noştri. Având atitudinea corespunzătoare
faţă de lumina acumulată, putem câştiga spiritul lui Dumnezeu, aceasta
fiind calea spre înţelegerea Cuvântului care a fost scris sub inspiraţia Lui.
Studiul personal este partea fundamentală a vieţii adevăratului slujitor al
lui Dumnezeu. Nu putem progresa fără acesta. Întocmai cum un bărbat
puternic din punct de vedere fizic îşi menţine puterea prin exerciţiu
regulat şi alimentaţie corespunzătoare, tot aşa şi omul spiritual trebuie să
îşi exerseze mintea, având hrană spirituală corespunzătoare în mod
regulat. Deşi suntem ocupaţi în slujirea altora, nu putem neglija studiul
nostru personal. Uneori s-ar putea să asimilăm în grabă hrana noastră
spirituală, în timp ce suntem pe fugă, dar mai târziu vom simţi o pierdere.
Pentru acest studiu personal trebuie rezervat timp, făcând pe cineva să
gândească, iar programul trebuie respectat cu grijă. W 5/15 17, 18
 13 mai
„Fiţi statornici, de neclintit, având întotdeauna multe de făcut în
lucrarea Domnului, ştiind că truda voastră în legătură cu Domnul
nu este zadarnică.” - 1 Cor. 15:58.

Aceasta necesită studiu continuu al Cuvântului lui Dumnezeu,

precum şi aplicarea principiilor lui. El acţionează ca bara de echilibrare
folosită de cel ce merge pe sârmă. Aşa cum bara îl ajută pe el să-şi
menţină echilibrul, tot aşa Biblia ne ajută pe noi să ne menţinem
echilibrul în timp ce mergem pe calea îngustă a integrităţii creştine.
Uneori forţele din această lume ne împing şi ne trag, făcând dificil să ne
menţinem echilibrul spiritual. Noi am putea fi traşi în mod periculos de
atracţiile materialiste ale lumii sau am putea fi împinşi în cealaltă parte
de persecuţiile lumeşti. În ambele cazuri, integritatea noastră faţă de
Dumnezeu este greu încercată. Abilitatea noastră de a rămâne pe calea
îngustă va depinde de cât de bine ne cultivăm simţul echilibrului
spiritual şi cu câtă îndemânare folosim Biblia ca bara noastră de
echilibru. Cu efort şi concentrare, putem să ne păstrăm picioarele
statornice şi neclintite, indiferent cât de mult încearcă lumea să ne
doboare. W 6/15 4, 5a
14 mai
„Tot aşa să strălucească şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei
să vadă faptele voastre bune şi să-L glorifice pe Tatăl vostru care
este în ceruri.” - Mat. 5:16.
Isus Și-a învăţat discipolii să caute mai întâi Împărăţia şi să îşi
întipărească în minte nevoia de iubire şi smerenie. El nu doar că le-a
spus să se roage lui Dumnezeu, ci le-a şi arătat cum să o facă. I-a învăţat
să se bazeze pe Dumnezeu, să accepte lucrurile care susţin viaţa ca
îngrijiri de la Dumnezeu. Le-a zidit credinţa în Scripturi ca fiind
Cuvântul lui Dumnezeu, citând din acestea şi explicându-le. Unei femei
samaritence i-a explicat că ar fi greşit să limiteze închinarea lui
Dumnezeu la un oraş sau la un munte, deoarece „Dumnezeu este Spirit
şi cei care I se închină trebuie să I se închine cu spirit şi cu adevăr”.
(Ioan 4:24) În vederea relaţiei omului cu Dumnezeu, El a subliniat că
este corect ca faptele omului să fie făcute nu pentru înălţarea de sine, ci
spre lauda lui Dumnezeu. Isus a venit să-L glorifice pe Tatăl Său şi să îi
ajute pe oamenii cu bunăvoinţă să vadă relaţia lor cu El. Astfel, s-a
asigurat că aceste chestiuni erau adânc întipărite în mintea şi în inima
discipolilor Săi. W 9/1 2, 5a
 15 mai
„Pe mine însumi jur, zice Iehova, că [...] prin sămânţa ta se vor
binecuvânta toate naţiunile pământului, pentru că ai ascultat de
glasul Meu.” - Gen. 22:15, 18.
Avraam a auzit că Dumnezeu a jurat pe Sine însuşi în legătură cu
acest legământ. Dintre toţi oamenii, azi noi ar trebui să apreciem
importanţa şi valoarea acestui legământ. Azi ar trebui să vedem că
este foarte necesar ca naţiunile să se binecuvânteze prin mijloace
date de Dumnezeu. În prezent, toate naţiunile lumeşti, inclusiv
Republica Israel, se blestemă singure prin materialism şi militarism.
Asta nu se întâmplă din cauză că sămânţa promisă nu este
disponibilă, pentru ca naţiunile să primească binecuvântarea promisă.
Nu, ci mai degrabă din cauză că naţiunile nu au credinţă în
legământul lui Dumnezeu încheiat cu Avraam şi ele ignoră cu
egoism şi aroganţă sămânţa Sa. Nebunia curată a naţiunilor în a face
asta este evidentă oricui. Prin urmare, întrebarea devine una de o
importanţă personală: Cine va primi binecuvântarea prin mijloacele
lui Dumnezeu? Participi la lucrarea de a face cunoscută această
întrebare, astfel încât iubitorii unei bune guvernări drepte să se poată
binecuvânta în sămânţa lui Avraam? W 12/1 4-6
16 mai
„Fericit este cel care rămâne treaz.” - Apoc. 16:15.

Preoţii şi leviţii care slujeau la templul lui Dumnezeu din

Ierusalim i-au preumbrit pe cei 144.000 de discipoli biruitori ai lui
Cristos. Azi, după 19 secole, a mai rămas doar o rămăşiţă a lor pe
pământ, iar numărul lor scade de la un an la altul. În special acestora
li se adresează încurajarea lui Isus menţionată mai sus. Cu toate
acestea, din anul 1931 o mulţime mare de închinători ai lui Iehova,
ieşită din toate naţiunile, s-au asociat cu rămăşiţa casei spirituale.
Apocalipsa 7:9-15 a prevăzut venirea acestei mari mulţimi de
închinători asemenea oilor ai lui Dumnezeu şi i-a ilustrat ca fiind
înaintea tronului lui Dumnezeu şi atribuind salvarea lor Lui şi
Mielului Său, cât şi făcând un serviciu sacru lui Dumnezeu la templu,
zi şi noapte. Datorită menţionării serviciului pe timp de noapte la
templu, şi ei pot da atenţie îndemnului de a rămâne treji, în legătură
cu rămăşiţa spirituală a preoţimii sfinte. Ei nu vor să fie ca aceia care
adorm şi îşi pierd veşmintele. W 12/15 12
 17 mai
„Bucuraţi-vă cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută.”
- Luca 15:6.
Lucrarea noastră de păstori credincioşi este de a asigura că vocea
Păstorului cel Bun este auzită. Pentru a face asta, trebuie să ducem
această voce în orice loc posibil. Oile sunt pierdute şi noi trebuie să
le căutăm şi să continuăm să le chemăm, pentru ca ele să ştie că
Păstorul cel Bun este aproape. Ele Îl doresc, dar s-au rătăcit. Dacă am
şti exact unde să le găsim, ar fi relativ uşor. Dar noi trebuie să le
căutăm din casă în casă, stradă după stradă şi oraş după oraş. Într-
adevăr, este o mare bucurie când sunt găsite, întocmai cum a
menţionat Isus în ilustraţia Sa despre păstorul cu o sută de oi, dintre
care una s-a pierdut. Deseori se cere energie, timp şi bani pentru a
continua căutarea oilor pierdute, dar câtă bucurie este când sunt
găsite! Deci, continuaţi să faceţi să se audă tare mesajul adevărului
lui Iehova. Voi aţi auzit glasul Său şi acum sunteţi fericiţi.
Continuaţi, deci, să căutaţi alte oi pierdute. Fii un păstor roditor şi
câştigă aprobarea Păstorului-Principal. W3/13 15, 16a
18 mai
„Meditează la aceste lucruri, lasă-te absorbit de ele, pentru ca
progresul tău să fie clar pentru toţi.” - 1 Tim. 4:15.
Un studiu al Turnului de veghere împreună cu familia va fi folositor,
şi asta mai ales unde sunt şi copii. Părinţii sunt responsabili de creşterea
spirituală a copiilor la fel ca de cea fizică. Dar, indiferent de metoda
folosită, este necesar să fixăm în mod special un timp pentru a studia
această revistă. Sunt atât de multe cereri în ce priveşte timpul nostru,
încât nu îndrăznim să concluzionăm că vom studia doar când timpul ne
permite. Timpul nu ne va permite niciodată. Va trebui rezervat timp şi
folosit pentru studiu. Când cineva înţelege faptul că a studia pentru a fi
un serv mai bun al lui Dumnezeu este un „trebuie”, o necesitate de bază
în viaţă, atunci îşi va rezerva suficient timp pentru această activitate.
Deci, să o includem în programul nostru. Pune-o în capul listei şi nu
regreta timpul petrecut astfel. Aminteşte-ţi că noi ne-am dedicat cu
totul, incluzând timpul nostru, serviciului lui Dumnezeu. Deci, să ne
păzim cu gelozie timpul şi să avem grijă să fie folosit într-un mod plăcut
Stăpânului acestuia. Printr-o astfel de luare în serios a studiului nostru,
vom progresa, ceea ce va fi clar tuturor celorlalţi. W 7/1 29
 19 mai
„Dumnezeu nu ne-a dat un spirit de laşitate, ci de putere, de iubire
şi de judecată sănătoasă.” - 2 Tim. 1:7.
Dedicarea aduce împreună cu ea o sarcină grea de responsabilitate,
iar loialitatea în purtarea acestei sarcini este obligatorie, nu
discreţionară. Aceasta înseamnă renunţarea voluntară la alegerea
personală a unui mod de viaţă, pentru a face voinţa lui Dumnezeu.
Indiferent de ceea ce poate fi adus asupra noastră, sub formă de greutăţi,
ocară, batjocură, persecuţie, tortură sau închisoare, din cauza alegerii
noastre de a-L urma pe Isus Cristos, în toate astfel de împrejurări trebuie
să continuăm să facem voinţa lui Dumnezeu, exact cum am fost de
acord să o facem. Prin urmare, trebuie să avem o atitudine pozitivă în
ceea ce priveşte responsabilitatea noastră, gata să mergem oriunde ne
trimite Iehova, întocmai ca Isaia. (Isa. 6:8) Pe măsură ce învăţăm
Cuvântul lui Dumnezeu şi ne recunoaştem responsabilitatea, nu simţim
că aceasta este prea grea şi nici nu ne simţim laşi în privinţa ei sau
temători că vom da greş. Din moment ce ne aşteptăm să trăim în veşnica
lume nouă a lui Dumnezeu, continuăm să ascultăm de Cuvântul Său.
Aşa că nu ne temem, recunoscând că cei care au un spirit de laşitate nu
vor avea loc în lumea nouă a lui Dumnezeu. W 8/1 11
20 mai
„Aruncă-ţi povara asupra lui Iehova şi El te va susţine. El nu va
îngădui niciodată să se clatine cel drept.” - Ps. 55:22.
Din cauza faptului că am fost concepuţi în păcat, trebuie să ne rugăm
continuu „iartă-ne păcatele noastre”, stăruind pe baza jertfei lui Cristos.
Deoarece Dumnezeu este fidel şi drept să ne ierte păcatele dacă ni le
mărturisim, cât de nesăbuit ar fi să purtăm povara vinovăţiei păcatului,
când putem fi eliberaţi de ea prin rugăciune, hotărând să facem mai bine în
viitor! De asemenea, este în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu să ne
rugăm „pentru oameni de orice fel, pentru regi și pentru toți cei care sunt în
poziții înalte, ca să putem duce în continuare o viață calmă și liniștită cu
deplină devoțiune sfântă și demnitate.” Nu că trebuie să ne rugăm ca
aceştia să fie convertiţi la închinarea curată a lui Iehova în ciuda
înclinaţiilor lor, ci doar ca ei să nu se opună lucrării noastre. De aceea,
astfel de rugăciuni nu sunt egoiste. Incluse vor fi şi cererile ca voinţa lui
Dumnezeu să fie făcută în cazuri juridice, în curs de judecare sau în
aşteptare. În ceea ce priveşte toate aceste chestiuni, noi am putea, da, şi
chiar ar trebui, să ne despovărăm de ele prin rugăciune lui Dumnezeu. W
8/15 13, 14a
 21 mai
„Cât despre cele care au căzut printre spini, aceştia sunt cei care au
auzit, dar, pentru că sunt prinşi de îngrijorările, bogăţiile şi
plăcerile vieţii acesteia, sunt complet înăbuşiţi şi nu duc nimic la
desăvârşire.” - Luca 8:14.
Observaţi aici că Isus arată faptul că aceştia au o apreciere greşită a
valorilor. Ei pun prea mult accent pe lucrurile materiale, până la
excluderea completă a celor spirituale, iar asta îi va costa viaţa. Când
un fermier observă că buruienile îi năpădesc culturile, el se luptă
pentru viaţa lor, folosind orice mijloc disponibil pentru a smulge
buruienile din rădăcină şi a le tăia, astfel încât culturile să poată creşte
şi produce roade. Pe lângă aceasta, dacă buruienile cresc prea mari, pot
acoperi culturile care sunt în creştere. Deci, dacă permitem
materialismului să se dezvolte alături de roadele Cuvântului lui
Dumnezeu în inimile noastre, atunci este uşor ca ele să fie acoperite de
materialism. La fel cum fermierul luptă pentru viaţa culturilor sale, aşa
trebuie şi noi, în calitate de creştini, să luptăm pentru roadele
serviciului Împărăţiei şi să nu permitem buruienilor materialismului să
le înăbuşească sau să le împiedice creşterea. W 10/1 7, 8

22 mai
„Continuaţi ... să străluciţi ca lumini în lume.” - Filip. 2:14, 15.
Aceasta este ziua de nelinişte pe care a prezis-o Isus. Confruntaţi cu
probleme în creştere, cu refuzul încăpăţânat al celor mai puternice dintre
naţiuni de a coopera şi cu pericolele războiului modern, conducătorii
lumii nu ştiu ce să facă. (Luca 21:25) În mijlocul neliniştii mondiale, ar
trebui să existe un mesaj al adevărului solid pentru a îndruma societatea
umană. Dintre toţi oamenii de pe faţa pământului, creştinii mărturisiţi ar
trebui să aibă mesajul care poate lumina toate popoarele în întunericul
dens care acoperă ca un giulgiu toate naţiunile, nefăcând excepţie nici
creştinătatea. „Eu sunt lumina lumii”, a spus Isus. Creştinilor care Îl
urmează credincioşi le-a spus: „Voi sunteţi lumina lumii” (Ioan 8:12;
Mat. 5:14) El a spus în mod hotărât că discipolii Săi adevăraţi vor avea
singura lumină, păstrând mesajul pentru această zi de nelinişte. Cu mult
timp în urmă, Iehova a promis să-i echipeze pe închinătorii Săi cu cel
mai important mesaj, pe care avem privilegiul de a-l răspândi în cele
patru colţuri ale pământului, ca luminători. W 11/1 20, 21
 23 mai
„Spun aceasta [...] să vă îndemn la ceea ce se cuvine şi la slujirea
continuă şi fără distragere a Domnului.” - 1Cor. 7:35
În mijlocul îngrijorărilor şi distragerilor vieţii de azi, alergătorul
creştin trebuie să aibă un singur scop şi trebuie să fie sigur că face
progrese spre ţinta sa. Pavel avea în vedere obiectivul său; niciodată
nu a existat vreo îndoială cu privire la el. Trebuie să alergăm cu o
astfel de hotărâre pentru a câştiga premiul, având acest unic scop.
Eliminând distragerile, ne facem timp să ne concentrăm asupra
alergării cursei şi câştigării premiului. Această chestiune de a păstra
la minimum distragerile are legătură cu multe aspecte ale vieţii unui
creştin. Pavel ştia că mariajul aduce multe distrageri, aşa că el a
recomandat celibatul ca fiind calea mai bună, deoarece permite
servirea statornică a Domnului fără distragere. Totuşi, pe de altă
parte, Pavel ştia că pasiunea era o distragere şi că putea fi una
periculoasă. De aceea, a scris: „Este mai bine să se căsătorească
decât să ardă de pasiune.” Străduinţa de a scăpa de distrageri este un
lucru de bază în viaţa unui creştin. W 9/15 18, 19
24 mai
„Iehova, Iehova, un Dumnezeu îndurător şi binevoitor, încet la
mânie şi bogat în bunătate iubitoare şi adevăr, care păstrează
bunătatea iubitoare pentru mii, care iartă nelegiuirea.” - Ex. 34:6,
7.
Salvarea lui Lot şi a fiicelor sale a fost o ilustraţie pentru zilele
noastre, pentru oamenii asemenea oilor care sunt adunaţi în favoarea
divină. Ei trebuie să depindă la fel de mult de aceeaşi bunătate
iubitoare, aceeaşi iubire loială a lui Iehova, pentru a-i păstra prin
distrugerea de foc a organizaţiei lumii care este numită, în sens
spiritual, Sodoma. Aceste „alte oi” ale Marelui Păstor nu trebuie să
aibă nici o teamă că bunătatea Sa iubitoare ar putea da greş. De nu
mai puţin de 26 de ori, Psalmul 136 repetă motivul pentru a-L lăuda
pe Iehova, spunând: „Căci bunătatea Sa iubitoare este veşnică.” Când
Și-a rostit numele înaintea profetului Moise pe muntele Sinai, la
scrierea celor Zece Porunci, El s-a descris aşa cum este arătat mai
sus. Acest Dumnezeu, care nu vrea să fie prezentat într-o lumină
falsă şi care cere devoţiune neîmpărţită, este corect în fiecare detaliu
descriindu-Se astfel. De aceea, ne putem baza în siguranţă pe
loialitatea Sa. W 12/1 13
 25 mai
„Apoi Dumnezeu l-a pus pe Avraam la încercare.” - Gen. 22:1.
Încercări ale integrităţii trebuie să vină. Priveşte cum a fost
încercat Avraam. Lui i-a fost spus să îl ofere pe unicul său fiu ca
jertfă. Deoarece Avraam a dat dovadă de integritate şi a ascultat,
Dumnezeu S-a îngrijit de un berbece în locul lui Isaac. Mai târziu,
Dumnezeu Şi-a încercat poporul, pe Israel, când i-a trecut prin pustie.
(Deut. 8:2, 16) Încercarea este necesară, dar integritatea şi
perseverenţa sunt recompense fericite. Câţi din poporul dedicat al lui
Dumnezeu de azi vor îndura aceste zile rele şi îşi vor menţine
integritatea până la sfârşit? Cei care rămân credincioşi şi îşi păstrează
integritatea vor fi salvaţi. Patruzeci de ani, ca şi în cazul lui Israel,
este o perioadă lungă pentru a fi dovedită iubirea cuiva pentru Iehova
mai mult decât pentru orice altceva. Am putea vreunul dintre noi să
rezistăm atât de mult unei încercări? Mulţi au rezistat, chiar în
această zi de judecată a lui Iehova. A face faţă încercării integrităţii
înseamnă viaţă. Ca urmare, Avraam şi-a păstrat fiul în viaţă. Israeliţii
au intrat în ţara unde curge lapte şi miere. Noi putem trăi în lumea
nouă a lui Dumnezeu. W 1/1 9
26 mai
„De aceea te-am lăsat în Creta, ca [...] să numeşti bătrâni [...] aşa
cum ţi-am poruncit.” - Tit 1:5.
Corpul de guvernare al clasei „servului credincios şi înţelept” este
luat dintre membrii aceleiaşi clase unse, umplute cu spirit. Acesta
funcţionează prin spiritul lui Dumnezeu. Deci, când este făcută
numirea supraveghetorilor de către acest corp de guvernare în
armonie cu cerinţele stabilite pentru supraveghetori, ei sunt numiţi în
realitate de spirit, cu toate că se face prin intermediari omeneşti.
Corpul de guvernare caută întotdeauna îndrumarea spiritului sfânt al
lui Dumnezeu în numirea unor oameni responsabili ca servi. Ei nu
acordă favoruri în mod abuziv şi nemeritat şi nu arată părtinire.
Lucrurile care fac pe cineva demn de a fi făcut supraveghetor sau
serv sunt stabilite în Cuvântul lui Dumnezeu, în special în capitolul 3
al primei scrisori a lui Pavel către Timotei şi în capitolul 1 al scrisorii
către Tit. Toate aceste cerinţe pentru supraveghetori şi servi au fost
scrise prin inspiraţia spiritului sfânt. W 1/15 20, 21
 27 mai
„Dar să ştii că în zilele din urmă vor fi timpuri critice, cărora cu greu li
se va face faţă. Căci oamenii vor fi [...] nerecunoscători.” - 1 Tim. 3:1, 2.
Prevăzând plaga mortală a nerecunoştinţei, care a lovit pământul în
aceste ultime zile înainte de Armaghedon, Dumnezeu l-a inspirat pe
Pavel să avertizeze despre aceasta în urmă cu 1.900 de ani, că oamenii
care apreciază ar putea supravieţui sfârşitului unei lumi lipsite de
recunoştinţă. Nerecunoştinţa este chiar contrarul aprecierii. Oamenii
sinceri trebuie acum să se îndepărteze de o lume nerecunoscătoare,
pentru a supravieţui sfârşitului care se apropie al acesteia. Pentru a ne
îndepărta de o lume de nerecunoscători, trebuie să cultivăm aprecierea
pentru tot ceea ce este bun, drept şi plăcut lui Dumnezeu. Adevărata
apreciere înseamnă mult mai mult decât simpla recunoştinţă. A aprecia
ceva înseamnă a-i preţui pe deplin valoarea, a simţi căldura satisfacţiei
şi aprobării faţă de aceasta. Dacă vrem să evităm plaga nerecunoştinţei,
trebuie să arătăm apreciere pentru lucrurile care Îl implică pe Dumnezeu
şi închinarea adevărată, devenind pricepuţi în stabilirea valorilor.
Trebuie să avem cunoştinţă, înţelegere şi, mai presus de toate,
îndrumarea practică a Bibliei cu privire la ceea ce este cu adevărat
folositor. W 2/15 1, 2
28 mai
„Vegheaţi deci cu atenţie cum umblaţi: nu ca nişte neînţelepţi, ci ca
nişte înţelepţi, răscumpărând orice moment prielnic, fiindcă zilele
sunt rele.” - Efes. 5:15, 16.
Iehova a întins o masă spirituală de mâncăruri grase pentru poporul
Său, spre a-i zidi şi a-i întări pentru încercările credinţei cu care se
confruntă acum şi care le stau înainte într-o măsură chiar mai mare,
deoarece Gog din Magog înaintează pentru atacul său într-un efort
disperat de a distruge societatea lumii noi, prosperă din punct de
vedere spiritual. Acum este timpul să răspundem invitaţiei de a ne
împărtăşi fără plată din aceste bunătăţi spirituale. Cei noi şi chiar şi
alţii pot vedea că alte interese - cum ar fi serviciul laic, musafirii sau
alte activităţi - tind să marginalizeze această asociere regulată a lumii
noi. Aşadar, trebuie să dăm atenţie sfatului de mai sus al lui Pavel. Da,
o să ne coste ceva. Dar dacă noi, în calitate de creştini, ne-am pus
inima în lumea nouă, oare nu este înţelept să păstrăm acest interes în
minte şi să ne îndrume viaţa în consecinţă? Într-adevăr, este! W 5/1 4a
 29 mai
„Nici să nu murmurăm, cum au murmurat unii dintre ei, şi au pierit
prin nimicitorul.” - 1 Cor. 10:10.
Israeliţii au avut parte de multe binecuvântări în timpul călătoriei
din Egipt spre Ţara Promisă. Au fost făcute multe miracole spre
folosul lor, şi totuşi ei au murmurat împotriva lui Iehova. Ca rezultat,
şi-au pierdut credinţa în Iehova şi au început să se bazeze pe propria
înţelegere. În cârtirea lor, au spus chiar şi că ar fi fost mai bine să
rămână în robie în Egipt. Atitudinea lor rebelă ar trebui să fie un
avertisment pentru noi azi, ca să nu cădem în categoria rebelilor
murmurând împotriva lui Iehova sau împotriva organizaţiei Sale în
acest timp. În cuvintele de mai sus, Pavel ne pune în gardă cu privire
la ce li se va întâmpla murmurătorilor şi ne îndeamnă categoric să
evităm murmurarea. Acestea au fost înregistrate pentru ca noi, azi, să
putem evita o astfel de cale tragică. Dacă cineva nu este conştient şi
în gardă împotriva acestei stări mentale, în curând se va găsi
nemulţumit de modul în care îşi conduce Iehova organizaţia, de cum
îi numeşte pe servi în poziţii de responsabilitate şi unde vrea El ca să
servească. W 4/1 25

30 mai
„Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se renege pe sine, să-şi ia
stâlpul de tortură şi să Mă urmeze neîncetat. Fiindcă cine vrea să-şi
salveze sufletul îl va pierde, dar cine îşi pierde sufletul pentru Mine
şi pentru vestea bună îl va salva.” - Marcu 8:34, 35.
Un mare rău al materialismului este că victimele lui nu se reneagă
pe ele înseşi. Nevăzut, ca termitele în lemn, consumă seva şi puterea
voinţei. Servind cărnii, roade moralitatea şi ne jefuieşte de rodul
spiritului numit stăpânire de sine. Ar trebui să exersăm zilnic
abilitatea de a ne spune „nu” în lucruri mici, pentru că fără exersarea
zilnică a abilităţii efortului, o vom pierde. Refuzându-ne lucruri mici,
dezvoltăm puterea de a ne spune „nu” când apar probleme mari.
Fiind credincioşi în puţin, vom fi credincioşi şi în mult. Eşecul nostru
în lucruri mici stabileşte modelul pentru eşec în lucruri mari.
Neputinţa de a ne renega ne poate costa viaţa. Da, aşa cum Isus a
spus în continuare: „Într-adevăr, la ce îi foloseşte unui om să câştige
întreaga lume şi să-şi piardă sufletul?” W 6/1 22
 31 mai
„Continuaţi să căutaţi mai întâi împărăţia şi dreptatea Sa.” - Mat. 6:33.
Un simptom principal al lipsei de echilibru este punerea
intereselor sociale înaintea intereselor teocratice. Desigur, cel care
crede că activităţile sale sociale trebuie să fie înaintea îndatoririlor în
lucrare, are un mod de gândire nepotrivit faţă de responsabilităţile şi
obligaţiile sale creştine. Evaluarea sa a ceea ce este important este
deformată. El ignoră promisiunea pe care a făcut-o de a pune voinţa
lui Dumnezeu pe primul loc în viaţa sa. În mod nebunesc, pune
divertismentul personal înaintea serviciului pentru Dumnezeu.
Activităţile sociale îşi au timpul şi locul lor, dar nu ar trebui să li se
permită să ia locul activităţilor teocratice. Creştinul echilibrat va
aloca o măsură rezonabilă de timp şi atenţie, dar nu mai mult. El va
face la fel cu orice hobby-uri pe care le-ar putea avea. Va pune
întotdeauna activitatea sa creştină pe primul loc. Toţi din societatea
lumii noi ar trebui să se analizeze pentru a vedea dacă au acest
simptom de dezechilibru sau oricare altul. Dacă găseşti o slăbiciune,
lucrează la ea! W 6/15 28-30
Să avertizăm despre lucrarea neobişnuită a lui Dumnezeu. - Isa. 28:21, 22.
1 iunie
„Eu sunt Păstorul cel Bun. Păstorul cel bun îşi dă sufletul în folosul
oilor.” - Ioan 10:11.
Vrei să fii un păstor adevărat şi credincios, cât şi o oaie
ascultătoare? Dacă da, atunci trebuie să urmezi Conducătorul, pe Isus
Cristos. Analizează modul Său de purtare, astfel încât statornicia,
umilinţa şi curajul Său să-ţi poată deveni exemplu. În vechime, de
preferinţă oile erau încredinţate pentru îngrijire fiilor sau fiicelor, şi
nu angajaţilor. De exemplu, David s-a îngrijit de oile tatălui său şi cu
o ocazie le-a salvat pe cele încredinţate lui pentru îngrijire de un leu
şi de un urs. (1 Sam. 17:34, 35) David a fost un păstor adevărat.
Principala sa grijă era să protejeze oile. Domnul Isus Cristos a făcut
la fel pentru turma Tatălui Său ceresc, punându-Și în pericol şi în
final dându-Și viaţa pentru ele. Ce păstor! El este Cel la care privim
şi pe care Îl urmăm cu bucurie. Păstorul, care este şi Mielul, este
adorat de toţi cei care sunt oile lui Dumnezeu. Cât de binecuvântaţi
suntem să ştim aceste lucruri minunate! W 3/15 11, 9
 2 iunie
„Să vă umpleţi de cunoştinţa exactă a voinţei Sale în toată
înţelepciunea şi înţelegerea spirituală, ca să umblaţi într-un mod
demn de Iehova pentru a-I plăcea pe deplin.” - Col. 1:9, 10.

O minunată îngrijire a lui Iehova sunt întrunirile regulate, unde

putem discuta lucruri spirituale pe care deja le-am studiat şi putem
primi răspunsuri la întrebările sau punctele care ne frământă. Pentru
binele nostru, trebuie să luăm parte activă prin răspunsurile noastre.
Ţinând astfel strâns de organizaţie şi ajutându-i pe alţii în studiul lor
biblic, noi înşine ne putem umple de cunoştinţa exactă. Cu cât ne
folosim cunoştinţa adevărului, cu atât mai mult înţelegem şi avem
înţelegere spirituală, căci prin folosire ne „exersăm capacitatea de
înţelegere ca să deosebim binele şi răul”. (Evr. 5:14) Cunoştinţa
spirituală ne-a fost furnizată din abundenţă. Dacă ne umplem mintea
de cunoştinţă exactă, ştim cum să umblăm înaintea lui Iehova şi cum
să-I plăcem. W 5/15 22, 23

3 iunie
„Un om a dat o cină mare şi i-a invitat pe mulţi. Însă toţi,
deopotrivă, au început să se scuze.” - Luca 14:16, 18.

Există un mare număr dintre cei asociaţi cu noi care mărturisesc a

fi dedicaţi pe deplin serviciului lui Dumnezeu şi care sunt liberi de
legăturile obligaţiilor Scripturale, şi totuşi, cu un pretext sau altul,
încearcă să se scuze de la asumarea responsabilităţilor care vin odată
cu serviciul de pionierat. Oare nu se poate spune că aceştia nu sunt la
locul lor potrivit în societatea lumii noi? Nu sunt ieşiţi de pe orbită,
rătăcind nepăsători de la cale, încercând să rămână liberi de
restricţiile şi rutina serviciului de pionier? Cu siguranţă aceasta este o
cale iraţională şi periculoasă de urmat; căci ea este vecină cu
atitudinea pe care au avut-o cei din ilustraţia lui Isus, care s-au scuzat
că nu pot să participe la ospăţul special. Ei erau atât de preocupaţi cu
interese egoiste, încât au pierdut o oportunitate pe viaţă! Într-adevăr,
aceasta i-ar fi incomodat într-o oarecare măsură, însă ce bucurii şi
binecuvântări incomparabile ar fi avut dacă ar fi făcut loc în viaţa lor
privilegiului extraordinar care le-a fost oferit! W 7/15 16
 4 iunie
„Eu urăsc aroganţa şi mândria, calea rea şi gura înşelătoare.”
- Prov. 8:13.
Cei mândri în inima lor sunt detestabili în faţa lui Iehova, pentru
că nu Îl caută nici pe El, nici adevărul care vine de la El. Se gândesc
numai cum să se înalţe pe ei înşişi şi refuză să dea laudă lui Iehova.
Mândria, aroganţa, trufia - toate acestea sunt caracteristicile celor
nelegiuiţi. Cei mândri în inima lor nu numai că nu-L caută pe
Dumnezeu, ci I se opun şi îi persecută pe servii Săi. Astfel, mândrul
Faraon i-a urmărit cu înverşunare pe israeliţi, şi asta spre propria lui
nimicire. De fapt, mândria pune o temelie pentru toate felurile de
nelegiuire, da, pentru nelegiuirea condamnabilă a predării religiei,
după cum arată Pavel la 1 Timotei 6:3-5. Nu este de mirare faptul că
cei aroganţi, cei plini de mândrie, sunt atât de neplăcuţi lui
Dumnezeu! Dar de ce sunt date atâtea avertismente despre mândrie,
dacă este caracteristică celor nelegiuiţi? Deoarece aceasta poate
apărea în viaţa unui creştin şi se poate dovedi dezastruoasă, fiindcă
mândria este o parte a personalităţii vechi care trebuie înlăturată,
dacă vrem să alergăm conform regulilor. W 9/15 5-7a

5 iunie
„Fericit este cel care [...] îşi păzeşte veşmintele.” - Apoc. 16:15.
În templul lui Iehova din Ierusalim din vechime, preoţii trebuiau
să poarte pantaloni din pânză de in, astfel încât părţile lor intime să
nu fie văzute niciodată, din nici o poziţie, în timpul serviciului lor la
templu. Care deci sunt veşmintele pe care rămăşiţa preoţiei sfinte de
la templul spiritual trebuie să le poarte şi să le păzească? Deoarece
eşecul cuiva de a rămâne treaz în post pe timpul nopţii era pedepsit
cu pierderea postului de serviciu la templu şi rezulta în dizgraţia
goliciunii, veşmintele ilustrează insigna, semnele distinctive sau
dovada că cineva deţine poziţia onorabilă de a fi un serv al lui
Dumnezeu şi un co-slujitor împreună cu Marele Preot la templul Său.
Veşmintele denotă serviciul onorabil de a fi un martor al lui Iehova,
făcându-I un serviciu public la templul Său. Astfel de veşminte sunt
un dar de la Dumnezeu şi de aceea pot fi luate de El dacă cel care le
poartă nu trăieşte la înălţimea responsabilităţilor poziţiei sale sacre.
W 12/15 13
 6 iunie
„Fraţilor, luaţi-i ca exemplu de suferire a răului şi de răbdare pe
profeţii care au vorbit în numele lui Iehova. Iată că noi îi numim
fericiţi pe cei care au perseverat.” – Iac. 5:10, 11.
Nu pe cei care au eşuat îi analizăm noi pentru a prinde însemnătatea
dedicării, ci lungul şir de biruitori puternici, credincioşi şi curajoşi pe
care îi menţionează Biblia. Noi vedem modele demne de urmat în
viaţa lor. Putem să fim la fel de hotărâţi cum au fost ei. Putem fi servii
ascultători ai lui Dumnezeu aşa cum au fost ei. Creştinii din primul
secol, inclusiv discipolii credincioşi ai lui Cristos, numai fricoşi nu au
fost. Apoi au mai fost bărbaţi ca Avraam, Isaac, Iacov şi David, şi
femei ca Sara, Rahav, Debora şi Iael, precum şi mulţi alţii în acest
lung şir de martori curajoşi ai lui Iehova care au respectat legământul,
şir care merge înapoi până în vremea credinciosului Abel. Ei au avut o
puternică ancoră a speranţei în puterea supremă a lui Iehova, chiar de
a-i învia pe cei morţi, după cum arată Pavel la Evrei, capitolul 11.
Astfel, noi ne declarăm fericiţi şi, având o credinţă tare ca a lor,
aceasta ne va face să nu ne temem de duşman, chiar dacă ar putea să
ne coste viaţa în acest timp. W 8/1 11
7 iunie
„Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor,
botezându-i [...] şi învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit. Și
iată că Eu sunt cu voi în toate zilele.” - Mat. 28:19, 20.
Cu siguranţă, Isus Cristos este acum cu poporul Său, urmărind ca
această veste bună despre Împărăţie să fie predicată şi ca lucrarea de
a face discipoli să se desfăşoare într-o manieră de predare în toate
părţile pământului. Oamenilor nu numai că le este predicat, ci ei sunt
şi învăţaţi despre Împărăţie. În casele lor sunt organizate studii şi ei
sunt învăţaţi Cuvântul lui Dumnezeu. Pavel l-a informat pe Timotei:
„Trebuie să fii calificat să predai.” La fel trebuie să ne echipăm şi noi
pentru a face la fel. Fiecare creştin în parte trebuie să fie un învăţător
de îndată ce poate şi, prin urmare, trebuie să fie priceput în Scripturi.
Integritatea sa trebuie să fie stabilită prin fapte bune, studiu şi
serviciu. Din timp în timp, el trebuie să poată spune ca David:
„Judecă-mă, o, Iehova, căci am umblat în integritatea mea.” - Ps.
26:1. W 1/1 5a
 8 iunie
„Îngerului adunării din Efes scrie-i: «Cunosc faptele tale, truda ta şi
perseverenţa ta [...] Totuşi, iată ce am împotriva ta: că ai părăsit
iubirea pe care o aveai la început.” - Apoc. 2:1, 2, 4.
La fel ca adunarea din Efesul din vechime, cele de azi pot avea
fapte, trudă şi o înregistrare despre perseverenţă, spre cinstea lor.
Poate că ele nu au tolerat oamenii răi, dar au regresat faţă de
învăţăturile şi felul apostolic de a face lucrurile ducând o luptă grea
pentru credinţă. Timp de mulţi ani poate că au stat cu fruntea sus
pentru numele lui Cristos şi nu au obosit. Dar întrebarea este: Şi-au
părăsit ei iubirea pe care au avut-o la început? S-a răcit iubirea lor
datorită înmulţirii fărădelegii? A fost ea înstrăinată de către această
lume veche materialistă? Au obosit ei să arate iubire pentru Cristos,
care cere hrănirea oilor Sale, şi să aibă modul de gândire pe care l-a
avut El? Cristos are ceva împotriva lor dacă şi-au părăsit acea
înflăcărare, acel zel şi iubire pe care le-au avut la început. Dacă au
făcut-o, au nevoie de ajutor să se întoarcă unde au fost şi să
recupereze ce au pierdut. W 1/15 4a
9 iunie
„Strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini
sunt cei ce o găsesc.” - Mat. 7:14.
Cel care merge pe sârmă se concentrează să-şi păstreze echilibrul. El
îl ilustrează bine pe creştinul care umblă pe calea îngustă a integrităţii
creştine. Pentru a rămâne pe ea, trebuie să dezvolte un bun echilibru
spiritual, întocmai cum cel care merge pe sârmă trebuie să dezvolte un
bun echilibru fizic pentru a sta pe firul său. Aşa cum o singură alunecare
poate fi dezastruoasă pentru el, tot aşa poate fi şi pentru creştin. O plasă
de siguranţă întinsă dedesubt îi poate salva viaţa, dar el are un drum
lung de urcat pentru a se întoarce pe sârma sa. Când ajunge acolo ar
putea fi atât de afectat, încât are dificultăţi în recâştigarea încrederii şi a
stabilităţii. Cine îşi pierde echilibrul şi cade de pe calea integrităţii
creştine, care este cu mult deasupra mlaştinii lumii a purtării nepotrivite,
îşi poate salva viaţa prin căinţă sinceră. Dar urcuşul înapoi este unul
lung şi foarte dificil. Unii care au căzut nu au putut să o facă. O purtare
înţeleaptă este, în primul rând, de a evita căderea. Dar aceasta cere un
bun echilibru spiritual din partea creştinului şi atenţie continuă la cum
umblă. W 6/15 1-3
 10 iunie
„Sau îşi va găsi el desfătarea în Cel Atotputernic? Îl va chema el pe
Dumnezeu tot timpul?” - Iov 27:10.
Nu ar trebui să trecem cu vederea legătura strânsă dintre
rugăciune şi iubire. Oare nu ne dezvăluie preţioasa îngrijire pentru
rugăciune iubirea lui Dumnezeu faţă de noi? Pe de altă parte, iubirea
din partea noastră ne face să apreciem ceea ce Dumnezeu face pentru
noi în continuu şi ne va face să vrem să ne adresăm Lui frecvent în
spiritul rugăciunii şi al recunoştinţei şi să stăruim în prezenţa Sa. Aşa
cum mintea celor ce iubesc revine continuu la subiectul iubirii lor, tot
aşa şi în cazul nostru, ca unii care-L iubim pe Iehova, mintea noastră
ar trebui să se întoarcă permanent la El şi la bunătatea Sa, ori de câte
ori nu este ocupată cu lucruri care necesită atenţie şi practică. Şi mai
ales când suntem adânc mişcaţi din pricina unei binecuvântări
primite, iubirea va face ca inima noastră să se reverse în exprimări
spontane de laudă. Deci, „să dăm mulţumiri pentru toate lucrurile”.
Dacă ne găsim desfătarea în Iehova, Îl vom lăuda în continuare, da,
„de şapte ori pe zi”. W 8/15 20, 22a

11 iunie
„Le voi aduce înapoi la păşunea lor, vor naşte şi se vor înmulţi. Voi
ridica peste ele păstori care le vor păstori.” - Ier. 23:3, 4.
Când privim la organizaţia peste care este chemat numele sfânt al
lui Dumnezeu şi care trudeşte pentru a-i face pe oameni să-şi
amintească numele Său, putem înţelege că Iehova a ridicat păstorii
credincioşi pe care i-a promis. El a ridicat supraveghetori credincioşi
şi conştiincioşi, alături de ajutoarele lor. Prin intermediul lor, El Şi-a
hrănit oile cu hrană spirituală şi le-a condus paşii pe cărările
serviciului creştin corect şi închinării corecte la Dumnezeul cel
adevărat. Aceştia i-au condus pe membrii adunărilor pe teren pentru
a găsi şi a strânge toate oile pe care conducătorii religioşi ai
creştinătăţii le-au lăsat să pribegească şi să rătăcească. Astfel, ei au
condus toată turma martorilor lui Iehova pe tot pământul locuit
pentru a depune mărturie despre cel mai mare eveniment din toate
timpurile: stabilirea împărăţiei lui Dumnezeu ca organizaţie capitală
a universului, spre justificarea lui Dumnezeu şi pentru
binecuvântarea omenirii. W 11/1 37
 12 iunie
„Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi calea poporului! Înălţaţi,
înălţaţi drumul cel mare! Curăţaţi-l de pietre! Înălţaţi un stindard
pentru popoare!” - Isa. 62:10.
În armonie cu funcţiile lor de semne şi minuni, Iehova a poruncit
astfel rămăşiţei Sale. Stindardul, pe care ei îl ridică, este mesajul
despre împărăţia lui Dumnezeu. Acest mesaj despre împărăţie a fost
deja ridicat în o sută şaptezeci de naţiuni. Sute de mii de persoane
asemenea oilor, „alte oi”, au văzut acest „stindard” ridicat. Ei l-au
salutat cu bucurie. S-au adunat sub el, dând sprijin neîmpărţit
împărăţiei lui Dumnezeu şi punându-se sub protecţia şi sub poruncile
Sale. Ei au preluat singura închinare pe care această împărăţie o
autorizează şi o permite, închinarea măreaţă lui Iehova Dumnezeu la
templul Său spiritual. Strângerea lor este un semn în toată lumea
despre zilele din urmă ale acestei lumi, căci Isaia a prezis că în
timpul sfârşitului ei va avea loc acest lucru. (Isa. 2:2-5) Deci, aceste
„multe popoare” se asociază cu semnele şi minunile lui Iehova. W
11/15 25, 27

13 iunie
„Datorită faptelor de bunătate iubitoare ale lui Iehova n-am pierit,
fiindcă îndurările Sale nu se vor sfârşi.” – Plâng. 3:22.
Azi a rămas pe pământ numai o rămăşiţă a oamenilor spirituali ai
bunătăţii iubitoare, sau oameni ai iubirii loiale, adică oameni care
sunt evlavioşi sau supuşi în îndeplinirea obligaţiilor lor faţă de
Iehova. În timpul Primului Război Mondial, ei nu şi-au îndeplinit
scopul şi ca urmare Dumnezeu S-a mâniat şi a permis să fie duşi în
captivitate. De ce nu a lepădat El această rămăşiţă în timpul Primului
Război Mondial din cauza greşelilor sub încercările şi persecuţiile
din acel timp? Din cauza loialităţii Sale faţă de legământul Său. Prin
Isus Cristos, El i-a luat pe membrii acestei rămăşiţe în legământul
Împărăţiei. Prin urmare, El S-a obligat să-şi exprime bunătatea
iubitoare faţă de David, care era promisă în legământ. (2 Sam 7:14-
16) Deşi i-a lăsat să sufere necazurile fiilor lui Adam, în anul 1919
Iehova a izbăvit membrii rămăşiţei, care îşi doreau din inimă să-I fie
loiali. Apoi i-a trimis să lucreze ca martori ai Săi într-o măsură
nemaicunoscută înainte. W 12/1 12-14a
 14 iunie
„Dacă străjerul vede sabia venind şi nu sună din trâmbiţă [...] şi
sabia vine şi îl ia pe careva dintre ei, acela este înlăturat în
nelegiuirea lui, dar sângele său îl voi cere din mâna străjerului.” -
Ezec. 33:6.
Un străjer care adoarme nu poate vedea sau observa apropierea
pericolului de cetate şi astfel nu poate suna alarma pentru a-i trezi pe
ceilalţi în faţa primejdiei care se apropie. Când Ierusalimul era pe
cale să fie distrus de armatele cuceritoare ale Babilonului, Dumnezeu
l-a avertizat pe Ezechiel, pe care l-a făcut străjer pentru israeliţii
aflaţi în pericol. Lui Ezechiel i s-a spus să rămână treaz, să vegheze
şi să îi avertizeze pe nelegiuiţii care erau ameninţaţi de sabia
nimicirii. El a făcut aşa. Ierusalimul necredincios a căzut, cei
nelegiuiţi au murit în distrugerea acestuia, dar Ezechiel şi-a păzit
„veşmintele” de profet şi serv. Servii lui Dumnezeu veghează peste
vieţi sau suflete preţioase, după cum este accentuat în instrucţiunea
dată creştinilor: „Ascultaţi de cei care sunt în fruntea voastră [...] căci
ei veghează neîncetat asupra sufletelor voastre ca unii care vor da
socoteală.” - Evrei 13:17. W 12/15 27a

15 iunie
„L-au ales pe Ștefan, un bărbat plin de credinţă şi de spirit sfânt.”
– Fap. 6:5.
Acum, când corpul de guvernare desemnează supraveghetori care
îndeplinesc cerinţele Bibliei clar stabilite, în realitate spiritul sfânt
este cel care conduce la numirea unor astfel de supraveghetori. Acest
fapt devine mai evident când observăm că şi plinătatea spiritului
sfânt care locuieşte în candidatul la poziţia de supraveghetor
influenţează numirea lui. Candidatul trebuie să dovedească faptul că
este umplut cu spiritul prin care se conduce pe sine însuşi şi pe
familia sa (dacă are una). El trebuie să demonstreze că are spiritul
sfânt prin aducerea rodului acestuia, care este „iubirea, bucuria,
pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea,
stăpânirea de sine” şi prin răstignirea cărnii împreună cu pasiunile şi
dorinţele ei. (Gal. 5:22-24) El trebuie să arate că este mişcat,
îndemnat de spiritul lui Dumnezeu să preia supravegherea peste
turma oilor Sale. În ilustrarea acestui fapt, observaţi motivele date
mai sus pentru alegerea lui Ştefan pentru serviciu. W 1/15 22
 16 iunie
„Dar Dumnezeul nostru este în ceruri. El a făcut toate lucrurile în
care Și-a găsit plăcerea.” - Ps. 115:3.
Iehova a adus minunata Sa creştere, şi totuşi în legătură cu această
prosperitate spirituală vine avertismentul. Trebuie să vedem că, prin
bunătatea nemeritată a lui Iehova, creşterea rezultă numai în bine: în
bine pentru societatea lumii noi ca întreg şi în bine pentru fiecare
dintre noi. Creşterea nu trebuie să aibă ca rezultat conformarea
noastră acestei lumi vechi. Mărimea nu trebuie să rezulte în faptul că
noi devenim doar „unii care merg la biserică” în mod formal.
Creşterea în număr nu trebuie să rezulte în mulţumire de sine, pentru
că noi nu suntem nici asemenea idolilor, nici ca închinătorii la idoli.
(Ps 115:4-9) Noi avem gură, ochi, urechi, nas, mâini, picioare, gât şi,
ca servi ai lui Iehova, trebuie să fim vii, folosindu-ne aptitudinile şi
resursele spre progresul continuu al creştinismului adevărat,
continuând să rămânem separaţi de lumea veche, depunând mărturie
fidelă pentru numele lui Dumnezeu şi pentru Împărăţia Sa, spre
binecuvântarea tovarăşilor noştri şi spre lauda Dumnezeului nostru,
care „este în ceruri.” W 2/1 8

17 iunie
„Aceştia sunt oameni care murmură, care se plâng de soarta lor,
care umblă după dorinţele lor. Gura lor rosteşte cuvinte pompoase
şi ei admiră persoane pentru câştig.” - Iuda 16.
Murmurarea din partea cuiva care pretinde a fi un serv credincios şi
dedicat ar putea însemna începutul unei atitudini rebele şi l-ar face pe
cel care permite această formă de rebeliune să suporte disciplinarea în
cele din urmă, dacă continuă pe această cale. Iehova a fost dezgustat de
spiritul rebel manifestat de poporul Său în trecut şi El şi-a făcut de
cunoscut sentimentele în această chestiune, astfel încât cei care azi ar
persista într-o astfel de purtare să poată şti că vor ajunge sub
dezaprobarea Sa. „Nici să nu murmurăm, cum au murmurat unii dintre
ei, şi au pierit prin nimicitorul.” (1 Cor. 10:10) O campanie de
murmurare împotriva lui Iehova sau împotriva oricărei părţi a
organizaţiei Sale nu va fi tolerată. Cei care au supravegherea în adunări
sunt obligaţi să acţioneze împotriva celor care seamănă discordie prin
murmurarea şi prin purtarea lor rebelă. W 4/1 26
 18 iunie
„Să ne interesăm unii de alţii ca să ne îndemnăm la iubire şi la fapte
bune.” - Evr. 10:24.
Nouă ni s-a încredinţat responsabilitatea de a vorbi „declaraţiile
sfinte ale lui Dumnezeu”. Este o responsabilitate de la care nu ne
putem eschiva. Pentru a ne descărca de ea, trebuie să excelăm în
învăţare, făcând aceasta cu tot sufletul ca pentru Iehova, nu ca pentru
oameni. Pentru a aduce la maturitate spirituală multele persoane cu
bunăvoinţă care se asociază zilnic cu societatea lumii noi, trebuie să
facem tot posibilul pentru a ne califica drept lucrători care „n-au de
ce să le fie ruşine, care mânuiesc corect cuvântul adevărului”.
Participarea regulată la întrunirile adunării pentru a asculta şi pentru
a învăţa adevărurile Bibliei, cât şi a suporta regulat o parte a costului
întreţinerii locului de întrunire - acestea sunt fapte bune de credinţă.
Dar, pentru a câştiga aprobarea lui Dumnezeu se cere mai mult. Oare
putem fi satisfăcuţi cu participarea la întruniri şi acolo doar să
ascultăm, lăsându-i pe alţii să facă toată munca de comunicare şi de
explicare a lucrurilor bune auzite şi învăţate? Nu, noi trebuie să
facem o declaraţie publică a speranţei noastre la întruniri,
îndemnându-ne fraţii la iubire şi la fapte bune. W 7/1 20, 21

19 iunie
„Isus a răspuns: ... A doua este aceasta: Să-l iubeşti pe aproapele
tău ca pe tine însuţi.” - Marcu 12:29, 31.
Isus nu doar că a arătat această poruncă, ci a şi demonstrat-o. El a
simţit compasiune pentru mulţimile cărora le-a predicat, deoarece erau
jupuite şi bătute ca oile fără păstor. Inima Sa a bătut pentru ei şi acea
iubire i-a atras pe cei care erau înclinaţi spre dreptate. Aşa vom fi
recunoscuţi ca discipoli ai lui Isus, dacă manifestăm calitatea
perseverentă a iubirii. Cu o preocupare evlavioasă pentru oi, să ne
întoarcem la casele lor periodic, îndemnându-i pe locatari să se împace
cu Dumnezeu. Într-adevăr, am putea fi refuzaţi cu răceală sau s-ar putea
ca uşa să ne fie trântită în nas când mergem la o casă, dar iubirea este
îndelung răbdătoare. Nu urmăreşte interesele proprii, nu se lasă
provocată. Nu ţine cont de jigniri. Deoarece iubirea ne mişcă să-i
căutăm, când mai facem vizite trebuie să fim la fel de dornici să-i
ajutăm să câştige viaţă în lumea nouă ca prima oară. W 5/1 12a
 20 iunie
„Deschideţi ochii şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie, căci, chiar
dacă cineva are din belşug, viaţa lui nu depinde de lucrurile pe care
le are.” - Luca 12:15.
Dezrădăcinaţi materialismul, expunându-l în lumina dogoritoare a
Cuvântului lui Dumnezeu, făcându-l astfel să se veştejească şi să moară.
Luptaţi cu el ca nu cumva să progreseze. Fiindcă este atât de subtil, poate
cu uşurinţă să progreseze şi deseori trece neobservat până când ne prinde
cu putere. De aici, valoarea recunoaşterii simptomelor acestuia pentru a
putea preveni apariţia lui. Dumnezeu se aşteaptă ca să ne îngrijim de
lucrurile materiale necesare, dar nu ar trebui să confundăm asta cu
materialismul. După cum arată Pavel la 1 Timotei 5:8, trebuie să ne
îndeplinim obligaţiile potrivite şi scripturale pe care le avem şi să ne
descărcăm de ele. Orice altă cale ar fi neplăcută lui Iehova şi ar însemna o
încălcare a Cuvântului Său. Punctul pe care vrem să-l ţinem minte, totuşi,
este cel arătat de Isus în cuvintele citate mai sus. Deci, noi trebuie în mod
sincer să facem deosebire între îngrijirea de lucrurile materiale necesare şi
depăşirea acestei limite prin înclinaţia spre materialism. W 10/1 8, 9
21 iunie
„Piciorul meu va sta pe un loc neted; printre mulţimile adunate Îl
voi binecuvânta pe Iehova.” - Ps. 26:12.
Acum este timpul când cei care-şi păzesc integritatea stau pe un loc
neted, unde nu mai există frică de poticnire şi unde închinarea adevărată
poate fi continuată. Astfel, în fericire adevărată împreună cu tot poporul
lui Dumnezeu, putem rosti cuvintele citate mai sus, aşa cum a făcut
David! În această dispoziţie sufletească, privim spre Armaghedon şi
spre stabilirea completă a lumii noi a dreptăţii lui Dumnezeu. Până la
sosirea acelei zile, vom sta pe un loc neted printre mulţimile adunate şi
Îl vom binecuvânta pe Iehova. Indiferent de necazurile şi persecuţiile
care vor veni din partea răufăcătorilor, noi vom continua să spunem:
„Cât despre mine, voi umbla în integritatea mea.” (Ps. 26:11) Nu doar
vom merge din casă în casă predicând, ci, când vom fi invitaţi în casele
oamenilor, acolo îi vom învăţa adevărul, căci dorinţa noastră este de a
strânge din toate naţiunile oile care iubesc dreptatea, astfel încât şi ei să
se alăture în lauda lui Iehova împreună cu mulţimile adunate. Şi aceştia
trebuie să câştige încredere în integritatea lor. Vei fi tu unul din aceşti
lăudători ai lui Iehova, umblând în integritatea ta? W 1/1 27, 28
 22 iunie
„Bucurându-se că fuseseră socotiţi demni să fie batjocoriţi pentru
numele Său.” - Fap. 5:41.
Sub instruirea perfectă a lui Isus, toţi apostolii Săi au devenit ca
Învăţătorul lor, în afară de unul. Cei unsprezece şi Pavel s-au dovedit
toţi a fi bărbaţi cu simţul aprecierii în orice sens al cuvântului. Ei au
suferit mult pentru adevăr şi pentru vestea bună, dar oare le-a
înăbuşit necazurile recunoştinţa? Când Sinedriul Evreiesc i-a biciuit
pe apostoli şi apoi i-a eliberat sub ordinul de a renunţa la predicare,
şi-au reconsiderat ei acest privilegiu? Nu, ci, „în fiecare zi, în templu
şi din casă în casă, nu încetau să predea” şi să predice. Fără îndoială,
apostolii au avut apreciere. Nu s-au supraestimat nici pe ei, nici
banii, nici plăcerile. Ei au avut recunoştinţă pentru Dumnezeu, pentru
Cristos, pentru valoarea devoţiunii divine, şi s-au dovedit fideli
puterii acesteia. Spre aceste exemple ne putem întoarce întotdeauna
cu folos, în special când o lume modernă fără recunoştinţă ne cere să
nu mai participăm la mărturia finală. W 2/15 11

23 iunie
„Cel care se îndoieşte este ca valul mării împins de vânt şi purtat
încoace şi-ncolo.” – Iac. 1:6.
Instabilitatea se manifestă la cei care nu sunt întemeiaţi ferm în
adevărul scriptural, care sunt imaturi din punct de vedere spiritual.
Astfel de persoane dezvăluie prin acţiunile şi deciziile lor că adevărul
nu se află în inima lor, chiar dacă acesta poate fi în capul lor. Fiindcă
au o cunoştinţă despre acesta în minte, sunt capabili să dea
răspunsuri destul de bune, dar inima lor nu este atinsă. Ei nu sunt
mişcaţi spre a fi îndrumaţi de principiile scripturale în viaţa de zi cu
zi. Aceştia arată o lipsă de credinţă în înţelepciunea Cuvântului lui
Dumnezeu. Sunt ca acela despre care a scris Iacov, „nehotărât,
nestatornic în toate căile lui”. Cel instabil permite ca mai degrabă
înţelepciunea sa proprie şi plăcerile să-i influenţeze deciziile, decât
înţelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu. În mod neînţelept, el se
întovărăşeşte cu unii din afara societăţii lumii noi, care nu au niciun
interes să facă voinţa lui Dumnezeu. Astfel, el este ca israeliţii care s-
au întovărăşit cu canaaniţii, contrar instrucţiunilor clare ale lui
Dumnezeu. W 6/15 12, 13
 24 iunie
„Puteţi fi siguri că niciunul dintre voi care nu renunţă la toate
bunurile lui nu poate fi discipolul Meu.” - Luca 14:33.
În cântărirea chestiunii dedicării, cineva poate gândi: „Îl iubesc pe
Dumnezeu şi Îl voi servi. Dar în ceea ce priveşte dedicarea completă,
nu o pot face”. Astfel pot fi gândurile cuiva la început; dar dacă
gândeşte aşa, ar trebui să continue studiul, asimilând cunoştinţă
exactă, deoarece gândirea mai matură îl va ajuta să ajungă la decizia
corectă. Aceasta este, într-adevăr, o decizie vitală, al cărei impact şi a
cărei importanţă pot fi rezumate în cuvintele lui Isus menţionate mai
sus. În contextul lor, Isus a arătat că dedicarea cere ca noi să
calculăm costul urmării unei astfel de căi şi al ţinerii la aceasta până
la sfârşit. Nimic nu ar trebui să împiedice dedicarea: nici soţia sau
soţul, nici familia sau orice altceva din această lume, la care cineva
ar putea ţine. Dedicarea cuiva lui Iehova trebuie să fie clară în scopul
ei. Cel care o face are datoria să-I dea devoţiune exclusivă lui Iehova.
W 8/1 19, 21
25 iunie
„Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este în grija voastră, nu din
constrângere, ci de bunăvoie; nici din iubire de câştig necinstit, ci cu
înflăcărare; nici ca unii care stăpânesc peste cei care sunt
moştenirea lui Dumnezeu, ci devenind exemple.” - 1 Pet. 5:2, 3.
Fiecare subpăstor ar trebui să-şi întipărească bine în minte aceste
adevăruri şi ar trebui să mediteze la ele până şi le-a însuşit, deoarece
acest îndemn al apostolului trebuie să fie ascultat de fiecare păstor
din organizaţia lui Dumnezeu. Altfel, el va fi descalificat şi
dezaprobat. Fraţii dedicaţi sunt turma lui Dumnezeu. Ei sunt
moştenirea Sa. O mare încredere este acordată păstorilor care se
îngrijesc de turma lui Dumnezeu. Aceste oi au fost răscumpărate cu
sângele preţios al Mielului lui Dumnezeu, deci ele sunt o posesiune
cumpărată, o comoară deţinută de Iehova. Oile nu sunt proprietatea
subpăstorului, ci îi sunt date în custodie de Păstorul-Principal. Prin
urmare, îngrijirea lor trebuie să fie făcută ca pentru Dumnezeu. Toţi
supraveghetorii, peste orice parte a turmei lui Dumnezeu, trebuie să-
şi dea seama de responsabilitatea extraordinară pe care o au înaintea
lui Dumnezeu şi înaintea lui Cristos. W 3/15 1, 2a
 26 iunie
„Eu Îmi cunosc oile şi oile Mele mă cunosc pe Mine.” - Ioan 10:14.
Pe măsură ce studiem cu atenţie metoda lui Isus de învăţare, vom fi
bucuroşi să aflăm că abilitatea noastră de a preda se îmbunătăţeşte şi
rodnicia noastră în serviciu creşte. Nu ar trebui să ne aşteptăm că toţi
vor asculta; nici pe El nu l-au ascultat toţi. Dar oile I-au recunoscut
glasul şi L-au urmat, deoarece El este Păstorul cel Bun. Dacă predăm
lucrurile pe care le-a predat Isus şi în felul în care a făcut-o El, atunci şi
prin intermediul nostru oile vor putea să recunoască glasul Păstorului
cel Bun, se vor întoarce nerăbdătoare şi Îl vor urma pe El, nu pe noi.
Una este să spui sau să predici cuiva, şi cu totul alta să-i predai sau să-l
ajuţi să înţeleagă şi să creadă. Isus şi-a învăţat cu răbdare discipolii
despre Tatăl, pentru că El a ştiut că asimilarea de către ei a cunoştinţei
despre Dumnezeu însemna viaţă. „Teama de Iehova este începutul
înţelepciunii.” (Prov. 9:10) Când ajung să-L cunoască pe Iehova şi să
aibă o teamă reală de El, vor arăta înţelepciune şi vor şti cum să
folosească lucrurile pe care le-au învăţat, căci înţelepciunea este
abilitatea de a folosi cunoştinţa în mod corect. W 9/1 3, 4a
27 iunie
„Ai văzut un om înţelept în ochii lui? Este mai multă speranţă pentru
cel fără minte decât pentru el.” - Prov. 26:12.
Azi, toţi dintre noi, chiar şi cei care nu sunt în poziţii de răspundere,
pot beneficia din experienţa lui Ozia. Nu există niciun motiv să
experimentăm personal căderea care urmează mândriei. Atunci, cum
beneficiază cineva? Veghind împotriva purtării arogante, spunând sau
făcând lucruri din importanţă de sine, lucruri care nu sunt treaba ta.
Păstrează-ţi locul în organizaţia teocratică, nelăsând niciodată ca
mândria să te facă să alergi în cursa greşită, care conduce la cădere.
Corectarea şi disciplina este pentru toţi servii lui Dumnezeu. Dacă
dispreţuim disciplina care vine de la Iehova prin organizaţia Sa,
refuzând să primim mustrarea în armonie cu Cuvântul Său, atunci
suntem ca Ozia, care în mod încăpăţânat a refuzat să-i lase pe preoţi
să-l împiedice să se poarte arogant. Deci, când corectarea vine din
partea organizaţiei lui Iehova, beneficiază de ea. Nu te justifica, nu fi
înţelept în ochii tăi. Disciplina, deşi la început este dureroasă, produce
rodul păcii, dreptate şi viaţă. W 9/5 10, 12a
 28 iunie
„Fiind întotdeauna gata să prezentaţi o apărare înaintea oricui vă
cere motivul speranţei voastre, făcând însă aceasta cu blândeţe şi
respect profund.” - 1 Pet. 3:15.

Este nevoie ca toţi să continuăm progresul spre o maturitate mai

mare, pentru binele nostru şi pentru folosul celor pe care îi servim în
lucrare. Milioane de oameni au ajuns în captivitatea minciunilor şi
sunt bolnavi spiritual. Noi am fost trimişi să purtăm lumina spirituală
vindecătoare şi, pe măsură ce creştem în cunoştinţă exactă, devenim
mai calificaţi în serviciul nostru. Devenim mai flexibili, capabili să
discutăm multe subiecte şi să depăşim multe bariere. Ca nişte medici
competenţi, putem să înţelegem bolile spirituale care afectează
oamenii şi să-i ajutăm în mod corespunzător. Aşa cum niciun
medicament nu poate fi prescris pentru toate bolile fizice, aşa şi noi
trebuie să stabilim cum trebuie să eliminăm pietrele de poticnire din
calea oamenilor de multe religii. O predică despre un subiect poate
servi unui anumit grup, dar slujitorul avansat are un răspuns pregătit
pentru fiecare. W 5/15 2a

29 iunie
„Trebuie să-i faci fratelui tău, Aaron, veşminte sfinte.” - Ex. 28:2.

Când sunt date „veşmintele” slujirii la templul spiritual? (Apoc.

16:15) Atunci când cineva crede în Iehova ca fiind singurul Dumnezeu
viu şi adevărat şi când acceptă îngrijirea Sa pentru salvare prin Cristos,
iar apoi se dedică iubitor lui Dumnezeu pentru a I se închina şi a-L
servi pentru totdeauna. Dedicarea fiind acceptată, Dumnezeu îl ia pe
cel dedicat în serviciul sacru şi îl îmbracă cu veşminte simbolizând că
el este în serviciu la templul lui Dumnezeu. Iehova îl recunoaşte pe
creştinul dedicat, dându-i privilegiile sacre ale serviciului. Preumbrind
aceasta, preoţii din Israel erau îmbrăcaţi cu veşminte oficiale pentru a
indica numirea lor sacră de serviciu. Este o onoare a purta veşmintele
simbolice ale adevăratului serviciu creştin la templul spiritual al lui
Dumnezeu. Isus a fost astfel îmbrăcat simbolic când a umblat pe
pământ predicând vestea bună despre împărăţia lui Dumnezeu printre
evreii necircumcişi. W 12/15 14, 15
 30 iunie
„Sarcina lui de supraveghere s-o ia altul.” – Fap. 1:20.
Având în vedere roadele spiritului produse de candidat şi în armonie
cu cerinţele scrise de oamenii aflaţi sub conducerea spiritului sfânt,
corpul de guvernare acţionează, fiind el însuşi mişcat de spiritul sfânt al
lui Dumnezeu. Deci, din toate punctele de vedere, spiritul lui Dumnezeu
vine în prim plan în chestiunea numirii supraveghetorilor. Aşadar, poate
fi spus şi azi că spiritul sfânt numeşte supraveghetori peste turma lui
Dumnezeu, pe care El a cumpărat-o cu sângele Fiului Său. Dacă în
decursul timpului vreun supraveghetor devine rău, trebuie să ne amintim
că Iuda Iscarioteanul, pe care însuşi Isus l-a ales, a devenit rău,
trădându-şi propriul Supraveghetor, pe Păstorul Șef, duşmanilor Săi
pentru a fi ucis. Aceasta a cerut ca Isus, după moartea şi învierea Sa şi
după turnarea spiritului sfânt în ziua Penticostei, să aleagă pe altul care
„să-i ia sarcina de supraveghere”. Tot aşa azi, altul care a dovedit de un
timp calităţile dorite şi punctele bune necesare, trebuie pus în poziţia de
a-l înlocui pe supraveghetorul care a devenit rău. W 1/15 23
Să avertizăm despre lucrarea neobişnuită a lui Dumnezeu.
- Isa. 28:21, 22.
1 iulie
„Respectă porunca fără pată şi ireproşabil.” - 1 Tim. 6:14.
Cu toate că trăim sub diferite forme de guvernare omenească şi
sub diferiţi conducători politici, nu vom permite oamenilor care luptă
împotriva lui Dumnezeu să rupă unitatea noastră sau să ne separe de
organizaţia teocratică. În loc de aceasta, vom stărui în rugăciune unii
pentru alţii şi vom îndeplini ireproşabil instrucţiunile scripturale. Şi
chiar atunci când persecuţia poate deveni mai arzătoare şi s-ar putea
să fim împrăştiaţi, să lucrăm subteran sau să fim lipsiţi de literatura
de studiu biblic, vom continua să ascultăm mai degrabă de
Dumnezeu decât de oameni şi vom predica vestea bună despre
Împărăţie, singura speranţă dată de Dumnezeu omenirii, folosind
numai Biblia, dacă este necesar, sau numai Cuvântul Divin depozitat
în inimile noastre. În toate aceste privinţe, ne vom strădui să
respectăm porunca fără pată, la fel ca fraţii noştri credincioşi care azi
se află sub guvernare totalitară şi dictatură şi pentru care nu încetăm
să ne rugăm. W 11/1 23a
 2 iulie
„Am ajuns un spectacol pentru lume.” - 1 Cor. 4:9.

Popoarele şi naţiunile trebuie să ştie că am fost în mijlocul lor

pentru a le da avertismentul solemn despre sfârşitul lor. Aceasta ne-
ar putea expune la abuzuri şi persecuţie din partea lor. Totuşi, la fel
ca apostolii, trebuie să ajungem un spectacol. Și ce dacă vorbesc
împotriva noastră, ni se opun ca un semn şi ne contestă datorită
faptului că predicăm deschis adevărurile Bibliei? Noi ştim cine ne
sprijină. Este Iehova al oştirilor. De la El avem azi rămăşiţa de semne
şi minuni. Prin urmare, El se va asigura că ceea ce înseamnă şi indică
aceste semne şi minuni este, într-adevăr, împlinit. Din moment ce
Emanuel este cu noi deoarece predicăm vestea bună despre Împărăţie
pentru o mărturie finală tuturor naţiunilor, ştim că Dumnezeu este cu
noi. Cu un astfel de ajutor divin şi conform voinţei divine, suntem
siguri că vom termina cu succes lucrarea minunată şi semnificativă
pe care Iehova al oştirilor ne-a trimis să o facem. W 11/15 20, 21a

3 iulie
„Iehova m-a uns [...] să vestesc anul de bunăvoinţă al lui Iehova şi
ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru.” - Isa. 31:1, 2.

Rămăşiţa a fost unsă nu doar să vestească anul de îndurare al lui

Iehova, care an simbolic aproape că s-a terminat, ci şi „ziua
răzbunării Dumnezeului nostru”, zi care se apropie. Proclamând
venirea grabnică a acestei zile de răzbunare a lui Dumnezeu,
împreună cu distrugerea întregii lumi de către Regele Său, Isus
Cristos, rămăşiţa spirituală unsă a preluat însuşirile-semn ale fiului
lui Isaia, Maher-Şalal-Haş-Baz. Ei proclamă: „Grăbeşte-te de
prădează, aruncă-te asupra prăzii”. Mulţimi de oameni smeriţi,
asemenea oilor, au văzut şi au auzit acest semn şi această minune, şi
i-au citit corect însemnătatea. În plinătatea credinţei şi convingerii
lor, ei au luat poziţie alături de această rămăşiţă de semne şi minuni
de azi a lui Iehova. Mai mult decât atât, ei au preluat mesajul
răzbunării lui Dumnezeu şi l-au răspândit în toate naţiunile. W 11/15
15, 16a
 4 iulie
„Ascultaţi şi sufletul vostru va rămâne în viaţă. Voi încheia cu voi un
legământ de durată indefinită în armonie cu dovezile de bunătate
iubitoare faţă de David, care sunt fidele.” - Isa. 55:3, marg.
Loialitatea lui Dumnezeu faţă de cel pe care îl ia în legământ se
dovedeşte a fi infailibilă, fidelă. Aceasta ajută ca legământul să
rămână ferm, indiferent de ce ar putea face cealaltă parte a lui, şi face
sigur că scopul bunătăţii iubitoare nu va eşua în dezamăgire. Acest
fapt să fie spre onoarea şi meritul Său: Iehova Dumnezeu este loial.
Înregistrarea despre bunătatea iubitoare a marelui Dumnezeu care-i
păstrează pe închinătorii Săi credincioşi, străluceşte cu o căldură
mângâietoare. Când a fost menţionată pentru prima dată, Lot trăia în
oraşul nelegiuit, Sodoma. Lot a fost loial celor doi îngeri ai lui
Iehova care au venit sub acoperişul său şi, în schimb, supravieţuirea
lui distrugerii Sodomei a fost o preamărire a iubirii loiale a lui
Iehova, în primul rând pentru unchiul lui Lot, căci cu el a făcut
Iehova legământul pentru binecuvântarea tuturor familiilor
pământului. În mod asemănător, „alte oi” de azi sunt destinatari ai
iubirii loiale a lui Iehova. W 12/1 10-13

5 iulie
„Și îi mai ai şi pe cei care ţin cu tărie la învăţătura sectei nicolaiţilor.
De aceea, căieşte-te! Dacă nu, voi veni repede la tine şi voi purta
război împotriva lor cu sabia lungă a gurii Mele.” - Apoc. 2:15, 16.
Azi, „steaua” supraveghetoare a unei adunări ar trebui să demonstreze
că este ca Fineas, care a smuls din rădăcini lucrările viclene ale
conducătorilor religioşi asemenea lui Balaam. (Num. 22:1 la 25:15)
Supraveghetorul de azi ar trebui să conducă adunarea în marşul spre
lumea nouă. El nu ar trebui să împiedice, nici să permită vreo oprire a
marşului triumfător spre destinaţia noastră dincolo de bătălia
Armaghedonului. Trebuie să se cerceteze permanent ca să nu-şi
comercializeze poziţia profetică, sarcina sa responsabilă şi solemnă.
Trebuie să vegheze împotriva infiltrării închinării la sex din această lume
şi împotriva furişării înăuntru a sectelor religioase. Oricine este vinovat de
astfel de lucruri trebuie să se căiască, da, să se căiască fără întârziere, căci
Cristos vine repede să execute judecata divină. În gura Sa, El are puterea
morţii a doua pentru oricine se lasă biruit de această lume. W 1/15 15, 16a
 6 iulie
„Tatăl său şi mama sa să-l ia şi să-l ducă la bătrânii oraşului, [...] şi
să-l omoare. Să smulgi astfel răul din mijlocul tău, şi tot Israelul va
auzi şi se va teme.” - Deut. 21:19, 21.

Acelaşi principiu se aplică azi. Când părinţii află că copiii lor au

căzut victime unei relaţii imorale cu cineva de sex opus, uneori ei
ezită să raporteze aceasta celor care au obligaţia să păstreze
organizaţia curată de astfel de practici. Astfel, părinţii devin părtaşi
la un comportament nelegiuit, pentru că cel implicat este carnea şi
sângele lor. Această relaţie strânsă totuşi nu ar trebui să aibă nici o
legătură cu dreptatea. Fapta ar trebui raportată celor responsabili din
adunare, chiar dacă este a propriului copil. Dacă cineva din adunare
ştie despre o astfel de situaţie şi nu o raportează, devine un complice
direct la aceasta, prin urmare şi părtaş la o purtare rebelă. Nelegiuirea
nu are loc în organizaţia curată a lui Iehova şi un serv credincios nu o
va trece cu vederea, tăcând şi neraportând-o. W 4/1 34

7 iulie
„Frica de oameni întinde o cursă, dar cine se încrede în Iehova va fi
ocrotit.” - Prov. 29:25.

Teama de opinia publică este o manifestare a instabilităţii şi arată

o lipsă a echilibrului. Aceasta este comună de obicei la copii, care
sunt îngrijoraţi de ce ar putea crede şi spune despre ei colegii de clasă
sau cei de aceeaşi vârstă cu ei. Ei se îmbracă, se tund, vorbesc şi se
comportă cum fac ceilalţi. Teama de a fi diferiţi îi face sclavi ai
conformităţii. Ce contează ce spun şi ce cred ceilalţi? Ce dacă stăm
separaţi de mulţime, fiindcă nu suntem de acord cu tot ce cred ei şi ce
fac? Ce contează dacă alţii ne cred ciudaţi pentru că ţinem la
principiile creştine? Părerea lor nu înseamnă nimic, dar părerea lui
Dumnezeu înseamnă totul, căci El ne poate da viaţă, dar ei nu.
Creştinul stabil nu va permite ca teama de ce cred sau spun alţii să îl
facă să se conformeze mulţimii. El va sta ferm pentru principiile
creştine şi îşi va păstra echilibrul indiferent de părerea populară
contrară. W 6/15 18, 19
 8 iulie
„Rămâneţi lucizi, vegheaţi!” - 1 Pet. 5:8.
Azi, ca niciodată înainte, trebuie să fim în alertă, să veghem şi să
fim vigilenţi, pentru că cei trei duşmani ai noştri - Diavolul, lumea şi
carnea - ne pun tot mai multe piedici. Nu îndrăznim să devenim
îngâmfaţi din cauza marii expansiuni a închinării curate. Din contră,
deoarece „sfârşitul tuturor lucrurilor s-a apropiat”, avem mai multă
nevoie să ne punem la inimă toate exemplele de avertizare şi poruncile
clare din Scripturi referitoare la vigilenţă. Cum putem să rămânem
vigilenţi şi veghetori, evitând capcana mulţumirii de sine? Cum? Fiind
mai conştienţi de necesităţile noastre spirituale. Şi de ce faptul că
suntem conştienţi de necesităţile noastre spirituale ne face să rămânem
vigilenţi şi ne protejează de capcana prea marii încrederi în sine?
Pentru că, printre celelalte lucruri, ne face sârguincioşi să studiem
Cuvântul lui Dumnezeu împreună cu ajutoarele pe care El le-a furnizat
pentru a-l înţelege, ştiind că trăim „nu numai cu pâine, ci cu orice
cuvânt care vine din gura lui Iehova”. Acest Cuvânt conţine multe
sfaturi de avertizare, ajutându-ne să rămânem vigilenţi. W 8/15 10, 11
9 iulie
„Să ţinem cu tărie la mărturisirea publică a speranţei noastre, fără
şovăire, fiindcă Cel care a făcut promisiunea este fidel. Să ne
interesăm unii de alţii ca să ne îndemnăm la iubire şi la fapte bune,
fără să neglijăm întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci să ne
încurajăm unii pe alţii.” – Evr. 10:23-25.
Un mare ajutor pentru a rămâne treji este umplerea minţii noastre
cu lucruri noi pe care vom dori să le servim altora, tuturor celor cu
care venim în contact, cu scopul de a-i bucura la fel de mult ca pe
noi. Un alt stimulent puternic pentru veghere, pentru a rămâne activi
în lucrare şi în alertă la ce se întâmplă şi la ce înseamnă, este
întrunirea noastră regulată cu creştinii care au un mod de gândire
progresist, care se închină în acelaşi templu spiritual al lui Iehova.
Adevărul este că întrunirile cu tovarăşii noştri închinători sunt
poruncite de Iehova servilor Săi. Ziua inspecţiei finale a Marelui
Preot al lui Iehova şi executarea judecăţii în războiul universal al
Armaghedonului se apropie din ce în ce mai mult. Prin urmare, este
cu atât mai urgent să acţionăm în modul recomandat sub inspiraţie,
aşa cum este menţionat mai sus. W 12/15 13, 14, 16a
 10 iulie
„Aceste lucruri [...] au fost scrise ca avertizare pentru noi.”
- 1 Cor. 10:11.
Pentru a ne păzi împotriva pierderii locului nostru privilegiat în
societatea lumii noi, ar trebui să observăm şi să evităm capcanele în care
au căzut alţii. Nu lăsa ca rebeliunea împotriva lui Iehova să prindă
rădăcini în inima ta, aşa cum a făcut Satan. Nu provoca mijlocul de
comunicare al lui Dumnezeu, aşa cum au făcut Core, Datan şi Abiram,
ca să nu-ţi pierzi locul între cei care vor trăi în lumea nouă. Nu risca
excluderea, râvnind pe ascuns lucruri interzise, aşa cum a făcut Acan.
Nu îl minţi pe Iehova sau pe servii Săi numiţi, aşa cum au făcut Anania
şi Safira, ca nu cumva să-ţi pierzi locul la fel de repede cum şi-au
pierdut ei viaţa. Nu trăda organizaţia lui Dumnezeu agenţilor
organizaţiei Diavolului, cum a făcut Iuda. Şi aceasta este sinucidere.
Toţi aceşti nesăbuiţi şi-au pierdut locul în organizaţia teocratică a lui
Dumnezeu. Şi nici măcar să nu priveşti înapoi, cum a făcut soţia lui Lot,
pentru a-şi pierde atât locul, cât şi viaţa. Prin urmare, păzeşte-te şi
umblă cu precauţie, ca să nu te poticneşti de vreun obstacol neprevăzut
şi să nu fii dezaprobat de Dumnezeu. W 7/15 20
11 iulie
„Adevărat vă spun că această generaţie nu va trece nicidecum până
nu se vor întâmpla toate aceste lucruri.” - Mat. 24:34.
În timpul vegherii noastre, am văzut toate dovezile pe care Isus a
prezis că vor marca timpul sfârşitului acestei lumi, începând cu 1914.
Noi ştim că generaţia noastră este cea care a început să vadă
întâmplându-se multe din aceste lucruri prezise. De aceea, generaţia
noastră este cea care trebuie să le vadă pe toate având loc în împlinirea
cuvintelor lui Isus. Prin urmare, aceasta este generaţia care va vedea
sfârşitul acestei lumi vechi, aşa cum a fost în zilele lui Noe. Aşa cum
Noe, membrii familiei sale şi animalele din arcă au supravieţuit
sfârşitului acelei lumi dinainte de potop, tot aşa, în împlinirea acelei
drame profetice, unii martori ai lui Iehova trebuie să supravieţuiască
distrugerii lumii vechi de azi, la fel ca Noe şi familia sa, şi să intre în
lumea nouă a lui Dumnezeu, formată din ceruri noi şi un pământ nou.
Dacă ne vom afla printre supravieţuitori, trebuie să ne alăturăm acum în
intonarea cântării noi despre Iehova care a devenit Rege şi despre lumea
nouă ca fiind aproape. W 4/15 25a
 12 iulie
„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu ca Stăpânitor decât de
oameni.” – Fap. 5:29.
Ce s-a întâmplat în zilele apostolilor, se întâmplă azi. În Republica
Dominicană, martorii lui Iehova au fost bătuţi şi aruncaţi în
închisoare. În Polonia şi în alte ţări din spatele Cortinei de Fier
conducătorii au spus că adevărul nu poate fi vestit deoarece
contrazice comunismul. În orice caz, asta nu ne opreşte. Dacă este
necesar, lucrăm subteran şi ne continuăm serviciul de predicare şi
învăţare. Da, ca nişte creştini adevăraţi, urmăm Cuvântul lui
Dumnezeu şi nu ne lăsăm reduşi la tăcere, ci ne dovedim calificaţi să
predăm. Vom continua să mergem la întrunirile adunărilor lui
Dumnezeu şi acolo vom învăţa şi vom studia sârguincioşi pentru a
putea fi mai bine calificaţi să prezentăm adevărul cu încredere altor
oameni. Știm că trebuie să călcăm pe urmele lui Cristos, să predicăm
şi să predăm. Trebuie să fim loiali Cuvântului lui Dumnezeu şi să-I
urmăm poruncile. Trebuie să ne echipăm pentru orice lucrare bună şi
să fim calificaţi pentru a preda, să fim zeloşi în vestirea Împărăţiei,
aşa cum au fost primii discipoli, şi astfel să ne dovedim integritatea.
W 1/1 21, 22a
13 iulie
„Lasă de data asta, fiindcă aşa este potrivit să îndeplinim tot ce este
drept.” - Mat. 3:15.
Faptul că dedicarea şi botezul sunt cerinţe divine este clar stabilit în
Biblie. Dedicarea creştină este actul prin care cineva se separă
necondiţionat, printr-un acord solemn, să facă voinţa lui Dumnezeu prin
Cristos, aşa cum este prezentată în Biblie. Pentru a-i demonstra
corectitudinea, cineva trebuie doar să-şi pună întrebarea: este potrivit ca
o persoană să-L servească pe Dumnezeu dându-I devoţiune exclusivă şi
ar trebui să-şi exprime această dorinţă lui Dumnezeu în rugăciune?
Răspunsul este categoric „Da!” Isus Și-a făcut de cunoscut dorinţa
inimii de a face serviciu exclusiv Tatălui Său. Ca un simbol al acestui
jurământ al dedicării, El a fost botezat în râul Iordan de Ioan
Botezătorul. El însuşi i-a explicat lui Ioan, care ezita, că acest lucru era
necesar pentru a îndeplini cerinţele drepte ale lui Dumnezeu şi Iehova
însuşi S-a alăturat în mărturisirea acestui lucru. Isus a subliniat că şi cei
care devin discipolii Săi trebuie să fie botezaţi. W 5/1 6a
 14 iulie
„Dacă pe Mine mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să plece.” - Ioan 18:8.
Isus şi-a protejat oile de conducătorii falşi din zilele Sale. O astfel
de ocazie a fost în Ghetsimani, în ultima seară petrecută cu turma Sa
mică, atunci când propriul Său discipol, Iuda, L-a trădat acolo, în
acea grădină. Aici noi suntem martori, văzându-L pe Păstorul cel
Bun în acţiune, protejând oile. Chiar şi în acel moment se gândea mai
mult la oi decât la El însuşi, când a rostit cuvintele citate mai sus. El
a venit ca să-şi dea viaţa pentru oi, şi aşa a şi făcut. Niciuna din ele
nu a fost pierdută. Isus a avut o recomandare perfectă. În timp ce noi
nu putem atinge perfecţiunea, putem cu siguranţă să înaintăm spre
ea, dacă urmăm exemplul Său. Grija Sa permanentă era să facă un
singur lucru, şi anume „voinţa Celui ce M-a trimis”. El a trăit în
teama de Dumnezeu, recunoscându-Şi responsabilitatea faţă de oi.
Gândeşte-te! Oare suntem la fel de interesaţi şi nerăbdători să dăm un
raport bun despre serviciul nostru ca un păstor care se îngrijeşte de
oile lui Dumnezeu? Dorim, mai presus de toate, aprobarea lui
Dumnezeu? Punem azi grija turmei lui Dumnezeu mai presus de
orice? W 3/15 12, 13, 15, 16
15 iulie
„Tată, [...] Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze cunoştinţă
despre Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre Cel pe care L-ai
trimis Tu, Isus Cristos.” - Ioan 17:1, 3.
Da, un prim scop în studierea Bibliei este de a deveni
familiarizat cu Tatăl, Autorul acesteia. Creştinii sunt îndemnaţi să
se apropie de Dumnezeu, să-L caute şi să-L cheme în credinţă,
astfel ca El să le răspundă. Aceasta se poate face devenind foarte
familiari cu marele Său manual, Biblia. Fericiţi sunt cei care îi
învaţă bine lecţiile! Este o sursă inepuizabilă de cunoştinţă. Autorul
ei ne invită să continuăm să cerem cunoştinţă, care va fi furnizată în
mod generos. Dar numai a cere nu este suficient. Pentru a-L servi
pe Iehova ca nişte experţi, spre lauda Sa, trebuie să medităm la
cuvintele Sale; trebuie să insistăm asupra lor în gând; trebuie să
facem din ele un obiect de studiu, în vederea punerii în practică a
lor. O citire superficială a cuvintelor lui Dumnezeu va fi fără
valoare pentru noi. „Veţi scoate cu bucurie apă din izvoarele
salvării”. Aşadar, beţi pe săturate! - Isa. 12:3. W 7/1 18, 19
 16 iulie
„Înainte de cădere inima omului se îngâmfă, dar înainte de glorie
este umilinţa.” - Prov. 18:12.
Cât de opuse sunt umilinţa şi mândria! Mândria duce la nimicire,
umilinţa duce la glorie. Pentru a câştiga premiul glorios, avem nevoie
de umilinţă. Avem nevoie de ea să alergăm bine. Astfel, umilinţa este
o haină pe care să o purtăm. Ce este această umilinţă care precede
gloria şi înălţarea? Nu este o pustnicie împovărătoare, aşa cum au
crezut unii coloseni, căci aceasta este doar o „umilinţă prefăcută”.
(Col. 2:18-23) Cuvântul „umilinţă” provine din latinescul humus,
însemnând „pământ”. Literalmente, „umilinţă” înseamnă smerenia
minţii. Este calitatea pe care creştinii trebuie să o poarte ca pe o haină:
„Îmbrăcaţi-vă cu afecţiune şi cu compasiune, cu bunătate, cu smerenia
minţii” sau, aşa cum arată nota de subsol, „cu umilinţă”. (Col. 3:12)
Umilinţa este opusul trufiei. Totuşi, „smerenia minţii” nu are nimic de-
a face cu slugărnicia, josnicia, laşitatea sau lipsa de energie. Ideea falsă
că umilinţa înseamnă slăbiciune lipseşte pe cineva de binecuvântările
bogate ale adevăratei umilinţe. W 9/5 17-20a
17 iulie
„«Om fără minte, în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul. Ale cui
vor fi lucrurile pe care le-ai strâns?» Aşa este cu omul care pune
deoparte comori pentru sine, dar nu este bogat faţă de Dumnezeu.”
- Luca 12:20, 21.
Isus a vorbit despre un om bogat al cărui pământ dăduse o recoltă
bună. Astfel, el a ales să construiască hambare mai mari şi să se bucure de
viaţă. El a crezut că bogăţiile materiale erau suficiente pentru necesităţile
sale. Totuşi, el nu a dat glorie lui Dumnezeu şi s-a bazat cu totul pe averea
sa materială, gândindu-se puţin sau deloc la prosperitatea spirituală,
întocmai cum arată Isus în cuvintele citate mai sus. Comorile lui nu l-au
salvat. De fapt, Isus a dat perspectiva corectă în rugăciunea Sa model,
când a declarat: „Dă-ne astăzi pâinea noastră pentru ziua de azi”. (Mat.
6:11) Observaţi că noi nu trebuie să fim măcinaţi de o planificare
materială pe termen lung, ci numai pentru o zi la un moment dat. Dacă ar
trebui să planificăm ceva dinainte, ar trebui să planificăm progresul
spiritual, chiar şi atunci numai cum „vrea Iehova”. (Iac. 4:13-15) Acesta
este, deci, echilibrul corect. Cât de nesăbuit este a planifica dinainte să
câştigi bogăţii materiale, când noi nu ştim ce va aduce o zi. W 10/1 10, 11
 18 iulie
„Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie. Să mănânc hrana de care am
nevoie, ca nu cumva, fiind sătul, să Te reneg şi să zic: „Cine este
Iehova?“ şi ca nu cumva, ajungând sărac, să fur şi să pângăresc
numele Dumnezeului meu.” - Prov. 30:8, 9.
Dacă necesităţile materiale nu sunt satisfăcute, se instalează
suferinţa, poate fi însămânţată amărăciunea, iar rodul produs este o
învinuire a lui Iehova pentru probleme, un blestem la adresa Lui
pentru nenorocire şi o întoarcere spre hoţie pentru a satisface
necesităţile. Lipsurile materiale pot duce la sărăcie spirituală. Dar
abundenţa poate înăbuşi spiritualitatea noastră, poate chiar să-L
înlăture pe Iehova din inimă şi să aducă un dumnezeu fals. Atunci
carnea devine dumnezeul cuiva, iar materialismul devine crezul său.
Astfel, noi putem avea prea multe bunuri materiale şi să începem să
ne simţim independenţi chiar şi de Iehova, gândindu-ne că nu avem
nevoie de El. S-ar putea să nu-L mai recunoaştem ca fiind Cel ce se
îngrijeşte de noi şi să întrebăm, în spiritul Faraonului din vechime:
„Cine este Iehova?” Dacă asta s-ar întâmpla, ce ruşine ar fi pentru
noi glorificarea lucrurilor materiale! W 6/1 10, 12
19 iulie
„Ieşi [...] tu şi fiul tău Şear-Iaşub.” - Isa. 7:3.
Copiii lui Isaia, precum şi el însuşi, au fost semne şi minuni în
Israelul din vechime. Primul a fost numit Şear-Iaşub, nume care era
profetic şi însemna „doar o rămăşiţă se va întoarce”. El era un semn,
iar numele său era o minune sau prevestire. La fel de sigur cum i s-a
născut lui Isaia acel fiu şi a fost numit Şear-Iaşub, tot atât de sigur era
că evenimentul pe care numele său îl prezicea se va întâmpla. Prin
urmare, numele său însemna că Iuda va fi răsturnat. Ierusalimul şi
templul său vor fi distruse; israeliţii supravieţuitori vor fi duşi în
Babilon şi, după o lungă perioadă de timp, doar o rămăşiţă se va
întoarce şi va reconstrui oraşul lor capitală şi templul lui Iehova. Atât
de serioasă urma să devină situaţia în legătură cu supravieţuirea
Israelului, încât Isaia a profeţit că va suferi o distrugere la fel de
completă ca Sodoma şi Gomora, dacă Dumnezeu nu cruţa acea
rămăşiţă. (Isa. 1:9) Aşa cum fiii lui Isaia au fost semne, tot aşa
rămăşiţa spirituală a lui Dumnezeu este un semn în timpul prezent. W
11/15 9, 11
 20 iulie
„El se va întoarce, va fi furios şi va acţiona împotriva legământului
sfânt. Se va întoarce şi îşi va îndrepta atenţia spre cei ce părăsesc
legământul sfânt. El îi va seduce prin linguşire pe cei ce încalcă
legământul. Dar poporul care-L cunoaşte pe Dumnezeul său va
rămâne neclintit.” – Dan. 11:30, 32, RS.
Testul iubirii loiale faţă de legământul Împărăţiei şi faţă de
Moştenitorul care domneşte al acestui legământ se desfăşoară acum.
Puterea dictatorială care tinde acum spre dominaţia mondială se opune nu
doar creştinătăţii democratice, ci în primul rând Moştenitorului Împărăţiei
care a venit la putere în 1914. Mari regiuni din creştinătate au fost
acaparate de puterile dictatoriale atee, iar conducătorii religioşi au ajuns
la o înţelegere de funcţionare cu acestea. Ei au cedat linguşirii din partea
acestora şi au ales să-l servească mai degrabă pe om decât pe Dumnezeu.
Chiar şi conducătorii religioşi din partea „liberă” a creştinătăţii au
încălcat legământul ori au acţionat nelegiuit împotriva lui. Ei s-au dovedit
neloiali Regelui pe care pretind că-L urmează. Dar noi nu facem parte din
creştinătatea ignorantă. Noi ne cunoaştem Dumnezeul. Să arătăm
loialitate legământului Său cu Mai Marele David predicând vestea bună
despre Împărăţia Sa instalată în 1914. W 12/1 22-24a
21 iulie
„De aceea, vă spun: Orice fel de păcat şi de blasfemie li se va ierta
oamenilor, dar blasfemia împotriva spiritului nu se va ierta.”
- Mat. 12:31.
În orice moment, supraveghetorul este în faţa spiritului sfânt, care l-a
făcut ceea ce este. Atunci, pentru un motiv bun, el ar trebui să aibă
aproape de inima sa cuvintele de avertizare ale lui Isus adresate
duşmanilor Săi. Aceştia au văzut cu ochii lor acţiunea spiritului sfânt al
lui Dumnezeu prin Isus când a vindecat un om posedat, orb şi mut, astfel
încât omul a vorbit şi a văzut, liber de posedarea demonilor. Pentru a
contracara efectul pe care acest miracol l-ar fi avut asupra tuturor
celorlalţi observatori, duşmanii Lui au spus cu răutate că Isus a realizat
această vindecare prin spiritul Diavolului. Isus a susţinut cu tărie că
spiritul lui Dumnezeu a fost cel care a lucrat prin El pentru a scoate
demonul din omul mut şi orb. Pentru a atribui meritul spiritului lui
Dumnezeu a adăugat Isus cuvintele menţionate mai sus. Da, în vederea a
tot ceea ce are legătură cu chestiunea numirii, nici unul care a fost numit
nu ar trebui să-şi trateze cu nepăsare sarcina de supraveghetor. W 1/15 24
 22 iulie
„Când spune o minciună, vorbeşte potrivit firii lui, pentru că este
mincinos şi tatăl minciunii.” - Ioan 8:44.
Primul ingrat sau nerecunoscător a fost nimeni altul decât Satan, care a
influenţat prima pereche umană să aprecieze greşit valoarea Cuvântului
lui Dumnezeu. Isus a dezvăluit greşeala fatală în aprecierea lui Satan.
Aceasta era eşecul de a preţui cum se cuvine adevărul. Iehova nu l-a creat
aşa pe Satan, căci, dacă ar fi făcut-o, atunci Dumnezeu ar fi fost de fapt
Tatăl minciunii şi mincinosul; dar este imposibil ca Dumnezeu să mintă.
Vina era a lui Satan. Printre fiii spirituali ai lui Dumnezeu, el era foarte
favorizat. Ar fi putut urma calea înţeleaptă a singurului Fiu al lui
Dumnezeu, Cuvântul, dar cel care s-a făcut singur ingrat nu a simţit nici o
căldură a satisfacţiei şi aprobării în sfatul iubitor al lui Dumnezeu, şi nici
nu a preţuit la adevărata valoare tovărăşia fiilor spirituali loiali ai lui
Dumnezeu. Calea nerecunoştinţei a dus la trădare în cer şi pe pământ. În
curând, controversa asupra suveranităţii universale a lui Iehova va fi
decisă spre onoarea lui Dumnezeu şi spre binecuvântarea tuturor celor
recunoscători. Cu siguranţă, lipsa de apreciere este o nebunie! W 2/15 6

23 iulie
„Dacă cineva crede că i se închină lui Dumnezeu într-un mod
corect, dar nu-şi ţine limba în frâu, îşi amăgeşte inima, închinarea
acestui om este deşartă. Închinarea curată şi neîntinată în ochii
Dumnezeului şi Tatălui nostru este aceasta: [...] să te păstrezi
nepătat de lume.” - Iac. 1:26, 27.
Cea mai înaltă onoare de care s-ar putea bucura o creatură este să fie
în serviciu cu Isus Cristos. Acest serviciu se referă la închinarea
adevărată, curată. Închinarea curată înseamnă viaţă pentru întreaga
creaţie inteligentă, deoarece aceasta pune şi ţine o creatură inteligentă în
legătură cu Tatăl Divin, Sursa întregii vieţi. O formă de închinare a
creaturii poate fi greşită şi induce în eroare inima închinătorului. Astfel,
se dovedeşte a fi zadarnică, neroditoare, aducătoare de moarte, în loc să
fie dătătoare de viaţă. Dacă nu-şi înfrânează limba şi nu spune, nu
predică şi nu se roagă lucruri corecte despre Dumnezeul adevărat şi
scopul Său, forma sa de închinare nu va rezulta în nicio binecuvântare şi
salvare, în pofida sincerităţii închinării. Singura închinare adevărată nu
trebuie să fie permis să devină pătată cu religiile lumii, nici chiar cu cele
numite în mod fals religii creştine. W 12/15 15, 16
 24 iulie
„Continuând să daţi rod în orice lucrare bună şi să creşteţi în
cunoştinţa exactă despre Dumnezeu, primind toată puterea, potrivit
tăriei gloriei Lui.” - 1 Col. 1:10, 11.
Cunoştinţa exactă ne dă înţelepciune şi înţelegere spirituală.
Aceasta trebuie folosită pentru a umbla înaintea lui Iehova şi în
serviciul Său. Pe măsură ce aducem roade, făcând fapte bune, vom
creşte în cunoştinţa exactă a lui Iehova. Faptul de a fi activi în
serviciu, predicând la uşi şi în case, ne este un bun prieten. Folosind
cunoştinţa spirituală, ne mărim capacitatea de înţelegere. Primim tot
folosul din studiul personal pe care îl facem. Cum se întâmplă
aceasta? De exemplu, înainte ca să putem predica, trebuie să fim
pregătiţi. La întrunirile noastre de serviciu şi acasă ne schiţăm
predicile pe care le vom ţine la uşi şi la vizitele ulterioare. Apoi,
mergem la casele oamenilor şi ţinem predicile. Oamenii pun
întrebări, iar noi găsim răspunsuri pentru ei în Biblie, mărindu-ne
astfel cunoştinţa. Noi repetăm principiile lui Iehova şi astfel ni le
întipărim mai adânc în minte. W 5/15 23, 24
25 iulie
„Acum, o, Dumnezeul nostru, Îţi mulţumim şi lăudăm frumosul Tău
nume.” - 1 Cron. 29:13.
Să nu trecem cu vederea faptul că rugăciunea nu se limitează la a
cere lucruri lui Dumnezeu. Aceasta include laude şi mulţumire aduse
Lui. Este cel mai potrivit ca în rugăciunile noastre să-L lăudăm
pentru cine este El şi să includem expresii de mulţumire pentru tot
ceea ce El continuă să facă pentru noi. Cultivând modul de gândire
prin care aducem laudă şi mulţumire, vom fi răsplătiţi cu mulţumire,
care, împreună cu devoţiunea sfântă, este un mijloc de mare câştig.
Un bun exemplu este rugăciunea pe care a făcut-o David în timpul
când se aduceau contribuţiile pentru construirea templului lui Iehova.
Cu elocvenţă potrivită, el Îl laudă pe Iehova pentru calităţile Sale, iar
apoi Îi mulţumeşte pentru că toate darurile vin în primul rând de la
El. Apoi, David cere ca poporul său să fie totdeauna atât de generos
şi ca Solomon să aibă inima cu totul pentru Iehova. Să îl imităm pe
David, arătând în rugăciunile noastre că apreciem bunătatea lui
Iehova Dumnezeu şi ceea ce El continuă să facă pentru noi! W 8/15
23, 24
 26 iulie
„Învaţă-mă să fac voinţa Ta, căci tu eşti Dumnezeul meu! Spiritul
Tău este bun, să mă călăuzească în ţara dreptăţii.” - Ps. 143:10.
Pentru a primi instruire de la Iehova, trebuie să venim la El aşa
cum un copil vine la tatăl său pe care îl iubeşte şi îl respectă profund.
În rugăciunea Sa model, Isus ne-a învăţat să ne apropiem de
Dumnezeu în acest fel. Şi Iacov ne invită să căutăm înţelepciune de
la Dumnezeu. Cei care pot lăsa în urmă scepticismul lumii vechi şi
îşi amintesc că nu este datoria oamenilor să pună sub semnul
întrebării căile lui Dumnezeu, vor primi instruirea pe care o caută.
Cei care se îndoiesc, batjocoritorii şi scepticii nu vor primi nimic de
la Iehova, nici înţelepciune, nici viaţă în lumea Sa nouă. Psalmistul
David a descris bine atitudinea celor care învaţă de la Marele
Învăţător: „El îi va învăţa pe cei smeriţi calea Sa” şi „El îl va învăţa
pe omul care se teme de Iehova.” (Ps. 25:9, 12) Dorinţa lor este
exprimată în Psalmul 143:10, citat mai sus. Ei sunt smeriţi şi se lasă
învăţaţi; au credinţă, Îl recunosc pe El ca Dumnezeu, sunt încrezători
că dreaptă este calea Sa. Cu un astfel de mod de vedere corect, ei
sunt gata să înveţe de la El. W 9/1 4, 5
27 iulie
„El va sta ca un topitor şi ca un purificator al argintului şi-i va purifica
pe fiii lui Levi. Îi va purifica aşa cum se purifică aurul şi argintul şi ei Îi
vor aduce lui Iehova ofrande în dreptate.” - Mal. 3:3, AS.
Eşti dispus să fii topit ca aurul în turnătorie şi să ţi se scoată zgura,
astfel încât să rămână doar aur curat? Unii au trecut prin prelucrare şi
au primit decizia „bine, rob bun şi credincios”. Alţii încă sunt curăţiţi
aşa cum a spus Maleahi. Mii de servi ai lui Iehova au trecut printr-un
astfel de proces, o curăţire reală la temperatură înaltă. Poţi suporta
căldura ca aceia care au suferit persecuţia sub guvernarea totalitară
comunistă în Rusia, Polonia, Cehoslovacia şi în alte părţi? Priveşte la
fraţii noştri din Republica Dominicană condusă de catolici, care au
fost bătuţi, torturaţi şi aruncaţi în închisoare din cauza predicării
împărăţiei lui Dumnezeu şi din pricină că au luat poziţie ca martori ai
lui Iehova, la fel ca fraţii noştri din ţările naziste şi fasciste. În orice
caz, nu este uşor să fii creştin adevărat, indiferent unde ai trăi în
lumea aceasta, căci eforturile duşmanului de a ne distruge
integritatea pot fi de multe feluri. W 1/1 10
 28 iulie
„Dacă respectaţi poruncile Mele, veţi rămâne în iubirea Mea, aşa
cum şi Eu am respectat poruncile Tatălui şi rămân în iubirea Lui.”
- Ioan 15:10.
Isus Cristos a urmat calea perfectă, cu totul liber de orice însuşiri
rebele, fiind prin urmare modelul perfect. El nu a luat nicio decizie
pentru Sine. El a dat un frumos exemplu de devoţiune exclusivă
Tatălui, unul lipsit complet de înclinaţii rebele. Într-adevăr, aceasta
este o demonstraţie incomparabilă de servitute completă. Aşa cum se
observă din cuvintele menţionate mai sus, Iehova îi invită pe alţii să
Îl urmeze. Cei cărora El le-a adresat aceste cuvinte, desigur că
ieşiseră deja din lume şi se aliniaseră cu Stăpânul. Din propriile Sale
cuvinte, este clar că armonia completă cu El şi cu Tatăl Său este
obligatorie pentru a fi recunoscuţi drept copii ai lui Dumnezeu. Prin
urmare, abaterea este neplăcută, constituind o rebeliune împotriva a
ceea ce este corect. De aceea, deciziile care guvernează acţiunile,
faptele şi motivele trebuie să fie bine păzite pentru a evita rebeliunea.
W 4/1 4, 5

29 iulie
„Nu te aprinde de mânie din cauza răufăcătorilor [...] Fiindcă
răufăcătorii vor fi nimiciţi.” - Ps. 37:1, 9.
Trăim în situaţii care ne pun foarte mult la încercare, deoarece
atmosfera creată de această lume nu favorizează dreptatea. Egoismul
şi lăcomia abundă, iar cei nelegiuiţi prosperă, în timp ce oamenii care
trăiesc o viaţă evlavioasă suferă. Aceasta nu ne ajută să ne păstrăm
echilibrul spiritual. Din nou, Biblia vine în ajutorul nostru prin
oferirea sfatului menţionat mai sus. Din cauză că cei nelegiuiţi
prosperă, nu ar trebui să fim mişcaţi de invidie ca să ne întindem
mâinile spre nelegiuire. Să ne amintim doar că prosperitatea lor nu va
dura. În curând vor dispărea ca iarba care se usucă şi moare. Ei nu
vor primi niciodată darul vieţii veşnice. Deoarece trebuie să trăim în
această lume cu atmosfera ei de nelegiuire, trebuie să luptăm în
continuu pentru a ne păstra identitatea creştină curată. Trebuie să ne
păstrăm echilibrul spiritual sau vom cădea de la calea înaltă a
integrităţii creştine şi ne vom afunda în mlaştina lumească a
nedreptăţii, spre a fi nimiciţi împreună cu răufăcătorii. W 6/15 14-17a
 30 iulie
„Marta, Marta, tu te îngrijorezi şi te frămânţi pentru multe lucruri.
Dar sunt necesare puţine lucruri, ba chiar unul singur.”
- Luca 10:41, 42.
Pentru a ne ţine ochii pe premiu, ar trebui să fim gata să stabilim
care distrageri pot fi îndepărtate în mod corect şi profitabil. Prin
renunţarea la acestea, răscumpărăm timp oportun pentru noi înşine.
(Efes. 5:15, 16) Ar trebui să medităm cu seriozitate la această
chestiune de a câştiga timp, totdeauna în alertă pentru a ţine
distragerile la minim. Chiar şi îngrămădite într-un dulap, lucrurile
care nu sunt neapărat necesare sunt o distragere: nu doar că necesită
spaţiu, dar şi cer timp - pentru a fi şterse de praf, rearanjate etc.
Renunţând la distrageri şi păstrând doar lucrurile care sunt necesare,
ne simţim mai bucuroşi şi, mai presus de toate, suntem mai capabili
să ne ţinem ochii pe premiu. A ţine distragerile la minim este un
ajutor important. Comercianţii lumii vor ca noi să achiziţionăm cât
de multe lucruri, indiferent dacă avem sau nu nevoie de ele. Astfel,
noi trebuie să fim selectivi în ce cumpărăm, în ce citim, selectivi în
modul în care ne folosim timpul. Da, aşa cum a spus Isus, numai
câteva lucruri sunt necesare, ba chiar unul singur. W 9/15 20, 21
31 iulie
„Iehova nu se va întoarce din mânia Sa până nu-Și va duce la
îndeplinire, da, până nu-Și va realiza gândurile inimii. La sfârşitul
zilelor, veţi înţelege clar acest lucru.” - Ier. 23:20.
Cu siguranţă, unii au eşuat să-şi îndeplinească responsabilitatea.
Noi, martorii, ar trebui să ne analizăm pentru a vedea dacă am
împărtăşit eşecul. În zilele lui Ieremia, Dumnezeu a văzut eşecul
preoţilor şi profeţilor visători. Din cauza lor, El nu a lăsat poporul
aflat în pericol fără mărturie. El i-a ridicat pe adevăraţii profeţi ai Săi,
în special pe Ieremia şi pe Ezechiel, şi Și-a pus Cuvântul în gura lor.
Distrugerea Ierusalimului a venit oricum, din cauza mâniei lui Iehova
pe majoritatea poporului. La fel şi azi, Iehova nu se va întoarce de la
distrugerea creştinătăţii în Armaghedon. Cu toate acestea, martorii
Săi, la fel ca Ieremia, Ezechiel şi alţi închinători adevăraţi ai lui
Iehova, se aşteaptă să supravieţuiască Armaghedonul. Totuşi, mai
întâi trebuie să ne terminăm fără greş însărcinarea ca martori ai lui
Iehova. W 11/1 33
Să arătăm iubire loială pentru Dumnezeu şi pentru Moştenitorul
Său al Împărăţiei. – Ps 62:12.
1 august
„Nu nouă, o, Iehova, nu nouă, ci numelui Tău dă-i glorie potrivit
bunătăţii Tale iubitoare, potrivit fidelităţii Tale!” - Ps. 115:1.
Creştinismul autentic este o binecuvântare pentru oamenii cu
bunăvoinţă. Azi este în creştere, în ciuda faptului că acum este timpul
cel mai materialist din istoria omenirii. Cine realizează creşterea? Cel
care o realizează, Celui căruia i se dă tot meritul, este însuşi
Dumnezeul adevărat, Iehova, aşa cum arată cuvintele psalmistului
citate mai sus. Iehova Îşi realizează scopurile pentru a-Și glorifica
numele şi în conformitate cu propria Sa bunătate iubitoare, cu care
trebuie să fim în acord, dacă vrem să ne împărtăşim acum de
binecuvântările creşterii creştinismului. Creşterea este în
conformitate şi cu adevărul Său. Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu,
al Bibliei, este instrumentul preţios de strângere, pe care El îl
foloseşte pentru a da creşterea pe toată faţa pământului. W 2/1 1, 2
2 august
„Paharul meu este plin de dă pe deasupra. Da, bunătatea şi
bunătatea iubitoare mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi
locui multe zile în casa lui Iehova.” - Ps. 23:5, 6.
Noi putem să nu ne îndepărtăm de societatea lumii noi. În lumea
veche sunt capcane şi dificultăţi. Pericolele sunt peste tot. Pentru a nu
ne îndepărta, trebuie să învăţăm voinţa lui Dumnezeu şi să respectăm
cerinţele teocratice, urmărind pacea şi supunându-ne dreptăţii. Trebuie
să fim îndrumaţi şi păstoriţi de cei care au fost numiţi să fie păstori. Pe
măsură ce facem aceste lucruri, vom fi instruiţi pe calea dreaptă,
pentru a putea oferi laudă celui Atotputernic din ceruri, care merită
toată lauda noastră. Suntem fericiţi pentru lucrurile pe care Dumnezeu
le-a făcut pentru noi, pentru ce face acum în interesul nostru şi pentru
lucrurile pe care le are pentru noi în lumea Sa nouă. Ne bucurăm de
Marele nostru Păstor al Israelului spiritual şi de Păstorul Său cel Bun,
şi ştim că nu ni se va întâmpla niciun rău, ci totdeauna El ne va
conduce la păşuni cu multă iarbă şi la locuri de odihnă bine udate,
pentru numele Său. W 3/15 30a
 3 august
„Celui care vorbeşte împotriva spiritului sfânt nu i se va ierta nici în
acest sistem, nici în cel viitor.” - Mat.12:32.
Chiar şi în ceruri, Isus cel înălţat acţionează prin spiritul lui
Dumnezeu, făcând aceasta şi în chestiunea numirii supraveghetorilor.
Văzând că este numit de acest spirit, supraveghetorul va fi atent să nu
abuzeze de funcţia sa din motive egoiste. A face astfel ar însemna să
acţioneze ca Iuda, ca Balaam şi ca „apostolii falşi”. Ar fi o trădare a
oilor Păstorului cel Bun, ca aceea comisă de păstorii lacomi
menţionaţi la Ezechiel 34:1-10, 17-22. Acest lucru ar însemna
păcătuire împotriva spiritului care l-a făcut pe cineva supraveghetor.
Ar însemna o pervertire a scopului avut de spirit în numirea lui.
Aceasta ar fi un păcat, un păcat grav. Dacă se persistă în el şi este
comis până la punctul de a-l împietri pe supraveghetor în această
stare a inimii şi în acest comportament, ar deveni o păcătuire
împotriva spiritului sfânt din partea celui a cărui maturitate îl face
mai responsabil şi mai vinovat. Prin urmare, devine un păcat care nu
se iartă nici în această lume, nici în lumea care va veni. W 1/15 25
4 august
„Să nu foloseşti în mod nedemn numele lui Iehova, Dumnezeul tău.”
- Ex. 20:7.
Este vital ca să trăim la înălţimea numelui pe care îl purtăm ca martori
creştini ai lui Iehova, pentru a fi găsiţi aprobaţi de Iehova şi de Fiul Său.
Ca slujitori creştini ai lui Dumnezeu, noi avem un scop în viaţă şi acesta
este de a-I da devoţiune exclusivă Dumnezeului nostru Iehova. Nu ar
trebui să pierdem niciodată din vedere acest lucru, ci să ne modelăm
întotdeauna viaţa pentru a ne conforma. După ce am pornit pe calea
dreptăţii, să nu ne întoarcem înapoi niciodată. Dedicarea noastră de a-L
servi pe Dumnezeu să ne îndrume toate deciziile. În loc să ne asumăm
mai multe obligaţii lumeşti, care ne vor distrage de la slujirea noastră, mai
degrabă să fim totdeauna în alertă ca să ne folosim de ocaziile de a ne
mări cunoştinţa adevărului şi să acceptăm şi alte privilegii de serviciu.
Am putea să ne organizăm treburile astfel încât să petrecem mai mult
timp în lucrare ca vestitor în grupă; dacă este posibil, chiar să ne mutăm
cu familia într-un teritoriu unde nevoia este mare. Dacă este aşa, ne vom
dori să facem aceasta pentru a fi găsiţi trăind tot timpul la înălţimea
numelui nostru de martori ai lui Iehova. W 5/1 20, 21a
 5 august
„Mi s-a deschis o uşă largă care duce la activitate, dar sunt mulţi
împotrivitori.” - 1 Cor. 16:9.
Acelaşi lucru este valabil cu privire la oportunitatea serviciului cu
timp integral oferită azi celor care sunt liberi să o accepte. Nu este uşor
să fii pionier. Poate fi necesară anularea planurilor personale. Multe
obstacole şi multă împotrivire trebuie depăşite. Pavel a trebuit să
depăşească obstacole asemănătoare pentru a trece pragul şi a intra pe
terenul de lucru ca pionier. Dar pacea minţii lui, mulţumirea şi bucuria
din viaţa sa, cu siguranţă nu au suferit din cauza lipsurilor pe care le-a
suportat. Pierderea unei mari părţi din confortul vieţii nu i-a micşorat
zelul. Scrierile sale sunt pline de entuziasm şi optimism când îi
îndeamnă şi pe alţii să-l urmeze în acest mod de viaţă asemănător cu al
lui Isus. El nu s-a plâns niciodată când a fost necesar să lucreze cu
jumătate de normă în meseria sa lumească pentru a rămâne în serviciul
apostolic. Şi tu te poţi împărtăşi de binecuvântări asemănătoare celor
de care s-au bucurat Pavel şi alţii, cu condiţia să intri în aceleaşi
privilegii de serviciu cum au făcut ei. W 7/15 17, 18
6 august
„Nu-mi voi retrage bunătatea iubitoare de la el, cum am retras-o de
la Saul [...] Casa ta şi împărăţia ta vor fi întărite pe timp indefinit.”
- 2 Sam. 7:15, 16.
Ce legământ măreţ a fost acesta, un legământ pentru o guvernare,
pentru o împărăţie care va fi stabilă pentru totdeauna, al cărui tron nu va
fi răsturnat niciodată. Ce privilegiu de nespus a fost pentru un om şi casa
lui să fie asociat în acest legământ pentru împărăţie. Acest legământ
trebuia să fie îndeplinit prin bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu ca un
lucru foarte necesar, pentru a ajunge la un punct culminant într-o
împărăţie veşnică şi statornică. De fapt, bunătatea iubitoare a fost cea
care a determinat legământul din partea lui Dumnezeu. Din acest punct
de vedere putem înţelege de ce Dumnezeu, prin profetul Său, Isaia,
vorbeşte despre el ca un „legământ de durată indefinită în armonie cu
dovezile de bunătate iubitoare faţă de David.” (Isa.55:3) Prin urmare,
depinde mult de bunătatea iubitoare a lui Iehova. Aceasta este una dintre
trăsăturile Sale remarcabile şi a ieşit în evidenţă în mod deosebit faţă de
noi, creaturile umane, fapt pentru care putem fi cu adevărat
recunoscători. W 12/1 8, 9
 7 august
„Când îi faci lui Dumnezeu o făgăduinţă, nu întârzia s-o împlineşti,
căci nimeni nu găseşte plăcere în cei fără minte. Împlineşte-ţi
făgăduinţa pe care o faci.” - Ecl. 5:4.
Botezul lui Isus a marcat o dedicare completă. Prin urmare, după ce
un învăţăcel se dedică să facă voinţa lui Dumnezeu din acel moment,
el este gata pentru botez. Întrucât aceasta trebuie să fie o decizie din
toată inima, fără vreo reţinere, botezul este o ocazie foarte serioasă, dar
cu siguranţă nu una tristă. Acestei chestiuni ar trebui să-i fie acordată o
atenţie deosebită. Cel ce îşi dă seama de importanţa împlinirii
făgăduinţei făcute lui Dumnezeu ar putea să spună: „Poate că ar trebui
să mă opresc în acest moment. Probabil că nu va funcţiona aşa cum
cred eu, iar un eşec din partea mea de a duce la bun sfârşit această
dedicare ar însemna moartea.” Este adevărat că cei care încalcă
jurământul merită moartea. Cu toate acestea, cineva nu trebuie să
piardă niciodată din vedere faptul că şi a nu face dedicarea va însemna
moartea celui care a avut ocazia să cunoască adevărul şi să cunoască
ce înseamnă să-şi dedice viaţa lui Iehova, dar apoi nu o face. Când
cineva a ajuns la acest punct, are cunoştinţă şi este răspunzător în
măsura înţelegerii pe care o are. W 8/1 13, 14a
8 august
„Solomon s-a aşezat pe tronul lui Iehova ca rege în locul tatălui său,
David, şi prospera, şi toţi israeliţii ascultau de el.” - 1 Cron. 29:23.
Cum putem noi, martorii lui Iehova, la fel ca israeliţii din vechime, ca
Isus şi ca apostolii, să ne demonstrăm loialitatea faţă de legământul pentru
împărăţie azi? Putem face asta fiind loiali împărăţiei care domneşte a
Moştenitorului veşnic al legământului pentru împărăţie, preumbrit de
Solomon. Iehova Dumnezeu nu şi-a uitat niciodată legământul de când
ultimul rege din casa lui David a stat pe tron la Ierusalim. A încetat
vreodată soarele să răsară şi să înceapă ziua? Sau a încetat vreodată luna
să strălucească noaptea? Niciodată până acum. Tot aşa, Iehova nu a uitat
sau nu a neglijat acest legământ important pentru Împărăţie, care Îl va
justifica pe El ca Suveranul de drept al universului. Prin urmare, datoria
noastră este clară. Noi îi datorăm lui Dumnezeu să fim loiali Regelui Său
întronat. Ca răsplată pentru iubirea noastră loială, mâncăm bunătăţile de
pe masa spirituală a lui Dumnezeu şi bem vinul bucuriei serviciului
Împărăţiei, ca ambasadori ai Împărăţiei. W 12/1 15, 18a
 9 august
„Ce frumoase sunt picioarele celor ce anunţă veşti bune despre
lucruri bune!” - Rom. 10:15.
Împărăţia lui Dumnezeu este stabilită în ceruri, în mâinile lui
Emanuel. De aceea, Dumnezeu s-a întors spre noi cu favoare. La
dovada abundentă a întoarcerii Sale, este ca şi cum străjerul L-a
văzut faţă în faţă la întoarcerea Sa în Sion, organizaţia Sa peste care
Și-a pus numele. Acum, cineva l-a echipat pe acest mesager cu
vestea bună care îl face să pară atât de frumos şi l-a trimis să facă aşa
ca pacea să fie auzită şi să aducă veşti bune despre ceva mai bun,
astfel încât oamenii care Îl iubesc pe Dumnezeu şi care doresc ca El
să fie Rege să audă despre salvare. (Isa 52:6-8) Cel ce trimite este
Iehova însuşi, care Îşi descoperă braţul sfânt înaintea tuturor
naţiunilor şi care vrea ca toate marginile pământului să vadă salvarea
pe care o realizează. Mesagerul pe care El îl trimite este un grup de
oameni care sunt gata să meargă pentru a duce vestea bună. Prin
inspiraţie, Pavel a declarat că ei sunt creştini sfinţi dedicaţi. Azi,
tovarăşii lor cu bunăvoinţă se unesc cu ei în declararea acestor veşti
bune. W 11/15 2, 3a
10 august
„Îngrijorările acestui sistem, puterea amăgitoare a bogăţiilor şi
dorinţele după celelalte lucruri pătrund în ei şi înăbuşă cuvântul, iar
el ajunge neroditor.” - Mar. 4:19.
Cu ajutorul spiritului lui Iehova putem învinge poftele cărnii decăzute.
Dar aceasta înseamnă ca să facem loc lucrurilor spiritului. A căuta lucruri
materiale, care în ele însele nu sunt rele, poate duce la distrugerea noastră
consumându-ne tot timpul. Un televizor ne va costa mai mult decât preţul
de cumpărare, dacă nu putem să îi apăsăm butonul când trebuie oprit. Ne
costă timp să vizionăm la el. Ne poate costa participarea la întruniri, la
vizite ulterioare sau la studiile biblice. Pentru maşina noastră scumpă sau
pentru casa noastră frumoasă s-ar putea să dăm în schimb privilegiul de a
învăţa pe cineva adevărul sau de a-l pregăti să-L servească pe Iehova.
Socoteşte costul total al materialismului. Socoteşte şi costul spiritualităţii.
Nu era nimic greşit în a cumpăra boi, sau în a căuta nevastă, sau în a
vedea o proprietate tocmai cumpărată; dar dacă lucrurile nevinovate ne
împiedică să-L servim pe Iehova, ele devin dăunătoare. Să nu le lăsăm să
devină spini care înăbuşă binele. W 6/1 19
 11 august
„Oamenii să ne considere [...] administratori ai secretelor sacre ale
lui Dumnezeu. În rest, ceea ce se caută la un administrator este să
fie găsit credincios.” - 1 Cor. 4:1, 2.
Tuturora dintre noi, ca şi în cazul apostolului Pavel, ne-au fost
încredinţate unele interese ale Împărăţiei şi noi trebuie să ne dovedim
credincioşi faţă de acestea, dacă vrem să câştigăm viaţă. Totuşi, dacă
suntem nedemni de încredere, cum ne putem aştepta să rămânem pe
calea îngustă a vieţii? Cum ne putem aştepta să ajungem la capătul ei
dacă ne lipseşte echilibrul potrivit? La fel ca unui acrobat nepriceput,
şansele de a aluneca sunt foarte mari. Când un creştin face o
înţelegere, ar trebui să o respecte. Dacă nu o respectă, se dovedeşte
mincinos. Creştinul echilibrat este un om de cuvânt. El îşi ţine
promisiunile şi îşi onorează înţelegerile. Din moment ce se dovedeşte
credincios în lucruri mici, îi sunt oferite responsabilităţi mai mari şi
mai multe. Isus a subliniat aceasta în ilustraţia Sa despre talanţi.
Sclavul care a folosit în scop bun cei cinci talanţi s-a dovedit demn
de încredere. El a fost binecuvântat cu privilegii mai mari de
serviciu. Aşa vom fi şi noi, dacă suntem găsiţi credincioşi ca
administratori. W 6/15 25, 24
12 august
„Verificaţi mereu dacă sunteţi în credinţă, dovediţi mereu ce sunteţi
voi înşivă.” - 2 Cor. 13:5.
Nu există cale mai bună de a face aceasta decât prin răspunsurile
pe care le dai la întruniri. Nu spune „voi tăcea, căci altcineva se poate
exprima mai bine”. Altul îşi poate exprima doar ce a înţeles el.
Răspunsul tău poate îndemna pe cineva la fapte bune. Toţi se află
într-o şcoală a vieţii. Toţi speră să primească viaţă în lumea nouă.
Aşadar, studiază ca şi cum viaţa ta depinde de asta, pentru că aşa şi
este! Apoi declară-ţi credinţa şi verific-o exprimându-te între fraţii
tăi. Dacă dai răspunsul corect, este bine; îi îndemni pe alţii la iubire
şi la fapte bune, Dacă nu, corectarea te va ajuta să te îndrepţi şi nu
vei continua în greşeală când împarţi cunoştinţă dătătoare de viaţă
altora. Aminteşte-ţi că gândirea personală poate fi jenantă. Aşadar,
nu aştepta totdeauna numai să primeşti, ci aminteşte-ţi „de cuvintele
Domnului Isus, când a zis: Este mai multă fericire în a da decât în a
primi.” – Fap. 20:35. W 7/1 6a
 13 august
„Fiindcă bunătatea Ta iubitoare este în faţa ochilor mei şi umblu în
adevărul Tău.” - Ps. 26:3.
Cu mult timp în urmă, David i-a cerut lui Dumnezeu să-l cerceteze,
să-l încerce şi să-l cureţe. Este azi credinţa noastră în dreptatea şi
integritatea noastră atât de fermă? Ar trebui să fie, dacă privim lucrurile
aşa cum a făcut David şi călcăm pe urmele lui Cristos. Când ajungem să
apreciem lucrările lui Iehova, scopurile pe care le are în minte, ce a
făcut, ce face şi ce va face pentru binecuvântarea tuturor acelora care Îl
iubesc, atunci putem să Îi apreciem cu adevărat bunătatea iubitoare.
Priviţi cât de iubitor a fost trimiţându-Și unicul Său Fiu, pe Isus Cristos,
din cer pe pământ pentru a răscumpăra omenirea. Dar Isus a făcut mai
mult. El a justificat numele lui Iehova păstrându-şi integritatea şi a fost
făcut Regele lumii noi a dreptăţii. Pentru a trăi în această lume nouă
trebuie să fim familiari cu Biblia, citindu-i adevărurile cu atenţie şi
trăind conform lor. De asemenea, trebuie să ţinem înaintea ochilor
Împărăţia pentru care Isus ne-a învăţat să ne rugăm, şi să umblăm în
adevăr, dacă vrem să ne bucurăm de viaţă în lumea nouă a lui
Dumnezeu. W 1/1 11

14 august
„Apoi le-a mai spus o ilustrare despre necesitatea de a se ruga
mereu şi de a nu renunţa.” - Luca 18:1.
Într-adevăr, rugăciunea este un miracol uimitor, o îngrijire preţioasă,
iubitoare. Nu ne putem păstra integritatea faţă de Dumnezeu fără ajutorul
acesteia. Oamenii nelegiuiţi ne pot confisca Bibliile, ne pot interzice să ne
întâlnim cu fraţii noştri şi să ne angajăm în serviciul de teren, dar nu ne
pot lua niciodată preţioasa îngrijire iubitoare a rugăciunii. Noi ştim pentru
ce să ne rugăm: în primul rând pentru triumful dreptăţii în univers, iar
apoi pentru orice este în concordanţă cu voinţa lui Dumnezeu pentru noi:
spiritul Său, înţelepciunea, iertarea păcatelor, binecuvântarea Sa pentru
eforturile şi necesităţile noastre zilnice. Putem vedea azi că Dumnezeu
răspunde rugăciunii prin expansiunea închinării curate, prin bucuria
poporului Său, precum şi prin slujitorii Săi care îşi păstrează integritatea
în ciuda celei mai amare împotriviri şi persecuţii. Şi pentru că trăim în
timpuri critice cărora greu li se face faţă, avem nevoie mai mare ca
niciodată să dăm atenţie avertismentului lui Isus „de a ne ruga mereu şi de
a nu renunţa”. W 8/15 27, 28a
 15 august
„Inima este mai trădătoare decât orice şi primejdioasă. Cine poate
s-o cunoască? Eu, Iehova, cercetez inima [...] ca să-i dau fiecăruia
după căile lui.” - Ier. 17:9, 10.
Materialismul este subtil şi poate părea binefăcător. De aceea,
trebuie să ne cercetăm. Auto-examinarea este foarte necesară. În timp
ce ne favorizăm pe noi înşine din fire, cu toate acestea Iehova a
furnizat un mijloc minunat de auto-examinare. În primul rând,
trebuie să ne punem întrebarea: „Unde este inima noastră?” Ieremia a
înţeles cât de nelegiuită poate fi inima, după cum se observă din
cuvintele citate mai sus. Unde este inima noastră? Este încă iubirea
noastră dintâi posesia nepreţuită a adevărului, sau avem o iubire
nouă, materialismul? Am putea spune că nu avem o iubire nouă, dar
ce arată faptele noastre? Mai primim acea bucurie incomparabilă din
serviciul de teren? Sau am început să înăbuşim acea bucurie,
petrecând mai multe ore pentru destindere, fiind distraşi şi satisfăcuţi
de plăceri materiale şi de posesiuni, şi petrecând mai puţin timp în
serviciul de teren? Nu uita că o inimă lacomă caută materialismul,
dar o inimă loială îl evită. W 10/1 1, 2a
16 august
„Fiţi atenţi la voi înşivă ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu
mâncare şi băutură în exces şi cu îngrijorările vieţii [...] Rămâneţi
treji, deci.” - Luca 21:34, 36.
A adormi în postul de slujitor al lui Iehova îl pune pe respectivul în
pericolul de a fi prins de Inspectorul-Principal al Templului, Cristos,
care vine ca un hoţ la Armaghedon şi face inspecţia finală a întregului
domeniu religios care mărturiseşte a fi creştin, iar apoi, în cele din
urmă, execută judecata. Acest fapt îl expune pe cel adormit riscului de
a fi dezbrăcat şi a-i fi arse veşmintele simbolice. Orice închinător care
Îl iubeşte pe Dumnezeu cu devoţiune exclusivă, care Îl iubeşte pe
Inspectorul Său Principal şi Îi aşteaptă venirea pentru judecata finală,
va lupta hotărât să rămână treaz. El va veghea la închinarea curată a lui
Iehova şi la interesele preţioase ale Împărăţiei Sale prin Cristos. Cum
va rămâne închinătorul treaz din punct de vedere spiritual? Pentru a
rămâne treaz este esenţial ca, în primul rând, să-şi găsească odihna, cât
şi să evite să mănânce şi să bea în exces, întocmai cum a sfătuit Isus în
cuvintele de mai sus. W 12/15 9, 10a
 17 august
„Vai de ei, căci au mers pe calea lui Cain, s-au repezit pentru
răsplată pe drumul greşit al lui Balaam şi au pierit în vorbirea
răzvrătită a lui Core!” - Iuda 11.
Din cauza responsabilităţilor grele şi a multelor îndatoriri puse azi
pe umerii supraveghetorilor, un om poate deveni, datorită vârstei,
stării de sănătate sau altor circumstanţe, necorespunzător cerinţelor
pentru supraveghetori. Prin urmare, el s-ar putea să fie înlocuit fără
să fi comis vreun păcat cu voia. Sau ar putea apărea cineva mai
capabil. În astfel de cazuri, nu este implicat nici un păcat împotriva
spiritului sfânt şi nu există necinste sau reproş. Dar vai de cel ce
păcătuieşte în mod lacom, ambiţios, obscen şi cu bună ştiinţă din
pricina avantajului pe care îl are ca supraveghetor! El se pune într-o
situaţie gravă faţă de spiritul care a avut de-a face cu numirea lui ca
supraveghetor. Dacă nu se restabileşte într-un mod silitor, nu doar că
îşi va pierde privilegiul serviciului, ci se va găsi pe calea morţii
veşnice. Păcatul său va deveni de neiertat, un păcat de care nu se va
putea pocăi. Ruşinea lui va fi mare. W 1/15 26
18 august
„Prin credinţă, Moise, când a crescut, a refuzat să fie numit fiul
fiicei faraonului, alegând mai degrabă să fie maltratat cu poporul
lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerea trecătoare a
păcatului.”
– Evr. 11:24, 25.
Cartea Judecătorii vorbeşte despre bărbaţi şi femei care au apreciat
zeloşi chemarea lui Iehova la acţiune în apărarea poporului Său ales,
popor care a intrat adesea în necazuri datorită lipsei de apreciere
pentru Dumnezeul lor. Martorii lui Iehova, la fel ca Samson, Ghedeon,
Iehu, Barac, Debora şi alţii, au considerat un privilegiu măreţ să lupte
pentru numele lui Iehova, pentru închinarea Sa adevărată şi pentru
poporul Său. Ei au fost atât de convinşi de corectitudinea aprecierii lor
a acestui privilegiu, încât şi-au riscat viaţa pentru a o exercita. Profeţii
lui Iehova nu au apreciat mai puţin privilegiile lor faţă de Dumnezeu.
Regi şi imperii s-au dezlănţuit adesea împotriva oamenilor ca Moise,
Samuel, Daniel, Ieremia şi alţii. Pentru aceştia, privilegiul de a fi
purtători de cuvânt ai lui Iehova a fost o comoară fără egal. Avem noi
aceeaşi apreciere pentru privilegiile noastre de a fi martorii lui Iehova?
Dacă da, ferice de noi! W 2/15 8
 19 august
„Nu vă mai îngrijoraţi pentru sufletele voastre [...] Nu preţuieşte
sufletul mai mult decât hrana?” - Mat. 6:25.
Isus a ştiut că unii oameni sunt foarte îngrijoraţi de lucrurile acestei
vieţi. De fapt, într-o măsură atât de mare încât permit ca aceste lucruri
materiale şi iubirea pentru ele să-i împiedice să preia serviciul
Împărăţiei. Când gândirea noastră este îndreptată şi fixată pe dorinţele
cărnii, aceasta înseamnă încredere în sine şi în judecata personală.
Dumnezeu este conştient de necesităţile materiale ale poporului Său şi
se îngrijeşte de acestea. Prin modul nostru de acţiune, dovedim dacă
credem acest lucru sau nu. Dorinţele noastre pot depăşi cu mult
necesităţile noastre şi ne pot face să fim suprasolicitaţi sau să ne
îngrijorăm peste măsură de ele. Isus a exprimat, de asemenea, prudenţă
împotriva acestui lucru, la Matei 6:31. Oamenii acestei lumi vechi au
aceste temeri datorită dorinţelor lor nesatisfăcute pentru lucruri care
chiar nu sunt necesare pentru a îndeplini cu succes serviciul. Sfatul
sigur, consemnat în Cuvântul lui Dumnezeu, este: „Continuaţi să căutaţi
mai întâi Împărăţia şi dreptatea Sa.” - Mat. 6:33. W 4/1 21
20 august
„Cântaţi lui Iehova o cântare nouă.” - Ps. 96:1.
Încă din 1914 Dumnezeu a furnizat tema unei cântări noi. Căci în
acel an, El a dat naştere Împărăţiei Sale glorioase, întronând şi
încoronând Sămânţa femeii Sale, Moştenitorul legământului făcut cu
David pentru împărăţia veşnică. A fost, într-adevăr, ceva nou. Naşterea
acesteia a pus în funcţiune o nouă organizaţie de conducere pentru tot
universul, pentru îngeri şi pentru oameni. A adus în existenţă partea
capitală a organizaţiei universale a lui Iehova, şi toţi îngerii sfinţi şi toţi
oamenii de bine trebuie să i se închine conform poruncii lui Dumnezeu.
Nu mai existase niciodată aşa ceva în univers. Pentru întregul univers a
fost o veste bună. Astfel, în 1914, mesajul despre împărăţia lui
Dumnezeu care va veni se învechise. Mesajul pe care trebuiau să îl
predice creştinii unşi de acum înainte urma să fie despre împărăţia lui
Dumnezeu venită. Trebuie să fie despre împărăţia lui Dumnezeu
născută, despre instalarea ei în ceruri, în funcţiune în mijlocul tuturor
vrăjmaşilor ei din ceruri şi de pe pământ. Era tema încântătoare a unei
cântări noi lui Iehova, pentru că El a prezis şi a făcut toate lucrurile
minunate pentru a cânta despre ele. Ce privilegiu avem de a cânta
această cântare! W 4/15 16a
 21 august
„Eu închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un
legământ cu Mine, pentru o împărăţie.” - Luca 22:29
Când Dumnezeu a încheiat legământul pentru împărăţie cu David,
avea în minte o împărăţie cerească veşnică pentru moştenitorul
permanent al lui David, în cele din urmă. Niciun mare preot levit nu
putea să-L ungă pe Isus pentru un astfel de guvern ceresc. Iehova L-a
uns după botezul în apă, revărsând spiritul sfânt peste Isus şi
sfinţindu-L drept Cristosul. Isus a fost născut acolo de spiritul lui
Dumnezeu pentru a deveni un Fiu spiritual al lui Dumnezeu, destinat
pentru o viaţă spirituală în cer. Cel mai potrivit, Isus a predicat
„împărăţia cerurilor” a lui Dumnezeu. El a chemat discipoli să Îl
urmeze şi să caute mai întâi Împărăţia. Chemându-i, a extins la ei
invitaţia lui Dumnezeu, aşa cum este menţionat la Isaia 55:3. Aceasta
a însemnat că Iehova Dumnezeu Îşi propusese să Îi dea lui Isus
Cristos comoştenitori în împărăţia cerească. În loialitate faţă de
legământul pentru împărăţie, Isus i-a întâmpinat pe astfel de
comoştenitori ai împărăţiei lui Dumnezeu cu spusele menţionate mai
sus. Ce bunătate iubitoare a fost aceasta din partea lui Iehova
Dumnezeu! W 12/1 6, 7a
22 august
„Spun fiecăruia dintre voi să nu gândească despre sine mai mult
decât trebuie.” - Rom. 12:3.
Pentru a ne ajuta să evităm poticnirea, Iehova a făcut să apară în
mod repetat în Cartea Sa ordinul de a pune deoparte mândria.
Mândrie înseamnă a avea o părere prea înaltă despre sine. Înseamnă
a alerga o cursă opusă celei scoasă în evidenţă de apostol în cuvintele
citate mai sus. Urcarea la cap a importanţei de sine provoacă un fel
de beţie. Persoana mândră este îmbătată cu linguşirea şi stima de
sine. Pentru o astfel de persoană, a alerga cursa creştină conform
regulilor este la fel de dificil ca unui om beat să alerge fără să se
poticnească. Mândria merge înaintea căderii, căci Iehova îl urăşte pe
cel trufaş. Printre cele şapte lucruri enumerate ca detestate de sufletul
Său sunt ochii trufaşi. Și Isus, care este înţelepciunea personificată,
urăşte mândria. El a spus: „Oricine se înalţă va fi umilit”. Aşadar,
rezultatul mândriei este opoziţie faţă de Iehova şi faţă de Cristos, şi
umilirea în cele din urmă pentru cei care se înalţă. W 9/15 1, 3, 4a
 23 august
„Exersează având ca obiectiv devoţiunea sfântă. Căci exerciţiul fizic
este de puţin folos, dar devoţiunea sfântă este de folos pentru toate
lucrurile, fiindcă are promisiunea vieţii prezente şi a celei viitoare.
- 1 Tim. 4:7, 8.
Singura cale prin care cineva se poate antrena având ca obiectiv
devoţiunea sfântă este prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Când
cineva citeşte Biblia şi o studiază cu atenţie împreună cu altul care
este pregătit în studierea ei, va afla că ceea ce a citit este demn de
încredere şi merită acceptare deplină. Trebuie să exersăm cu scopul
de a ne păstra speranţa, cât şi să întărim această speranţă şi credinţă
în viaţa altora. Studiind la domiciliu cu alţii, ne vom alipi de
poruncile lui Dumnezeu şi le vom preda, chiar dacă adevărul biblic
vine în conflict cu ideile personale ale oamenilor. Uneori legile
drepte ale lui Dumnezeu sunt deranjante pentru studenţii individuali
şi ei renunţă la studiu. Nu vor să aibă nimic de-a face cu el, deoarece
înseamnă o mare schimbare în viaţa lor. Dar noi nu ne putem
compromite cu ei, ci continuăm să rămânem calificaţi pentru a preda
cu încredere. W 1/1 15, 15a
24 august
„El i-a dat pe unii ca [...] păstori.” - Efes. 4:11.
Cei daţi ca păstori trebuie să ţină minte cum îşi conduce Iehova
însuşi oile Sale, hrănindu-le, îndrumându-le, protejându-le, arătându-
le răbdare tot timpul. Și ei trebuie să ţină totdeauna înaintea lor cum
s-a îngrijit Isus de oile Tatălui Său, nepierzând niciuna şi servind în
mod continuu în teama de Dumnezeu, astfel slujind în iubire şi
pentru iubire. Oile trebuie conduse de subpăstori în acelaşi fel în care
le conduce Păstorul Șef. Acest lucru trebuie făcut prin conducerea lor
la păşuni pentru a fi hrănite spiritual şi astfel să devină puternice şi
cu timpul să le poată ajuta pe cele mai slabe. Trebuie încurajate să
participe la întrunirile săptămânale ale adunării, cât şi la congrese, şi
să fie ajutate să vestească adevărul cu predici eficiente. Trebuie
ţinute în aranjamentul teocratic al societăţii lumii noi, trebuie
conduse cu blândeţe şi cu iubire, deoarece oile se sperie repede şi
fug; cât şi cu tandreţe, pentru că ele sunt rănite prin tratarea lor aspră
sau dură. Ele nu au niciun mijloc de apărare şi astfel trebuie să
depindă de păstorul lor pentru protecţie. W 3/15 2, 3a
 25 august
„El îi va învăţa pe cei smeriţi calea Sa.” - Ps. 25:9.
Știm că Dumnezeu Îşi tratează poporul ca pe o organizaţie, iar
spiritul Său acţionează în legătură cu această organizaţie. Prin
urmare, o mare grijă asupra creşterii unei adunări este răspunsul
acesteia la instrucţiunile furnizate în mod regulat de servul credincios
şi înţelept. Fiindcă spiritul lui Dumnezeu acţionează în legătură cu
organizaţia în măsura în care servii şi slujitorii individuali răspund la
sfatul dat lor prin organizaţia teocratică, în aceeaşi măsură calea este
deschisă pentru revărsarea liberă a spiritului sfânt al lui Dumnezeu.
Cei care cred că nu văd rezultate proporţional cu ceea ce fac, ar face
bine să analizeze aceşti factori, să elimine orice atitudine negativă şi,
plini de speranţă, să pună în practică sugestiile făcute de organizaţia
teocratică. Dacă plantăm şi udăm cu zel, urmând conducerea pe care
ne-o dă Dumnezeu prin Cuvântul Său şi prin mijlocul Său de
comunicare, El ne va binecuvânta eforturile cu creştere până când
toate oile Sale sunt strânse în siguranţă în societatea Sa a lumii noi.
W 5/1 19a

26 august
„Înţeleptul va asculta şi va dobândi şi mai multă învăţătură, iar
omul cu pricepere va primi o îndrumare înţeleaptă.” - Prov. 1:5.
De la 1914 A.D., Iehova a scurtat în mod îndurător necazurile
împotriva lui Satan şi a permis un timp în care hrana spirituală poate
fi distribuită din abundenţă. Dar apoi va veni timpul dificil când
calea va fi închisă. Prin urmare, cât de important este ca acum toţi să
primească mai multă cunoştinţă exactă. Este un timp de a lucra la
asimilarea cunoştinţei, aşa cum furnicile adună hrană din abundenţă
în timpul verii. Nechibzuiţii care nu adună acum cunoştinţă exactă
sunt ca greierele din proverb, care a luat calea uşoară în vreme de
belşug şi nu s-a gândit la viitor. Dintr-o dată vine iarna şi nenorocirea
peste cel nepregătit. Dar chiar dacă cineva poate avea ceva cunoştinţă
din Biblie şi poate slujeşte în serviciu, este înţelept numai dacă
continuă să aplece urechea la cuvintele lui Iehova şi, prin urmare,
continuă să îşi mărească cunoştinţa pe care o are. În acest scop au
fost date Scripturile, aşa cum se spune mai sus. W 5/15 1, 2a
 27 august
„Toate cărările lui Iehova sunt bunătate iubitoare şi adevăr pentru
cei ce respectă legământul Său şi aducerile Sale aminte.” - Ps. 25:10.
Vestea bună despre împărăţie pe care o predicăm este, într-adevăr,
extraordinară. Dar nu fără acoperire. Nu este o glumă. Noi o
predicăm de zeci de ani, dar nu este o veste care să devină învechită
şi să-şi piardă atracţia şi gustul şi la care trebuie renunţat. Este mereu
nouă, mereu proaspătă, devenind tot mai măreaţă. Dumnezeu nu a
renunţat la ea. Predicarea noastră a Împărăţiei, ordinată de
Dumnezeu, trebuie să continue. Aceasta va creşte până când domnia
milenară a lui Isus Cristos câştigă pacea glorioasă care urmează după
Armaghedon. Astfel, noi putem fi totdeauna fideli şi loiali
legământului pentru Împărăţie încheiat cu Mai Marele David.
Tuturor oamenilor care respectă acest legământ şi care susţin
Împărăţia promisă prin el, trebuie să le arătăm bunătate iubitoare şi
adevăr. (Prov. 3:3, 4) Făcând astfel, Îl vom găsi pe Iehova executând
aceleaşi calităţi preţioase faţă de noi prin Regele Său, Isus Cristos, iar
sufletul nostru va fi ţinut în viaţă pentru veşnicie. W 12/1 26, 27a
28 august
„Pleacă-ţi urechea, o, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te
ascunde de rugămintea mea pentru favoare! Ascultă-mă şi răspunde-
mi! [...] Eu îl voi chema pe Dumnezeu şi Iehova mă va salva. Seara,
dimineaţa şi la amiază [...] El îmi aude glasul.” - Ps. 55:1, 2, 16, 17.
O iubire corectă pentru noi înşine înseamnă să fim conştienţi de
necesităţile noastre spirituale, iar aceasta ne va face să dorim să
mergem la Dumnezeu în rugăciune ca să ne satisfacă aceste
necesităţi. Ne va face să vrem să apelăm la Dumnezeu în mod
regulat, în fiecare dimineaţă după ce ne trezim, în fiecare seară după
ce ne retragem, cât şi la orele mesei. Atunci, vom fi atenţi să ne
rugăm înainte şi în timp ce ne angajăm în serviciu, în special dacă
avem privilegiul de a vesti Cuvântul de la platforma publică. Apoi,
vom asculta atenţi rugăciunile pe care alţii le fac în auzul nostru şi
vom pătrunde în spiritul lor, cum ar fi la întrunirile adunării, în loc să
ne lăsăm mintea să se gândească în altă parte. Dacă avem privilegiul
să facem rugăciunea în public, aceasta ne cere să vorbim clar, coerent
şi serios, astfel încât toţi cei care ne ascultă să poată spune din inimă
„Amin!”. W 8/15 25a
 29 august
„Adevărat vă spun că nu este nimeni care a lăsat [totul] pentru
Mine şi pentru vestea bună şi care să nu primească însutit acum [...]
iar în sistemul viitor, viaţă veşnică.” – Mar. 10:29, 30.
De ce nu compari ce părăseşti cu ce ţi s-a promis de Iehova prin
dedicarea ta Lui? Ce lucruri bune ai pe care nu le-ai primit de la
Iehova, în primul rând? Acestea sunt date de bunăvoie în dedicare lui
Iehova prin Isus Cristos pentru privilegiile şi binecuvântările de
nedescris care sunt acordate în mod continuu slujitorilor dedicaţi ai
lui Dumnezeu. Totuşi, fixează-ţi în minte că aceasta ne dă autoritatea
de a fi numiţi după numele lui Iehova şi de a vorbi în numele Său ca
martori ai Săi. În această lume osândită şi muribundă, noi, servii
devotaţi ai lui Iehova, suntem cei mai fericiţi. De fapt, ne aşteptăm să
supravieţuim Armaghedonul şi să trăim veşnic într-un paradis extins
pe tot pământul. Deci, multe depind de cel ce se dedică, iar apoi totul
depinde de loialitatea lui faţă de acea dedicare. Menţinerea
integrităţii şi a trăi credincios la înălţimea dedicării ne va aduce
bucurie supremă chiar şi acum. W 8/1 20

30 august
„Să rămâneţi şapte zile la intrarea cortului întâlnirii, zi şi noapte,
şi să asiguraţi paza obligatorie, pe care o cere Iehova, ca să nu
muriţi.” - Lev. 8:35.
Înţelegând consecinţele îngrozitoare ale adormirii şi pierderii
veşmintelor cuiva, ne ajută să apreciem deplin fericirea celor care
rămân treji şi sunt privilegiaţi să-şi păstreze veşmintele ca slujitori ai
lui Dumnezeu. Venirea Inspectorului regal ca un hoţ la Armaghedon
nu trebuie să ne ia prin surprindere şi să ne găsească leneşi, neocupaţi,
inactivi în serviciul Împărăţiei. Pe întreaga perioadă a încercării
noastre, ne vom îndeplini dedicarea lui Dumnezeu în iubire. Vom
rămâne treji la datoriile noastre şi vom rămâne în limitele însărcinării
noastre sfinte sau ale numirii în serviciu, întocmai cum au făcut preoţii
care erau ordinaţi pentru templu şi cărora le era poruncit aşa cum se
arată mai sus. Deci, ca străjeri fideli, treji la tot ce se întâmplă, vom
primi aprobarea lui Dumnezeu prin Inspectorul Său, Isus Cristos. O, ce
fericire va fi atunci! Aceasta rezultă în păstrarea veşmintelor pe noi în
serviciu activ. W 12/15 30, 31a
 31 august
„Nu te teme de lucrurile pe care le vei suferi. [...] Dovedeşte-te
credincios până la moarte şi îţi voi da coroana vieţii.” - Apoc. 2:10.
Cristos ne spune să facem cum a făcut şi El, să nu ne temem de
suferinţele pe care trebuie să le îndurăm în timpul sfârşitului acestei lumi.
În curând, ne vom confrunta cu atacul total al lui Gog din Magog asupra
poporului lui Dumnezeu. Cuvintele citate mai sus, adresate de Isus
adunării din Smirna sunt, prin urmare, la timp şi bune: Nu te teme de
acest atac furios, nici de lucrurile pe care trebuie să le suferim înainte -
închisoare, necaz timp de 10 zile sau moarte violentă. El însuşi a murit o
dată, dar a înviat prin puterea mare a lui Dumnezeu şi nu mai poate muri,
neputând fi atins de moartea a doua. Acum, El are toată puterea în cer şi
pe pământ şi poate da coroana vieţii discipolilor Săi credincioşi. Ca şi El,
singurul Puternic „având nemurirea”, discipolii Săi care biruiesc această
lume osândită vor avea parte de înviere şi nu vor putea fi atinşi de
pericolul morţii a doua. O „stea” sau supraveghetor de adunare ar trebui
să fie un biruitor al lumii, ca un exemplu bun. W 1/15 11a
Să ne armonizăm lucrarea cu veşmintele serviciului nostru.
– Filip. 1:27.
1 septembrie
„Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii, nici viaţa împreună cu
oamenii vinovaţi de sânge [...] Dar eu voi umbla în integritatea mea.
O, eliberează-mă şi îndură-te de mine!” - Ps. 26:9-11.
Cei care sunt siguri de integritatea lor, discipolii adevăraţi dedicaţi ai
lui Isus Cristos, pot spune cuvintele citate mai sus, cum a făcut David.
Aceasta este ca şi cum s-ar spune „Eliberează-mă de cei nelegiuiţi şi
arată-mi favoare.” Prin Moise, Dumnezeu i-a eliberat pe copiii lui Israel
sau i-a răscumpărat din Egipt, conducându-i spre Ţara Promisă.
Dumnezeu L-a dat omenirii pe Mai Marele Moise, Isus Cristos,
Răscumpărătorul întregii omeniri, dacă ei Îl acceptă ca un dar de la
Dumnezeu pentru răscumpărarea lor. Miracolele pe care Isus le-a făcut
pe pământ ne fac să ne gândim la viaţa de care se vor bucura oamenii
sub Împărăţie. Dacă pe pământ El a vindecat bolnavii, a deschis ochii
orbi, a înviat chiar şi morţii, cu siguranţă, cu toată puterea în cer şi pe
pământ, El poate construi o lume nouă perfectă a dreptăţii conform
voinţei Tatălui Său. De asemenea, El poate să ne treacă prin bătălia
Armaghedonului, şi o va face, dacă ne păstrăm integritatea. W 1/1 23
 2 septembrie
„Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini.” - Mat. 9:37.

Ţi-ai găsit locul de serviciu potrivit în societatea lumii noi? Ai

responsabilităţi familiale care te împiedică să intri în serviciul de
pionier? Dacă este aşa, cu siguranţă ar trebui să fii atent în privinţa
aceasta. (1 Tim. 5:8) Sau eşti liber să intri prin „uşa largă care duce
la activitate” în serviciul de pionier? (1 Cor. 16:9) Eşti nerăbdător să
serveşti ca misionar în ţări străine unde nevoia este mare? Probabil că
ai bunăvoinţă, dar îţi lipseşte sănătatea fizică pentru a merge în
străinătate. Este o mare nevoie de servi cu timp integral în fiecare
ţară din creştinătate. Sunt multe teritorii izolate cu oameni care
vorbesc limba ta unde este o nevoie urgentă de mai mulţi pionieri.
Grupa ta locală fără îndoială că necesită mai mulţi servi cu timp
integral pentru a le hrăni, a le învăţa şi a le îngriji corect pe „alte oi”.
Fără îndoială că şi acesteia i se aplică cuvintele lui Isus citate mai
sus. W 7/15 19

3 septembrie
„Fericiţi sunt acei robi al căror stăpân îi va găsi veghind!”
- Luca 12:37.

Dacă ne ţinem la curent cu ce se întâmplă în scopul lui Dumnezeu,

timpul ar trebui să fie prea scurt ca să ne dorim să dormim şi să ratăm
ceva. Venirea ca un hoţ a Inspectorului la executarea judecăţilor
divine la Armaghedon ar trebui să ne îndemne să facem orice efort şi
aranjament pentru a rămâne treji. Pericolul constă în a ne face
comozi material şi s-o lăsăm mai moale, în ideea că incertitudinea
momentului sosirii Inspectorului înseamnă că va mai trece mult timp
până va veni, timp îndelungat în care putem lua lucrurile uşor,
intenţionând să acţionăm atunci când obţinem mai multe dovezi
senzaţionale ale apropierii venirii Lui. Inspectorul nu ne va anunţa
dinainte ziua şi ora Armaghedonului, pentru ca astfel să punem un
ceas să sune şi să ne trezim chiar înainte ca El să sosească, iar apoi să
ne purtăm ca şi când am fi fost în alertă, treji şi la post tot timpul. W
12/15 23, 24a
 4 septembrie
„Umiliţi-vă înaintea lui Iehova, iar El vă va înălţa.” – Iac. 4:10.
Umilinţa începe prin cunoştinţa, iubirea şi teama de Dumnezeu.
Umilinţa se naşte când ne dăm seama cât de mici suntem noi şi cât de
mare este Dumnezeu. Umilinţa prinde rădăcini atunci când creatura
umană îşi dă seama că ea este numai strălucirea pâlpâitoare a unei
lumânări, dar Dumnezeu este mai strălucitor în glorie decât soarele la
amiază. Da, acesta este fundamentul umilinţei: să ne dăm seama de
majestatea nesfârşită a lui Dumnezeu şi de micimea noastră. O astfel
de realizare vine din cunoştinţă, felul de cunoştinţă pe care Iehova i-a
împărtăşit-o lui Iov. (Iov, capitolele 38-41) Acea cunoştinţă l-a ajutat
pe Iov să se umilească sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Avem
nevoie de acest fel de cunoştinţă. Ea ne permite să fim într-o relaţie
bună cu Dumnezeu şi să ascultăm de cuvintele lui Iacov citate mai
sus. În plus, devenind umili în ochii lui Dumnezeu, punem şi o
temelie pentru umilinţa minţii faţă de semenii noştri, căci adevărata
umilinţă faţă de om se bazează, în cele din urmă, pe umilinţa
adevărată faţă de Dumnezeu. W 9/15 21, 22a
5 septembrie
„Fiindcă şi profetul şi preotul s-au pângărit. Până şi în casa Mea
am găsit răutatea lor, zice Iehova”. – Ier. 23:11.
Cauza principală a tuturor crimelor din lume, a conflictelor şi
confuziei nebuneşti este religia. Oamenii cei mai responsabili pentru
starea lumii sunt conducătorii religioşi. Oare este greşit să ne simţim la
fel cum s-a simţit Ieremia într-o situaţie asemănătoare în zilele lui, iar
apoi să ne exprimăm în armonie cu sentimentele noastre? Credem că
nu. Nu cu mulţi ani înainte ca Ierusalimul şi templul său să fie distruse,
Ieremia, în cuvinte venite dintr-o inimă îndurerată, a raportat situaţia
existentă. La acestea, Iehova a adăugat comentariul menţionat mai sus.
Azi, creştinătatea se află într-o relaţie faţă de Iehova ca şi Israelul din
zilele lui Ieremia, şi se confruntă cu o distrugere mult mai
înfricoşătoare şi devastatoare decât cea pe care Ieremia a văzut-o
venind peste Ierusalim şi peste templul său. Deoarece suntem chemaţi
după numele lui Dumnezeu şi suntem martori ai lui Iehova, cum însuşi
Ieremia a fost, ne aflăm sub obligaţia de a vorbi adevărul fără teamă,
aşa cum a făcut Ieremia. W 1/1 12, 13
 6 septembrie
„Mă port aspru cu corpul meu şi îl conduc ca pe un sclav, ca nu
cumva după ce le-am predicat altora să fiu eu însumi dezaprobat.”
- 1 Cor. 9:27.
Mulţi din afara organizaţiei lui Iehova adoptă o filosofie care le
permite să-şi satisfacă orice capriciu. Fără Cuvântul clar al lui Iehova
şi fără organizaţia Sa pentru a ne îndruma, am putea să cădem în
aceeaşi capcană. Dar având Cuvântul lui Iehova, ştim că adulterii şi
curvarii nu pot ajunge în Împărăţie. Suntem foarte conştienţi şi de
forţele mari din corpul uman care, necontrolate în mod corect, pot
conduce la o conduită degradantă şi la dezaprobare din partea lui
Iehova. Prin urmare, trebuie să fim atenţi să rămânem curaţi şi peste
orice conduită imorală, ca să nu devenim depravaţi prin poftele
noastre egoiste. A nu avea emoţiile sub control ar însemna
exercitarea propriei noastre voinţe, sau voinţei cărnii, mai degrabă
decât voinţa lui Dumnezeu, şi ar fi o răzvrătire directă împotriva
sfatului înţelept al lui Iehova. Dumnezeu nu permite acceptarea unor
astfel de practici în organizaţia Sa numai pentru faptul că sunt
scuzate şi permise în creştinătatea înconjurătoare. Apostolul Pavel
ne-a dat un bun exemplu în acest caz. W 4/1 31, 33

7 septembrie
„Ca nişte copii ascultători, nu vă mai conformaţi dorinţelor pe care le
aveaţi înainte în neştiinţa voastră ci, în armonie cu Cel Sfânt care v-a
chemat, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.” - 1 Pet. 1:14, 15.
Aşa cum ar fi de aşteptat sub binecuvântarea lui Iehova, creşterea pe
care El o dă nu este numai în număr. Este şi o creştere în activitate,
împreună cu îmbunătăţirea eficienţei. Dar asta nu este totul. De o
importanţă la fel de mare este creşterea în maturitate. Toate aceste
creşteri sunt esenţiale pentru fiecare dintre noi: creşterea în număr,
creşterea în activitate şi creşterea în maturitate, despre care Petru a scris
cuvintele citate mai sus. Acestea cer de la noi progres individual în
maturitate spirituală prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu, ascultarea
de el şi aplicarea principiilor conţinute în Biblie în viaţa noastră.
Aceasta înseamnă a fi un creştin adevărat. Aceasta ar trebui să fie de
aşteptat din moment ce Dumnezeu nu ar aduce oamenii cu bunăvoinţă şi
cu inimă sinceră într-o organizaţie coruptă şi necurată. W 2/1 16, 17a
 8 septembrie
„Eu nu alerg la întâmplare, îmi dirijez loviturile nu ca să lovesc în
vânt.” - 1 Cor. 9:26.
Un mod de gândire pozitiv este foarte important pentru cultivarea
statorniciei spirituale. Dacă luăm o atitudine negativă faţă de
responsabilităţi, dificultăţi şi greutăţi, care vin datorită urmării căii
integrităţii creştine, ne vom pierde echilibrul şi vom cădea. Pavel avea
modul de gândire corect. El era hotărât să rămână pe calea îngustă a
vieţii. Nu a permis ca nimic să-l împiedice şi să-l facă să cadă, nici
influenţele exterioare, nici cele ale trupului său, întocmai cum
menţionează în cuvintele citate mai sus. El ne-a dat un bun exemplu
tuturor pentru a-l urma. Cu toate acestea, câştigarea acestui mod de
gândire corect nu vine fără efort. Aceasta necesită o dorinţă reală a
inimii de a umbla în armonie cu principiile drepte ale lui Dumnezeu.
Ceea ce învăţăm trebuie să depozităm în inima noastră şi să facem
această cunoştinţă o parte din noi. Trebuie să medităm la relaţia
noastră cu Dumnezeu şi cu organizaţia teocratică. W 6-15 31-33
9 septembrie
„Datorită lui David, Iehova, Dumnezeul lui, i-a dat o lampă în
Ierusalim, ridicându-l pe fiul lui după el şi păstrând Ierusalimul în
existenţă.” - 1 Regi 15:4.
În opoziţie tristă cu tatăl său, David, regele Solomon la bătrâneţe
s-a îndepărtat de Iehova. În această situaţie a apărut din nou
necesitatea ca Iehova să-Și exercite bunătatea iubitoare de dragul
legământului veşnic pentru împărăţie. Legământul nu a fost anulat.
Prin urmare, fiul lui Solomon, Roboam, a stat pe tronul lui Iehova în
Ierusalim, dar numai peste cele două seminţii credincioase, Iuda şi
Beniamin. Roboam a sfârşit ca un rege rău. Totuşi, fiul său, Abia, a
urmat la tron. De ce? Relatarea inspirată citată mai sus dă răspunsul.
Când Abia a mers la război împotriva celor zece seminţii revoltate,
mai întâi a făcut apel la ei de pe un vârf de munte, pe baza
legământului pentru Împărăţie încheiat de Dumnezeu cu David.
(2Cron. 13:3-12) Totuşi, legământul pentru Împărăţie şi aderarea
loială la Dumnezeul acestuia, Iehova, nu au avut nici un ecou pentru
acei israeliţi răzvrătiţi. Ei au mers înainte cu bătălia. Dar Iehova a
câştigat bătălia pentru cei loiali legământului Său pentru împărăţie
încheiat cu David. W 12/1 19, 20
 10 septembrie
„Este timpul fixat ca judecata să înceapă cu casa lui Dumnezeu. [...]
„Și, dacă cel drept este salvat cu greu, unde se vor arăta la judecată
cel lipsit de pietate şi cel păcătos?” - 1 Pet. 4:17, 18.
Înlăturarea veşmintelor de serviciu ar însemna pierderea
recunoaşterii divine şi luarea tuturor privilegiilor de serviciu din
cauză că cineva s-a dovedit necredincios. (Apoc. 16:15) Acest lucru
este de aşteptat în ceea ce-l priveşte pe slujitorul care nu-şi
îndeplineşte îndatoririle sau sarcinile atribuite, din cauză că adoarme
în post şi devine inactiv prin faptul că o lasă mai moale. Cu mult
timp în urmă, Petru a avertizat după cum este arătat mai sus. Este o
chestiune gravă ca un străjer să adoarmă şi astfel să-şi lase expuse
pierderii sau defăimării lucrurile care i-au fost încredinţate pentru
supraveghere. În armatele lumeşti, se obişnuia ca santinelele găsite
dormind în post în timpul războiului să fie împuşcate. De ce? Pentru
că puneau în pericol viaţa sau libertatea multor soldaţi pentru care
erau în gardă. Ca străjeri creştini, noi avem responsabilităţi şi mai
mari! W 12/15 26a

11 septembrie
„Văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan [...] şi-au dat seama
că fuseseră cu Isus.” – Fap. 4:13.
Isus a ştiut că iubirea şi umilinţa sunt esenţiale pentru ca un om să
câştige viaţă în lumea nouă. Pentru a le dobândi este nevoie de
educarea inimii. Ucenicii puteau învăţa cel mai bine văzându-le
demonstrate. Aşa că, El le-a atras atenţia la nenumăratele exprimări ale
iubirii pe care Iehova le arătase faţă de ei. De asemenea, ei puteau
observa iubirea şi umilinţa în atitudinea lui Isus şi în serviciul Său, în
afecţiunea pe care a simţit-o faţă de cei pe care i-a învăţat, în
rugăciunile Sale adresate Tatălui Său din cer, când El le-a spălat
picioarele şi când Și-a dat viaţa de bunăvoie pentru omenire. Pe
măsură ce reflectau la lucrurile pe care le văzuseră şi le auziseră, acea
învăţătură începea să pătrundă în inima lor, s-o înmoaie şi să o facă să
răspundă. Când şi-a trimis discipolii, Isus le-a dat instrucţiuni exacte
cum să-şi îndeplinească lucrarea. El le-a spus ce să spună şi ce să facă,
i-a pregătit pentru împotrivirea pe care urmau să o întâmpine şi le-a
întipărit în minte marele privilegiu pe care îl aveau. W 9/1 9, 10a
 12 septembrie
„Cei care sunt hotărâţi să fie bogaţi cad în ispită, în cursă şi în
multe dorinţe nesăbuite şi vătămătoare, care îi cufundă pe oameni în
distrugere şi în ruină.” - 1 Tim. 6:9.
Crezi că îţi poţi lua o vacanţă şi să primeşti mai mult din bunurile
acestei lumi în timp ce oportunităţile lumeşti bat la uşă? Dacă da,
atunci analizează la ce duce materialismul. Merită? Din cuvintele lui
Pavel citate mai sus vedem că nu bogăţiile sau ceea ce reprezintă
acestea este greşit, ci hotărârea de a avea bogăţie şi posesiuni
materiale. Cu o astfel de hotărâre un creştin pune mai multă valoare
pe lucrurile materiale decât pe cele spirituale, şi aici se află pericolul.
Apoi studiul, meditarea şi serviciul de teren sunt înlocuite cu ore
suplimentare la muncă. Atât soţul cât şi soţia sunt angajaţi în serviciu
lumesc. Cei care continuă destul de mult pe această cale, vor ajunge
în cele din urmă pe dinafara societăţii lumii noi. Afară nu este nicio
mulţumire, ci doar nefericire, cârtire şi disperare. Ştiind că
materialismul va pieri odată cu această lume la Armaghedon, să
câştigăm victoria asupra lui prin iubire adevărată pentru Iehova şi
pentru organizaţia Sa. W 10/11 15, 16a
13 septembrie
„Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur purificat în foc ca să ajungi
bogat, veşminte albe ca să fii îmbrăcat [...] şi alifie pentru ochi, cu
care să-ţi ungi ochii ca să vezi.” - Apoc. 3:18.
Aşadar, aici este o lucrare pentru supraveghetori: să-i trezească pe
cei de felul laodiceenilor ca să fie conştienţi de necesităţile lor
spirituale şi apoi să-i ajute să devină bogaţi în credinţă. (Iac. 2:5)
Astfel de credinţă este bogată în rodul Împărăţiei şi vie pentru lucrarea
de mărturie. Aceasta îndepărtează încrederea în propria neprihănire.
Ne conduce să căutăm să fim drepţi înaintea lui Dumnezeu,
îndepărtând orice urmă de caracter lumesc şi goliciune păcătoasă.
Supraveghetorii trebuie, de asemenea, să-i ajute pe laodiceeni să aplice
alifia spirituală, adică să-şi însuşească învăţătura lui Isus, sfatul,
exemplul şi modul Său de gândire şi să acţioneze în armonie cu
acestea. Acesta este un remediu vindecător împotriva „dorinţei cărnii,
dorinţei ochilor şi etalării ostentative a mijloacelor de existenţă”. (1
Ioan 2:15-17) Recăpătând vederea spirituală, ei pot deveni ochi pentru
alţii, şi nu să fie conducători orbi ai altor orbi. W 1/15 35a
 14 septembrie
„Amintiţi-vă de cei care sunt în fruntea voastră, care v-au spus
cuvântul lui Dumnezeu, şi, privind cu atenţie rezultatul purtării lor,
imitaţi-le credinţa.” – Evr. 13:7.
Păstorul cel bun şi adevărat, Isus Cristos, este nevăzut ochilor noştri,
dar noi nu suntem lăsaţi fără păstori văzuţi, cărora El le-a încredinţat să
vegheze asupra intereselor turmei. Urmaţi astfel de păstori credincioşi.
Ei nu ne vor conduce niciodată greşit, nici nu vor face ca vreun rău să se
abată asupra noastră. Noi îi putem identifica după faptul că au spiritul
lui Dumnezeu. Vom şti asta după credinţa lor, după purtarea lor şi după
lucrarea lor. Astfel de păstori sunt învăţaţi de Dumnezeu. Putem avea
încredere în păstorii credincioşi şi adevăraţi, dar nu şi în cei care doar
pretind că sunt. Trebuie să fim atenţi, pentru că viaţa noastră ar putea fi
în pericol. Păstorii falşi ne pot conduce greşit. Un păstor plătit va fugi
când vine pericolul, un păstor adevărat va rămâne cu noi şi se va gândi
numai la cum ne poate ajuta să fim în pace şi să trăim pentru serviciul
lui Iehova Dumnezeu. Pentru bunăstarea noastră veşnică, trebuie să ne
amintim de astfel de păstori şi, observând binecuvântarea lui Dumnezeu
asupra lor, să le imităm credinţa. W 3/15 18a
15 septembrie
„Dacă unele ramuri au fost tăiate, iar tu, deşi erai dintr-un măslin
sălbatic, ai fost altoit între celelalte [...] nu jubila pe seama
ramurilor! [...] Ele au fost tăiate din cauza necredinţei, iar tu stai în
picioare prin credinţă.” - Rom. 11:17, 18, 20.
Datorită credinţei lor, neevreii au fost adoptaţi ca fii ai Mai Marelui
Avraam. Ei au devenit moştenitori ai promisiunii şi au primit ceea ce
urmaşii naturali ai lui Avraam au pierdut prin necredinţă. O astfel de
necredinţă a fost spre câştigul neevreilor. Aceasta înseamnă că ei au fost
altoiţi în măslinul simbolic ca ramuri ale unui măslin sălbatic. Cu toate
acestea, neevreilor altoiţi le este cerut să îşi menţină credinţa pentru a
rămâne în măslinul simbolic. Altfel, vor fi tăiaţi exact cum a fost
Israelul natural. De aceea spune apostolul că ei nu au niciun motiv să se
mândrească faţă de ramurile care au fost tăiate. Şi ei ar putea fi retezaţi
de pe trunchi. Prin urmare, ei trebuie să aprecieze întotdeauna bunătatea
nemeritată pe care Dumnezeu le-a arătat-o. Acelaşi principiu se aplică şi
„altor oi”. Pentru ca ele să rămână în societatea lumii noi, trebuie să
continue să aprecieze bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu. W 3/1 17,
18a
 16 septembrie
„Celui ce n-are i se va lua chiar şi ce are.” - Luca 19:26.
Mintea noastră devine mai ascuţită în pricepere pe măsură ce
studiem Biblia în fiecare zi şi conducem studii biblice în casele
oamenilor. Astfel, aducând rod în serviciu şi folosind cunoştinţa pe
care am dobândit-o, ne dezvoltăm constant în cunoştinţa exactă. Noi
suntem vii din punct de vedere spiritual. În contrast, cei inactivi nu
continuă să crească în cunoştinţă exactă. Chiar dacă cineva stă acasă
şi citeşte ore în şir, nu câştigă capacitate de înţelegere prin folosirea
cunoştinţei. El nu produce rod în serviciul lui Dumnezeu. Isus a spus
că cei care nu produc rod sunt înlăturaţi. Aceia care nu îşi pun
cunoştinţa în practică demonstrează că nu au nici înţelegere, nici
cheia acesteia, spiritul lui Dumnezeu. Aşa cum Isus a arătat în
cuvintele citate mai sus, dacă cineva nu foloseşte ce i-a fost dat, i se
va lua. Singura cale de a continua în creşterea cunoştinţei exacte, de
a avea înţelegere şi înţelepciune spirituală, este să aducem rod în
mod consecvent în serviciul lui Dumnezeu. W 5/15 24, 25

17 septembrie
„Stăpânul servului aceluia va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă
şi la o oră pe care n-o ştie, îl va pedepsi cu toată asprimea şi îi va da
partea lui cu ipocriţii.” – Mat. 24:50, 51.
Dacă cineva nu îşi păzeşte veşmintele, acest fapt va însemna o
mare nefericire pentru el, deoarece Cristos i le ia pentru că nu a fost
demn de purtarea lor, iar apoi le arde fără a mai putea fi recuperate.
Aceasta înseamnă că respectivul devine la fel de gol ca orice om
lumesc păcătos, doar că mult mai de ruşine deoarece cândva a fost
îmbrăcat cu serviciul onorabil creştin, ar fi trebuit să ştie mai bine şi
să trăiască la înălţimea responsabilităţii lui. Pedeapsa lui va fi ca
aceea a servului rău, după cum este descris mai sus. El va muri
împreună cu necredincioşii şi ipocriţii în timpul execuţiei judecăţii
lui Dumnezeu la Armaghedon prin Cristos, Inspectorul Regal. Va
muri împreună cu conducătorii religioşi „goi”, care slujesc ipocrit în
veşmintele lor religioase la aşa-numitul templu al lui Dumnezeu al
creştinătăţii. Aceasta înseamnă o moarte fără speranţă, moartea a
doua. Fie ca acel destin să nu fie al nostru! W 12/15 25, 29a
 18 septembrie
„Nu fiţi delăsători în activitatea voastră. Fiţi înflăcăraţi de spirit.
Fiţi servi ai lui Iehova.” - Rom. 12:11.
Neglijarea studiului, eşecul în a ţine pasul cu adevărul, părăsirea
obiceiului de a ne aduna cu alţii de aceeaşi credinţă preţioasă, îi face pe
unii să devieze. Aceste lucruri îi fac să-şi piardă aprecierea pentru
privilegiul rar de a fi servi ai lui Iehova. Astfel de persoane se retrag de
sub umbra aripilor lui Dumnezeu. Viaţa în lumea nouă a dreptăţii este
prea preţioasă pentru a fi sacrificată pe altarul lipsei de apreciere sau
neascultării. Studiul Cuvântului lui Dumnezeu este important. Dar
acesta este un mijloc pentru un scop: activitatea ascultătoare prin
predicarea veştii bune despre salvarea lui Iehova. În organizaţia lui
Dumnezeu nu este loc pentru un leneş. Isus a stabilit exemplul pe când
era doar un băieţaş, fiind activ în casa Tatălui Său. (Luca 2:49) Aşa ar
trebui să fim şi noi în activitatea Tatălui nostru. Acum este timpul să ne
găsim locul în societatea lumii noi şi să ni-l păstrăm. Iubirea de
Dumnezeu şi de aproapele ne va motiva să studiem cu scopul de a ne
angaja în acea lucrare dătătoare de viaţă. W 7/1 11, 12, 14a
19 septembrie
„Perseveraţi în rugăciune, rămânând treji în ea cu mulţumiri.”
– Col. 4:2.
Pentru ca rugăciunile noastre să ajungă la Dumnezeu, trebuie să fie rostite
cu toată sinceritatea. Cei care se roagă doar pentru a fi văzuţi de oameni, se
roagă în zadar, pentru că Dumnezeu îi urăşte pe ipocriţi. De asemenea,
trebuie să venim la Dumnezeu în umilinţă. Având în vedere ce mare este El
şi ce nesemnificativi suntem noi, mândria este cea mai nepotrivită. Pe lângă
asta, venind la Dumnezeu cu cereri, noi venim ca nişte cerşetori, nu ca nişte
patroni. Nu putem negocia cu Dumnezeu, pentru că nu avem nimic de oferit.
De aceea, împotrivirea lui Dumnezeu faţă de cei trufaşi este cea mai
potrivită, cât şi oferirea bunătăţii Sale nemeritate celor umili. Există vreo
dovadă scripturală pentru practica de a lua o atitudine sfântă pe dinafară în
rugăciune? Nu poziţia corpului nostru este cea mai importantă. Totuşi, a
îngenunchea când ne rugăm în particular este recomandat ca un ajutor pentru
a avea modul de gândire corect, umil, înaintea Creatorului nostru. De
asemenea, faptul că îngenunchem ajută la concentrare. Este atât de uşor să ne
lăsăm mintea să rătăcească sau să aţipească în timp ce stăm întinşi în pat.
Fără îndoială că acesta este un motiv pentru care Pavel ne-a sfătuit aşa cum
este arătat mai sus. W 8/15 5, 6a
 20 septembrie
„Căci voi sunteţi o scrisoare a lui Cristos, scrisă de noi ca slujitori,
nu cu cerneală, ci cu spiritul unui Dumnezeu viu, nu pe table de
piatră, ci pe table de carne, pe inimi.” - 2 Cor. 3:3.
Isus Cristos a arătat că unul dintre lucrurile care fac serviciul
nostru bine plăcut lui Dumnezeu este aducerea multor roade,
dovedindu-ne prin aceasta discipolii Săi. (Ioan 15:8) Semănarea
seminţelor nu este acelaşi lucru cu aducerea rodului. Sămânţa
adevărului trebuie să fie udată şi cultivată şi trebuie să se dezvolte
într-o plantă productivă pentru a aduce rod. Dacă, în urma serviciului
nostru, sămânţa adevărului prinde rădăcini şi este îngrijită până ce se
dezvoltă într-o plantă roditoare, atunci serviciul nostru Îl glorifică pe
Iehova pentru că produce mai mulţi lăudători. Fiecare adunare şi
fiecare persoană care ia parte la serviciul lui Iehova ar face bine să se
oprească şi să îşi pună întrebarea: „Pot să arăt lui Iehova un rod sub
formă de slujitori dedicaţi producători de laudă?” Pavel a putut şi a
făcut-o - în cuvintele citate mai sus. Dacă nu avem astfel de scrisori
de recomandare, am face bine să ne analizăm, pe noi şi serviciul
nostru, pentru a vedea unde poate fi făcută o îmbunătăţire. W 5/1 11a
21 septembrie
„Fii mereu atent la tine însuţi şi la predarea ta.” - 1 Tim. 4:16.
Fiind mereu atenţi la noi înşine, veghem la modul nostru de
gândire, asigurându-ne că nu devine negativ sau amar. Dacă se
întâmplă acest lucru, nu vom rămâne mult timp pe calea îngustă spre
viaţă. Vom fi ajutaţi foarte mult în cultivarea modului de gândire
corect dacă ne păstrăm mintea la ceea ce este bun şi constructiv.
(Filip. 4:8) Aceasta, din nou, este o chestiune de a gândi pozitiv, şi
nu negativ. Pe măsură ce creştem în maturitate şi cunoştinţă, la fel se
întâmplă şi cu eficacitatea noastră ca slujitori. Fiindcă aceasta aduce
rezultate mai bune şi bucurii mai mari, vom dori să ne mărim
activitatea de predicare. Nu vom fi mulţumiţi cu un serviciu
insuficient, ci vom dori să facem cât de mult putem. Imboldul pentru
o activitate mai mare va veni din inimă. Niciunul din multele aspecte
ale lucrării nu-l vom neglija, ci vom căuta să fim echilibraţi în toate.
Astfel vom deveni slujitori eficienţi, făcând mult bine cu adevărurile
scripturale. W 6/15 34, 37, 42
 22 septembrie
„După ce a fost botezat, Isus s-a ridicat imediat din apă. [...] Și iată
că din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu, cel
iubit, pe care l-am aprobat.” - Mat. 3:16, 17.
Pentru a-şi împlini dedicarea lui Dumnezeu, cineva trebuie s-o
mărturisească în mod public altora prin botezul în apă. Isus a stabilit
modelul pentru această practică corectă, după cum se observă mai
sus. Cuvântul „botez” provine din grecescul báptisma, care înseamnă
„cufundare”. Astfel, în niciun fel nu se referă la stropire. De
asemenea, observaţi acţiunea voluntară din partea lui Isus, când S-a
prezentat la Ioan pentru cufundare. El s-a pus complet la dispoziţia
lui Ioan pentru a fi cufundat în apă. Felul în care Isus a fost complet
cufundat sau ascuns în apa Iordanului a ilustrat bine cum a fost
îngropat ca mort faţă de viaţa Lui pământească din trecut. Apoi,
ridicarea Sa din apă arată cum a fost făcut viu pentru a face voinţa lui
Dumnezeu de atunci înainte. Aşadar, cât de potrivit este botezul în
apă ca un simbol public potrivit şi un semn al dedicării personale a
cuiva! W 8/1 1, 2a
23 septembrie
„Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, [...] nimic nu vă
va fi imposibil.” - Mat. 17:20.
Nu trebuie doar să avem credinţă că Dumnezeu există, ci şi că El
îi va răsplăti pe cei care Îl caută cu seriozitate, că ne va răspunde la
rugăciuni. (Evr. 11:6) Şi nu avem noi o bază solidă pentru o astfel de
credinţă? Nu este Dumnezeu capabil „să facă nespus mai mult decât
cerem sau ne imaginăm”? Şi, fiindcă ne iubeşte, putem fi siguri că El
este pe cât de dispus, pe atât de capabil - atât de diferit de omul
imperfect, care, de multe ori, fie vrea dar nu poate, fie poate dar nu
vrea. Nu a răspuns Dumnezeu rugăciunii lui Ilie atunci când acesta s-
a confruntat cu cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal? Dar
rugăciunii lui Ezechia când armata lui Sanherib ameninţa
Ierusalimul? Dar rugăciunilor pentru întemniţatul Petru? Da,
prosperitatea noastră spirituală este dovada că Dumnezeu poate şi
vrea să răspundă azi rugăciunii ca întotdeauna în trecut. Într-adevăr,
poate că nu înţelegem prin ce mijloace răspunde El azi rugăciunii,
dar ştim că Îşi foloseşte organizaţia, văzută şi nevăzută, Cuvântul
Său şi spiritul Său sfânt. W 8/15 2, 3a
 24 septembrie
„Dar [...] ei vor umbla cu Mine în veşminte albe.” - Apoc. 3:4.
Păstrarea veşmintelor noastre oficiale înseamnă că suntem
favorizaţi de recunoaşterea în continuare de către Dumnezeu ca
slujitori ai Săi şi că suntem păstraţi în serviciul Său sfânt. Veşmintele
noastre de serviciu oficial la templul Său nu ne sunt luate şi arse,
fiind nevoiţi să umblăm goi şi să fim făcuţi de ruşine înaintea
universului, expuşi ca făcând parte din lumea aceasta care va fi
distrusă la Armaghedon. (Apoc. 16:15) La Armaghedon, Inspectorul-
Executor ne va cruţa viaţa. Perspectivele noastre de viaţă pentru
lumea nouă a dreptăţii sunt păstrate. În felul acesta, putem să
rămânem treji pentru totdeauna şi putem să ne bucurăm trăind în
veşnica lume nouă a lui Dumnezeu. Cât de glorios şi onorabil este a-
L servi pe Iehova la templul Său spiritual acum! Ce fericire
inexprimabilă există chiar acum, în mijlocul acestei lumi întunecate
şi rele, de a-L servi pe Dumnezeu prin proclamarea veştii bune
despre Împărăţia Sa Mesianică! Ce privilegiu este de a ne purta
veşmintele date de Dumnezeu, ca slujitori ai Săi! W 12/15 31, 33a
25 septembrie
„Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce vestea bună,
[...] ale celui ce spune Sionului: „Dumnezeul tău a devenit rege!”
- Isa. 52:7.
Este un privilegiu îmbucurător pentru oricine să fie un semn
despre un lucru bun de durată. Pentru cei care au un set corect de
valori, o persoană care serveşte ca un astfel de semn este ceva
frumos, cineva binevenit şi demn de o primire din inimă. Aşadar, un
mesager care aduce veşti bune despre închinarea adevărată la
Dumnezeu şi despre restabilirea organizaţiei Sale teocratice pe
pământ va fi un semn minunat. Iehova a descris un astfel de mesager
care a apărut la scurt timp după încheierea Primului Război Mondial,
în timp ce martorii Săi încă zăceau în captivitatea naţiunilor acestei
lumi, înnebunite de război. Cei care erau de veghe au văzut
mesagerul cum venea pe înălţimi. Ei s-au bucurat să-L audă zicând
organizaţiei lui Dumnezeu, Sionului: „Dumnezeul tău a devenit
rege!” Într-adevăr, ei au un motiv să strige acum ca toţi oamenii să
audă şi binecuvântaţi sunt cei care aud şi se alătură în chemare. W
11/15 1, 2a
 26 septembrie
„Să vă încingeţi cu umilinţă unii faţă de alţii, fiindcă Dumnezeu li se
împotriveşte celor trufaşi, dar le dă bunătate nemeritată celor
umili.” - 1 Pet. 5:5.
Alergarea cursei conform regulilor nu este o povară atunci când
cineva este cu adevărat umil. Cei cu adevărat umili sunt docili; ei
beneficiază de mustrare. Ei îşi dau seama că nu concurează în cursă, ci
că toţi trebuie să alerge uniţi pentru răsplata iubitoare a lui Dumnezeu.
Astfel, ei se ajută reciproc şi se încurajează unul pe altul. Umilinţa face
capabil pe cineva să predice Cuvântul tuturor oamenilor, în orice
împrejurare. Îi permite să exerseze pentru serviciu şi să beneficieze de
sfatul primit. Umilinţa permite celor „ce se află în frunte” să fie ca Isus -
umili şi întotdeauna la dispoziţie. Dacă cineva ajunge în funcţia de
supraveghetor, să îşi amintească de faptul că mândria este o piedică
pentru utilitate şi privilegii mai mari de serviciu în organizaţia lui
Dumnezeu, pentru că Dumnezeu îi detestă pe cei mândri şi li se
împotriveşte. Deci, să îndepărtăm mândria care provoacă poticnire şi să
îmbrăcăm haina umilinţei, căci „rezultatul umilinţei şi temerii de Iehova
este bogăţie, glorie şi viaţă”. W 9/15 27, 28a

27 septembrie
„Dacă cineva se păstrează curat [...], va fi un vas pentru o
întrebuinţare onorabilă, sfinţit, de folos Stăpânului său, pregătit
pentru orice lucrare bună.” - 2 Tim. 2:21.
Ce privilegiu va fi acela de a purta aceste veşminte de serviciu când
vine ziua lui Iehova întocmai ca un hoţ noaptea şi distruge ipocritul
„templu al lui Dumnezeu” ce aparţine creştinătăţii şi înfrânge fiara,
profetul fals şi pe toţi regii întregului pământ locuit, pe care propaganda
şi politica diavolească îi adună acum la Armaghedon, spre nimicirea lor.
(Apoc. 16:15) Străjerii de serviciu găsiţi atunci treji şi activi la datorie,
vor vedea victoria veşnică a lui Iehova peste aceşti duşmani ai
adevăratei Sale închinări şi a singurului Său guvern de drept al
întregului univers. Astfel, în loc de goliciune şi ruşine, ei vor supravieţui
şi vor intra în frumuseţe şi onoare ca slujitori demni ai Dumnezeului Cel
Preaînalt al universului în minunata Sa lume nouă. Ei vor fi găsiţi a fi
vasele menţionate mai sus. Într-adevăr, fericită este răsplata celor care
rămân treji la templul spiritual al lui Iehova Dumnezeu. Dar timpul
crucial de a rămâne treji este ACUM! W 12/15 33, 34a
 28 septembrie
„Cercetează-mă, o, Iehova, şi pune-mă la încercare.” - Ps. 26:2.
Integritatea fiecăruia dintre noi trebuie să fie probată. În mod
individual, fiecare este responsabil lui Dumnezeu şi organizaţiei Sale
pământeşti să facă această lucrare de predicare şi predare înainte de
sosirea Armaghedonului. Noi simţim responsabilitatea pe care a
simţit-o David, aceea de a ne menţine integritatea şi de a lua poziţie
hotărâtă pentru dreptate împotriva răului şi de a nu avea nici o
legătură cu acest sistem vechi care se degradează. Având Biblia în
mână şi fiind bine familiarizaţi cu ea, ne simţim echipaţi să predăm şi
prin urmare mergem în casele oamenilor şi încercăm să le predăm
cunoştinţa Bibliei. În acelaşi timp, continuăm să studiem la
întrunirile adunării pentru a fi mai bine calificaţi pentru predare. Ne
amintim că Îndrumătorul nostru, Cristos, a fost cel mai mare
învăţător care a trăit vreodată pe pământ. El a fost capabil să inspire
în minţile discipolilor Săi convingerea că ceea ce El predica era
adevărat, fiindcă ceea ce spunea era sprijinit pe Scriptură. Ei au
devenit discipolii Săi. Noi ar trebui să încercăm să imităm predarea
Lui. W 1/1 6, 7a
29 septembrie
„Continuă să ţii cu tărie la ce ai, pentru ca nimeni să nu-ţi ia
coroana.” - Apoc 3:11.
Aşa cum a făcut Cristos, noi ne-am hotărât pentru împărăţia lui
Dumnezeu. Atât timp cât ţinem cu tărie la decizia noastră predicând
vestea bună despre împărăţie, şi noi vom fi feriţi să eşuăm în timpul
acestei încercări. Nu vom fi atraşi niciodată în închinarea Diavolului,
alegând şi servind împărăţiile acestei lumi. Lăsaţi creştinătatea să cadă
testul acestei ore. Noi rămânem în picioare! Cele şapte stele, cât şi „alte
oi” asociate cu ele în supraveghere, trebuie să ajute toată turma lui
Cristos prin această oră a ispitei dându-se ca exemplu şi dându-le tot
ajutorul. Timpul se apropie repede când vor fi date coroanele pentru
totdeauna; deci trebuie să ţinem cu tărie la ceea ce avem de la El,
străduindu-ne să înmulţim interesele Împărăţiei folosind tot ce avem ca
instrument preţios în serviciul Împărăţiei. Pentru unşi, a pierde
interesele împărăţiei acum, înainte de Armaghedon, înseamnă a pierde
coroana cerească. Pentru „alte oi”, a pierde ce au înseamnă a pierde
viaţa în lumea nouă sub împărăţie. W 1/15 29, 30a
 30 septembrie
„[Moise] a considerat batjocorirea Cristosului ca o bogăţie mai
mare decât comorile Egiptului.” – Evr. 11:26.
Profeţii temători de Dumnezeu erau experţi în aprecierea privilegiilor.
Ei au pus cel mai mare preţ pe chemarea de a declara profeţiile, adevărurile
şi judecăţile lui Iehova, adresate fie prietenului, fie duşmanului. Un
exemplu tipic este cel al lui Moise, după cum este menţionat în cuvintele
lui Pavel citate mai sus. În inima şi mintea lui Moise a fost luată o decizie, a
fost făcută o evaluare care a pus cel mai mare preţ pe binecuvântările
promise ale lui Iehova, speranţă care depăşeşte cu uşurinţă orice lucru pe
care lumea egipteană l-ar putea oferi prin atracţie materialistă. În cursul
vieţii sale, aprecierea lui i-a adus multe binecuvântări şi privilegii ca
mijlocitor între Iehova şi Israel, prefigurând rolul lui Cristos însuşi. Mai
mult decât atât, Moise este inclus în lista martorilor credincioşi,
recunoscători, ai lui Iehova, care vor avea o înviere timpurie. Dacă Moise
nu ar fi apreciat în mod înţelept privilegiile sale, s-ar fi bucurat pentru un
timp de viaţă, iar apoi ar fi murit fără speranţă. Cu siguranţă, facem bine să
urmăm exemplul pe care ni l-a dat Moise! W 2/15 8
Să vestim că Împărăţia lui Dumnezeu domneşte. – Ps. 145:11.
1 octombrie
„Împărăţia lumii a devenit Împărăţia Domnului nostru şi a Cristosului
Său şi El va domni ca Rege pentru totdeauna şi veşnic!” – Apoc 11:15.
Întreaga lume, inclusiv creştinătatea, este păgână. Deci, ce înseamnă
sfârşitul „timpurilor naţiunilor” din anul 1914? A însemnat sfârşitul
călcării în picioare de către ele a împărăţiei lui Dumnezeu. În anul 607
î.C., începutul timpurilor naţiunilor a însemnat jos cu împărăţia tipică a
lui Dumnezeu şi sus cu naţiunile, spre dominaţia mondială permisă de
Dumnezeu! În 1914, sfârşitul timpurilor naţiunilor a însemnat exact
contrariul: jos cu naţiunile şi sus cu împărăţia lui Dumnezeu! Însemna
naşterea Împărăţiei lui Dumnezeu, nu a vechiului Ierusalim pe pământ,
ci sus în cer, unde Isus stătea aşteptând la dreapta lui Dumnezeu, până
când timpurile naţiunilor au expirat. Atunci, Dumnezeu I-a dat lui
Cristos puterea activă a Împărăţiei. Începând cu anul 1914, în timp ce
conducătorii religioşi ai creştinătăţii continuă să fie orbi, surzi şi muţi
spiritual faţă de acest eveniment extraordinar, noi anunţăm întregii lumi:
„Împărăţia lui Dumnezeu domneşte!” Participăm noi, cu tot ce avem, la
această vestire? W 10/15 35, 41
 2 octombrie
„Poporul tău se va oferi de bunăvoie în ziua în care îţi conduci
armata la luptă.” - Ps. 110:3.
Serviciu voluntar pentru Iehova şi Cristos se cere tuturor celor
care îşi păstrează locul în societatea lumii noi. „Fiţi servi ai lui
Iehova”, spune Scriptura. Cei care sunt slujitori voluntari ai lui
Iehova sunt şi „servi ai Stăpânului Cristos” în mod voluntar. Aceştia
au acceptat invitaţia Sa iubitoare: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi
învăţaţi de la Mine [...] Pentru că jugul Meu este plăcut şi sarcina
Mea, uşoară.” (Mat. 11:29, 30) Aşadar, aici este locul nostru potrivit
- sub jugul plăcut al serviciului lui Cristos, trăgând cu El şi cu
organizaţia Sa. În organizaţia Sa nu este loc pentru nimeni care face
probleme din invidie sau pentru cei care doresc cu încăpăţânare să
meargă pe propria lor cale. Slujitorii voluntari ai lui Iehova trebuie să
fie şi sunt lucrători care trudesc din greu, care fac echipă bucuroşi cu
Isus Cristos şi unul cu altul, şi îşi folosesc mintea, corpul şi toate
talentele spre înaintarea intereselor Împărăţiei. W 7/15 16a

3 octombrie
„Căci iubirea de bani este rădăcina a tot felul de rele, iar unii,
râvnind la această iubire, s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns
peste tot cu multe dureri.” - 1 Tim. 6:10.
Nu a avea bani este rău, ci iubirea pentru ei, a ne baza salvarea pe
ei este ceea ce aduce rezultate rele. În ce-i priveşte pe aceia care nu
posedă bogăţie, dar şi-o doresc, ceea ce aduce rezultate rele este
dorinţa lor permanentă şi urmărirea ei, datorită folosirii timpului şi
energiei dedicate serviciului lui Dumnezeu pentru a o câştiga. O
astfel de purtare poate aduce numai dezamăgire, pentru că puterea ei
de susţinere este de scurtă durată. Aşadar, cât de absurd este să
părăseşti bogăţiile serviciului lui Iehova pentru acest dram de
siguranţă efemeră. Este ciudat felul în care iubirea de bani invadează
mintea omului şi creşte ca o tumoră. Aceasta înlocuieşte rapid iubirea
pentru Dumnezeu şi devine o dorinţă nesăţioasă. Da, bogăţia nu
aduce nici o plăcere durabilă, nici chiar aceluia care o obţine. Să
evităm deci o astfel de purtare materialistă şi să nu fim înşelaţi de
ideile şi exemplul altora. W 4/1 24
 4 octombrie
„Chiar de-aş umbla prin valea umbrei adânci, nu mă tem de niciun
rău, căci tu eşti cu mine; toiagul şi nuiaua ta mă mângâie.”
- Ps. 23:4.
Nu vrei să pierzi nici o oaie aflată în grija ta, nu-i aşa? Siguranţa
lor constă în a fi ţinute în staul şi în a depinde de supravegherea
Marelui Păstor, aşa cum suntem asiguraţi în cuvintele citate mai sus.
Prin urmare, trebuie să te îngrijeşti ca oile să nu se rătăcească din
staul. Lucrarea ta este să ţii la distanţă tâlharii. Ai grijă de oi! Fii
atent la lupii îmbrăcaţi în blană de oaie! Azi, mulţimi se strâng ca o
turmă în societatea lumii noi şi vin tot felul de oameni. Dorim să îi
ajutăm să se cureţe şi să îşi dedice viaţa lui Dumnezeu. Trebuie să fii
cu ochii pe cei care refuză să facă aşa, pentru protecţia oilor. De
asemenea, trebuie să conduci oile la păşune, altfel ele vor slăbi şi vor
muri. Arată-le oilor unde pot cerceta Cuvântul lui Dumnezeu. Învaţă-
le cum să studieze. Pasează-le hrana cât timp sunt imature. Dă-le
explicaţiile necesare, astfel încât să înţeleagă. W 3/15 7, 8a

5 octombrie
„Dacă ne mărturisim păcatele, El este fidel şi drept ca să ne ierte
păcatele şi să ne cureţe de toată nedreptatea.” - 1 Ioan 1:9.
Cunoştinţă plus egoism, cunoştinţă plus neascultare, adică păcat
împotriva cunoştinţei exacte, rezultă în dezastru. (Evr. 10:26, 27)
Iehova se aşteaptă ca să folosim cunoştinţa exactă care este
disponibilă pentru a o face un mijloc de apărare, astfel încât să nu
alunecăm înapoi pe căile lumii vechi. Aceasta nu înseamnă că nu pot
fi făcute greşeli. Dar aceste greşeli nu sunt intenţionate, nu sunt
greşeli împotriva cunoştinţei exacte. Acestea sunt păcate datorate
imperfecţiunii noastre moştenite sau poate din cauza lipsei de
cunoştinţă. Când cineva cade sub această imperfecţiune, ar trebui să
depună numaidecât efort pentru a îndrepta lucrurile faţă de Tatăl din
ceruri. Iehova îşi extinde îndurarea la noi. Noi ar trebui să mergem la
El şi să cerem iertare, primind mângâiere din cuvintele lui Ioan
menţionate mai sus. Această cunoştinţă exactă că Iehova este
îndurător ne întăreşte împotriva depresiei şi ne ajută să ne păstrăm un
spirit vesel pe măsură ce continuăm să-L servim. W 5/15 15, 16a
 6 octombrie
„Căci tânjesc să vă văd, [...] ca să ne încurajăm reciproc, fiecare prin
credinţa celuilalt, eu prin a voastră, şi voi prin a mea.” - Rom. 1:11, 12.
Suntem prezenţi la întruniri şi participăm la ele? Nu doar că este
important să fim prezenţi, ci este foarte important să spunem ceva
constructiv când ne aflăm acolo. Aceasta ne face să fim mai calificaţi
pentru predicare. La întruniri sunt discutate chestiuni spirituale, iar
cei prezenţi dobândesc înţelepciune şi pricepere. Suntem întăriţi de
cuvintele lui Dumnezeu. Deoarece El este incontestabil împotriva
materialismului, o punere în practică a principiilor din Cuvântul Său
ne va ajuta să combatem această ameninţare. De aici şi importanţa
prezenţei şi participării la întruniri. Nu este bine şi încurajator să auzi
exprimarea fraţilor mai noi? Nimic nu este mai emoţionant decât să
auzi comentariile celor noi la adevăr şi să-i priveşti crescând spre
maturitate, înnoindu-şi mintea şi inima de la acest sistem vechi la cel
nou. Într-adevăr, aceasta este o bună asigurare împotriva
materialismului. Păstrează-ţi iubirea acolo unde este a lor şi vei fi
aprobat de Iehova. W 10/1 6a
7 octombrie
„Fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi îi va pune
numele Emanuel.” - Isa. 7:14.
Iosif din Nazaret ezita să o ia de soţie pe logodnica sa, Maria,
pentru că rămăsese însărcinată într-un mod inexplicabil. Într-un vis,
îngerul lui Dumnezeu i s-a arătat lui Iosif şi i-a spus să nu se teamă
să o ia pe Maria, „fiindcă ce s-a conceput în ea este prin spiritul
sfânt”. Când s-a trezit, Iosif a procedat aşa cum i-a fost spus. La
termen, Maria a născut un fiu şi i-au pus numele Isus. La vârsta de
treizeci de ani, Isus a început să predice Împărăţia lui Dumnezeu.
Datorită loialităţii Lui faţă de Împărăţia lui Dumnezeu, El a fost ucis.
A treia zi, Dumnezeu l-a ridicat din morţi. Patruzeci de zile mai
târziu, El s-a înălţat la cer. De acolo, prin folosirea jertfei Sale umane
şi prin folosirea marii Sale puteri în cer şi pe pământ, El a continuat
salvându-şi poporul, discipolii Săi pe pământ, de păcatele lor, ca ei să
poată dobândi viaţă veşnică în lumea nouă a lui Dumnezeu. Astfel,
El a dovedit că „Dumnezeu este cu noi”, şi astfel numele Emanuel i
se potriveşte. - Matei 1:18-25 W 11/15 15, 16
 8 octombrie
„Cântaţi-i lui Iehova o cântare nouă, căci minunate sunt lucrurile pe
care le-a făcut.” - Ps. 98:1.
Oare avem motive să fim necredincioşi faţă de toate lucrurile
măreţe cuprinse în această cântare nouă lui Iehova? Nu, ci pe baza
Cuvântului Său şi a împlinirii profeţiilor Sale noi avem toate
motivele să exercităm credinţă în cântarea nouă. Cu privire la
Dumnezeu ni se spune: „Cel ce stătea pe tron a zis: „Iată! Eu fac
toate lucrurile noi!” Și mai zice: „Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt
demne de încredere şi adevărate.” (Apoc. 21:5) Lui îi va face plăcere
şi ne va aproba dacă credem în cântarea nouă pe care a compus-o. Îi
va plăcea şi mai mult dacă ne dovedim credinţa învăţând toate
lucrurile măreţe din acea cântare şi apoi cântând-o pentru ca toţi să
audă, da, pentru ca şi El să audă. „Cântaţi lui Iehova o cântare nouă”
este porunca divină pentru noi, azi. Ferice de noi dacă ascultăm şi o
cântăm cu iubire şi fără teamă. Aceasta va însemna salvarea noastră
şi a tuturor oamenilor cu bunăvoinţă care ne ascultă şi ni se alătură în
cântare, spre onoarea lui Iehova Dumnezeu şi a Seminţei Sale
promise, Regele lumii noi. W 4/15 27, 28a
9 octombrie
„Nimeni nu poate fi sclav la doi stăpâni [...] Nu puteţi fi sclavi ai lui
Dumnezeu şi ai Bogăţiei.” - Mat. 6:24.
Dezrădăcinează materialismul pentru a face loc spiritului. „Nu
stingeţi focul spiritului” printr-o supraîncărcare cu griji şi bunuri
materiale. Cu timp şi energie reduse nu putem fi sclavi la doi stăpâni.
Pe care îl vom alege? Este dificil să ne hotărâm să renunţăm la
materialism? Atunci analizează aceasta. Am început studii biblice cu
oameni care ulterior au renunţat când au văzut obligaţiile serviciului.
Știm că se înşelau, că nu ar fi trebuit să se îngrijoreze de astfel de
lucruri, căci în timp, pe măsură ce învăţau mai mult, ar fi crescut în
putere şi şi-ar fi dorit să predice. Ei ar fi putut să vadă la ce trebuie să
renunţe, dar erau prea noi pentru a aprecia ceea ce ar fi câştigat. Să
nu fim aşa în ceea ce priveşte materialismul, văzând doar ceea ce ni
se cere să renunţăm, dar neapreciind ceea ce vom câştiga spiritual.
Mai degrabă să privim ca Pavel, dincolo de pierderea materială,
pentru a vedea câştigul spiritual care face ca pierderea să fie un
nimic. - Filip. 3:8. W 6/1 20
 10 octombrie
„Fericit este omul care mă ascultă, stând zi de zi treaz la porţile
mele, veghind lângă stâlpii intrărilor mele.” - Prov. 8:34.
Când un închinător al lui Iehova studiază Cuvântul lui Dumnezeu
cu un scop şi în mod inteligent, căutând anumite informaţii pentru a
se echipa pentru îndeplinirea serviciului său şi pentru a face faţă unei
ocazii anticipate, aceasta serveşte ca un stimulent spiritual pentru el.
Studiul trebuie făcut în mod regulat, cu rugăciuni la Dumnezeu, căci
El dă înţelepciune în mod generos. Astfel aduce fericire, după cum
este menţionat mai sus, iar fericirea stimulează. Dar noi trebuie să
fim treji când studiem. Trebuie să progresăm în studiu, adăugând în
mod real la cunoştinţa şi înţelegerea noastră datorită studiului. Mai
mult decât atât, trebuie să ţinem pasul cu progresul cunoştinţei şi
înţelegerii cuvântului lui Dumnezeu. Pentru a face acest lucru,
trebuie să studiem ceea ce progresează mai departe decât ceea ce deja
ştim şi înţelegem. Ceea ce studiem ar trebui să fie progresiv în
informaţii, nu să rămânem în continuare la lucrurile de bază, şi ar
trebui să fie constructiv pentru dorinţele şi impulsurile noastre
corecte. Atunci studiul nostru devine foarte înviorător şi stimulator
pentru vigilenţa minţii. Printr-un astfel de studiu, creştem spre
maturitate creştină. W 12/15 12, 13a
11 octombrie
„Dar pe mine, datorită integrităţii mele, mă sprijini şi mă vei aşeza
înaintea feţei Tale pe timp indefinit.” - Ps. 41:12.
Guvernele comuniste au declarat cu îndrăzneală că martorii lui Iehova
predică Împărăţia lui Dumnezeu şi trebuie să înceteze, deoarece aceasta
este diferită de guvernul lor. Singura modalitate prin care vom fi opriţi din
serviciul dat de Dumnezeu este ca aceste guverne brutale să ne ia viaţa, şi
au luat multe. Asta a încercat să facă guvernul roman. Priviţi ce i s-a
întâmplat! Nu a reuşit niciodată! Brutalitatea naţiunilor nu a putut
niciodată să înlăture creştinismul, şi nici nu va reuşi. Fiecare creştin
adevărat care trăieşte fie în timpuri foarte dificile, ca în spatele Cortinei
de Fier, fie în alte împrejurări nefavorabile, nu va fi oprit din predicarea
Împărăţiei lui Iehova, ci va continua să umble în integritatea lui. Îndurarea
ispitelor, proceselor şi încercărilor ne dovedeşte integritatea. Cât timp
trăieşte, un creştin trebuie să poată spune: „Cât despre mine, voi umbla în
integritatea mea.” - Ps. 26:11 W 1/1 7b
 12 octombrie
„Iubirea este îndelung răbdătoare şi bună.” - 1 Cor. 13:4.
Iubirea ne va împiedica să fugim speriaţi din teritoriul sau de la
casele unde poate nu am fost primiţi cu ospitalitate în trecut, sau să
favorizăm unele teritorii în detrimentul altora. Ne face să rămânem
optimişti când mesajul pe care îl transmitem este respins în mod
repetat. Făcând tot posibilul pentru a-l pregăti şi prezenta, ştim că
oile cunosc vocea Stăpânului şi răspund, iar noi ne bucurăm pe
măsură ce vedem în faţa noastră dovada clară a lucrării de separare,
care se face acum sub conducerea Regelui Isus Cristos prin
predicarea făcută de fraţii Săi unşi şi de tovarăşii acestora, „alte oi”.
Când cineva acceptă adevărul, cât de fericiţi suntem să avem printre
noi încă una din oile Domnului! Şi când ne-am făcut partea noastră
în pregătirea şi, unde este posibil, în prezentarea mesajului, în loc să
fim descurajaţi avem credinţa mai fermă când îi vedem, în împlinirea
profeţiei, pe batjocoritorii care resping vestea bună. - 2 Pet. 3:3, 4. W
5/1 12a

13 octombrie
„Îngerului adunării din Pergam scrie-i: [...] Știu unde locuieşti:
unde este tronul lui Satan.” - Apoc. 2:12, 13.
Având în vedere proeminenţa în Pergam a tuturor formelor de
închinare la Diavol, inclusiv închinarea la împărat, ceea ce a fost
spus mai sus despre acea adunare nu a fost fără un motiv întemeiat.
Azi, cu naţionalismul fiind atât de agresiv, cu imaginile şi
simbolurile acestuia fiind tratate ca sacre şi idolatrizate, cu imaginea
Naţiunilor Unite adorată de peste optzeci de naţiuni şi cu expulzarea
lui Satan, care se coboară acum la locuitorii pământului cuprins de o
mânie mare, noi suntem ca Pergamul, locuind unde este tronul lui
Satan. Oare poate Cristos să ne laude şi pe noi prin intermediul
îngerului adunării, pentru că ţinem ferm la numele Său şi nu ne
dezicem de credinţa noastră în El ca Salvator şi Rege, chiar dacă mii
dintre fraţii noştri au fost martirizaţi, ca Antipa, pe care Cristos îl
numeşte „martorul Meu credincios, care a fost omorât lângă voi,
acolo unde locuieşte Satan”? Dacă putem, atunci suntem ca adunarea
din Pergam în acest sens. W 1/15 12, 13a
 14 octombrie
„Să aveţi o purtare corectă printre naţiuni.” - 1 Pet. 2:12.
Un creştin echilibrat se va gândi cu grijă ca nu cumva să facă ceva
care să aducă ocară asupra numelui lui Iehova. Nu va profana numele
lui Dumnezeu prin fapte nepotrivite. Îşi va aminti că puţină
prevedere este cu mult mai bună decât o mare remuşcare. De
asemenea, ar face bine să se gândească cum îi vor afecta faptele lui
pe alţii din adunare. Cum îi vor afecta pe membrii noi şi pe oamenii
care manifestă interes faţă de adevăr? Dacă un supraveghetor ar
deveni nepăsător şi şi-ar pierde echilibrul creştin, oare nu îi va face
pe cei care sunt slabi în credinţă să se poticnească? Nu va cauza el ca
unele persoane cu bunăvoinţă să se răcească faţă de organizaţia lui
Dumnezeu? N-o vor judeca greşit din cauza purtării lui rele şi nu o
vor vorbi de rău? O mare pagubă poate fi făcută de creştinul care îşi
pierde echilibrul. Acest lucru nu ar trebui niciodată să fie uitat sau
ignorat. Dar dacă permitem raţiunii, nu pasiunii, şi gândirii logice, nu
emoţiei, să ne mişte, ne va fi mult mai uşor să ne menţinem
cumpătul, echilibrul, purtarea corectă printre naţiuni. W 6/15 19-21
15 octombrie
„Pentru că ai păzit mesajul despre perseverenţa Mea, şi Eu te voi
păzi de ora încercării.” - Apoc. 3:10.
Mesajul împărăţiei lui Dumnezeu ne spune că perseverenţa în
închinarea şi în serviciul Său este vitală. Predicarea acestui mesaj cere
perseverenţă, felul de perseverenţă pe care a arătat-o Cristos. În
perseverenţa noastră trebuie să fim asemenea lui Cristos. El nu a
renunţat, nu a cedat duşmanului, nu a renunţat la serviciu şi la lupta
spirituală. A continuat să facă voinţa Tatălui Său şi a rezistat până la
sfârşitul amar. Prin urmare, El a fost înviat pentru o eternitate triumfală.
Există beneficiu în a ne conforma mesajului despre perseverenţa Sa. Noi
suntem păziţi de ora încercării acum, pe întreg pământul. Cum?
Întocmai cum a fost Isus. Când s-a confruntat cu alegerea tuturor
împărăţiilor acestei lumi, El a respins împărăţia lui Satan. El a ales
împărăţia lui Dumnezeu, hotărând să I se închine lui Iehova, şi nu lui
Satan, căruia îi aparţineau toate împărăţiile făcute de oameni. Ţinând la
acea decizie iniţială, Isus a fost susţinut în încercarea integrităţii Sale. La
fel şi noi, ţinând strâns la decizia noastră de a-L servi pe Iehova, vom
putea rămâne în picioare. W 1/15 28, 29
 16 octombrie
„Să ţinem cu tărie la mărturisirea publică a speranţei noastre, fără
şovăire, fiindcă Cel care a făcut promisiunea este fidel.” – Evr. 10:23.
Fiecare număr al Turnului de veghere ar trebui aşteptat cu nerăbdare,
iar conţinutul lui ar trebui savurat cu mare bucurie. Ar trebui să-l
studiem având în minte gândul „să dăm rod în orice lucrare bună şi să
creştem în cunoştinţa exactă despre Dumnezeu” (Col. 1:10) Aceasta este
atitudinea demnă de laudă. Ar trebui să ne folosim bine înţelegerea
spirituală ajutându-i pe alţii. Acest lucru poate fi făcut la întrunirile
săptămânale ale adunării, unde sunt mulţi nou-veniţi cărora li se pare
greu să înţeleagă adevărurile prezentate. Aici este locul unde
răspunsurile noastre vor deschide în mintea noilor veniţi înţelegerea
unui punct care nu le era clar. Aşadar, în studiul nostru personal al
Turnului de veghere, înainte să mergem în grupă, nu ar trebui să omitem
acest privilegiu. Pregăteşte-te în acest scop, eventual subliniind sau
notând punctele principale. Atunci, la momentul potrivit în timpul
întrunirii, să fim gata să contribuim la studiu pentru zidirea celorlalţi.
Astfel, îi putem îndemna şi pe alţii la iubire şi la fapte bune, făcând
această mărturisire publică. W 7/1 25-27
17 octombrie
„Tatăl nostru [...] nu ne duce în ispită, ci eliberează-ne de cel rău.”
– Mat. 6:9, 13.
Bineînţeles, rugăciunea pentru binecuvântarea lui Iehova asupra
eforturilor noastre implică faptul că noi înşine facem tot ce ne stă în
putinţă. A ne ruga fără să acţionăm în conformitate cu rugăciunile
noastre, ar fi ipocrizie. Dumnezeu nu face pentru noi ceea ce putem face
noi înşine. Putem spera să secerăm numai dacă nu obosim în a face ceea
ce este bine. În timp ce Dumnezeu este Cel care face să crească, să nu
uităm că nu ar fi existat nimic pe care Dumnezeu să-l facă să crească
dacă mai întâi Pavel nu ar fi plantat, iar Apollo nu ar fi udat. Și nu ne
putem aştepta ca Dumnezeu să răspundă rugăciunilor noastre dacă
acţionăm contrar modului în care ne rugăm. Cum poate Dumnezeu să
răspundă la rugăciunea noastră „nu ne duce în ispită” dacă nu ne pasă să
croim cărări drepte pentru picioarele noastre sau, mai rău, să intrăm
deliberat în ispită? Oricare ar fi înţelesul exact al cuvintelor lui Isus, un
lucru este sigur: ne obligă să ne purtăm astfel încât să evităm ispitele.
Aşa că cerem ceea ce vom face; prin însăşi cererea noastră ne obligăm
să ne facem partea. W 6/15 18a
 18 octombrie
„Orice faceţi, faceţi cu tot sufletul ca pentru Iehova, nu ca pentru
oameni, fiindcă ştiţi că de la Iehova veţi primi răsplata cuvenită.”
- Col. 3:23, 24.
Gândeşte-te la viaţa încântătoare care va fi a noastră în a ajuta la
restabilirea pământului pentru odihnă paradisiacă. Vom fi de faţă
pentru a întâmpina bărbaţii şi femeile recunoscătoare când îşi vor
primi învierea promisă, care se vor bucura de lumea nouă a lui
Dumnezeu împreună cu supravieţuitorii Armaghedonului. Dacă
apreciem bucuriile puse înaintea noastră, aşa cum a făcut Isus, vom
vinde tot ce avem pentru a câştiga acea lume nouă. Fiecare privilegiu
acordat nouă este ca un indicator care ne asigură că suntem pe
drumul cel bun, îndreptându-ne în direcţia corectă. Acesta nu este
calea largă, spaţioasă, a nerecunoştinţei, care duce la distrugere
sigură. Calea care duce la viaţă este calea aprecierii. (Mat. 7:13, 14)
Să fim printre cei puţini care o găsesc. Putem să facem asta,
apreciind privilegiile noastre la sfârşitul lumii. Fie ca să apreciem în
mod deosebit orice daruri şi privilegii pe care Dumnezeu ni le dă,
folosindu-le credincios spre onoarea Sa. W2/15 18-20a

19 octombrie
„Îmi voi pune spiritul în voi, vă voi face să umblaţi după regulile
Mele, veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini.” - Ezec. 36:27, AS.
Aceasta arată că trebuie să fim conduşi de spiritul lui Iehova, să-i
răspundem totdeauna şi să înaintăm sub conducerea lui. Mai arată că,
individual şi ca organizaţie, trebuie să umblăm după regulile lui
Dumnezeu, să respectăm poruncile Sale, făcând lucrurile pe care El
ni le subliniază. Nu putem îndeplini aceste cerinţe conformându-ne
lumii vechi şi renunţând la privilegiile noastre de serviciu. Acum nu
este timpul să devenim asemenea lumii vechi, ci să progresăm în a
trăi pentru lumea nouă. Cerinţele pe care Dumnezeu le-a aşternut în
cuvântul Său sunt necesare pentru creştere. Respectarea acestor
cerinţe a adus binecuvântarea lui Iehova şi creşterea până acum. Tot
respectarea lor în zilele care vin va asigura continuitatea prosperităţii
şi binecuvântării Lui. Cel mai important este principiul că Iehova
este Cel care dă creşterea, iar noi, ca servi ai Săi, doar slujim
ascultători în iubire. - 1Cor. 3:6-9. W2/1 4-6a
 20 octombrie
„Cine a suferit în carne a încetat cu păcatele, pentru ca restul
timpului său în carne să nu-l mai trăiască după dorinţele oamenilor,
ci după voinţa lui Dumnezeu.” - 1 Pet. 4:1, 2.
Servul adevărat se va supune complet şi irevocabil serviciului
stăpânului său. Binecuvântată şi fericită va fi partea acestor servi ai
lui Cristos, pentru că binecuvântarea Tatălui va include moştenirea
împărăţiei care a fost pregătită pentru astfel de servi credincioşi. A
servi cu acest Stăpân drept poate fi o poziţie fericită şi de dorit chiar
şi pentru „alte oi” ale Sale. De aceea suntem atât de fericiţi în
momentul de faţă. Noi recunoaştem că suntem în relaţie de legământ
cu Iehova şi că am jurat să fim în servitute faţă de orice poruncă a Sa.
Decât să forţăm limitele impuse nouă ca servi pentru a se potrivi
dorinţelor noastre, mai degrabă să spunem: „Cum îmi pot conforma
eu purtarea ca să fiu absolut sigur că sunt în limitele stabilite de
Stăpân?” Purtarea corectă, fără tendinţe rebele, înseamnă viaţă
veşnică pentru servii credincioşi, zeloşi. W4/1 5-7a

21 octombrie
„Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat
de el.” - Mat. 3:13.
Este important şi faptul că Isus a mers la un serv dedicat al
Dumnezeului Atotputernic pentru a face botezul. Aşa cum Isus a
mers la un serv dedicat pentru botez, El a spus celor unsprezece
apostoli credincioşi ai Săi să „facă discipoli din oamenii tuturor
naţiunilor, botezându-i ... şi învăţându-i”. (Mat. 28:19, 20) Aceste
cuvinte Isus nu le-a adresat preoţilor, saducheilor sau fariseilor, ci
numai apostolilor, care erau ambasadori loiali ai Săi. În plus,
observăm că lor li s-a spus să facă discipoli. Asta însemna să le dea
mai întâi instrucţiuni şi informaţie altora. Cu această condiţie erau
mai târziu botezaţi, şi de aceiaşi servi dedicaţi ai lui Dumnezeu. În
acel timp ei auzeau şi primeau adevărul numai de la martorii lui
Iehova. Azi există o situaţie similară. Oamenii aud şi primesc
informaţiile adevărului de la cei care sunt martori adevăraţi şi servi
dedicaţi ai lui Dumnezeu, iar botezul ar trebui făcut de cineva care a
fost botezat anterior. W 8/1 3a
 22 octombrie
„Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care stă pe tron, şi
Mielului.” - Apoc.7:10.
În zilele regelui David, chiar şi rezidenţii străini din Israel îi erau
loiali, pentru că el era conducătorul uns al lui Iehova, cel cu care a
fost încheiat legământul pentru o dinastie veşnică şi un tron ferm
stabilit. Până şi Ionatan, fiul regelui dezaprobat, Saul, a arătat o
bunătate iubitoare indestructibilă lui David, pentru că el era alesul lui
Iehova. Azi, există urmaşi credincioşi ai acelor susţinători din
vechime ai lui David. Mulţimea mare care vine la o cunoştinţă despre
legământul împărăţiei lui Dumnezeu cu Cristos şi comoştenitorii Săi,
îşi oferă acum în mod loial sprijinul pentru Moştenitorul Permanent
al legământului veşnic. Și ce dacă ei sunt din atâtea naţiuni, triburi,
popoare şi limbi? Asta nu-i influenţează să nu fie loiali guvernului lui
Dumnezeu din ceruri. Ei se adresează Lui, pe tronul Său, şi Fiului
Său, Isus Cristos, şi Îi salută. Cu voce tare, izbucnesc uniţi în
mărturisire publică în cuvintele menţionate mai sus. W 12/1 19, 20a

23 octombrie
„Niciun om n-a mai vorbit vreodată aşa.” - Ioan 7:46.
Ce dă o astfel de forţă cuvintelor lui Isus? De ce este vorbirea Sa
atât de convingătoare? În primul rând, deoarece El preda adevărul şi
avea spiritul lui Iehova. De asemenea, din cauză că îl prezenta în
termeni în care ascultătorii Săi îl puteau înţelege cu uşurinţă. Pescarii
au prins cu uşurinţă ideea când a folosit ilustraţia cu peştii şi plasele.
Cine ştie ceva despre lucrul pământului, nu ar aprecia comentariile
Sale referitoare la seceriş, la oameni care muncesc într-o vie, la o
cloşcă cu puii ei, la un animal căzut într-o groapă şi la vreme? Pentru
alţii, referirile la răsplată şi la Gheena, groapa de gunoi a oraşului
Ierusalim, ar transmite idei vii. Isus era flexibil, se adapta când
prezenta adevărul. Mesajul propriu-zis nu îl schimba câtuşi de puţin,
ci El îi înţelegea pe oamenii pe care îi învăţa, pentru că era interesat
de ei, şi aborda subiectul din punctul lor de vedere. El urmărea
reacţia ascultătorilor Săi şi apoi ţinea cont de ea în comentariile Sale
ulterioare. Asocia puncte greu de acceptat cu lucruri bine cunoscute.
El este un Învăţător pe care noi ar trebui să-L copiem. W 9/1 11a
 24 octombrie
„Fiţi atenţi, rămâneţi treji, [...] fiindcă nu ştiţi când vine stăpânul
casei [...] pentru ca, atunci când va sosi pe neaşteptate, să nu vă
găsească dormind. [...] Zic tuturor: Vegheaţi!” - Mar. 13:33-37.

Bărbaţii care au fost numiţi ca supraveghetori într-o adunare a

clasei templului lui Dumnezeu, au o responsabilitate specială de a
veghea împotriva apariţiei oricăror situaţii rele sau
necorespunzătoare. (Fap. 20:28-35) Azi este o nevoie şi mai mare
decât în timpul în care Pavel a scris aceste cuvinte. Cu toate acestea,
toţi închinătorii de la templul spiritual al lui Iehova trebuie să rămână
treji şi să vegheze, nu numai împotriva intruşilor necuraţi, ci şi pentru
venirea Mai Marelui Inspector Preoţesc. Isus ne-a avertizat despre
nesiguranţa momentului inspecţiei finale, timp în care se va clarifica
dacă am perseverat în închinarea şi serviciul lui Dumnezeu până la
sfârşitul perioadei de veghere, la sfârşitul acestui sistem lumesc.
Aceasta înseamnă că toţi trebuie să continue să vegheze. W 12/15 18,
19

25 octombrie
„Veniţi la Mine, voi, toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi Eu vă
voi înviora! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine,
căci Eu sunt blând şi am o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru
sufletele voastre.” - Mat. 11:28, 29.

Când umbla pe pământ, Isus nu a început să înveţe o nouă doctrină,

ci un rezumat al Legii, şi anume: Iubeşte pe Dumnezeu şi iubeşte-ţi
aproapele. Azi, ca unii care calcă pe urmele Sale, trebuie să fim
învăţăcei sinceri, nerăbdători să ştim ce are El de spus. Un discipol
trebuie să fie interesat şi să-şi iubească maestrul, pentru a înţelege
ideile învăţătorului său. Dacă învăţătorul are posibilitatea de a fi cu un
discipol destul de mult, elevul va fi în curând ca şi învăţătorul său, va
umbla şi va trăi ca el. Exact asta s-a întâmplat cu discipolii lui Isus.
Când El le-a spus cuvintele citate mai sus, a înţeles că Îşi va aloca timp
să le explice toate greutăţile şi problemele vieţii, şi că îi va ajuta să
învingă lumea, întocmai cum a învins-o El. După ce am fost învăţaţi
de Isus, suntem obligaţi să le spunem altora despre lucrurile
înviorătoare pe care le-am învăţat de la El. W 1/1 10, 8a
 26 octombrie
„Însă vouă, celorlalţi din Tiatira, [...] celor care n-au cunoscut
„lucrurile adânci ale lui Satan“, cum spun ei, le zic: Nu pun peste
voi altă povară.” - Apoc. 2:24.
Nu este nevoie să practicăm imoralitate de nici un fel ca să ştim
din experienţă ce înseamnă, şi astfel să cunoaştem „lucrurile adânci
ale lui Satan”. Judecătorul, care ştie din principiu ce este, ne
avertizează împotriva ei. Avertismentul Său este suficient. Deci,
Cristos nu va pune peste noi o povară a responsabilităţii, iar noi vom
rămâne liberi de responsabilitatea adunării pentru stări rele în
interiorul ei. De aceea, femeile să-şi cunoască poziţia corectă în
adunare. Cu ocaziile stabilite, să-şi acopere capul ca un semn al
supunerii, ca un semn că nu încearcă să uzurpe poziţia bărbatului, fie
el supraveghetor sau serv. Ele să nu îndemne pe nici un frate la
curvie, spirituală sau trupească. Toată adunarea să păzească cu
gelozie ce are, puritatea creştină a învăţăturii şi a comportamentului
şi comoara mărturisirii Împărăţiei. Atunci, venirea lui Cristos ca
Executor al judecăţii nu va fi cu pedeapsa morţii, ci cu recompensele
lumii noi. W 1/15 19, 21a
27 octombrie
„Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie?
Dar El s-a întors şi i-a mustrat.” - Luca 9:54, 55.
Noi facem bine să ne punem la inimă acest incident. Nu avem
niciun motiv să ne agităm când întâlnim împotrivire. Sfatul lui Pavel
este că „servul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie plin de tact
cu toţi, [...] stăpânindu-se în situaţii rele”. Noi suntem trimişi să
predăm adevărul. O limbă ascuţită, tăioasă, rareori este un bun
învăţător. Inimile noastre se îndreaptă spre oamenii care au fost
„jupuiţi şi loviţi ca nişte oi fără păstor”. Cu toate că ei s-ar putea să
respingă cu răceală mesajul când îi vizităm, noi nu îl folosim
împotriva lor. Ştim că pentru ei înseamnă viaţă dacă îmbrăţişează
adevărul. Datorită acestei atitudini iubitoare din partea noastră, mii
de persoane au învăţat adevărul. Fiind înţelepţi, inima noastră, sau
sediul motivaţiei, este mişcată de iubire. Acest lucru ne ajută să nu
pierdem din vedere situaţia reală a oamenilor pe care îi servim şi să
arătăm înţelegere în relaţiile cu ei. W 9/1 16, 17a
 28 octombrie
„Voi aţi alergat bine. Cine v-a împiedicat să ascultaţi de adevăr?”
- Gal. 5:7.
Dacă locul nostru potrivit în societatea lumii noi a diverselor
numiri este cel de pionier cu timp integral sau de misionar, atunci cu
siguranţă este nechibzuit să permitem îngrijorărilor lumii vechi să ne
împiedice să ni-l ocupăm. Dumnezeu are un loc pentru fiecare dintre
noi în organizaţia Sa, aşa cum are loc pentru nenumăratele stele în
spaţiu. În societatea Sa a lumii noi foarte bine organizată, El are un
loc potrivit pentru fiecare: pentru servi numiţi şi pentru vestitori în
grupă, pentru cei bătrâni şi cei tineri ca vârstă, pentru servii cu timp
integral sau parţial. De aceea, este foarte important pentru fiecare
dintre noi să ne găsim repede locul potrivit în această asociaţie. După
ce ne-am găsit locul în constelaţia societăţii lumii noi, ar trebui să
rămânem credincioşi în ea. Numai astfel putem spera să supravieţuim
Armaghedonul şi să trăim veşnic în pace şi fericire eternă. W 7/15
19, 20

29 octombrie
„Voi sunteţi martorii Mei“, zice Iehova, „da, servul Meu pe care l-
am ales, ca să ştiţi, ca să aveţi credinţă în Mine şi să înţelegeţi că eu
sunt Acelaşi. Înainte de Mine n-a fost făcut niciun Dumnezeu şi nici
după Mine n-a mai fost vreunul.” - Isa. 43:10.
Ca martori ai lui Iehova, suntem devotaţi exclusiv Suveranului
Divin al universului şi intereselor lumii Sale noi promise care se
apropie. Ca atare, suntem bucuroşi să facem de cunoscut că toate
naţiunile de azi îşi datorează viaţa lui Iehova, ca Marele Creator şi
Izvor al vieţii, în măsura în care toate naţiunile au o descendenţă
comună din patriarhul Noe. Deplângem faptul că Cuvântul inspirat al
Suveranului Universal este ignorat datorită delincvenţei
conducătorilor religioşi ai creştinătăţii, care i-au făcut pe oameni să
uite numele sfânt al Dumnezeului Suveran prin diferite mijloace
religioase, în timp ce noi, martorii Săi, găsim cea mai mare plăcere în
onorarea şi justificarea acestui nume sfânt şi în mărturisirea înaintea
tuturor oamenilor că numele prin care El singur se distinge este
Iehova. - Ps. 83:18. W 11/1 6-8a
 30 octombrie
„Au adus vasele de aur care fuseseră luate din templu [lui Iehova],
[...] iar regele, mai-marii lui, soţiile lui şi concubinele lui au băut
din ele Au băut vin şi i-au lăudat pe dumnezeii [lor].” - Dan. 5:3, 4,
RS.
Nu vrem să fim babilonieni ca lumea, celebrând un ospăţ al lui
Belşaţar, petrecând nepăsători, bazându-ne pe aranjamentul militar al
acestei lumi, abuzând chiar de lucrurile lui Iehova şi hulindu-L,
făcând toate acestea chiar în noaptea căderii, când scrisul de mână
miraculos a apărut pe perete şi când a fost dată miraculoasa
interpretare. O astfel de îngăduinţă babiloniană faţă de sine şi un
caracter lumesc nespiritual ar induce cu siguranţă somnolenţă şi
nepăsare, ne-ar scoate din gardă şi ne-ar face să nu ne mai putem
ruga lui Dumnezeu. Aceasta ar face pe cineva să nu-l mai intereseze
responsabilităţile sale ca serv creştin al veştii bune despre Împărăţia
lui Dumnezeu, l-ar slăbi în poziţia fermă pentru principiu şi l-ar face
să uite cât de înaintat este timpul. Numai un serv nelegiuit mănâncă,
bea şi se îmbată, cu gândul că stăpânului său îi va lua mult să vină
acasă şi să îi ceară socoteală. W 12/15 11a
31 octombrie
„Tatăl însuşi vă iubeşte.” - Ioan 16:27.
Faptul că Marele Suveran al universului se îngrijeşte ca oameni
slabi, imperfecţi şi păcătoşi să vină în prezenţa Sa ori de câte ori
doresc şi cu tot ce au în inimă şi în minte, cu siguranţă este o altă
dovadă că „Dumnezeu este iubire”. În schimb, oare nu este
rugăciunea o exprimare a iubirii din partea noastră, iubire pentru
Dumnezeu şi pentru fraţii noştri? În facerea unei dedicaţii, nu ne
dedicăm unei cauze impersonale, ci unei persoane, Tatălui nostru
ceresc iubitor. Ne putem asemăna rugăciunile cu apelurile telefonice
de la distanţă pe care un copil le face tatălui său atunci când este
departe de casă. Tatăl nostru ceresc a făcut toate îngrijirile, S-a
îngrijit de toate cheltuielile şi să nu crezi că nu L-a costat nimic. L-a
costat viaţa singurului Său Fiu născut şi Îi bucură inima faptul că Îl
chemăm în rugăciune, pentru că El ne iubeşte cu adevărat. Ne place
să ne vizităm cu cei pe care îi iubim, nu-i aşa? Dacă ne iubim Tatăl
ceresc, Îl vom vizita adesea. Oare facem acest lucru cât de mult
putem, sau ne lipseşte aprecierea iubirii pe care o are pentru noi? W
8/15 20, 21a
 Să căutăm să facem voinţa divină pe pământ. – Evr. 13:20, 21.
1 noiembrie
„El i-a zis: „Păstoreşte oiţele mele!” - Ioan 21:16.
Isus, care l-a sfătuit astfel pe Petru, a stabilit exemplul pentru toţi,
iar raportul Său este perfect. Ca un păstor credincios, El nu a pierdut
nici o oaie. Examinează-ţi raportul. Ai fost vinovat pentru pierderea
vreunei oi a lui Dumnezeu? Este ştiut faptul că unele pleacă pentru
că inima lor nu este pentru Iehova. Dar care este situaţia cu celelalte?
Ai pierdut vreuna din pricina neglijenţei sau nepăsării tale, sau pentru
că le-ai poticnit sau din cauza faptului că nu le-ai condus în căile şi
serviciul lui Dumnezeu şi Cristos? A fost vreun eşec de a le hrăni,
nefăcându-le vizite ulterioare, neconducând studii biblice cu ele,
neajutându-le la întruniri? Când au fost slabe, am mers noi repede în
ajutorul lor, sau am arătat indiferenţă? Dacă au fost bolnave din
punct de vedere spiritual, ne-am îngrijit de ele? Fiecare să se
cerceteze şi să analizeze această lucrare de păstorire mai complet şi
mai atent în ce-l priveşte, pentru a vedea dacă ea arată că într-adevăr
îşi iubeşte Stăpânul. W 3/15 11a

2 noiembrie
„[Iubirea] nu îşi caută propriile interese.” - 1 Cor. 13:5.
Trebuie să punem interesul faţă de aproapele mai presus de
confortul personal şi să ne întoarcem în pofida respingerii,
indiferenţei, vremii nefavorabile, interzicerii serviciului nostru şi
ameninţării cu închisoarea sau chiar cu moartea dacă vom continua.
Știm că numai cei ce primesc în mod binevoitor semnul în sediul
inteligenţei lor vor supravieţui Armaghedonului. Datorită faptului că
ne iubim semenii, îi îndemnăm să se împace cu Dumnezeu, „fie că
vor asculta, fie că vor refuza.” (Ezec. 2:7, AS) Cei care vor răspunde
mesajului şi vor primi semnul sunt descrişi ca „o mulţime mare, pe
care niciun om nu putea să o numere”. Deplin conştienţi de acest
fapt, niciunul dintre noi nu poate spune că, din pricină că un anumit
teritoriu a fost acoperit de multe ori, lucrarea pe el este terminată şi
nu mai sunt oi de găsit acolo. Ne continuăm bucuroşi serviciul până
când Iehova spune că este destul, făcând oraşele pustii, fără locuitori.
W 5/1 17a
 3 noiembrie
„Căieşte-te şi fă faptele de altădată. Dacă nu, [...] voi îndepărta
lampadarul tău din locul lui.” - Apoc. 2:5.
Este responsabilitatea „stelei” supraveghetoare să lumineze calea de
întoarcere pentru cei împotriva cărora Cristos spune că şi-au pierdut
iubirea dintâi. Ei ar trebui să facă paşi pentru a stârni în aceştia iubirea
originală. Iubirea pentru oile lui Cristos îi va mişca pe supraveghetori
să meargă şi să încerce să-i aducă înapoi pe cei care absentează de la
întruniri sau devin nepăsători. Ei vor încerca să contracareze pericolul
ca iubirea să se răcească, căci niciunul care îşi pierde iubirea dintâi nu
poate rămâne un membru al adunării lui Dumnezeu. (Mat. 24:12) De
aceea, este timpul pentru cineva să-şi amintească de la ce a căzut, iar
apoi, cu părere de rău, să-şi schimbe modul de gândire şi să se întoarcă
la faptele de altădată. Altfel, cineva nu va acţiona ca parte a unui
lampadar, adică să-şi lase lumina să strălucească. Dacă un
supraveghetor şi-ar lăsa toate oile să crească fără iubire, ar cădea şi ar
înceta să strălucească, Cristos, în consecinţă, îi va îndepărta
lampadarul. Deci, el trebuie să aibă grijă ca lampadarul sau adunarea
să lumineze partea ei de „teren”. W 1/15 5a
4 noiembrie
„Încingeţi-vă deci mintea pentru activitate, rămâneţi complet
echilibraţi! Puneţi-vă speranţa în bunătatea nemeritată care vă va fi
adusă la revelarea lui Isus Cristos.” - 1 Pet. 1:13.
Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul acestui sistem prezent
nelegiuit, va deveni tot mai dificil să rămânem pe calea îngustă a
integrităţii creştine. Va fi nevoie de mai multă pricepere şi de o
hotărâre mai puternică pentru a ne păstra echilibraţi spiritual. Dacă
cineva este instabil acum, cum va putea rezista atunci? Premiul de la
capătul drumului merită tot efortul şi perseverenţa necesare pentru a
menţine un bun echilibru. Viitorul nostru este unul luminos, unul fără
sfârşit, dacă ne ţinem ochii pe premiul care este înainte şi picioarele
ferme pe calea integrităţii creştine. Cu un bun echilibru spiritual,
putem umbla pe acea cale îngustă la fel de siguri ca şi un acrobat abil
care merge pe sârma subţire. Numai prin păstrarea echilibrului în
toate lucrurile vom câştiga premiul. În procesul de câştigare a
acestuia, vom fi instrumente de încredere şi folositoare în mâinile lui
Iehova Dumnezeu şi pentru organizaţia Sa teocratică. W 6/15 31, 32a
 5 noiembrie
„[Dumnezeu] vrea ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă
la cunoştinţa exactă a adevărului.” – 1 Tim. 2:4.
Este privilegiul nostru să fim folosiţi de Iehova în îndeplinirea
acestei voinţe a Lui: de a le preda altora cunoştinţa exactă, pentru ca
şi ei să poată deveni parte a societăţii lumii noi. În timp ce această
cunoştinţă şi credinţa noastră ne vor ajuta pe toţi să trecem prin
Armaghedon, nu va fi sfârşitul asimilării cunoştinţei. După aceea, va
creşte din ce în ce mai mult. În lumea nouă toţi vor fi liberi pentru
totdeauna de superstiţiile dăunătoare şi de frică. Lumea nouă va capta
pe deplin interesul fiecărui locuitor. Deoarece cunoştinţa lui
Dumnezeu este nemărginită, asimilarea cunoştinţei de către supuşii
Săi nu va avea sfârşit. Vor fi lucruri noi de învăţat pentru eternitate,
pentru că Dumnezeu este marea Sursă a cunoştinţei exacte. Văzând
ce este înaintea noastră, ar trebui să asimilăm cât mai multă
cunoştinţă exactă acum. Pune o temelie bună de cunoştinţă, ceva
puternic pe care să construieşti în lumea nouă a lui Dumnezeu, când
„pământul va fi plin de cunoştinţa lui Iehova aşa cum fundul mării
este acoperit de ape.” W 5/15 23a
6 noiembrie
„Apoi am auzit glasul lui Iehova spunând: „Pe cine să trimit şi cine
va merge pentru noi?“ Atunci eu am zis: „Iată-mă! Trimite-mă!”
- Isa. 6:8.
Marea Sursă a veştilor bune despre lucruri bune, Iehova Dumnezeu,
este Cel care Îşi trimite mesagerii să-I vestească mesajul. Isaia însuşi a
exemplificat acest fapt. Aceasta s-a întâmplat în timpul când a avut o
viziune miraculoasă despre Iehova al oştirilor pe tron în Templul Său.
Când Isaia a auzit serafimii declarând sfinţenia lui Iehova, s-a simţit atât
de nesfânt şi de necurat, încât s-a temut pentru viaţa sa. La strigătul său,
unul din serafimi l-a curăţit. După ce Isaia s-a aflat în această stare
curăţită, l-a auzit pe Dumnezeu întrebând de cineva care să fie trimis
într-o misiune. Isaia a privit ca pe o mare onoare să fie trimis de
Dumnezeu şi să meargă pentru El într-o misiune. Oferta era deschisă
pentru o persoană curată care să se ofere de bunăvoie. Isaia a sărit să se
ofere pentru acest rar privilegiu. Oferirea sa a fost acceptată. La fel, azi
este atât privilegiul rămăşiţei, cât şi al mulţimii mari de „alte oi” să
răspundă cu zel la chemările pentru serviciu. W 11/15 5a
 7 noiembrie
„Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic; este mai ascuţit
decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până acolo încât
desparte sufletul de spirit şi încheieturile de măduva lor şi poate să
discearnă gândurile şi intenţiile inimii.” - Evr. 4:12.
S-ar putea ca să avem în secret planuri materialiste şi să fim geloşi
pe ce are altul. În timp, aceasta ne va influenţa gândirea şi ne va face
să devenim dezechilibraţi şi pofticioşi. În cuvântul Său, Iehova arată
cât de mult este împotriva poftei, deoarece a inclus-o în una din cele
Zece Porunci. Pofta este într-adevăr puterea unei dorinţe greşite la
lucru, iar în timp gândurile unei persoane vor conduce la fapte, căci
unde este comoara va fi şi inima. Cât de profitabil este, deci, să nu
permitem gândirii să se bazeze pe dorinţe materialiste incorecte! Ar
trebui să fim mulţumiţi cu necesităţile vieţii şi să lăsăm ca bucuria
serviciului lui Iehova să fie adevărata noastră satisfacţie. Un eşec în a
permite ca principiile cuvântului lui Dumnezeu să ne conducă
gândirea poate rezulta în scufundarea noastră în marea
materialismului. W 10/1 17
8 noiembrie
„Îmi găsesc plăcerea în înfăptuirea voinţei Tale, o, Dumnezeul
meu.” - Ps. 40:8.
Iov a avut totul, a pierdut totul, şi totuşi L-a iubit pe Iehova şi nu a
păcătuit împotriva Lui. Isus Cristos a renunţat la gloria cerească şi a
luat chip de om. De ce? Pentru că El şi-a iubit Tatăl. La fel este azi
cu creştinii. Este drept să-I dea lui Dumnezeu închinare adevărată.
Este drept să urmeze poruncile Sale, să îndure suferinţele care vin
din partea organizaţiei Diavolului şi guvernului său lumesc, pentru că
vorbesc adevărul. Cel ce umblă în integritatea sa şi trăieşte după
principii drepte este fericit. De multe ori cineva îndură tortură fizică,
izolare în lagăre de concentrare, interzicerea libertăţii de exprimare,
şi totuşi ţine la principiile drepte pentru a predica vestea bună despre
împărăţia lui Dumnezeu oricând şi oriunde o poate face, şi se declară
fericit. El este fericit! Viaţa martorilor lui Iehova de peste şase mii de
ani dovedeşte acest fapt ca fiind adevărat. Experienţele martorilor lui
Iehova în ţările comuniste dovedesc acest fapt a fi adevărat. Ele arată
că perseverenţa ne ajută, cu siguranţă, să ne dovedim integritatea. W
1/1 2, 3b
 9 noiembrie
„Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău şi cu toată mintea ta. [...] Să-l iubeşti pe aproapele tău
ca pe tine însuţi.” - Mat. 22:37-39.
Având în vedere urmările tragice ale autodeterminării omului în
viaţă, să alegem un alt model de viaţă care are beneficii durabile. În
loc să acţionăm după propriile impulsuri, de ce să nu luăm în
considerare sugestia recomandată de Isus în cuvintele citate mai sus?
Aceste porunci, mai degrabă decât să dea liberate de alegere,
limitează foarte mult purtarea aprobată de Iehova. Ele înlătură cu
totul propria alegere. De fapt, aceste cuvinte înlătură din viaţa cuiva
orice altă dorinţă în afară de aceea a ascultării complete de Iehova.
Acesta a fost planul vieţii pentru Isus şi va fi pentru discipolii Săi.
Când ne dedicăm viaţa lui Iehova Dumnezeu, făgăduim că vom călca
pe urmele Stăpânului-Serv. Asta înseamnă că noi trebuie să fim
sclavi pentru Stăpânul nostru. Dar nu este aceasta cu mult mai bine
decât a fi sclav al păcatului, singura altă alternativă, o robie care ne
poate aduce numai moartea? W 4/1 1, 2a

10 noiembrie
„Filip [...] i-a anunţat vestea bună despre Isus. În timp ce mergeau
pe drum, au ajuns la o apă, iar eunucul a zis: „Iată o apă! Ce mă
împiedică să fiu botezat?“ [...] şi l-a botezat.” – Fap. 8:35-38.
Această relatare despre Filip şi eunucul etiopian este dată pentru
îndrumarea noastră. Aici observăm că instrucţiunile au fost date de
servul credincios al Dumnezeului Atotputernic, iar când candidatul a
primit vestea bună, şi el a dorit să fie serv şi să fie cufundat. Aceasta
a marcat recunoaşterea deschisă sau publică a dedicării lui pentru a-L
servi pe Iehova Dumnezeu. De asemenea, când lui Saul din Tars i-a
fost poruncit să meargă la Damasc, asta nu s-a întâmplat până când
servul lui Iehova, Anania, n-a fost trimis unde stătea Saul şi până
când Saul n-a primit instruire de la Anania, astfel încât să-şi recapete
vederea şi să fie umplut cu spirit sfânt, aşa cum se spune la Faptele
9:17-19. A fost necesar ca el să vină în contact cu discipolii lui Isus,
cu martorii lui Iehova, iar apoi fără îndoială că Anania, un serv
adevărat al lui Dumnezeu, a realizat botezul lui Saul. W 8/1 4, 5a
 11 noiembrie
„Dacă aduci laude printr-un dar al spiritului, cum va zice „Amin“
la cuvintele tale de mulţumire cel ce este un om de rând, de vreme ce
nu înţelege ce spui?” - 1 Cor. 14:16.
Rugăciunea nu este doar o exprimare a iubirii, ci ea ne face şi să
creştem în iubire. Rugăciunea cu voce tare rostită cu sinceritate în
prezenţa fraţilor noştri ne leagă în iubire. Sentimentele inimii, pe care
le auzim exprimate, sunt sentimentele noastre. Noi gândim şi simţim
la fel. Ce privilegiu au avut apostolii să-L audă pe Isus rostind
rugăciunea înregistrată la Ioan 17! Rugăciunea în familie leagă
familia laolaltă, iar rugăciunea la diferitele întruniri ale adunării
leagă membrii adunării laolaltă. În contactul cu aproapele nostru
creştin, uneori sentimentele noastre pot fi rănite şi din această cauză
păstrăm în suflet unele resentimente. Dar când îl auzim umil, sincer
şi asemenea unui copil că ne reprezintă în rugăciune înaintea lui
Dumnezeu, toate resentimentele se topesc. Scriindu-le corintenilor
despre nevoia de a fi înţeles, Pavel a implicat valoarea constructivă a
rugăciunii în adunare. W 8/15 26a
12 noiembrie
„Nu vă mai conformaţi acestui sistem, ci transformaţi-vă prin
înnoirea minţii voastre, ca să puteţi constata voi înşivă care este
voinţa cea bună, plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu.” - Rom. 12:2.
Este imposibil să stai tăcut în organizaţia lui Iehova. Dacă nu
progresăm, vom decădea şi, în cele din urmă, vom sfârşi în „marea
moartă”. Aşadar, progresează, creşte, maturizează-te! Este o chestiune
de înnoire a minţii, învăţând să gândeşti în conformitate cu modul de
gândire al lui Dumnezeu. Ieşind din religiile acestei lumi, unde l-am
lăsat pe altul să gândească în locul nostru, trebuie să trecem printr-o
schimbare radicală, întocmai cum este menţionat în cuvintele lui Pavel
citate mai sus. Aşadar, pregăteşte-te pentru studiile adunării citind şi
studiind Biblia şi publicaţiile Turnului de Veghere acasă. Citeşte zilnic
o porţiune din Biblie. Citirea Bibliei este ca şi cum L-ai asculta pe
Iehova vorbind despre evenimentele trecute, prezente şi viitoare.
Aceasta ne ajută să ne găsim locul în aranjamentul lui Iehova. Pe
măsură ce învăţăm prin studiu, ne vom exersa puterile perceptive şi
vom fi capabili „să ne purtăm bărbăteşte”. W 7/1 7a
 13 noiembrie
„Dacă m-ar lovi cel drept, aceasta ar fi bunătate iubitoare şi, dacă
m-ar mustra, ar fi ulei pe capul meu. Capul meu nu l-ar refuza.”
- Ps. 141:5.
Avem nevoie de orice încurajare şi stimulare pe care o putem
primi prin întâlnirea cu fraţii credincioşi şi prin angajarea cu ei într-
un schimb reciproc de mângâiere, credinţă şi speranţă. În această
lume rece, unde iubirea celor mai mulţi s-a răcit, încurajarea,
îndemnurile şi stimularea pe care fraţii credincioşi ni le dau la
întruniri sunt ca palmele pe care şi le dădeau martorii lui Iehova
germani unii altora când erau închişi într-o temniţă nazistă, unde
frigul amar inducea slăbiciune şi somnolenţă, pentru a rămâne treji şi
activi, şi astfel să împiedice îngheţarea şi moartea. Palmele pot fi
usturătoare, dar ne pot salva viaţa. „Rănile făcute de cel ce iubeşte
dovedesc fidelitate.” (Prov. 27:6) Acelaşi lucru mărturisesc şi
cuvintele citate mai sus ale lui David, care nu a dispreţuit mustrarea.
Astfel, întâlnirea cu tovarăşii noştri închinători şi slujitori are ca
rezultat o puternică stimulare pentru a rămâne treji. W 12/15 18a

14 noiembrie
„Mândria merge înaintea căderii şi spiritul trufaş înaintea
poticnirii.” – Prov. 16:18.
Creatura spirituală, care acum este Diavolul, a început bine, dar
mândria l-a dus la decădere. O cădere umilitoare îl aşteaptă la
Armaghedon. Din cazul lui Satan şi din avertismentul lui Pavel cu
privire la un bărbat nou convertit servind ca supraveghetor, devine
clar că posesia autorităţii şi responsabilităţii face pe cineva
susceptibil la mândrie. Haman era mândru şi puternic, dar mândria l-
a dus la decădere. Nebucadneţar a fost mândru şi şi-a pierdut minţile
după ce a radiat de mândrie peste realizările sale. Regele Belşaţar a
refuzat să se umilească şi astfel şi-a pierdut regatul şi viaţa. Irod, în
mândria sa, şi-a atribuit gloria sieşi, în loc să o dea lui Dumnezeu, şi
astfel a fost mâncat de viermi. Regele lui Iuda, Ozia, cândva un
închinător credincios al lui Iehova, s-a poticnit când mândria i-a
pătruns în viaţă. Pentru fapta sa arogantă de a oferi tămâie în templu,
a fost lovit cu lepră. Într-adevăr, odată cu îngâmfarea vine şi
dezonoarea. – Prov. 11:2. W 9/15 7-9a
 15 noiembrie
„Pe toţi aceia pe care îi iubesc îi mustru şi îi disciplinez. Fii deci
plin de zel şi căieşte-te! Celui care învinge îi voi da să stea cu Mine
pe tronul Meu.” - Apoc 3:19, 21.
Cristos mustră şi disciplinează din iubire. Supraveghetorii sub El
trebuie să facă la fel. Laodiceenii ar trebui să aprecieze această
exprimare curajoasă şi pe faţă a iubirii şi să fie zeloşi să se căiască sau
să-şi schimbe gândirea şi modul de viaţă. Aşadar, să fim cu toţii
avertizaţi de mustrarea dată laodiceenilor. Noi trebuie să învingem
materialismul acestei lumi în acest timp al sfârşitului. Fiecărui
învingător Cristos îi promite un tron ceresc. „Altor oi” învingătoare El
le promite o poziţie înaintea tronului Său, o poziţie de favoare iubitoare
pe pământul nou al lumii noi a dreptăţii, lumea lui Dumnezeu. Aşadar,
voi supraveghetori, străluciţi ca stelele în mâna dreaptă a lui Cristos,
acţionând ca îngeri ai Săi pentru adunări. Voi, adunări, străluciţi ca
lampadare pe care El le ţine la locul lor. Fie ca El să vă dea atenţia şi
protecţia Sa grijulie, ca să puteţi revărsa lumină pentru a-i lumina pe toţi
care vor fi salvaţi pentru totdeauna. W 1/15 36, 38, 39a

16 noiembrie
„Pentru bucuria care-I era pusă înainte, El a suportat stâlpul de
tortură, dispreţuind ruşinea.” - Evr. 12:2.
Privind cu atenţie aprecierea lui Isus pentru ceea ce merită, învăţăm
în mod corect să evaluăm lucrurile. De asemenea, putem să dispreţuim
ocara venită din partea tuturor celor care se opun cursei noastre creştine.
Bucuria de a-L servi pe Iehova pentru totdeauna va fi lucrul de valoare
în viaţa noastră. Noi vom copia exemplul lui Isus şi cu bucurie ne vom
vinde interesul pentru orice ar împiedica câştigarea Împărăţiei. Isus ne-a
dat lecţii valoroase de apreciere în ilustraţiile Sale despre comoara
ascunsă într-un câmp şi despre perla de mare valoare. (Mat. 13:44-46)
Isus avea apreciere, El recunoştea adevărata valoare a servirii lui
Dumnezeu. El a vândut totul şi a renunţat chiar şi la viaţa Sa
pământească pentru a câştiga Împărăţia. Satan a testat aprecierea lui Isus
prin oferte de câştig egoist, dar nimic din sistemul său nu L-a putut
atrage şi influenţa pe Isus să diminueze marele preţ pe care îl punea pe
Împărăţie. Nici comoara Sa a serviciului Împărăţiei nu s-a devalorizat cu
timpul; aceasta a crescut în apreciere şi fără îndoială creşte încă. Acesta
este exemplul pe care vrea Pavel ca să-l urmăm. W 2/15 10
 17 noiembrie
„Nu prin tărie, nici prin putere, ci prin spiritul Meu, a spus Iehova
al oştirilor.” – Zah. 4:6.
Stările deplorabile care există în lumea întreagă sunt cunoscute
tuturor. Cu nouăsprezece secole în urmă, fratele nostru creştin,
apostolul Pavel, a consemnat o descriere anticipată a ceea ce
observăm noi acum. (2 Tim. 3:1-5, 12, 13) Având în vedere acest
lucru, adunarea noastră din cele patru colţuri ale globului pentru
Congresul Internaţional „Voinţa Divină” nu reprezintă doar o mică
realizare. Cu toate acestea, nu a fost nimic pentru care să ne umflăm
de mândrie. Dumnezeul cel Atotputernic este Cel care a adus toate
acestea. El însuşi a aşternut pentru noi cel mai minunat ospăţ
spiritual de care ne-am bucurat acolo şi ne-a trimis invitaţia iubitoare
prin organizaţia Sa văzută de pe pământ. De asemenea, a furnizat
mijloacele necesare pentru ca atât de multe mii să ajungem acolo.
Ne-a ocrotit şi ne-a ferit pe drum până acolo şi protecţia Sa a fost
asupra noastră la acel congres. El ne-a dat acea ocazie care nu a avut
egal. Lui îi dăm tot meritul. Suntem de acord din toată inima cu
cuvintele lui Zaharia citate mai sus! W 11/1 11, 8
18 noiembrie
„Fiindcă înţelepciunea aduce ocrotire, aşa cum şi banul aduce
ocrotire, dar folosul cunoştinţei este că înţelepciunea îi ţine în viaţă
pe cei ce o au.” - Ecl. 7:12.
Banii ne pot fi luaţi, dar nu şi cunoştinţa exactă, dacă ne-am asigurat-
o. Aceasta ne ţine plini de bucurie în toate situaţiile. Cu această
cunoştinţă exactă şi cu credinţa noastră, facem faţă duşmanilor, în
special forţelor spirituale în războiul nostru spiritual. Calmi şi cu
încredere în Iehova, stăm fermi ca martori ai Săi, aducând rod chiar şi în
adversitate, şi oferind altora cunoştinţa exactă. Putem face asta pentru că
ştim că nu suntem niciodată singuri. Această cunoştinţă ne dă o apărare
puternică. Fără îndoială, mulţi dintre noi vor suferi persecuţie în multe
ţări, întocmai cum mulţi încă suferă în ţările totalitariste, în timp ce
Satan îşi ia ultima poziţie împotriva lui Iehova. Pentru a supravieţui în
război, trebuie să avem o minte puternică. De aceea, cât timp avem
posibilitatea să asimilăm atât de multă cunoştinţă exactă despre Iehova
din Cuvântul Său, să fim plini de cunoştinţă exactă ca apărare în aceste
zile rele. W 5/15 20, 22a
 19 noiembrie
„Tatăl, care trăieşte, M-a trimis.” - Ioan 6:57.
Un fapt nu ar trebui să-l trecem cu vederea. Isus şi discipolii Săi
au fost cu toţii trimişi de nimeni altul decât de Iehova al oştirilor. Ei
au fost semne şi minuni de la El! Toţi cei care vin acum să facă
voinţa lui Dumnezeu vor să fie trimişi de El. Dacă nu suntem trimişi
de Iehova al oştirilor, cum au fost trimişi Isaia, Isus şi cei
doisprezece discipoli ai Săi, de care putere şi autoritate să fim trimişi:
de vreuna din sectele religioase sau naţionale ale grupurilor
religioase lumeşti? Pentru Iehova al oştirilor prin Semnul Său,
Emanuel, Domnul Isus Cristos, am venit să facem voinţa lui Iehova,
la fel cum Emanuel însuşi a venit să o facă atunci când a fost botezat.
Noi trebuie să venim şi să ne oferim, gata să mergem oriunde suntem
trimişi, dacă voim să fim acceptaţi şi trimişi de Iehova al oştirilor.
Purtându-ne astfel, vrem să-i imităm pe Isaia şi pe Isus Cristos. În
caz contrar, am face voinţa organizaţiilor religioase ale creştinătăţii.
În acest timp al sfârşitului, vrem să facem voinţa divină, voinţa lui
Iehova al oştirilor. W 11/15 8a

20 noiembrie
„Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în unitate cu Cristos. Dar, iubiţi
fraţi, toate lucrurile sunt pentru zidirea voastră.” - 2 Cor. 12:19.
Din iubire pentru noi, fraţii noştri subpăstori ne-au dat cu plăcere
tot ce aveau pentru a ne servi, astfel încât să putem trăi în pacea şi
favoarea lui Dumnezeu. Ei ne-au ajutat ca să ştim cum să predicăm
vestea bună despre Împărăţie, cum să facem de cunoscut scopurile
minunate ale Tatălui nostru ceresc. Am fost instruiţi să facem aceste
lucruri noi înşine şi am fost învăţaţi cum să-i instruim pe alţii să le
facă. Am fost uniţi, iar oile pierdute au fost aduse laolaltă. Cât de
favorizaţi suntem să fim oile lui Dumnezeu şi să fim îngrijiţi de
păstori credincioşi! Da, acum a sosit timpul ca turma să crească. Şi să
nu uităm că prosperitatea turmei este cel mai bine promovată când
păstorii sunt conştienţi de marea lor responsabilitate faţă de
Dumnezeu şi de Cristos. Membrii organizaţiei, oile Domnului, pot
uşura îndeplinirea datoriilor acestor păstori prin ascultare şi
supunere. W 3/15 28, 29a
 21 noiembrie
„Căci mai bună este o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte.
Aleg mai degrabă să stau în pragul casei Dumnezeului meu decât să
umblu în corturile răutăţii.” – Ps. 84:10.
Atitudinea pe care o luăm este importantă pentru menţinerea
echilibrului spiritual. O atitudine bună ajută la formarea evaluării
corecte a serviciului nostru. Noi nu putem divorţa de organizaţia lui
Dumnezeu şi să o considerăm fără valoare pentru noi. Avem nevoie
de ea pentru hrană spirituală, pentru asociere cu ea, pentru
încurajarea ei, şi avem nevoie de ea pentru îndrumare şi instruire în
serviciu. Noi nu putem progresa fără ea. Având atitudinea corectă
faţă de scopurile lui Dumnezeu, vom avea o viziune clară a locului
important pe care îl are organizaţia teocratică în aceste scopuri. Vom
vedea cum face marea lucrare pe care a prezis-o Isus la Matei 24:14
şi cum o binecuvântează Dumnezeu, făcând-o să prospere. Noi o
vom proteja întotdeauna şi vom sta aproape de ea. Avem nevoie de
ajutorul pe care îl poate da pentru a ne putea menţine echilibrul pe
calea îngustă spre viaţă. Prin urmare, vom da glas aprecierii
psalmistului, după cum este menţionată mai sus. W 6/15 12, 13a
22 noiembrie
„Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcaţi cât
mai exact pe urmele Lui.” - 1 Pet. 2:21.
Azi nu sunt mulţi oameni în lume care vor lua poziţie pentru
principiile drepte şi chiar să sufere pentru ele. Iehova îi iubeşte pe cei
care o vor face. El este foarte mult interesat de bărbaţii şi femeile
care vor îndura chiar până la moarte pentru dreptate. Petru a apreciat
acest fapt şi astfel a scris mai sus. Este o chestiune de analizat, pentru
că nimeni nu a îndurat vreodată atât de multă durere, dizgraţie şi
ruşine ca acelea prin care a trecut Isus cel perfect pentru justificarea
numelui lui Iehova. Acesta a fost un lucru plăcut lui Dumnezeu. Apoi
a fost Iov în suferinţele sale. (Iac. 5:11) De ce este permisă această
suferinţă şi pentru ce motiv îndurăm noi? Răspunsul este integritatea.
Ne vom închina lui Iehova pentru că Îl iubim sau pentru că trebuie?
Pentru că ne aduce bucurie sau pentru că ne aduce o răsplată? Isus şi-
a păstrat integritatea pentru că şi-a iubit Tatăl şi a fost fericit în
serviciul Său. Dacă ne iubim Tatăl şi suntem fericiţi în serviciul Său,
vom îndura şi noi. W 1/1 1, 2b
 23 noiembrie
„V-aţi purificat sufletul prin ascultarea de adevăr, ceea ce a dus la o
iubire frăţească neipocrită.” – 1 Pet. 1:22.
Răspunsul la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu dat de oameni duce
la faptul că ei devin închinători ai lui Dumnezeu şi astfel adevărul este
instrumentul strângerii şi creşterii. Aceasta înseamnă cu adevărat că
creşterea se face în condiţiile pe care Dumnezeu le-a stabilit în Cuvântul
Său. Adică, pentru ca o persoană să devină creştină şi să spere la
binecuvântările lumii noi, este necesar să îndeplinească cerinţele lui
Dumnezeu, să se supună poruncilor Lui. Dumnezeu nu-şi schimbă
cerinţele sau nu le modifică, nu le slăbeşte sau nu le diminuează pentru
a-i face pe oameni să-L iubească şi să-L slujească. Având în vedere
faptul că răspunsul nostru dat adevărului sau conformarea noastră
Bibliei este cea care ne face să fim martori ai lui Iehova sau să fim în
primul rând în societatea lumii noi, rezultă fără îndoială că pentru a
continua şi a progresa în această relaţie cu Dumnezeu plină de bucurie,
fericită şi binecuvântată, trebuie să continuăm să ascultăm de Cuvântul
Său. Asta o facem respectând toate chestiunile vieţii. Continuăm să-L
slujim pe Iehova în condiţiile Lui, nu în ale noastre. W 2/1 18a

24 noiembrie
„Iar eu voi cheltui cât se poate de bucuros şi chiar mă voi cheltui
întru totul pentru sufletele voastre.” - 2 Cor. 12:15.
Serviciul nostru ca păstori ar trebui să fie fără rezerve. Apostolul
Pavel nu s-a gândit la confortul său personal. El a fost biciuit, a fost
lovit cu pietre, a fost în pericol pe mare, în oraşe, a petrecut nopţi
nedormite. De ce? În felul acesta putea să-I dea socoteală lui Dumnezeu
care, prin Cristos, l-a însărcinat: „Te trimit ca să le deschizi ochii şi să-i
întorci din întuneric la lumină şi de sub autoritatea lui Satan la
Dumnezeu”. (Fap. 26:17, 18) Eşti tu ca Pavel, sau te reţii să-ţi oferi
puterea şi timpul, sau dai înapoi de la suferinţă sau de la a renunţa la
propriul confort pentru turmă? Cheltuieşti şi te cheltuieşti pentru turmă?
Toţi apostolii au cheltuit şi s-au cheltuit. Iar dacă ai probleme, nu-ţi
împovăra oile cu ele. Mai degrabă discută-le cu alţi păstori, iar dacă ei
nu te pot ajuta, du-le la Păstorul Șef, Iehova Dumnezeu. „Aruncându-vă
toate îngrijorările asupra Lui, pentru că El se interesează de voi.” (1 Pet
5:7) El îţi va lua povara şi va răspunde rugăciunilor tale. W 3/15 10, 8a
 25 noiembrie
„Uitând lucrurile din urmă şi întinzându-mă spre cele dinainte, mă
străduiesc să ating ţinta.” - Filip. 3:13, 14.
Trebuie să facem cum a făcut apostolul Pavel, fie că ţinta noastră
este viaţa în ceruri, fie viaţa pe un pământ paradisiac. Aşa cum a
făcut el, poate şi noi ne putem organiza viaţa pentru a prelua comoara
glorioasă a serviciului cu timp integral ca pionieri, ca misionari sau
la Betel. Făcând un astfel de pas înainte, să fim hotărâţi să ţinem la
privilegiile noastre de serviciu. Este uşor să te retragi şi să laşi pe
altcineva să preia, dar modelul stabilit pentru noi în Biblie este cel al
servilor credincioşi care au stăruit în lucrarea lor. Desigur, Isus ne-a
dat cel mai important exemplu. Apoi este Avraam, care a acceptat o
repartiţie de serviciu în străinătate când avea vârsta de şaptezeci şi
cinci de ani, şi a rămas în acest serviciu o sută de ani, până în
momentul morţii lui. Fie ca hotărârea fiecăruia dintre noi să copieze
aceste modele de credincioşie. După ce am început-o, să alergăm cu
perseverenţă cursa care ne stă înainte. - Evr. 12:1, 2. W 5/1 21a

26 noiembrie
„Bunătatea nemeritată a Domnului Isus Cristos, iubirea lui
Dumnezeu şi împărtăşirea din spiritul sfânt să fie cu voi toţi.”
- 2 Cor. 13:14.
Ce ne-a făcut pe noi un popor creştin, în pofida faptului că venim
din atât de multe naţiuni, este faptul că ne-am separat de această
lume şi de conflictele ei pline de ură, ne-am dedicat prin Cristos
singurului nostru Dumnezeu şi Tată ceresc şi ne rugăm Lui cu
sinceritate în unitate: „Să se facă voinţa Ta, precum în ceruri, aşa şi
pe pământ”, nu voinţa naţiunilor lumeşti sub dumnezeul lor, Satan.
Suntem recunoscători lui Iehova că organizaţia noastră pământească
este teocratică, deoarece este condusă de Dumnezeul Cel Preaînalt
drept Cap peste toţi, Conducătorul nostru sub El nu este un dictator
politic, ci Isus Cristos, Păstorul nostru cel Bun, iar spiritul lui
Dumnezeu este forţa activă care ne mişcă şi îndeplineşte voinţa lui
Dumnezeu prin noi, întocmai cum recunoaşte Pavel în textul citat
mai sus. De asemenea, Sfânta Scriptură inspirată este cartea noastră
de lege, de instruire şi de cea mai înaltă educaţie. Să dovedim că
suntem recunoscători prin serviciu zelos. W 11/1 21, 22a
 27 noiembrie
„Cel căruia i se dă învăţătură în cuvânt să împartă toate lucrurile
bune cu cel care dă această învăţătură.” - Gal. 6:6.
Când găsim pe cineva care răspunde vocii Păstorului cel Bun, este
treaba noastră terminată? Nu, ci trebuie să facem vizite ulterioare
pentru a studia Biblia cu el pentru ca astfel să înveţe ce trebuie să
facă. Ar trebui să avem mare grijă pentru a fi siguri că într-adevăr
învaţă, că înţelege punctele şi că face progrese spre maturitate. Nu
toţi vor progresa în acelaşi ritm, dar printr-o organizare atentă,
dezvoltarea spirituală a fiecăruia va primi atenţia cuvenită. Încurajaţi-
l pe cel nou să se exprime, aşa cum este menţionat mai sus, iar dacă
atunci când răspunde se pare că nu a înţeles, dovedeşte-te a fi un bun
învăţător, discutând punctele încă o dată şi cerând mai multe
comentarii studentului. Învaţă-l să gândească lucrurile, să vadă
relaţia lor cu cele învăţate anterior, să includă în răspunsurile lui
versete care le dovedesc adevărate. Repetă punctele importante,
astfel încât să nu fie uitate. W 9/1 18a
28 noiembrie
„Când veţi vedea lucrul dezgustător care cauzează pustiire [...]
atunci cei din Iudeea să fugă la munţi.” - Mat. 24:15, 16.
Cuvântul lui Dumnezeu denunţă organizaţiile religioase care au
susţinut Liga Naţiunilor că sunt vinovate de blasfemie şi că au
instalat idolatria unui plan deşert prin asocierea Împărăţiei lui
Dumnezeu cu ea. Ele au indus în eroare în mod flagrant toată
omenirea, susţinând o contrafacere dezgustătoare a adevăratei
Împărăţii a lui Dumnezeu, aducând mare ocară Dumnezeului cel
Preaînalt. Cu toate acestea, mulţumim lui Dumnezeu că Împărăţia Sa
nu a eşuat odată cu Liga Naţiunilor. Deşi Liga a suferit o moarte
eternă, Împărăţia lui Dumnezeu continuă să domnească. Din 1920
înainte, martorii lui Iehova au demascat-o ca fiind „urâciunea
pustiirii” menţionată de Isus în profeţia Sa despre sfârşitul acestei
lumi. Martorii lui Iehova au disociat Împărăţia lui Dumnezeu de Liga
Naţiunilor şi au declarat că Liga va eşua. Ei s-au devotat pentru a
împlini porunca profetică a lui Isus de la Matei 24:14, în acelaşi timp
avertizând toţi oamenii cu bunăvoinţă să dea atenţie cuvintelor citate
mai sus. W 10/15 20, 21
 29 noiembrie
„Spiritul lui Iehova este peste mine, pentru că El m-a uns să le anunţ
săracilor vestea bună, m-a trimis să le predic captivilor eliberarea şi
celor orbi recăpătarea vederii, să-i pun în libertate pe cei zdrobiţi şi
să predic anul de bunăvoinţă al lui Iehova.” - Luca 4:18, 19.
Pentru a dovedi cu Biblia că a fost trimis de Iehova şi că, prin
urmare, a fost ordinat de El, într-o zi de sabat Isus a mers într-o
sinagogă din Nazaret, unde era cunoscut doar ca tâmplar. Urcând la
locul vorbitorului, El a cerut să-I fie dat sulul cărţii lui Isaia.
Deschizându-l, a găsit cuvintele de la Isaia 61:1, 2 şi le-a citit, aşa
cum este consemnat mai sus. Când Isus a rulat sulul şi a şezut jos să
predice, a spus: „Astăzi s-a împlinit acest cuvânt din Scripturi pe
care tocmai l-aţi auzit”. În felul acesta, El a devenit un semn viu şi
vorbitor pentru ei că Mesia, Cristosul, Trimisul lui Iehova şi Cel
Uns era prezent. El a devenit un indicator minunat, arătând că
eliberarea era aproape, fiindcă sosise anul de bunăvoinţă al lui
Iehova, şi că prin El, Regele, Împărăţia lui Dumnezeu era în
mijlocul evreilor. W 11/15 9a
30 noiembrie
„Pentru că cine seamănă pentru carne va secera din carnea sa
putrezirea, dar cine seamănă pentru spirit va secera din spirit viaţă
veşnică.” - Gal. 6:8.
Ca unii care Îl iubim pe Iehova, să ne gândim cu atenţie la situaţia
noastră. Să ne dăm seama că ţinerea pasului cu societatea lumii noi şi
creşterea spre maturitate sunt vitale în lupta cu materialismul. Cu
privire la această chestiune de viaţă şi de moarte, să primim sfaturi
din partea organizaţiei şi să le aplicăm pentru binele nostru veşnic.
Amintiţi-vă că ceea ce trebuie urmărit este devoţiunea divină, nu
materialismul, şi că nu este sigur să ne aventurăm dincolo de limitele
societăţii lumii noi. Nu, nici chiar dacă ne-am simţi destul de
puternici pentru a rezista tentaţiilor materialismului. Să nu uităm nici
o clipă că alţii nu au rezistat. Materialismul este mortal, înseamnă a
semăna pentru carne. Tu recunoaşte pericolele lui tot mai prezente.
Nimeni nu este scutit. Aşadar, alături de fraţii tăi credincioşi din toată
lumea, luptă împotriva materialismului pentru viaţa ta. Combate-l
semănând pentru spirit. W 10/1 18, 19
 Să rămânem veghetori în lucrurile drepte. – 1Tim. 4:16.

1 decembrie
„Veghează şi întăreşte lucrurile care rămân şi care erau aproape să
moară.” - Apoc. 3:2.
Lucrul care trebuie făcut este să ne înmulţim cunoştinţa. Aceasta
înseamnă să fim prezenţi la întrunirile adunării şi să ajutăm ca aceste
întruniri să fie vii; înseamnă să ţinem pasul cu adevărul progresiv;
înseamnă să folosim acest adevăr spunându-l altora din adunare şi
din afara ei. Pentru a ajuta pe fiecare în acest scop, supraveghetorul
adunării împreună cu ajutoarele sale de serviciu vor avea grijă ca
fiecare membru să rămână treaz din punct de vedere spiritual şi nu
vor lăsa ca organizaţia locală să moară, neavând fapte bune pentru a
arăta că are viaţă spirituală. Ei vor lucra pentru a creşte prezenţa
membrilor la întruniri. Vor actualiza mesajul prin încorporarea unor
învăţături vii, proaspete, pe măsură ce acestea sunt revelate. Se vor
strădui să extindă activitatea adunării în toate formele necesare de
serviciu. Vor extinde mărturia şi vor pune accent pe aceasta mai
mult. Ei nu vor permite ca adunarea să trăiască în plăceri, dar să fie
moartă în serviciu. W 1/15 24a
2 decembrie
„Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale.” - Mat.
5:3.
Lipsa de apreciere provine din faptul că cineva nu-şi recunoaşte
necesităţile spirituale, fiindcă nu-L poate iubi şi aprecia pe Dumnezeu
până nu ajunge să cunoască cine este El, ce reprezintă, cum gândeşte şi
care este scopul Său iubitor faţă de creaturile Sale. De aceea, trebuie să
combatem plaga nerecunoştinţei studiind sârguincios Cuvântul lui
Dumnezeu. Mai mult decât oricând, avem atât de multe pentru care să fim
recunoscători. Mult aşteptatul guvern al Împărăţiei a fost instalat în ceruri
şi a început deja să guverneze în mijlocul duşmanilor lui. Este aici pentru
a rămâne. Şi noi putem rămâne, dacă apreciem nevoia de a-l sprijini cu
supunere şi devotament deplin, căutând mai întâi Împărăţia în viaţa
noastră. Prezenţa nevăzută a Regelui face această zi una de judecată. Cea
mai mare încercare a loialităţii din istorie este acum în curs. Numai cei
care sunt cu adevărat conştienţi de necesităţile lor spirituale vor trece cu
succes această probă, fiindcă numai astfel de persoane se vor echipa
adecvat din punct de vedere spiritual. W 2/15 3-5a
 3 decembrie
„Cel ce a întocmit ochiul nu vede?” - Ps. 94:9.
Se pare că israeliţii au crezut că practicile lor religioase şi
rebeliunea pe faţă nu erau observate de Dumnezeu. Ei au crezut că
puteau scăpa; dar vederea lui Dumnezeu nu a fost niciodată slabă.
Când au fost demascaţi, ei au secerat spini. Din rebeliunea lor nu era
posibil să iasă roade, ci numai spini. (Ier. 12:13) Nu există randament
roditor din fapte rele. Și azi, cei care au aceeaşi gândire se plâng când
mânia lui Dumnezeu este exercitată împotriva lor prin intermediul
organizaţiei Sale şi ei sunt daţi afară. Sau, chiar dacă faptele lor rele
ascunse nu sunt cunoscute de organizaţia văzută a lui Dumnezeu
astfel încât să se poată lua măsuri disciplinare, Iehova vede asta, iar
astfel de persoane vor deveni în curând foarte bolnave din punct de
vedere spiritual, pentru că nu mai au aprobarea, binecuvântările sau
spiritul Său. Iehova nu-i tolerează pe cei nelegiuiţi. Rebelii pierd
aprobarea lui Iehova fiindcă nu aderă la principiile Sale drepte şi
stricte. Servii Săi adevăraţi, pe de altă parte, sunt dedicaţi loialităţii
depline. W 4/1 12
4 decembrie
„Aşadar, să nu mai dormim, cum fac ceilalţi, ci să stăm treji şi să
rămânem lucizi.” - 1 Tes. 5:6.
La studiul Turnului de veghere de la Sala Împărăţiei sunt puse
întrebări. Oricine dintre cei prezenţi are privilegiul să răspundă.
Aceasta este o întrunire însufleţită, de care se bucură toţi, nu un loc
de dormit. Fiecare de acolo ar trebui să fie prezent nu doar fizic, ci şi
„în spirit”. Cunoştinţa exactă nu poate fi asimilată de un adormit. În
Ghetsimani, Isus şi-a întrebat discipolii, cărora le-a cerut să vegheze
în timp ce El s-a rugat: „Cum puteţi să dormiţi?” Da, cum putem noi
să dormim când sunt discutate cuvintele vieţii? Isus a promis că
acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Său, El va fi în
mijlocul lor. Cu siguranţă, nimeni nu doreşte să doarmă cu un
asemenea musafir important prezent! Nici nu ar trebui să permitem
ca mintea să se îndepărteze de la chestiunile spirituale importante
aflate în discuţie spre lucruri lumeşti. Uită-le şi concentrează-te să
asimilezi cunoştinţă exactă. Lasă-ţi îngrijorările deoparte şi
concentrează-ţi mintea pe chestiuni spirituale, făcând Împărăţia lui
Dumnezeu cea mai importantă grijă a ta. W 7/1 8, 9a
 5 decembrie
„Oricine se înalţă va fi umilit, dar cine se umileşte va fi înălţat.”
- Luca 18:14.
Cu umilinţă adevărată, cineva câştigă abilitatea să se vadă pe sine
însuşi cum este în realitate. De asemenea, este capabil să-i vadă pe alţii
aşa cum sunt. Fiind liber de orice nevoie de a le minimiza calităţile şi
succesele, poate aprecia din inimă ceea ce ei sunt şi ce fac. Deci, din
pricina umilinţei, nu gândeşte mai înalt despre sine însuşi decât ar
trebui. Umilinţa adevărată îi va împiedica chiar şi pe cei cu educaţie
superioară să se umfle în pene şi să se poticnească din pricina mândriei.
Cum s-a deformat viziunea lumii asupra umilinţei, că este o slăbiciune
sau o mască pentru a ascunde slăbiciunea! De fapt, mândria este
slăbiciune; umilinţa este putere. Isus Cristos a fost cel mai umil om care
a umblat vreodată pe pământ. Totuşi, El a fost cel mai puternic dintre
cei puternici, cel mai curajos dintre cei curajoşi, cel mai înţelept dintre
cei înţelepţi. Ce lucrări mari a făcut, şi totuşi El a renunţat la orice merit
personal! Departe de a fi o mască pentru lipsa de inteligenţă sau de
energie, umilinţa este putere şi sănătate adevărată. Este treapta spre
glorie, aşa cum arată Isus în cuvintele citate mai sus. W 9/15 22-24a
6 decembrie
„Deşi, având în vedere timpul, ar trebui să fiţi învăţători, aveţi din
nou nevoie de cineva ca să vă înveţe de la început lucrurile
elementare ale cuvintelor sacre ale lui Dumnezeu.” - Evr. 5:12.
În timp ce milioane de oameni azi ar trebui învăţaţi adevărul din
Cuvântul lui Dumnezeu, nu există suficienţi servi calificaţi pentru a-i
învăţa. Mulţi dintre martorii lui Iehova sunt ei înşişi noi la adevăr şi
încă nu şi-au asumat responsabilitatea de a-i învăţa pe alţii. Ei predică
din casă în casă, dar nu şi-au asumat atribuţiile unui învăţător. Cât
trebuie să aştepte cineva ca să devină un învăţător? Asta nu este greu
de hotărât. Pavel arată faptul că de îndată ce cineva cunoaşte
învăţăturile de bază ale Cuvântului lui Dumnezeu, poate începe să
predea măcar aceste lucruri altora. Pe măsură ce se maturizează, îi
poate ajuta pe alţii în studiu aprofundat, dar învăţător ar putea fi chiar
înainte de asta. Dacă celălalt, pe care îl întâlneşte pe teren în timpul
mărturiei, nu cunoaşte nimic sau doar puţin din Cuvântul lui
Dumnezeu, noul vestitor al Împărăţiei ar putea măcar să-şi înveţe
elevul atât cât cunoaşte el, folosind Biblia ca manual. W 1/1 17a
 7 decembrie
„Dar cel care va persevera până la sfârşit, acela va fi salvat.”
- Mat 24:13.
Să găseşti o perlă de mare valoare este una, dar alta este să o
păstrezi. A fost una ca Adam şi Eva să se găsească în grădina edenică
a perfecţiunii, şi cu totul alta a fost dacă s-au dovedit demni să
rămână în ea pentru totdeauna. Este cu adevărat important ca noi să
ne găsim şi să ne ocupăm locurile potrivite în societatea lumii noi a
martorilor lui Iehova fără întârziere. Dar de îndată ce suntem în ea,
este cu atât mai imperativ să ne păstrăm acest loc preţios cu loialitate.
Nu este atât de important cine vine la adevăr, cât este cine rămâne la
adevăr, căci nu există „odată mântuit, mântuit pentru totdeauna”.
Poate părea aproape de necrezut că cineva ca apostolul Pavel şi-ar
pierde vreodată locul, şi totuşi el a văzut pericolul mereu prezent ca
acest lucru să se întâmple. Pentru a preveni un astfel de lucru
catastrofal, el a spus că şi-a ţinut trupul în frâu şi l-a condus ca pe un
rob. (1 Cor. 9:27) Noi trebuie să facem la fel şi, dacă vom persevera
până la sfârşit, vom fi mântuiţi. W 7/15 1a

8 decembrie
„Oile Îl urmează, pentru că ele cunosc vocea Sa. Nu vor urma
nicidecum un străin.” - Ioan 10:4, 5.
Oile sunt creaturi inofensive, docile şi complet lipsite de viclenie.
Ele răspund la bunătate şi sunt ascultătoare la chemarea păstorului
lor. Tot ce trebuie să facă păstorul este să le cheme pe nume, iar oaia
aleargă la El. Oile sunt total lipsite de apărare din partea lor, deşi sunt
expuse multor pericole, precum animale sălbatice şi tâlhari. Atunci,
în ce constă apărarea lor? În primul rând, în a sta împreună cu
celelalte oi în turmă şi, în al doilea rând, în a se încrede într-un păstor
credincios care veghează peste ele. Aşa este cu oile Domnului în
timpul prezent. Noi, într-adevăr, nu avem mijloace să ne apărăm
împotriva atacurilor oamenilor şi organizaţiilor feroce ale acestei
lumi. Apărarea noastră constă în a rămâne cu turma lui Dumnezeu în
staul şi în încrederea din toată inima în Marele Păstor, Iehova, în
Păstorul cel Bun, Isus Cristos, şi în fraţii noştri credincioşi care sunt
numiţi să fie păstorii turmei. W 3/15 21a
 9 decembrie
„Este printre voi cineva bolnav? Să-i cheme la el pe bătrânii
adunării, iar ei să se roage pentru el [...] Rugăciunea credinţei îl va
vindeca pe cel bolnav.” - Iac. 5:14, 15.
Când greşim, auto-examinarea este bună, dar nu şi auto-
condamnarea, căci ea poate conduce la boală spirituală. Pentru asta,
cuvintele lui Iacov citate mai sus sunt remediul. Fii gata să primeşti
sfatul fraţilor şi să urmezi sfaturile bune pe care le dau din Scripturi.
Iehova a făcut această îngrijire pentru servii Săi, pentru ca ei să poată
deveni din nou puternici, să-I fie utili în serviciul Său. Uneori, când
cineva este bolnav spiritual sau a greşit, se teme că ar putea primi o
corectare, o pedeapsă sau umilire; dar această corectare este bună
pentru el şi ar trebui acceptată în cunoştinţa că Iehova îi pedepseşte
pe cei pe care îi iubeşte. Nu o face pentru a frânge spiritul celui ce a
greşit. După aceea, el va fi mult mai puternic datorită faptului că a
fost pedepsit. Prin primirea cunoştinţei exacte despre cum să
procedăm şi prin urmarea acesteia ne putem recâştiga fericirea şi să
fim protejaţi de a nu cădea din nou în acelaşi fel. W 5/15 17a

10 decembrie
„Dacă nu păzeşte Iehova oraşul, degeaba veghează paznicul.”
- Ps. 127:1.
În relaţie cu templul spiritual al lui Dumnezeu şi cu închinarea Sa
curată, scopul de a sta treaz şi a rămâne de veghe este păstrarea
închinării Sale curate şi nepângărite de pătrunderea oricărei persoane
necurate şi oricărei necurăţii din această lume veche babilonică. Este
de observat că închinarea curată şi plăcută este menţinută, promovată
şi adusă altora pentru ca binefacerile dătătoare de viaţă să poată ajunge
la alţii şi astfel Dumnezeu să fie onorat şi preamărit. Toţi creştinii
adevăraţi, care sunt cei favorizaţi să aibă singura credinţă dată de
Dumnezeu, sunt responsabili să vegheze, cât timp se află în această
lume babilonică. Ei trebuie să vegheze cu ajutorul lui Dumnezeu,
încrezându-se în asistenţa îngerilor Săi sfinţi şi în acţiunea spiritului
Său sfânt, după cum este arătat mai sus. Vegherea şi păzirea noastră
pot fi imperfecte şi incomplete, dar vegherea lui Dumnezeu este
perfectă şi este peste tot, capabilă să vadă prin orice situaţie de
urgenţă. Avem nevoie ca El să vegheze cu noi. W 12/15 17
 11 decembrie
„Gândurile din inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul cu
discernământ le va scoate de acolo.” – Prov. 20:5.
Când cineva care deţine o poziţie responsabilă are multe decizii de
luat, ar putea pierde din vedere faptul că este doar un serv al lui
Iehova. Ar trebui să-şi amintească ce li s-a întâmplat lui Moise şi lui
Aaron, şi să se umilească înaintea lui Dumnezeu. Umilinţa nu trebuie
pierdută din vedere, indiferent de ce poziţie am avea în organizaţia
lui Dumnezeu. (Iac. 4:10) Umilinţa este esenţială pentru ca noi să
avem modul de gândire corect. Cel care o are este gata să primească
sfaturi de la alţii. Indiferent de poziţia pe care o ocupă, ştie că este
imperfect şi că poate profita de sfat. El îi va încuraja pe alţii să spună
ce au în inimă. Nu va permite ca poziţia lui să creeze o barieră care
va face ca gândurile să le rămână în inimă. El ştie că are nevoie de
aceasta mai mult decât oricare altul, datorită sarcinii de
responsabilitate care stă pe umerii săi. Supraveghetorul umil care
scoate aceste gânduri asigură menţinerea unui mod bun de gândire .
W 6/1 8-10a

12 decembrie
„Atunci nu le va face Dumnezeu dreptate aleşilor Săi care strigă
către El zi şi noapte, deşi este îndelung răbdător faţă de ei? Vă spun
că le va face dreptate repede.” - Luca 18:7, 8.
Îi iubim pe fraţii noştri? O cale prin care le putem arăta aceasta
este rugându-ne pentru ei. Pe lângă minunatele exemple date de Isus,
aşa cum sunt cele înregistrate la Ioan capitolul 17, le avem pe ale lui
Pavel. Când nu a putut fi prezent personal cu fraţii săi, el nu doar că a
scris scrisori iubitoare de instruire şi încurajare, ci a şi continuat să se
roage pentru ei. Să menţionăm numai două exemple: „Continui să vă
amintesc în rugăciunile mele” şi „Mă voi ruga ca iubirea voastră să
crească tot mai mult”. În acest sens, şi noi să îl imităm pe Pavel aşa
cum el L-a imitat pe Cristos. Mai ales ar trebui să ne amintim de
fraţii noştri care au responsabilităţi mai mari şi de cei care suferă
persecuţie. Dacă inima noastră bate pentru aceşti fraţi, vom „continua
să cerem” pentru ei, aşa cum Isus ne-a îndemnat în pilda Sa despre
văduva insistentă. - Luca 18:1-8. W 8/15 23, 24a
 13 decembrie
„De dragul lui Cristos, vi s-a dat privilegiul nu numai de a crede în
El, ci şi de a suferi pentru El.” - Filip. 1:29.
Aprecierea este o chestiune de inimă, iar inima implică întrebarea
despre ce iubim cu adevărat; este nevoie de iubire perfectă pentru a
alunga frica. (1 Ioan 4:17, 18) Frica este cea care înfrânează iubirea
unora pentru Dumnezeu şi pentru Împărăţia Sa, cât şi pentru
aproapele, căruia ar trebui să îi vorbească despre Împărăţie. Fraţii
noştri din lagărele ruseşti sau din spatele gratiilor închisorii din
Republica Dominicană nu s-au temut de persecuţia suferită. Ei au
avut iubire şi apreciere, şi cu acestea spiritul şi binecuvântarea lui
Iehova. Iehova l-a inspirat pe Pavel să dea un astfel de sfat
constructiv de apreciere, ca în versetul citat mai sus împreună cu
contextul său. (Vezi şi 2 Timotei 2:3) Fraţii noştri din închisori şi
lagăre apreciază cuvântul lui Pavel. Ei ştiu că perseverenţa lor este
un semn de la Iehova Dumnezeu că El este cu ei şi că salvarea va fi
răsplata lor. Ei sunt de acord cu Pavel: este un privilegiu să suferi
pentru Isus. W 2/15 8, 9a
14 decembrie
„Lumea trece şi dorinţa ei la fel, dar cine face voinţa lui Dumnezeu
rămâne pentru totdeauna.” - 1 Ioan 2:17.
Materialismul a denaturat aprecierea lui Ghehazi, colaboratorul lui
Elisei. Din cauză că a apreciat greşit valoarea lucrurilor materiale, el a
fost lovit cu lepră. (2 Regi 5:20-27) Cu siguranţă acest lepros nu s-a mai
putut bucura de privilegiul de a-L servi pe Iehova împreună cu Elisei.
Deci, trebuie să ne păzim ca acum, la sfârşitul lumii, materialismul să nu
ne aducă într-o stare nepotrivită, în care să nu-L mai putem servi în mod
plăcut pe Dumnezeu. Acesta este timpul deosebit de plăcut pentru a
căuta Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Sa. Făcând astfel, Regele Său
ne va avea în vedere, pe noi şi bunăstarea noastră, la Armaghedon.
Religia, politica, afacerile şi distracţiile acestei lumi se presupune că
sunt valoroase. Cuvântul lui Dumnezeu le apreciază corect ca fără
valoare în a ne ajuta să câştigăm viaţa veşnică. Dacă vreo parte a
acestei lumi ar fi fost într-adevăr valoroasă, meritând căldura satisfacţiei
pe care atât de mulţi par să o găsească în ea, ar mai fi Iehova pe cale să
o distrugă? În cuvintele citate mai sus, Ioan ne asigură că El este.
Aşadar, să nu fim înşelaţi de ceea ce are ea de oferit. W 2/15 15, 16a
 15 decembrie
„Nu prin forţă, nici prin putere, ci prin spiritul Meu, spune Iehova al
oştirilor.” - Zah. 4:6, Yg.
Nu noi, ci Dumnezeu este Cel care face ca organizaţia Sa să
crească. Deci, când ne gândim cum să ne îmbunătăţim serviciul, nu
propunem insuflarea ideilor şi planurilor oamenilor de a strânge popor
şi a construi o organizaţie imensă. Organizaţia este a lui Dumnezeu şi
numai cei care sunt atraşi în ea de El, din cauză că sunt asemenea oilor
care Îl iubesc pe El, pe Fiul Său şi Împărăţia Sa, şi care ascultă de
Cuvântul Său în credinţă, au un loc în ea. Deoarece Iehova face
această lucrare prin intermediul spiritului Său, poporul Său este
nerăbdător ca să existe dovezi ale acţiunii acestui spirit în serviciul lor
prin aducerea de roade. Dacă acestea lipsesc, ei studiază din nou căile
şi mijloacele folosite de Isus Cristos şi se străduiesc să-L copieze cât
mai exact. Răspunzând astfel la îndrumarea Bibliei, care a fost scrisă
sub inspiraţia spiritului sfânt, ei deschid calea pentru ca spiritul lui
Dumnezeu să acţioneze mai liber în viaţa lor, aducând roade în
serviciul lor care Îl onorează pe Dumnezeu. W 5/1 18a
16 decembrie
„Pe orice mlădiţă din Mine care nu dă rod o înlătură şi pe orice
mlădiţă care dă rod o curăţă, ca să dea mai mult rod.” - Ioan 15:2.
În cuvintele citate mai sus, Isus dă o ilustraţie foarte potrivită a
modului în care cei altoiţi pentru aducerea de roade în societatea
roditoare a lumii noi ar trebui să-şi păstreze locurile. De asemenea,
aceste cuvinte arată consecinţele teribile asupra celui care are
propriul său mod de a face lucrurile şi care nu este în unitate cu
Capul şi cu ceilalţi din organizaţie. Dacă devenim delăsători în
aducerea roadelor, suntem curăţaţi pentru ca să putem deveni mai
productivi. Deci, atunci când suntem corectaţi, în loc să fim ofensaţi
şi să ne împotrivim organizaţiei, este mult mai înţelept să ne păstrăm
locul şi să aducem chiar mai mult rod, pentru că cei nemulţumiţi sunt
înlăturaţi. Da, dacă ne vom păstra locul în societatea lumii noi a lui
Iehova, va trebui să ascultăm de Autorităţile Superioare, Iehova şi
Cristos, arătând respect corpului de guvernare, reprezentanţilor
călători ai acelui corp, precum şi supraveghetorilor din adunările
locale. W 7/15 8, 9, 5a
 17 decembrie
„Cuvântul Tău este fericirea şi bucuria inimii mele, căci numele Tău
este chemat peste mine, o, Iehova, Dumnezeul armatelor.” - Ier. 15:16.
Noi avem o responsabilitate foarte mare. Am acceptat numele lui
Dumnezeu şi El ne-a favorizat cu mesajul dătător de viaţă pentru
toate popoarele. Deşi mărturia dată până acum a ajuns atât de
departe, trebuie să ne străduim să ajungem în terenuri noi.
Creştinătatea este condamnată să sufere distrugere odată cu lumea, în
comparaţie cu care ororile distrugerii Ierusalimului din zilele lui
Ieremia vor părea palide. Viaţa nenumăratelor persoane
asemănătoare oilor din toate colţurile pământului este periclitată pe
măsură ce marea zi a distrugerii se apropie. Lucrarea noastră nu este
terminată. Obligaţia noastră este de a merge înainte cu această
lucrare de mărturie până când distrugerea va cuprinde lumea
nepăsătoare. Noi suntem dedicaţi să facem voinţa divină. Deci,
aceasta este lucrarea noastră conform voinţei lui Dumnezeu, pentru
acum. Aceasta este lucrarea pentru care am ajuns în acest timp.
Pentru noi nu există nicio întoarcere, nicio deviere, nicio încetinire,
nicio incertitudine, nicio piedică internă în lucrare. W 11/1 38-40
18 decembrie
„Căci oamenii vor [...] avea o formă de devoţiune sfântă, dar
negându-i puterea.” - 2 Tim. 3:2, 5.
Îndepărtarea veşmintelor unui supraveghetor adormit şi arderea
acestora l-au lăsat gol pe acest paznic nedemn de încredere. Spre
ruşinea lui, părţile sale intime au fost astfel expuse. Nu este vorba că
Dumnezeu a făcut vreo parte a corpului uman ruşinoasă, ci că, din
cauza păcatului şi a pasiunii imorale în carnea decăzută, cei cu
respect de sine simt ruşine în a-şi avea părţile intime expuse privirii
publicului, atrăgând dispreţ, batjocură şi umilire. Deci, expunerea
goliciunii supraveghetorului necredincios este o pedeapsă pentru
eşecul său. Pentru oamenii asemenea oilor şi pentru îngeri, aceasta
arată că el nu a fost activ în serviciul lui Dumnezeu şi că nu şi-a
îndeplinit însărcinarea şi obligaţiile. El nu a îndeplinit scopul de a fi
creştin, de a fi martor şi serv al lui Iehova. El a fost creştin doar cu
numele, având doar o formă de devoţiune sfântă, dar în realitate
negându-i puterea. W 12/15 28a
 19 decembrie
„Acestea se duc la regii întregului pământ locuit ca să-i adune
pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic.”
- Apoc. 16:14.
Avertismentul decisiv, „Iată că Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel care
rămâne treaz şi îşi păzeşte veşmintele”, a fost dat de Cristos cel
glorificat în contrast cu un trecut profetic, fiind acum pus în scenă în
mod dramatic la nivel mondial. Regi, conducători ai întregului pământ
şi Conducătorii cerului, sunt în marş! În cer şi pe pământ se aude vuietul
oştirilor militare care acum sunt desfăşurate pentru bătălia bătăliilor,
războiul universal de pe muntele Meghido. În acest război nu există
neutralitate. Toţi cei vii sunt obligaţi să ia o decizie, consecinţa căreia va
fi viaţa sau moartea, supravieţuirea sau distrugerea. Este o necesitate
presantă să fim conştienţi de această chestiune şi să ne dovedim
credincioşi şi demni de încredere de partea dreaptă a acesteia. Observaţi
cum îndemnul oportun pentru a face aceasta, din versetul 15, este
intercalat între semnele profetice date cu mult timp în urmă pentru a
preumbri lucruri care au loc acum, aşa cum este înregistrat în versetele
10 la 16 din Apocalipsa, capitolul şaisprezece. W 12/15 1a
20 decembrie
„Faceţi discipoli ... botezându-i în numele Tatălui.” - Mat. 28:19.
Adevăraţii creştini sunt îndemnaţi să fie supuşi lui Iehova şi lui
Cristos, şi să aibă respect iubitor pentru organizaţia unită şi curată pe
care Iehova o foloseşte acum în lumea întreagă. Aşadar, atât o
dedicare, cât şi un botez în apă plăcute Dumnezeului adevărat se vor
armoniza pe deplin cu termenii cerinţelor scrise în Cuvântul lui
Dumnezeu, şi fiecare învăţăcel se va conforma nerăbdător acestor
cerinţe drepte. În conformitate cu instrucţiunile lui Isus de mai sus,
poziţia Tatălui trebuie să fie cunoscută de cel care este învăţat. Numele
„Tată” arată paternitatea, prioritatea. Se referă la superioritatea şi
suveranitatea dreaptă a Dumnezeului adevărat, Iehova, şi, de
asemenea, este un semn al autorităţii Sale supreme. O apreciere a
acestei poziţii şi puteri unice trebuie cunoscută de învăţăcel sau
discipol. De asemenea, în mod corespunzător el ar trebui să fie
familiar şi să recunoască faptul că există o mare chestiune a dominaţiei
cu care se confruntă universul în acest timp şi că o rezolvare dreaptă a
acestei chestiuni va fi realizată cu succes de Iehova. W 8/1 7, 8a
 21 decembrie
„Iehova este aproape de toţi cei ce-L cheamă, de toţi cei ce-L
cheamă în adevăr.” - Ps. 145:18.
Nu ne putem păstra echilibrul spiritual fără rugăciune. Aceasta ne
aminteşte de dependenţa noastră de Iehova. Este una din căile prin
care ne putem exprima recunoştinţa sinceră pentru toată bunătatea lui
Dumnezeu. Este modul prin care putem comunica cu Dumnezeu,
descărcându-ne problemele şi îngrijorările asupra Lui. Rugăciunea
sinceră ne apropie de Dumnezeu. Dar a ne ruga cu mintea în altă
parte nu este o rugăciune în sinceritate. O astfel de rugăciune este
mecanică şi fără înţeles. Fie că ne rugăm în particular, fie că ne
rugăm într-o adunare, mintea noastră ar trebui să fie la ceea ce se
spune. Rugăciunea este comunicare cu Creatorul şi, cu siguranţă,
merită toată atenţia noastră. Trebuie să ne ţinem mintea la Iehova
pentru a ne păstra echilibrul spiritual. Rugăciunile sincere dau
naştere la o mai mare încredere şi dependenţă de Iehova. Ele ne ajută
să stăm fermi în timp ce suntem înconjuraţi de corupţia acestei lumi
vechi şi în timp ce suntem loviţi de persecuţiile ei. - Isa. 26:3, 4. W
6/16 22-24a
22 decembrie
„Nu vă puneţi încrederea în nobili, nici în fiul omului pământean, în
care nu este salvare. Spiritul lui iese, el se întoarce în pământ şi în
aceeaşi zi îi pier şi gândurile.” - Ps. 146:3, 4.
Când luăm o decizie personală de a evita să suferim consecinţele
dezastruoase ale guvernării conducătorilor omeneşti, nu înseamnă că ne
vom ridica la revoltă împotriva lor, sau că vom începe o revoluţie, sau că
vom deveni anarhişti. Începerea unei revoluţii paşnice sau violente ar
însemna că doar am înlocui guvernarea altor oameni cu o guvernare a
noastră. Rezultatul final nu ar fi diferit. Cu toate acestea, dacă întoarcem
spatele guvernării pământului de către oameni, chiar de către noi înşine,
atunci spre cine ne putem întoarce? Există numai Unul la care ne putem
întoarce pentru o conducere reuşită, şi Acela este Dumnezeu. Să ne
întoarcem spre El pentru guvernarea pământului? Este acest lucru practic?
Cu siguranţă; la fel de mult cum întoarcerea noastră spre om pentru
guvernarea pământului s-a dovedit nepractică prin rezultatele pe care
omul le seceră azi. Cunoscând aceste adevăruri, este privilegiul nostru să
stăm de partea guvernării lui Dumnezeu. W 10/15 5, 6
 23 decembrie
„Îmi voi spăla mâinile în nevinovăţie şi voi umbla în jurul altarului
tău, o, Iehova.” - Ps. 26:6.
Închinarea noastră nu se limitează la a ne întâlni şi a ne îndemna
la iubire şi fapte bune o dată pe săptămână. Toată ziua şi în fiecare zi,
trebuie să fim închinătorii lui Dumnezeu, fie că suntem la întruniri
sau departe de Sălile noastre ale Împărăţiei. După ce devine creştin,
cineva trebuie să fie curat, după ce a fost deja curăţit de sângele lui
Cristos. Cristos nu moare a doua oară ca să dea cuiva o a doua
curăţire. Mulţi care devin creştini au umblat cu cei nelegiuiţi în păcat
trupesc, idolatrie, lăcomie şi beţie, dar apoi au fost curăţiţi. (1 Cor.
6:11) Ca David, trebuie să ne spălăm mâinile în nevinovăţie, să
arătăm tuturor că suntem curaţi şi separaţi de organizaţia Diavolului
şi devotaţi închinării curate. Noi ne aflăm în lume, dar nu facem
parte din ea şi nu putem avea asupra noastră pata păcatului ei. Pilat,
nedorind să fie responsabil de moartea lui Isus, şi-a spălat mâinile
literalmente. Dar el nu şi-a putut spăla mâinile în nevinovăţie ca
David. Noi trebuie să fim capabili să o facem. W 1/1 20
24 decembrie
„Vegheaţi şi rugaţi-vă neîncetat, ca să nu cădeţi în ispită.” - Mat. 26:41.
Un stimulent valoros pentru starea de veghe este privilegiul nostru
de a ne ruga lui Dumnezeu. Mai mult decât avem nevoie de fraţii
noştri, avem nevoie de Dumnezeu, iar Dumnezeul iubitor a stabilit
un sistem de comunicare între noi şi El. Această îngrijire a fost făcută
din cauză că avem nevoie de ea. În ultima Sa vizită cu discipolii Săi
în grădina Ghetsimani, Cristos a găsit rugăciunea către Tatăl Său
ceresc un mare mijloc de a preveni starea de somnolenţă spirituală.
Trebuie să se fi rugat un timp considerabil, ca să vină şi să-i găsească
pe discipolii Săi de încredere dormind la întoarcerea Sa, făcându-L să
spună, printre alte lucruri, cuvintele citate mai sus. Fiindcă nu s-au
rugat, ei au adormit şi au căzut în ispită. Isus s-a rugat, a stat treaz şi
a rezistat celei mai mari ispite. În războiul nostru împotriva
demonilor, inclusiv împotriva propagandei inspirate de demoni,
avem nevoie de mai mult decât de armura completă de la Dumnezeu;
noi avem nevoie de rugăciune. Trebuie să fim atenţi la ocaziile de a
ne ruga, dându-ne seama clar pentru ce să ne rugăm, precum şi să
rămânem treji stăruind în rugăciune. - 1 Pet. 4:7. W 12/15 20-22a
 25 decembrie
„Ei se gândesc să-l facă pe poporul Meu să uite numele Meu, [...]
Dar nu Eu i-am trimis şi nu Eu le-am dat poruncă. De aceea, nu vor
fi de niciun folos acestui popor, zice Iehova.” - Ier. 23:27, 32.
Dacă Iehova i-ar fi trimis pe conducătorii religioşi ai creştinătăţii,
atunci ei n-ar face pe poporul mărturisit al lui Dumnezeu să uite
numele Său sfânt. Pentru ca să nu sprijine faptul că Iehova ar avea
martori pe pământ în aceste timpuri, cele mai critice din istoria
omenirii, la fel cum a avut din zilele lui Abel, ei intenţionează să
excludă numele lui Iehova din traducerile lor moderne ale Bibliei. Prin
propriul exemplu şi purtare, ei neagă faptul că un creştin adevărat
trebuie să fie, aşa cum a fost şi Isus Cristos însuşi, un martor al lui
Iehova Dumnezeu. Ei spun Rugăciunea Domnului, şi totuşi lucrează
împotriva părţii acestei rugăciuni, care spune foarte clar: „Tatăl nostru
care eşti în ceruri, sfinţit să fie numele Tău.” (Mat. 6:9, AV) Din aceste
motive vitale, Iehova spune că este împotriva acestor predicatori-
profeţi. De aceea, El le spune oamenilor să nu asculte de ei, căci ei nu
vor fi de niciun folos omenirii, nici măcar creştinătăţii. W 11/1 28, 29
26 decembrie
„O, Iehova [...] Tu ţii legământul şi bunătatea iubitoare faţă de
slujitorii Tăi [...] Tu ai îndeplinit faţă de slujitorul Tău David, tatăl
meu, ce i-ai promis.” - 1 Regi 8:23, 24.
Din momentul în care Iehova a stabilit cu David legământul
pentru împărăţia veşnică, acest legământ pentru împărăţie a devenit
ceva care cere sprijin şi aderare loială atât din partea lui Dumnezeu,
cât şi a omului. Legământul era inseparabil legat de regele David şi
de linia sa regală de succesori. Acesta a fost personificat în casa
regală a lui David, astfel că loialitatea faţă de legământ a însemnat
loialitate faţă de acea casă. Deşi la un timp considerabil după ce a
fost atât de mult favorizat cu acest legământ David a fost biruit de o
serie de păcate şocante, Iehova nu a anulat legământul pentru
împărăţie încheiat cu el, ci i-a rămas loial, exercitând bunătate
iubitoare. Și loialitatea noastră trebuie îndreptată spre acest legământ.
Până în acest an, 1959, acesta este un principiu de la care nu ne vom
abate niciodată dacă suntem hotărâţi să-L mulţumim pe Marele Autor
al legământului, Iehova Dumnezeu. Noi Îl avem pe Iehova însuşi ca
exemplul perfect de loialitate. W 12/1 14, 15, 17, 18
 27 decembrie
„Îmbrăcaţi-vă cu noua personalitate, care, prin cunoştinţa exactă,
se înnoieşte după chipul Celui care a creat-o.” – Col. 3:10.
Cunoştinţa exactă ne face fermi. Cu ajutorul lui Iehova, să stăm
fermi acum, nu clătinaţi repede de argumente, nu agitaţi sau
îngrijoraţi. Adăugăm la cunoştinţa noastră stăpânirea de sine. Am
îmbrăcat o nouă personalitate prin cunoştinţa exactă. Prin cunoştinţa
exactă am venit în unitate cu fraţii noştri din lumea întreagă. Am
primit cu toţii hrană spirituală prin organizaţia lui Dumnezeu şi
vedem în armonie. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin servii Săi
umpluţi de cunoştinţa exactă, duşmanul nu ne va rupe rândurile. Să
rămânem în lumină, niciodată cu teamă de întunericul lui Satan. A
sosit momentul să ne însuşim cunoştinţa exactă, să ne cunoaştem
speranţa, să fim gata totdeauna să le vorbim altora despre ea. Iehova
spune că suntem martorii Săi. Avem nevoie de cunoştinţa exactă
pentru a fi într-adevăr martorii Săi. Iehova ne-a dat această mare
comoară. Este o comoară ce nu poate fi jefuită. W 5/15 20a
28 decembrie
„Mai presus de toate, să aveţi o iubire profundă unii faţă de alţii,
căci iubirea acoperă o mulţime de păcate.” - 1 Pet. 4:8.
Dacă vom cultiva un mod de gândire corect, trebuie să putem
trece cu vederea imperfecţiunile din organizaţie şi greşelile
tovarăşilor creştini. Cu toate că spiritul lui Dumnezeu acţionează
asupra organizaţiei, acesta nu guvernează fiecare hotărâre şi fiecare
mişcare a supraveghetorilor. Aceşti bărbaţi sunt agenţi morali liberi,
care sunt lăsaţi să ia deciziile pe care le cred cele mai bune pentru
societatea lumii noi. Ei sunt creştini maturi care sunt capabili să
permită Cuvântului lui Dumnezeu şi principiilor Sale să-i îndrume în
a lua decizii înţelepte. Dar dacă unul ar lua din greşeală o decizie
neînţeleaptă, nu ar trebui să fie un motiv pentru cineva să devină
nemulţumit şi acru. Nu este un motiv să devină cinic. Un creştin cu
un bun echilibru va trece cu vederea greşelile şi imperfecţiunile. El
îşi va aminti că Îl serveşte pe Dumnezeu, nu pe oameni. Şi îşi va
aminti că, exceptându-L pe Cristos, Dumnezeu a folosit întotdeauna
bărbaţi imperfecţi pentru a se îngriji de interesele Sale pe pământ.
Dacă avem o iubire puternică unii faţă de alţii, atunci vom fi încântaţi
să acoperim greşelile. W 6/15 35
 29 decembrie
„Prin urmare, cine crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă.
- 1 Cor. 10:12.
Doar puţini au găsit calea îngustă a integrităţii. Dintre aceştia, unii
nu au reuşit să-şi menţină echilibrul spiritual şi au căzut. Puţini dintre
cei care au căzut şi-au revenit şi au urcat din nou cu dificultate.
Numai prin căinţa lor sinceră şi din inimă şi prin bunătatea
nemeritată a lui Dumnezeu s-au putut întoarce pe cale. Cât de mult
rămân pe ea depinde de ei. Dacă acum acţionează înţelept veghind la
felul în care umblă, dezvoltând şi menţinând un bun echilibru
spiritual, vor putea rămâne pe cale până când ţinta lor a vieţii veşnice
este atinsă. Ce li s-a întâmplat acestora, precum şi celor care au căzut
şi nu şi-au revenit, ar trebui să fie un avertisment pentru noi toţi. Nu
putem fi indiferenţi faţă de forţele care încearcă să ne facă să cădem.
Nu putem ignora avertismentele Scripturii despre pietrele de
poticnire. Nu putem închide ochii la simptomele unui slab echilibru
spiritual. Prea multe sunt în joc. Deci, „încingeţi-vă mintea pentru
activitate, rămâneţi complet lucizi.” - 1 Pet 1:13. W 6/15 29, 30a

30 decembrie
„Voi sunteţi lumina lumii. Un oraş situat pe un munte nu poate fi
ascuns.” - Mat. 5:14.
Ca slujitor, Isus nu a fost scăpat din vedere şi greu de observat ca
atunci pe când era un tâmplar în Nazaret. Ca Marele Semn de la Iehova,
El a fost văzut în toate părţile teritoriului Său, mergând din oraş în oraş
şi din sat în sat, predicând public cât şi în casele oamenilor. Copiindu-L,
şi noi putem să fim proeminenţi, nu să ne dăm mari, ci să atragem
atenţia la semnele şi minunile lui Iehova. Cel mai eficient putem face
acest lucru predicând public şi din casă în casă. În felul acesta trebuie
împlinite cuvintele profetice ale lui Isus de la Matei 24:14. Această
predicare a veştii bune oriunde de către rămăşiţă şi de către asociaţii ei
asemenea oilor este în sine un semn foarte elocvent, o minune care
stârneşte atenţia lumii întregi. Este dovada incontestabilă că Împărăţia
lui Dumnezeu în mâinile lui Emanuel din ceruri a fost stabilită drept
capitala universului. Este un semn care prevesteşte că naţiunile acestei
lumi sunt acum în faţa sfârşitului lor şi se vor confrunta cu el imediat ce
predicarea noastră se încheie în conformitate cu voinţa divină. Să-i
lăsăm să citească semnul! W 11/15 18, 19a
 31 decembrie
„Sfânt, sfânt, sfânt este Iehova Dumnezeu, Cel Atotputernic, care
era, care este şi care va veni!“.” - Apoc. 4:8.
Ca o răsplată pentru că am rămas treji, întotdeauna de veghe la
templu împotriva a ceea ce este necurat şi dăunător, avem o parte
bucuroasă în menţinerea credinţei adevărate pe pământ, „închinarea
care este curată şi nepătată”. Astfel, ne împărtăşim în justificarea
loială a închinării la singurul Dumnezeu adevărat şi îndurător,
Iehova, curăţindu-i astfel de ocară numele sfânt. Închinarea Sa este
singura care va continua să fie practicată curată sub aprobarea divină
prin „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic”, şi va
fi practicată în noua ordine sub Împărăţia lui Dumnezeu prin Isus
Cristos. În armonie cu aceasta, servii veghetori aprobaţi vor avea
răsplata de a se închina veşnic Regelui victorios al veşniciei şi a-L
adora, alăturându-se creaturilor vii din tot universul în a spune fără
încetare cuvintele citate mai sus. Slujitorii veghetori aprobaţi vor
împlini, astfel, cel mai înalt scop al vieţii lor, acela de a-L glorifica şi
preamări pe Dumnezeu, Creatorul, pentru totdeauna. W 12/15 32a