MOROMETII

de Marin Preda
-demonstratie-

Romanul Morometii, de Marin Preda, este alcatuit din doua volume, publicate la 12 ani distanta unul de
altul. Primul volum a aparut in 1955, intr-o perioada nefasta pentru literatura romana, in “obsedantul
deceniu”, o denumire pe care a lansat-o insusi Marin Preda in titlul unui articol. Al doilea volum a aparut in
1967.
Tematic, romanul aduce in prim-plan conditia taranului in istorie, familia si modul de existenta patriarhal,
specific satului traditional romanesc. Destramarea familiei lui Ilie Moromete ilustreaza destinul categoriei
sociale a taranilor sub impactul schimbarilor istorice si politice: al Doilea Razboi Mondial, colectivizarea si
instaurarea regimului comunist. In acelasi timp, romanul dezvolta, prin tema familiei, neorealismul – o
viziune despre lume, despre realitatile contemporane, intr-un stil epic de mare densitate, facand apel si la
observatia psihologica.
Titlul Morometii plaseaza tema familiei in centrul romanului, dar aceasta tema se impleteste cu altele, care
nuanteaza fresca vietii rurale dinainte si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Astfel, o tema asociata este
criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si familia sa. Tema timpului viclean,
nerabdator (timpul nu mai avea rabdare), relatia tragica dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala.
Viziunea despre lume se contureaza in roman prin tematica abordata, prin conflict, prin particularitatile de
compozitie, prin evenimentele prezentate si, mai ales, prin perspectiva personajului Ilie Moromete asupra
vietii si a intamplarilor.
Luminat de amintirea tatalui sau, Marin Preda intruchipeaza in personajul construit, Ilie Moromete, un
pater familias autoritar, dar uman, iluzionat de dorinta de a-si pastra familia unita in contextul unei istorii
tulburi.
In compozitia romanului, Marin Preda adopta o viziune dominata de simetrie si echilibru, actiunea fiecarui
volum fiind construita in jurul cate unui personaj principal si reflector: tatal si fiul.
Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a curgerii timpului
naratiunii. Volumul este structurat in trei parti, cu actiune concentrata, care se desfasoara pe parcursul verii cu
trei ani inaintea izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Prima parte, de sambata seara pana duminica
noaptea, contine scena care ilustreaza viata rurala: cina (la inceput), taierea salcamului, intalnirea duminicala
din poiana lui Iocan, hora, fuga Polinei cu Birica (la sfarsitul primei parti). Partea a doua se deruleaza pe
parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucuresti si pana la sarbatoarea scolara
cu ocazia caruia Niculae ia premiul intai. Partea a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga
feciorilor. Cele trei parti confera echilibrul compozitiei. Fiecare parte incepe cu o reprezentare de ansamblu:
masa, prispa si secerisul.
In volumul al doilea, structurat in cinci parti, se prezinta viata rurala intr-o perioada de un sfert de veac, de
la inceputul anului 1938, pana spre sfarsitul anului 1962. Prin tehnica rezumativa, evenimentele sunt
selectionate, unele fapte si perioade de timp sunt eliminate (elipsa), timpul naratiunii cunoaste reveniri
(alternanta).
Actiunea romanului se desfasoara pe o perioada de un sfert de veac si infatiseaza destinul unei familii de
tarani la confluenta dintre doua epoci istorice: inainte si dupa al Doilea Razboi Mondial.
Dimensiunea real-imaginara a spatiului unde se desfasoara actiunea este realizata, pe de o parte, concret –
satul Siliştea – Gumeşti din Campia Dunarii, iar pe de alta parte, simbolic –casa, ograda, campia.
In primul voum, timpul se dilata prin descrieri minutioaseale unor oameni, scene, intamplari, aparent fara
mare semnificatie, prelungindu-se durata miscarii narative.
Incipitul se realizeaza prin referire la tema timpului. La inceput, timpul pare ingaduitor cu oamenii; este
doar o iluzie a lui Ilie, care va fi contrazisa de toate intamplarile care se petrec pe parcursul primului volum,
mai ales ca in familia taranului mocnesc numeroase conflicte, pe care el incearca sa le domine prin autoritate,
ironie, detasare si, uneori, prin aplicarea pedepselor.
Motivul timpului viclean anunta o criza ce urma sa apara, declansata fiind de istorie, care aduce modificari
esentiale ale tiparului existential traditional.
 Finalul primului volum este construit simetric fata de incipit. Astfel timpul devine necrutator si intolerant,
mai ales ca evenimentele istorice care vor urma supun satul unor transformari ireversibile.
Conditia taranului roman si relatia acestuia cu istoria este ilustrata, in primul volum, prin prezentarea
destinului familiei Moromete care este macinata de conflicte interne.
Primul conflict este cel dintre Ilie Moromete si cei trei fii ai sai: Achim, Nila si Paraschiv cu privire la
importanta pamantului in asigurarea bunastarii familei. Pentru Ilie, pamantul semnifica garantia libertatii, iar
cei trei baieti sunt interesati numai de bani si de plecarea la Bucuresti pentru a avea o existenta independenta.
Al doilea conflict il opune pe Ilie sotiei lui, Catrina, care isi simte averea amenintata. Moromete a vandut
un pogon din lotul sotiei, promitand trecerea casei pe numele ei, iar Ilie amana aceasta decizie. Catrina si cele
doua fete se tem ca ar putea ramane pe drumuri.
Al treilea conflict surprinde intrigile Mariei Moromete (Guica), sora lui Ilie Moromete, care ar fi vrut ca
fratele ei sa nu se casatoreasca a doua oara, pentru a nu fi nevoita sa plece din casa parinteasca si pentru a-si
gasi un rost in familia fratelui ei. Ea ii instiga pe cei trei baieti mai mari impotriva lui Ilia si ii indeamna sa
fuga de acasa.
In volumul al doilea, conflictul dintre tata si fiii cei mari trece in planul al doilea. Conflictul principal
opune mentalitatea traditionala si mentalitatea impusa, colectivista. Personaje-reflector pentru cele doua
mentalitati sunt Ilie Moromete (cel din urma taran) si fiul sau, Niculae. Vechea imagine a lui Ilie Moromete
este distrusa, fiind inlocuita de o alta, lipsita de glorie. Autoritatea lui in sat se diminueaza, iar unitatea
distrusa a familiei nu se mai reface.
Exista in primul volum al romanului Morometii cateva secvente narative de mare profunzime. Scena cinei
este considerata prima schita a psihologiei Morometilor. Descrierea cinei se realizeaza lent, prin acumularea
detaliilor.
O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii salcamului. Ilia Moromete taie salcamul
pentru a achita o pate din datoriile familiei, fara a vinde pamant sau oi.Taierea salcamului, duminica in zori, in
timp ce in cimitir femeile isi plang mortii, prefigureaza destramarea familiei, prabusirea satului traditional,
risipirea iluziilor lui Moromete.
Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivitatii se constituie intr-o adevarata monografie a
satului traditional: hora, căluşul, intalnirile duminicale din poiana lui Iocan, serbarea scolara, secerisul,
treierisul.
Unul dintre cele mai ilustrative episoade pentru viata rurala este secerisul. Se infatiseaza o realitate
arhetipală; miscarile, gesturile, pregatirea si plecarea la camp se integreaza unui ritual stravechi. Secerisul e
trait in acelasi fel de intregul sat, intr-un ceremonial mitic specific colectivitatii arhaice.
Psihologic, Ilie Moromete reprezinta un personaj atipic pentru literatura de inspiratie rurala, un spirit
reflexiv, contemplativ, inteligent, ironic, un “taran - filozof”, care nu mai este preocupat doar de dimensiunea
materiala a existentei sau nevoia de posesie a pamantului (ca alte personaje din literatura romana, precum Ion
din romanul lui Liviu Rebreanu), ci si de coordonata spirituala: libertatea individului de a se raporta reflexiv
la lume.
Incadrandu-se in tematica rurala, ilustrata in literatura interbelica prin romanele lui Liviu Rebreanu si
Mihail Sadoveanu, romanul lui Marin Preda surprinde alte realitati social-politice si infatiseaza consecintele
dramatice ale istoriei in planul vietii de familie.
Consider ca romanul Morometii surprinde dramatica iluzie ca viata isi poate continua cursul in tiparele
traditionale cu toate ca acestea sunt modificate sau distruse de istorie, atat la nivelul vietii individuale,
familiale, caci si la nivelul comunitatii rurale si al unei categorii sociale, taranimea.
Prin imaginea familiei Morometilor si prin chipul impresionant al tatalui care-si pierde fiii din cauza
vicleniei timpului (tot astfel cum satul traditional isi pierde tinerii care pleaca la oras sau mor pe front), Marin
Preda infatiseaza tragismul conditiei umane, aflata sub vâltoarea istoriei.