1.

AUTOMATIZĂRI NAVALE CONVENȚIONALE ȘI AUTOMATIZĂRI COMPLEXE

1.1 Structura unui sistem automat (SA)convențional. Scheme-bloc.

1.1.1 Introducere. Definiții

Automatizările navale au început să se aplice proceselor continue și discrete ale diverselor

mecanisme, dispozitive și agregate de la bordul navelor. S-a trecut la automatizarea diferitelor
echipamente din compartimentul mașini (CM) și apoi la centralizarea comenzii și supravegherii
instalațiilor energetice navale de forță într-un PC.
Automatizarea navală complexă vizează trecerea de la automatizarea individuală a
mecanismelor, agregatelor și instalațiilor navale la sisteme automate complexe care să unifice
sistemele automate individuale într-un tot unitar. Automatizarea complexă conduce la
îmbunătățirea condițiilor de muncă și viață ale echipajului, iar pe de altă parte la reducerea
echipajului la minimul de membri necesar pentru manevra navei atât în regim normal de
funcționare , cât și în regim de avarie până la cel mai apropiat port.
Tendința este de a extinde tehnicile de automatizare la toate compartimentele navei și
introducerea unor sisteme de control dotate cu calculatoare și automate programabile precum și
centralizarea înaltă a operațiilor de comandă, achiziții de date și supravegherea tuturor mașinilor
și instalațiilor navale. Această fază este denumită, în unele lucrări de specilaitate,
superautomatizare navală; ea va permite reducerea continuă a numărului membrilor echipajului
dar și eliminării distincției convenționale existente între compartimentele navelor; membrii
echipajului vor avea atribuții multiple, iar navele vor fi dotate cu cele mai moderne sisteme
automate.
Revenind la automatizarea clasică, să definim câteva noțiuni de automatizare.
Ansamblul de obiecte materiale care asigură conducerea unui proces tehnic sau de altă natură
fără intervenția directă a omului reprezintă un echipament de automatizare.
Știința care se ocupă cu studiul principiilor și aparatelor prin intermediul cărora se asigură
conducerea proceselor tehnice fără intervenția directă a omului poartă denumirea de Automatică.
Automatizarea reprezintă introducerea în practică a principiilor automaticii.
Sistem automat: ansamblul format din procesul (tehnic) condus și echipamentul de
automatizare (de conducere), care asigură desfășurarea procesului după anumite legi. Definirea
noțiunii de sistem automat a pornit de la realitatea obiectivă a existenței unor procese (tehnice)
cauzale (respectiv cauza determină efectul și nu invers) și a unor obiecte materiale create de om
(cu respectarea cauzalității) în scopul conducerii automate a unor procese. Fiecare dispozitiv de
automatizare este caracterizat printr-o mărime ce reprezintă cauza și o mărime ce reprezintă
efectul, între acestea existând o relație de dependență, cauza implicând (determinând) efectul.

1.1.2 Structuri de sisteme automate. Rolul reacției negative

 Pornind de la definiția sistemului automat putem asocia acestuia un model structural alcătuit
din două subsisteme: subsistemul condus S2 (procesul supus automatizării) și subsistemul de
conducere sau conducător S1 (echipamentul de automatizare).

Fig. 1.1 Schema generală a unui sistem deschis

Structura de sistem prezentată în figura 1.1 este o structură deschisă, reprezentând totodată o
structură minimală care asigură o relație funcțională dorită între grupul (setul) mărimilor de la
ieșire yi (i=1,2,...,p) și setul variabilelor de la intrare ui (i=1,2,3,...,m).
S-au evidențiat următoarele mărimi caracteristice:
y - vectorul mărimilor de ieșire
u - vectorul mărimilor de intrare
p - vectorul mărimilor perturbatoare.
Mărimile de intrare ale procesului automatizat sunt de două tipuri:
- Mărimi de execuție (comandă) ce sunt determinate de subsistemul de conducere S1;
- Mărimi perturbatoare (principalele mărimi perturbatoare sunt cele de sarcină).
Se observă că sistemul considerat, pentru o intrare dată, ca urmare a efectului mărimii
perturbatoare, poate avea diverse valori ale mărimii de ieșire. Rezultă că o structură deschisă de
sistem automat nu asigură o bună precizie în realizarea relației intrare - ieșire.
Exemplu de sistem deschis: pornirea unui electromotor cu ajutorul unui contactor.
Acționarea electrică, ca proces supus comenzii automate, are ca ieșire turația iar ca mărime de
intrare tensiunea de alimentare. Apariția unei perturbații externe determinată de variația sarcinii
are ca efect modificarea mărimii de ieșire (turația).
Putem spune deci că un sistem cu structură deschisă este foarte sensibil la perturbațiile ce
apar în proces (subsistemul de bază) sau în cadrul sistemului de conducere. Pentru compensarea
acestei modificări a turației se impune modificarea tensiunii de alimentare în mod corespuzător.
Aceasta presupune cunoașterea evoluției mărimii de ieșire.
În cazul în care subsistemul de conducere S1 elaborează acțiunea de comandă atât funcție de
mărimea de intrare u cât și funcție de ieșirea y a subsistemului condus, se obține o structură de
sistem automat cu reacție (figura 1.2):

Fig. 1.2 Schema generală a unui sistem închis

 Subsistemul S3 are rolul informațional de a transmite la intrarea subsistemului S 1 informații
despre evoluția mărimii de ieșire; semnalul transmis yr este denumit semnal de reacție sau
mărime de reacție. Prezența acestei legături inverse, de la ieșirea la intrarea sistemului, poate să
asigure o reducere a sensibilității la perturbații a acestuia. Comanda pentru realizarea unei
funcționări dorite a subsistemului cu o structură dată (procesul) în cazul unui sistem cu structură
închisă se realizează în funcție de rezultatul comparării între mărimea de intrare u a
sistemului și ieșirea y a acestuia.
În acest caz, subsistemul S1 elaborează o strategie de conducere pentru obținerea relației
dorite intrare-ieșire și pe baza informației transmise de la ieșire prin intermediul reacției.
Subsistemul S1 interpretează decizional, comparativ, cele două variabile de intare și de reacție
determinând, pe baza unei strategii impuse, variabilele de intare în subsistemul condus S2.
Dacă se adaugă un subsistem suplimentar care măsoară și transmite la intrare informații
despre proces, se obține o structură de sistem închis.
Se poate remarca faptul că măsurarea mărimii de ieșire și transmiterea informației asupra
evoluției acesteia la intrare introduce o anumită întârziere care atrage o funcționare
necorespunzătoare a sistemului. Pentru a se reduce la minimum timpul de informare a sistemului
de interpretare decizională asupra evoluției mărimii de ieșire, se poate transmite mărimea de
ieșire direct la comparator. Legătura funcțională între mărimea de reacție și mărimea de ieșire
este denumită, în acest caz, legătură rigidă.
Structura unui sistem automat cu timp informațional minim (legătură inversă rigidă) este
prezentată în figura 1.3:

Fig. 1.3 Schema unui sistem cu reacție rigidă

Printre efectele reacției negative într-un sistem automat se remarcă:
- creșterea preciziei;
- reducerea sensibilității sistemului la variațiile caracteristicilor acestuia și ale
perturbațiilor;
- reducerea efectelor neliniarităților și distorsiunilor;
- creșterea benzii de frecvență în care sistemul se comportă satisfăcător.
Observație:
În funcție de natura variației mărimii de intrare, sistemele automate pot fi cu program
sau cu-eensemn; la acestea se impune variația intrării după o anumită regulă; aceste sisteme sunt
cunoscute sub denumirea de sisteme de reglare automată (SRA). În cazul în care nu se cunoaște
apriori variația mărimii de intrare ci se impune numai o dependență voită u ^ y, spunem că este
vorba despre sisteme automate de urmărire.
1.1.3 Mărimi și elemente caracateristice în sistemele de reglare automată (SRA)
Scopul unui sistem de reglare automată (SRA) este de a realiza la ieșirea sistemului automat
o mărime impusă prin program. Dat fiind că un sistem cu legătură directă transmite la intrarea
subsistemului decizional direct mărimea de la ieșire, pentru a se asigura comparația între program
și această mărime, este necesară prezența unui subsistem prin intermediul căruia se aplică la
intrarea sistemului mărimea de referință yref sau mărimea de ieșire dorită r=ydorit=y*=yref.
Comparația între valorile dorite ale ieșirii cu valorile y transmise pe calea de reacție se realizează
în cadrul unui subsistem de comparație. Ieșirea din acest subsistem reprezintă abaterea s
dintrecele două variabile, dorită și realizată de sistemul automat.
Elaborarea deciziei sau comenzii se realizează în cadrul unui subsistem elementar de
decizie sau regulator automat care, în funcție de s, determină variabila de decizie sau de
comndă u(t). Această comandă acționează în sensul realizării egalității dintre valoarea dorită a
ieșirii ydorit și valoarea reală a ieșirii y, deci în sensul y*=ydorit=y.
Aplicarea variabilei de decizie (de comandă) la subsistemul condus (proces) se realizează
prin intermediul subsistemului de execuție, care pe baza variabilei u(t), elaborează variabila de
execuție m(t). Acest subsistem de execuție asociază variabilei de execuție, de obicei, energia
necesară intervenției dorite asupra procesului în sensul modificării surselor de energie ale
acestuia. Subsistemele de execuție (elementele de execuție) pot fi privite ca generatoare de cuplu
(forță) care folosesc energia externă fiind comandate de semnalele obținute de la subsistemul de
decizie. Astfel, elementele de execuție au un dublu rol: informațional și de vehiculare a unor
puteri importante.
Ținând seama de modul de transmitere și prelucrare a informației se poate întocmi schema
funcțională a unui SRA cu legătură inversă (reacție) rigidă (fig. 1.4).

Fig. 1.4 Schema funcțională a unui SRA cu reacție rigidă

q - programul impus; r - referința; s(t) - abaterea; u(t) - comanda; m(t) - mărimea de
execuție
 Fig. 1.6 Schema simplificată cu reacție rigidă
S-au utilizat următorele notații:
Sii — subsistemul de intrare (elementul de fixare a referinței);
S12 - subsistemul de comparație (elementul de comparație);
S13 — subsistemul de decizie (de comandă) sau regulatorul automat;
S14 - subsitemul de execuție (elementul de execuție).
Elementul de fixare a referinței (programatorul) S11 poate fi exclus din structura sistemului
deoarece pentru SRA este importantă cunoașterea mărimii de intrare y*, a referinței r = y* în
elementul de comparație.
În figura 1.6 obiectul reglat include procesul tehnologic, elementul de execuție și
traductorul de reacție. Regulatorul automat elaborează strategia de conducere a obiectului
reglat. Astfel, obiectul supus conducerii are în acest caz ca intrări mărimea u și perturbația P iar
ca ieșire mărimea y. Variabila s ce reprezintă abaterea sau eroarea sistemului de reglare se obține
comparând prin diferență variabilei de intrare și a variabilei de ieșire y:
s = y*- y sau s = yref - y = r - y.
Dacă comparația nu se face prin diferență, sistemul automat este cu comparație ”general
strategică”.
La SRA cu comparație liniar-adaptivă (sau prin diferență), reglarea se realizează după eroare
întrucât variabila de execuție (sau mărimea motoare) m(t) este elaborată în funcție de abaterea s și
nu în funcție numai de intrarea y*. Pentru aceste sisteme de reglare, subsistemul ce interpretează
decizional eroarea s poartă denumirea de regulator automat.
Spre deosebire de SRA care acționează după eroarea (abaterea) dintre programul (referința)
sistemului și mărimea de ieșire, se întâlnesc sisteme de reglare după perturbație și sisteme de
reglare combinată după eroare și după perturbație, în cazul în care perturbația este accesibilă
măsurării (fig. 1.7):
 Fig. 1.7 Schema unui sistem de reglare combinată.
În această schemă este inclusă o legătură secundară având ca intrare mărimea perturbaotare p a.
Aceasta este măsurată (dacă este accesibilă măsurării) cu traductorul TP, mărimea rezultată fiind
aplicată la intrarea regulatorului pentru compensarea perturbării RP.
O asemenea structură înlătură dezavantajele sistemului de reglare după eroare compensând
direct efectul perturbației, eliminându-se astfel întârzierea în transmiterea semnalului de la
ieșire la intrare pentru ca sistemul să acționeze la apariția abaterii.
1.2 Probleme ale sistemelor automate. Metode de studiu
Principalele probleme ale sistemelor automate sunt legate de analiza și sinteza acestora, de
detrminarea modelelor matematice ale instalațiilor supuse automatizării, de optimizarea
funcționării lor, etc.
Analiza sistemelor automate reprezintă o etapă în studiul acestora și constă în determinarea
mărimii de ieșire (a răspunsului), a comportării în regim staționar și tranzitoriu a sistemelor în
condițiile în care sunt cunoscute mărimile de intrare și/sau mărimile perturbatoare precum și
structura și modelul funcțional al întregului sistem. Prin analiză se urmărește determinarea
performanțelor realizate de sistem în procesul de automatizare a unei instalații tehnologice date.
Analiza performanțelor evidențiază gradul de precizie cu care se realizează relația dorită între
intrarea și ieșirea sistemului automat precum și influența anumitor parametri ai sistemului asupra
performanțelor sale.
Sinteza (proiectarea) unui sistem automat presupune rezolvarea mai multor probleme și
anume:
- stabilirea criteriilor de performanță pentru sistem pornind de la considerațiile și
restricțiile impuse de instalația tehnologică;
- întocmirea schemei structurale a sistemului automat cu evidențierea tuturor
elementelor componente;
- alegerea corespunzătoare a elementelor de măsură și a elementelor de execuție;
- alegerea și acordarea optimă a regulatorului automat în vederea satisfacerii criteriilor
de performanță impuse apriori;
- verificarea (prin analiză) performanțelor realizate de sistemul automat proiectat.
În cazul în care anumite performanțe ale sistemului proiectat și analizat nu au fost realizate, se
trece la reproiectare sau la corecția sistemului.
 Corecția unui sistem automat constă în introducerea în structura acestuia a unor elemente
“corectoare” în scopul îmbunătățirii performanțelor. Alegerea și dimensionarea acestor sisteme de
corecție se face în concordanță cu structura și modelul funcțional al sistemului și cu
performanțele ce se impun a fi corectate.
Realizarea unei proiectări cât mai riguroase a unui sistem automat (SA) convențional
presupune o cunoaștere cât mai bună și cât mai completă a modelului matematic al instalației
supusă automatizării. Ca urmare, una dintre cele mai importante probleme în proiectarea SA este
identificarea cât mai precisă a procesului automatizat. În cazul sistemelor adaptive această
identificare trabuie efectuată continuu și automat, cu mare precizie și viteză, astfel incât
informațiile culese despre evoluția procesului să fie utilizate eficient la eleborarea strategiei de
conducere a acestuia.
În cazul în care se urmărește ca SA să aibă o comportare optimă, adică să se comporte cel mai
bine dintr-un anumit punct de vedere, avem de rezolvat probleme de comandă (conducere)
optimală a unui proces. Extremizarea unui criteriu de performanță dat, pentru sisteme definite
analitic prin modele matematice cunoscute apriori, constituie o problemă de optim.
Metodele de calcul cele mai uzuale pentru analiza sistemelor apelează la modelele
matematice de tipul ecuațiilor diferențiale, de tipul funcțiilor de transfer și de tipul
caracteristicilor de frecvență. Aceste metode stau la baza teoriei clasice a sistemelor
automate, putând fi utilizate atât pentru analiză cât și pentru proiectare. Pentru proiectarea
sistemelor sunt utilizate următoarele metode clasice: metoda distribuției poli-zerouri, metoda
locului rădăcinilor, diagramele Nyquist și Bode.
Utilizarea unor modele de tip matriceal-vectorial cu considerarea stărilor sistemelor,
modele ce stau la baza teoriei moderne a sistemelor automate, permite accesul comod la tehnica
de calcul numeric, rezolvându-se cu eficiență și precizie atât problemele de analiză cât și de
sinteză (proiectare).
1.3 Siteme automate numerice (SAN)
Apariția minicalculatoarelor a condus la ideea folosirii lor în conducerea proceselor
industriale. Mai întâi, au fost folosite minicalculatoarele pentru a efectua calcule de optimizare
și pentru a modifica mărimile de referință ale unor bucle de reglare clasice, realizate cu
echipamente analogice, rezultând astfel o conducere în regim de supraveghere
CRS(supervisory computer control -SCC). Ulterior au fost implementate minicalculatoare
care să înlocuiască echipamentele de reglare automată analogice, intervenind astfel în
interiorul buclelor de reglare (deservite prin multiplexare) și realizând o conducere numerică
directă CND (direct digital control - DDC), care includea reglarea numerică RN.
În anul 1959 s-a trecut la elaborarea și utilizarea unor minicalculatoare care interveneau
direct în automatizarea proceselor tehnologice, datorită acestui fapt fiind denumite calculatoare
de proces CP. Acest CN a funcționat în varianta CRS care era varianta cu cea mai mare eficiență
economică. S-a obținut o structură ierarhizată pe două nivele: la nivelul inferior se găsesc
buclele de reglare automată, fiecare buclă fiind prevăzută cu un regulator automat analogic (RA),
iar la nivelul superior se găsește un CN.
Se constată că SRA clasice (cu RA) sunt sisteme distribuite, în sensul că fiecare buclă are un
RA propriu, în timp ce în cadrul structurii ierarhizate CN realizează o conducere centralizată,
în sensul că primește date din toate buclele și transmite (după prelucrarea datelor primite)
comenzi de modificare a mărimilor de referință ale tuturor buclelor.
Ulterior au fost introduse CP funcționând atât în varianta CRS cât și în varianta CND, treptat
ponderea utilizării CP deplasându-se spre varinata CND. În această variantă se păstrau și RA ca
rezervă (în cazul ieșirii din funcțiune a CN), ceea ce explică în bună parte faptul că programele de
CND simulau numeric legile de reglare analogice proporțional-integral-derivative PID pentru
diferite scheme de reglare (cu buclă simplă, în cascadă, cu compensarea perturbării, reglare de
raport, reglare multivariabilă, cu predicție, etc.). Pe de altă parte, menținerea și în prezent a legilor
de reglare PID (la RA) și a algoritmilor de tip PID (la SAN cu microprocesoare) se explică prin
rezultatele bune asigurate și prin simplitatea acestor legi.
Tendințele de obținere a unor eficiențe economice sporite au determinat trecerea la conduceri
ierarhizate pe mai multe nivele în care apare reglarea numerică la nivel inferior, conducerea
în regim de supraveghere la nivelul imediat superior și eventuale alte nivele superioare.
Reglarea și conducerea numerică au oferit noi posibilități în comparație cu varianta reglării
analogice. Astfel, a devenit posibilă implementarea unor algoritmi evoluați (pe lângă cei
tipizați PID), realizarea unor funcțiuni multiple (reglare, culegere și memorare de date,
optimizare, supraveghere, alarme la ieșirea din limite, afișare, deservire prin multiplexare,
adaptare), asigurarea unei automatizări flexibile prin schimbarea programelor, obținerea
unei eficințe economice ridicate pe ansamblul unor instalații industriale prin structuri
ierarhizate de conducere.
Apariția microprocesoarelor (pP) ca o îmbinare fericită a tehnicii componentelor
electronice integrate pe scară largă (large scale integration LSI) cu tehnica de calcul a
produs un impuls puternic asupra ingineriei electronice. Fiind un dispozitiv de calcul puternic,
cu volum și cost reduse, cu fiabilitate ridicată și necesitând numai condiții obișnuite de
mediu ambiant pentru circuite electronice, a deplasat accentul de la proiectarea și adaptarea
circuitelor și subansamblurilor (deci de la probleme în principal de hardware) spre
problematica transformării unei teme de proiectare într-un program (deci spre probleme de
sisteme de programa - software). De fapt, chiar problemele de echipamente în proiectarea
sistemelor cu LIP sunt sensibil diferite de cele specifice tehnicii electronicii convenționale întrucât
în locul proiectării unor circuite, intervine acum structurarea unui sistem prin
interconectarea unor module.
Folosirea SAN cu pP a deschis calea implementării legilor evoluate de reglare funcție de
stare, de reglare adaptivă, extremală, multivariabilă, de realizare a sistemelor
autoacordabile, etc.
În al doilea rând, folosirea pP pentru realizarea SAN cu algoritmi de tip PID a permis
revenirea la structuri distribuite, în varianta CND (corespunzătoare structurilor analogice
distribuite cu RA) întrucât costul redus al SAN cu pP a permis să fie justificată tehnico-
economic folosirea unui pP pentru câteva bucle de reglare, în unele soluții propunându-se
chiar câte un pP pentru fiecare buclă, evitându-se astfel multiplexarea.
În al treilea rând, datorită descentralizării (prin revenirea la structura distribuită) și prin
condițiile relativ larg accceptate pentru mediul ambiant, în SAN cu pP echipamentele de
automatizare se pot integra nu numai funcțional cu restul sistemului ci și din punct de
vedere constructiv și al locului de amplasare, în unele soluții propunându-se instalarea pP
chiar pe elementul de execuție realizat printr-un ventil de tip numeric (cu 8 poziții, comandate
codificat), ceea ce permite să se considere că tehnica de calcul devine efectiv o componentă
organică a realizării procesului industrial.
Astfel, s-au impus structurile de de sisteme de conducere distribuită, inclusiv achiziția
distribuită de date și structurile ierarhizate de conducere a proceselor, în cadrul cărora
fiecare echipament de calcul preia sarcini în concordanță cu poziția ocupată în ierarhie. Aceste
structuri sunt caracterizate printr-o înaltă flexibilitate, fiabilitate și prin performanțe
superioare în comparație cu structurile inițiale de sisteme de conducere cu calculatoare de
proces.
Realizarea unor sisteme integrate de conducere într-o configurație distribuită și ierarhizată
permite luarea în considerare a tuturor factorilor ce acționează asupra procesului, a interacțiunilor
și reacțiilor ce apar în sistem, asigurându-se astfel optimizarea globală a proceselor conduse.
Structurile moderne de conducere distribuită și ierarhizate, repartizând gradul de inteligență la
diferite echipamente de calcul, asigură prin resursele hardware și software o conducere eficientă a
proceselor și o integrare puternică a operatorului în sistem prin interacțiunea om-mașină inclusă
ca funcție a sistemului integrat de conducere.
O structură de sistem de reglare sau conducere poate fi privită ca o structură ierarhizată.
Astfel, în cadrul unei scheme convenționale de reglare, regulatorul reprezintă nivelul ierarhic
superior, iar procesul condus reprezintă primul nivel de ierarhie (fig. 1.8).

Fig. 1.8Structura ierarhizată pe 2 niveluri

În funcție de complexitatea procesului, de complexitatea funcțiilor de conducere, de
performanțele echipamentelor hardware pot fi organizate structuri de conducere ierarhizată
multistrat (multilayer control hierarchy), structuri de conducere ierarhizată multinivel
(multilevel controrl hierarchy), structuri de conducere multistrat temporale (temporal
multilayer control hierarchy).
Conducerea ierarhizată multistrat apelează la o ierarhizare funcțională pe diverse straturi (fig.
1.9):
Primul nivel în ierarhie realizează funcția de interacțiune cu procesul, asigurând interfațarea
cu acesta.
Celui de-al doilea nivel îi revine sarcina de a stabili obiectivele primului nivel, de a asigura
regimul optim de funcționare a procesului prin stabilirea referințelor pentru primul nivel de
reglare numerică directă. Acest nivel stabilește starea următoare ce trebuie implementată prin
reglarea numerică directă, printr-o secvență predeterminată de acțiuni.
 IV

III

II

Fig. 1.9 Structură de conducere ierarhizată multistrat

Cel de-al treilea nivel are sarcina de a adapta strategia de conducere la o clasă largă de
modele ale procesului, în condițiile în care parametrii procesului se modifică. Funcția de
adaptare asociată celui de-al treilea nivel apelează la
experiența acumulată în conducerea procesul ui pe un interval de
timp și intervine asupra celorlate niveluri în scopul asigurării
invarianței performanțelor sub acțiunea mărimilor și
evenimentelor endogene și exogene.
Funcția de autoorganizare asociată nivelului al patrulea de ierarhizare se referă la decizii
privind alegerea structurii algoritmilor asociați cu nivelele inferioare de ierarhizare. Aceste decizii
au la bază criterii globale de performanță, relațiile cu alte sisteme, necesitatea coordonării
funcționării întergului ansamblu.
Observație: fiecare nivel apelează la baza de date a sistemului în funcție de sarcinile
repartizate acestora, iar între niveluri există o puternică interacțiune (schimb de informații).
O structură de conducere ierarhizată multinivel (fig. 1.10) evidențiază faptul că un proces
de complexitate medie-mare se descompune în subprocese conduse fiecare direct de către un
microcalculator regulator (MCR).
 IV Restricții, obiective globale
Primul nivel al ierarhiei, realizat cu regulatoare distincte, asigură
conducerea numerică directă a subproceselor, cu menținerea regimurilor optime de funcționare
atâta timp cât restricțiile locale nu sunt violate.
Al doilea nivel modifică criteriile de performanță și/sau restricțiile locale pentru primul nivel,
ca răspuns la modificările impuse de funcționarea globală a procesului la performanțe optime.
Calculatorul de la nivelul al III-lea preia, ținând seama că la primul nivel sunt mai multe
microcalculatoare-regulatoare, sarcina de coordonare în vederea optimizării întregului sistem.
Descompunerea sistemului în susbsisteme poate fi bazată pe considerente geografice sau pe
tipuri de echipamnete. În general procesele de mare complexitate sunt proiectate astfel încât pot fi
evidențiate subprocese separat, cu interacțiuni slabe, rezultând procese parțial decuplate, cu
interacțiuni ce variază lent în timp.
Printre avantajele structurilor multinivel sunt de remarcat următoarele:
- reducerea efortului de calcul și a cerințelor de transmitere a datelor (deoarece taskurile

Variabile Perturbații
reglate
Fig. 1.10 Structură de conducere ierarhizată multinivel.
de coordonare sunt manevrate la nivelul coordonator la frecvență joasă);
- creșterea siguranței în funcționare a sistemului (cele mai mai multe taskuri de
conducere sunt proiectate a fi manipulate la nivel local iar subsistemele de la primul
nivel au o funcționare cvasiindependentă);
- reducerea timpului de elaborare și a costului ca urmare a faptului că algoritmii de
reglare și sistemele de programare pot fi dezvoltate pas cu pas.
Exemplu de sistem de conducere multinivel: sistemul de conducere pentru sistemul
electroenergetic al navei. În acest caz, subsistemele generatoare de energie electrică și de
distribuție sunt proiectate ca susbsisteme semiindependente. Astfel, există o descompunere
naturală, determinată de considerente tehnologice la nivelul grupurilor producătoare de energie
electrică și de considerente de de amplasare (geografice) la nivelul centralelor electrice, la navele
cu mai multe centrale electrice (stații de distribuție în cazul sitemeleor electroenergetice terestre).
O asemenea structură a sistemului electroenergetic este compatibilă cu organizarea multinivel a
sistemului de conducere.
Ierarhia de conducere multinivel presupune și o ordonare în timp a tuturor activităților.
Perioada medie a acțiunii de conducere tinde să crească pe măsură ce ne depărtăm spre nivelul
ierarhic superior. În plus, oricare dintre regulatoare (calculatoare) dintr-o structură multinivel
poate include taskuri ce sunt executate cu frecvențe diferite și priorități diferite. Toate aceste
considerații motivează conceptul de ierarhie de conducere temporală în care comanda sau
problema elaborării deciziei este partiționată în subprobleme având la bază diferite scări de timp
care reflectă:
- timpul cerut pentru a obține informația pe baza căreia se elaborează comanda;
- timpul mediu între schimbările discrete ale perturbațiilor;
- domeniul de timp asociat cu problema conducerii;
- considerente economice.
În cadrul structurilor de conducere ierarhizată pot fi evidențiate următoarele aspecte esențiale:
- o problema complexă de conducere este redusă la un set de subprobleme mai simple;
regulatoarele asociate cu subproblemele (subsistemele) sunt coordonate de nivelul
ierarhic superior astfel încât obiectivele și restricțiile globale să fie satisfăcute;
- fiecare regulator asociat unui subsistem este destinat conducerii locale, satisfăcând
obiectivele și restricțiile locale;
- acțiunea efectivă a regulatoarelor de la nivelul inferior simplifică sarcina regulatorului
(calculatorului) de la nivelul ierarhic superior prin simplificarea și agregarea
modelelor asociate cu nivelul ierarhic superior;
- descompunerea taskurilor de conducere , corelată cu funcțiile propriu-zise și cu timpul,
asigură alocarea rațională a acestora la diverse facilități de calcul din cadrul
sistemului, asigurând o utilizare efectivă a resurselor;
- arhitecturile distribuite pentru sistemele de informare, elaborarea comenzilor și a
deciziilor sunt ușor compatibile cu descompunerea pe taskuri.
Structurile de sisteme de conducere ierarhizată și distribuită pot fi aplicate atât proceselor cu
evoluție continuă cât și rpoceselor cu evoluție discontinuă.
Categoria de sisteme distribuite de conducere cu microprocesor (pP) fac parte din categoria
sistemelor ierarhizate multinivel, având trei nivele de ierarhizare.
Primul nivel este constituit din subprocesele (ce compun un proces) de medie sau mare
complexitate, cel de-al doilea este constituit din regulatoare numerice multicanal, iar cel de-al
treilea nivel este reprezentat de un minicalculator coordonator și consola operatorului de proces
(COP).
În funcție de complexitatea procesului, de interacțiuniledintre procese în cadrul structurii
distribuite de conducere pot fi incluse mai multe sau mai puține regulatoare cu funcționare
cvasiindependentă sau cu funcționare total interconectată. Sistemul de comunicație între
regulatoarele numerice și nivelul ierarhic superior poate fi organizat în stea, pe magistrală
comună sau total interconectate.
În figura 1.11 se reprezintă o srtuctură de sistem distribuit la care comunicația se realizează în
stea:

Fig. 1.11 Sistem distribuit cu comunicație în stea

Comunicația între regulatoarele numerice se asigură prin intermediul nivelului coordonator. O
asemenea structură în stea se recomandă în condițiile în care schimbul de informații între
regulatoare este minim. În cadrul unor asemenea configurații, funcția de rezervare automată
asociată sistemelor distribuite de conducere este mai dificil de realizat.
Cea mai răspândită structură de sistem distribuit de conducere este structura în cadrul căreia
comunicația între regulatoare (microcalculatoare regulatoare MCR) și nivelul ierarhic superior se
realizează prin intermediul unei magistrale simple sau duble (fig. 1.12):
Comunicația se realizează prin cablu coaxial sau prin fibre optice. Fiecare microcalculator-
regulator (MCR) realizează funcțiile locale de reglare a unui număr de parametri pentru fiecare
subproces, îndeplinind astfel sarcini identice, cu o funcționare cvasiindependentă. Schimbul de
informații cu nivelul ierarhic superior (consola operatorului de proces COP, calculatorul de
proces MCR) precum și între regulatoare și cu sistemul de rezervare automată se realizează prin
intermediul magistralei supuse controlorului de trafic.
O structură de sistem distribuit de conducere în care fiecare microcalculator-regulator MCR
îndeplinește sarcini distincte în cadrul obiectivelor generale privind conducerea unui proces este
structura multiprocesortotal interconectată.
 Fig. 1.12Sistem distribuit cu comunicație prin intermediul unei magistrale
În figura 1.13 este reprezentată o structură total interconectată a unui sistem distribuit de
conducere la care comunicația între procesoare se realizează prin intermediul unor unități locale
de comunicație (ULC), iar cu nivelul ierarhic superior prin intermediul unor unități globale de
comunicație (UGC). În cadrul acestei structuri sunt incluse, pe lângă regulatoarele numerice, și
două procesoare cu funcții speciale de control al traficului pe magistrală (PM) și de testare și
diagnosticare (PTD) a funcționării întregului sistem.

Fig. 1.13 Structură distribuită total interconectată cu comunicații locale și globale

Fiecare microcalculator preia sarcini precise, distincte, impunându-se un transfer important de
informații între ele; pot fi repartizate sarcini fiecărui procesor, a căror funcționare în paralel
asigură performanțe înalte întregului sistem.

1.4 Sisteme tip SCADA (Supervisory, Control and Data Acquisition)

SCADA nu este o tehnologie specifică ci un tip de aplicație, orice aplicație care primește
date de la un sistem pentru a conduce automat sistemul.
O aplicație SCADA are două elemente:
1. Procesul/instalația /sistemul care trebuie monitorizat și/sau condus;
2. O rețea de echipamente inteligente care interacționează cu procesul/sistemul/instalația
prin intermediul unor senzori și care controlează ieșirile. Această rețea, care este un
sistem SCADA, are abilitatea de a măsura, monitoriza și conduce, local și/sau de la
distanță elemente specifice ale unui proces.
Se poate proiecta un sistem SCADA folosind câteva tipuri de tehnologii și protocoale. Mai
întâi trebuie făcută o evaluare a necesitaților și apoi se decide ce tip de sistem SCADA este cel
mai bun pentru procesul ce trebuie condus în mod automat .
De obicei, sistemele SCADA sunt folosite pentru a automatiza procese industriale
complexe acolo unde conducerea umană nu este practică, sisteme unde factorii ce intervin într-
un proces de condus sunt numeroși sau au o evoluție rapidă iar factorul uman nu poate conduce
confortabil. Sistemele SCADA sunt folosite aproape în orice domeniu industrial sau de
infrastructură, acolo unde automatizarea poate crește eficiența unui sistem.
Sistemele SCADA pot furniza capabilități și putere de calcul importante pentru a conduce
orice proces și a monitoriza un număr mare de factori care intervin într-un proces:
- acces imediat și în cantități mari la măsurări în toate punctele importante ale unui proces;
- detectarea și corectarea problemelor imediat ce ele apar;
- evoluția măsurărilor în timp real;
- descoperirea și eliminarea punctelor critice (gâtuirilor) și ineficiențelor;
- conducerea unor procese extinse și complexe cu un personal redus și mai puțin
specializat.
Implementarea unui sistem SCADA deși pare ușor nu este recomandabil să fie făcută
decât de personal cu înaltă calificare de la o firmă specializată consacrată sau de personal ce
a cumulat multă experiență în domeniu. Altfel există riscuri importante privind:
- durata mult prea lungă de implementare;
- utilizarea ineficientă a resurselor , iar atuci când se dorește inlocuirea sau upgradarea
sistemului costurile să fie enorme;
- ratarea opertunităților cu riscul ca pete câțiva ani tehnologia aleasă să fie depășită.
1.4.1 Cum funcționează un sistem SCADA.
Un sistem SCADA realizează patru funcții:
1. achiziții de date;
2. comunicații de date în rețea;
3. prezentarea (afișarea) datelor;
 4. conducerea procesului.
Aceste funcții sunt realizate cu ajutorul a 4 tipuri de componente SCADA:
1. Senzori (cu ieșire analogică sau digitală) și relee de comandă care interacționează cu
sistemul ce trebuie condus.
2. Unități telemăsurare (RTU - Remote Telemetry Units).
3. Unități principale (master) SCADA. Acestea sunt console de computer mai mari care
servesc ca procesor central pentru sistemul SCADA. Ele sunt prevăzute cu interfețe om-
mașină ce interacționează cu sistemul și reglează automat sistemul condus ca răspuns la
semnalele date de senzori.
4. Rețeaua de comunicații care interconectează unitățile principale (master) ale
sistemului SCADA cu unitățile de telemăsurare (RTU) din teren (de pe cuprinsul navei
sau al unei unități industriale).
1.4.1.1 Achiziția de date
Se presupune că se are în vedere un sistem mai complex decât o mașină cu o intrare și o ieșire.
Sistemele SCADA pot monitoriza sisteme cu sute și mii de senzori. Unii senzori măsoară intrările
în sistem, iar alții ieșirile. Unii dintre senzori măsoară simple evenimente care pot fi detectate ca
un simplu comutator cuplat-decuplat, numiți senzori cu intrări discrete (sau intrări digitale).
Practic, intrarile discrete sunt utilizate pentru a măsura stări simple ca: starea cuplat sau decuplat
a unui echipament electric, declanșarea unei alarme, o decuplare de la rețea, etc. Alți senzori
măsoară situații mai complexe unde măsurarea exactă este importantă. Acești senzori analogici
pot detecta schimbări continue de tensiune sau de curent electric. Senzorii analogici sunt folosiți
și pentru măsurarea nivelului fluidelor în tancuri, nivelul tensiunii în baterii electrice, temperaturi,
presiuni sau alți factori care pot fi măsurați într-un domeniu continuu de intrări. Pentru
majoritatea factorilor analogici un domeniu normal este definit între o valoare minimă și una
maximă. Dacă domeniul definit este depășit într-un sens sau altul, atunci va declanșa un releu de
alarmă. În sistemele mai avansate există 4 relee de declanșare a alarmei definite astfel: mult sub,
puțin sub, puțin peste și mult peste.
1.4.1.2 Comunicația de date
Comunicația de date realizează transportul tuturor datelor colectate de la senzori la o locație
centrală. La început rețelele SCADA comunicau prin radio, modemuri sau linii seriale dedicate.
În prezent, tendința este de a vehicula datele pe ethernet . Din motive de securitate, datele
SCADA trebuie să fie vehiculate în rețele închise LAN/WAN fără o expunere a datelor sensibile
pe rețele deschise de internet.
Sistemele SCADA nu comunică pur și simplu semnale electrice ci date codificate după un
protocol standard sau mediat. Senzorii și releele de comandă sunt aparate electrice foarte simple
care nu pot, ele însele, genera sau interpreta un protocol de comunicație. De aceea sunt necesare
unități de telemetrie RTU ca interfață între senzori și rețeaua SCADA. Unitățile de telemetrie
RTU codează intrările senzorilor într-un format protocol și le transmite unității principale
(master) SCADA; pe de altă parte, unitățile RTU recepționează semnalele de comndă în format
protocol de la unitatea principală (master) și transmite semnale electrice releelor de comandă
corespunzătoare.
 Alegerea corespunzătoare a unei unități RTU trebuie să urmărească câțiva factori:
- să aibă o capacitate suficientă pentru a suporta vehicularea datelor necesare în sistem și
având în vedere eventuale extinderi ale sistemului dar, pe de altă parte, să nu fie exagerată
astfel încât să implice costuri exagerate și inutile;
- să aibă o construcție solidă și care să corespundă condițiilor de mediu navale sau
industriale specifice locului de amplasare;
- să aibă o alimenatre cu energie electrică sigură și redundantă - cu alimentare de rezervă de
la baterii prin intermediul unor UPS-uri (Unintrerruptible Power Source) sau cu două
surse de alimentare de pe circuite diferite și de la surse diferite;
- să aibă porturi de comunicație redundante - cu porturi seriale secundare sau cu modem
intern care să mențină unitatea RTU în funcțiune chiar dacă rețeaua LAN cade. În plus, o
unitate RTU cu porturi de comunicație multiple poate suporta o strategie de migrație
LAN;
- să aibă o memorie nonvolatilă NVRAM suficientă pentru a păstra programul chiar și când
alimenatarea cu energie electrică poate să cadă sau pentru a descărca (eventual de pe
rețeaua LAN) noi programe în vederea upgradării, fără vizite excesive pe diferite site-uri;
- să aibă un ceas precis în vederea înregistrării corecte a evenimentelor în jurnal;
- să aibă un modul „watch dog timer” care să asigure repornirea unității RTU după o cădere
de tensiune electrică.
1.4.1.3 Prezentarea (afișarea) datelor
Sistemele SCADA “raportează” operatorilor umani printr-un computer specializat, sub diverse
denumiri ca stație master, interfață om-mașină (HMI-Human- Machine-Interface) sau interfață
om-computer (HCI - Human-Computer-Interface) starea întregului sistem. Această unitate
principală (master) constituie inima sistemului integrat SCADA pentru întregul echipament.
O unitate principală (master) SCADA poate realiza, în principiu, următoarele funcții:
- prezintă pe un singur ecran o vedere a întregului echipament monitorizat astfel încât să
arate cu siguranță de 100% dacă ceva din sistem funcționează anormal;
- monitorizează până la 1 milion de puncte de alarmă;
- prezintă mesaje (în limba engleză) detaliate care arată operatorilor ce trebuie să facă în caz
de avarie;
- filtrează alarmele în conformitate cu necesitățile cerute de diferiți utilizatori; se pot selecta
alarmele care trebuie trimise imediat operatorilor (prin pager sau e-mail), cele care să fie
văzute local pe consola monitorului și care să fie înscrise în jurnal în ordinea apariției lor
pentru listare și analiză ulterioară;
- operatorii să poată vedea informațiile pe care le vor fără a fi bombardați cu alarme
supărătoare.
La alegerea unei unități master trebuie avute în vedere, în principal, următoarele:
- să permită un răspuns flexibil și programabil la semnalele de intrare ale senzorilor;
sistemul trebuie să ofere instrumente facile pentru programarea alarmelor soft și a
comenzilor soft;
- să nu necesite personal de supraveghere 24 de ore în 7 zile ci să transmită semnale prin
 pager sau e-mail tehnicienilor de întreținere și reparații;
- să afișeze informații detaliate, cu descriere completă a activităților în desfășurare și cum
pot fi ele manageriate;
- filtarea alarmelor supărătoare;
- să aibă capabilități de extindere pentru dezvoltări ulterioare ale procesului;
- să aibă un sistem de rezervă astfel încât, dacă unitatea master primară se defectează, o
unitate master secundară de pe rețea să intre automat în funcțiune fără nici o întrerupere
a monitorizării și a comenzii funcționării;
- să permită utilizarea unor diverse protocoale ale diverșilor furnizori astfel încât, dacă
furnizorul inițial nu mai asigură service pentru produsele sale sau dacă dă faliment,
sistemul să poată fi utilizat sau upgradat oricând pe toată durata de funcționare.
1.4.1.4 Comanda (conducerea) procesului
Sistemele SCADA reglează automat tot felul de procese industriale, intervenind în sensul
măririi vitezei procesului dacă acesta funcționează prea lent sau dacă procesul permite sau în
sensul micșorării vitezei de lucru dacă acest lucru devine necesar precum și oprirea procesului
dacă sistemul se defectează. Desigur că oferă și posibilitatea de a modifica programul de
funcționare automată. În esență un sistem SCADA poate ajusta sistemul manageriat în funcție de
multiple semnale de intrare.

1.5 Automate programabile

1.5.1.Introducere
Orice automatizare (denumită în literatura de specialitate în limba engleză control) implică
conducerea unor sisteme dinamice având stări continue. Aceste sisteme sunt descrise de ecuații
diferențiale și au, în general, intrări și ieșiri analogice. Conducerea acestor sisteme se realizează
cu calculatoare de proces echipate cu module de intrări/ieșiri analogice performante. Există
situații în care intrările, ieșirile și stările unor sisteme pot fi modelate prin variabile binare. În
aceste cazuri, cerințele impuse sistemelor de conducere sunt mai reduse, utilizându-se automate
programabile (AP).
Primele automate programabile (Programmable Logic Controllers-PLC) au fost introduse în
1969 de către inginerii de la General Motors pentru a înlocui releele utilizate pentru
automatizarea liniilor de fabricație cu echipamente mai ieftine și mai flexibile, sub denumirea de
MODICON (Modular Digital CONtroller). În anii 70 tehnologia de realizare a unităților centrale
ale AP (PLC) era dominată de procesoarele bit-slice (AMD 2901 și 2903). Aproximativ prin 1973
AP au început să fie dotate cu facilități de comunicare. Un astfel de sistem a fost MODICON
MODBUS. Acum AP puteau comunica între ele și se puteau situa la distanță de procesul condus.
Prin anii ,80 s-a încercat standardizarea comunicațiilor utilizăndu-se MAP (Manufactoring
Automation Protocol) de la General Motors, apoi s-a introdus, ca variantă europeană, PROFIBUS
de către firma Siemens. Tot atunci s-a reușit reducerea dimensiunilor AP (astăzi pot atinge
dimensiunile unui releu deși un AP poate îngloba sute de relee), apariția limbajelor de programare
simbolice și a programelor de consolă care au făcut programarea mai ușoară și realizabilă prin
intermediul calculatoarelor personale, care au înlocuit consolele de programare utilizate până
atunci.
Din punct de vedere software, cei mai mulți dintre producătorii de AP au implementat la
început limbajul LAD (Ladder Diagram) care a fost dezvoltat în jurul unei reprezentări
schematice a circuitelor cu contacte și relee. Pentru probleme simple de automatizare,
programarea în Ladder Diagram este ideală deoarece este intuitivă și poate fi înțeleasă fără o
pregătire specială, după o scurtă instruire.
De la apariția lor, AP s-au răspândit rapid în industrie devenind cele mai utilizate echipamente.
Succesul lor se datorează în primul rând prețului redus și faptului că pot fi puse în funcțiune și
eventual programate de personal fără o pregătire de nivel înalt în domeniul informaticii.
AP sunt microcalculatoare simple, special construite pentru a rezolva, prin program, probleme
de logică secvențială și de a înlocui comanda automatizărilor secvențială în logică cablată (cu
circuite logice și relee). Aceste echipamente oferă, în general, mai puține oportunități decât
calculatoarele informatice sau cele de proces dar pot fi utilizate foarte ușor de un personal mai
puțin specializat, datorită limbajelor de programare mai simple, de tipul limbajului cu relee,
limbajelor cu ecuații booleene sau a limbajelor grafice. Derularea unui program pe un AP este, în
general, de tip sincron ceeace elimină complicațiile care apar în cazul multitaskingului.
Cea mai mare parte a AP sunt construite pentru a înlocui releele, ele lucrând cu variabile
booleene și având unitatea centrală simplificată. S-au realiuat, însă, și AP performante, de
complexitatea calculatoarelor de proces care oferă multe facilități și care pot fi utilizate în
automatizări deosebit de complexe.
Deși programarea AP este de competența nivelului de pregătire mediu, există tehnici de
programare structurată care măresc considerabil fiabilitatea programelor și ușurează munca de
documentare a programelor.

1.5.2 Sisteme de informatică tehnică. Partea operativă și partea de comandă a unei

automatizări
Orice sistem automatizat cuprinde două părți: partea operativă (subsistemul de bază) și partea
de comandă (fig. 1.14):

de la proces
Fig. 1.14Structura unui sistem automatizat
Partea operativă este cea care acționează asupra procesului propriu-zis și cuprinde elemente
de acționare ca: motoare electrice, pistoane hidraulice și pneumatice, rezistențe de încălzire,
electrovane, etc.
Partea de comandă este cea care emite comenzi către partea operativă și primește
informația de reacție în vederea coordonării acțiunilor. Elementul principal al părții de
comandă este Unitatea de Prelucrare (UP), care realizează tratarea informațiilor primite pe mai
multe căi și elaborează, conform unui algoritm, comenzile pentru realizarea evoluției părții
operative potrivit cerințelor automatizării.
PO ; PC

COMUNICAȚIE
Fig.1.15 Elementele componente ale părții operative și de comandă
Plasarea traductoarelor pe linia de separare dintre partea PO și PC arată că traductoarele se
găsesc în imediata apropiere a procesului, dar informațiile obținute de la traductoare
suferă, de cele mei multe ori, transformări, în special filtrări, care au loc în UP.
Interfața DIALOG preia informațiile de la operatorul uman. În cazul AP aceste interfețe
se numesc panou operator (Operating Panel). Ele pot atinge complexitatea unui display de înaltă
rezoluție fiind prevăzute cu o tastatură completă sau pot avea câteva taste și unul sau două rânduri
pentru afișarea de text.
Interfața COMUNICAȚIE este destinată realizării schimbului de informații cu sisteme 9
9 9
similare, care sunt coordonate între ele sau cu calculatoare personale, pe care se monitorizează
procesul sau pe care rulează un program de consolă (pentru programarea UP). Această interfață
poate fi echipată cu procesor de comunicație, putându-se realiza prin intermediul ei rețele de
AP funcționând la viteze mari.
Elementele de acționare și preacționare sunt realizate în trei tehnologii: electrică,
hidraulică și pneumatică. Exemple de elementele de acționare electrice: motoare electrice cu
viteză constantă sau variabilă, electrovane proporționale, rezistențe de încălzire, capete de sudură
prin ultrasunete, capete de tăiere prin laser, etc. Elementele de preacționare asociate acestora
sunt contactoarele și variatoarele de viteză, prevăzute cu elemente de protecție.
Traductoarele furnizează informația din proces detectând poziții, viteze, accelerații,
presiuni, temperaturi, debite, forțe, etc. gama de traductoare utilizate în automatizarea proceselor
este din ce în ce mai variată și cu performanțe din ce în ce mai bune.

1.5.3 Panouri de comandă și circuite de siguranță

Orice sistem automatizat necesită o interfață cu operatorul uman prin care acesta să poată
interveni în proces. Această intefață se numește panou de comandă. Sistemul trebuie să poată fi
comandat manual sau condus numai de către AP. Cele două posibilități pot fi selectate prin
intermediul unui comutator de pe panoul de comandă. Panoul trebuie să mai conțină indicatoare
luminoase (lămpi sau led-uri) care să arate starea elementelor componente ale sistemului. De
exemplu dacă un electromotor este pornit sau oprit, dacă un nivel
este depășit sau nu, dacă un element necesită întreținere după un
număr de porniri, etc.
Pe de altă parte, orice sistem automat este prevăzut cu circuite de siguranță de forma unui
comutatore tip ciupercă ce întrerupe alimentarea întregului sistem de acționare cu energie
electrică. Acest comutator poate fi plasat pe panoul de comandă dar și în alte locuri.
Circuitele de siguranță operează independent de AP, deși semnalele de la acest circuit trebuie
să poată fi preluate în automat pentru a fi avute în vedere la efectuarea programului.

1.5.4 Tehnologii utilizate pentru realizarea unei automatizări

În principiu, pentru realizarea unei automatizări se pot utiliza mai multe soluții:
- utilizarea unei tehnologii cablate (clasice) care presupune folosirea releelor electrice,
pneumatice sau hidraulice;
- utilizarea circuitelor integrate universale sau specializate pentru realizarea unor sisteme
dedicate;
- utilizarea automatelor programabile (AP);
- utilizarea calcvulatoarelor de proces (CP).
Domeniul de utilizare a uneia dintre soluțiile prezentate depinde de complexitatea
automatizării și de numărul de echipamente identice. În figura 1. 16 este prezentat locul fiecărei
soluții în realizarea unei automatizări.
’ (D
■41
—
c
(D
E
ro
Q.
ic o
(D s
—

E
c

Fig. 1.16 Realizarea unei automatizări în

funcție de complexiatea ei și de numărul
de echipamente

Din grafic rezultă următoarele:

- tehnologia cablată este utilizată pentru probleme în care complexitatea automatizării
este mică;
 - AP se utilizează în cazul în care complexitatea automatizării este medie și acolo unde
se cere flexibilitate;
- pentru un grad de complexitate ridicat se utilizează calculatoare de proces;
- utilizarea AP și CP este recomandată dacă numărul de echipamente care urmează să
fie realizate nu depășește 50;
- pentru un număr mai mare de 50 de echipamente identice se recomandă dezvoltarea
unei cercetări proprii care să permită elaborarea unor module specializate și utilizarea
lor ca echipamente înglobate;
- există o suprapunere parțială a domeniilor de utilizare a soluțiilor de automatizare
deoarece realizarea unor AP performante permite folosirea lor în domeniul în care se
folosesc cu aceleași rezulate calculatoarele de proces.

1.6. Descrierea unei automatizări

Pentru conceperea, realizarea și exploatarea unei automatizări este necesar să se realizeze o

descriere a comportării sale.

1.6.1 Descrierea unei automatizări cu ajutorul caietului de sarcini

Descrierea cea mai simplă, în limbajul curent, o constituie caietul de sarcini al unei
automatizări care enumeră ceea ce trebuie să facă sistemul în fiecare etapă, precizându-se și
condițiile pe care trebuie să le satisfacă în fiecare moment. Un asfel de caiet de sarcini este însoțit
de o schemă tehnologică a instalației de automatizat.
Din cauza faptului că în practică automatizările de realizat sunt mult mai complexe, rezultă
caiete de sarcini greu de utilizat în programarea propriu-zisă. Ele sunt indispensabile pentru
utilizarea altor mijloace simbolice sau grafice care permit o exprimare mai concisă și mai clară.
1.6.2 Descrierea simbolică sau grafică a unei automatizări
Descrierea simbolică sau grafică a unei automatizări se poate face în mai multe moduri:
- se pot folosi contactoare și relee pentru a realiza, prin conectarea adecvată, diferite
funcții logice;
- se pot utiliza variabile logice pentru a exprima combinațiile complexe de condiții sub
forma unor ecuații logice;
- se pot utiliza blocuri logice, care realizează diferite funcții logice, iar prin
interconectarea lor vor rezulta acțiunile sistemului de comandă;
- se utilizează o metodă grafică numită GRAFCET, derivată din rețelele Petri.
Fiecare dintre modurile de descriere simbolică și-a găsit reprezentarea sub forma unui limbaj
de programare al PLC(AP).
GRAFCET este limbajul grafic cel mai bine adaptat pentru descrierea unei automatizări
secvențiale (el constituie obiectul de studiu pentru cei care proiectează sisteme automate). El
reprezintă o succesiune de etape într-un ciclu. Această reprezentare este denumită în literatura de
specialitate graf.
 O etapă este reprezentată printr-un dreptunghi; etapa de pornire (etapa inițială) este
reprezentată printr-un dreptunghi dublu.
Fiecărei etape i se asociază una sau mai multe acțiuni care se execută dacă etapa este activă.
Acțiunile asociate unei etape se scriu într-un alt dreptunghi, legat printr-o linie orizontală de etapa
respectivă.
Evoluția grafului de la o etapă la alta este controlată de tranziții dispuse între etape și
reprezentate prin linii orizontale.
Fiecărei tranziții i se asociază o condiție logică de parcurgere. Această condiție este scrisă în
dreptul tranziției.
În cazul în care condiția logică atașată tranziției este adevărată, tranziția poate fi traversată
rezultând activarea etapei sau etapelor care urmează tranziției, dacă etapa sau etapele anterioare
sunt active.
În cursul evoluției în timp a unui graf se vor activa diferite etape, în funcție de îndeplinirea
condițiilor de parcurgere a tranzițiilor și de starea anterioară a grafului. O etapă care este activă la
un moment dat este marcată printr-un jeton (punct) în interiorul dreptunghiului care reprezintă
etapa (fig. 2.1).

Figura 2.1 Elementele principale ale unui graf

Reprezentarea sub formă de graf poate fi făcută în mai multe moduri:

G Graful caietului de sarcini, în care acțiunile și condițiile de parcurgere a tranzițiilor
sunt prezentate sub forma unor fraze din caietul de sarcini. Această reprezentare se
face imediat după ce caietul de sarcini este agreat de către beneficiar.
• Graful acțiunilor, în care se pot reprezenta în graf acțiunile și condițiile de parcurgere
a tranzițiilor. Acest tip de graf se va elabora după ce s-au ales elementele de acționare
 și traductoarele.
• Graful de comandă, în care se pot reprezenta în graf semnalele de comandă generate
de automat în locul acțiunilor și a semnalelor de la traductoare, pentru condițiile de
parcurgere a tranzițiilor. Acest tip de graf se va elabora după ce s-au ales elemenbtele
de preacționare. Graful de comandă este cel care se programează, dacă mediul de
programare permite utilizarea limbajului SFC (Sequential Function Chart - mijloc
destinat pentru structurarea și organizarea unui program) sau este folosit pentru
elaborarea programului în cazul în care mediul de programare este mai puțin evoluat.
Observație: caietul de sarcini al unei automatizări și descrierea sa sub formă grafică constituie
un punct de plecare pentru realizarea unui program pentru un PLC (AP). Dacă automatizarea este
complexă atunci, pe baza caietului de sarcini, trebuie întocmit un proiect al automatizării care să
cuprindă schema electrică completă (folosind un program CAD).

1.6.3 Clasificarea automatelor programabile

Dacă nu se iau în considerare structurile cu logică cablată, o automatizare secvențială se poate
realiza cu două tipuri de automate programabile: automate programabile algoritmice și automate
programabile vectoriale.
Cele algoritmice implementează mașinile algoritmice de stare (ASM) cu ajutorul memoriilor
de tip ROM (REPROM) sau se realizează ca structuri microprogramate a căror evoluție în timp
este determinată de o secvență coerentă de microinstrucțiuni din memoria internă. Programarea
lor este destul de greoaie și este făcută de un personal cu pregătire superioară.
Automatele programabile vectoriale sunt microcalculatoare special construite pentru tratarea
prin program a problemelor de logică secvențială și combinațională. Ele sunt construite de firme
specializate (ex: Siemens) și sunt foarte flexibile deoarece simulează structurile logice de
comandă printr-o configurație elastică, programabilă. Limbajele de programare ale acestor
automate sunt, în general, simple și accesibile persoanelor care nu sunt familiarizate cu tehnici
specifice de informatică (pentru cele mai multe dintre AP vectoriale sunt implementate limbaje
similare unei logici cablate sau cu circuite imprimate).
În general se poate spune că formarea personalului pentru programarea și utilizarea AP
vectoriale nu pune atâtea probleme ca cea a programatorilor pentru calculatoarelor de proces. Ca
urmare, le vom acorda atenția.
Observație:
• toate automatele programabile sunt special adaptate să funcționeze într-un mediu
industrial cu o plajă largă de temperatură și umiditate.
• Ele sunt structuri fiabile și ușor de interfațat cu orice proces.
• Au prețuri de cost relativ reduse față de calculatoarele de proces și de aceea au o pondere
importantă în structurile de conducere automată.
 1.6.3.1 Automate programabile vectoriale
Principiul de funcționare al automatelor programabile vectoriale
• Automatele programabile vectoriale (AP) sunt microcalculatoare simple care sunt
construite special pentru a trata prin program problemele de logică secvențială.
• Ele sunt folosite pentru a înlocui automatizările secvențiale realizate cu contactoare și relee.
• Într-o formă generală, un AP poate fi considerat ca un echipament care permite legături
logice între un număr mare de intrări și ieșiri, fără circuite de interfațare suplimentare.
• AP simulează software structuri de porți logice integrate, substituind configurația cablată
printr-o structură programabilă.
Aceste sisteme oferă mai puține facilități decât calculatoarele de proces sau cele informatice
dar pot fi utilizate de un personal mai puțin calificat datorită limbajelor orientate pe aplicații.
Derularea unui program pe un astfel de sistem este sincronă, ceea ce elimină multiplele
complicații ce apar în cazul programelor realizate cu mai multe fire.
AP lucrează doar cu variabile booleene având deci o unitate centrală simplă. Pentru aplicații
mai evoluate există în prezent AP de mare performanță care se apropie de complexitatea
calculatoarelor, lucrând cu cuvinte de 8, 16 și 32 biți și pot efectua operații aritmetice în virgulă
mobilă.
Pe piață sunt disponibile variate tipuri de AP, cu caracteristici ce variază de la un constructor
la altul (Siemens, ABB, Crouzet, Kontron,etc.). Se vor prezenta caracteristicile comune tuturor
AP.
Adesea, AP sunt clasificate în 3 categorii, în funcție de numărul de intrări și ieșiri cu care sunt
prevăzute:
• AP de clasă redusă care au un număr mic de intrări și ieșiri (16 - 128). Acestea sunt
echipamente simple, construite să lucreze fără echipamente auxiliare, odată ce
programul a fost încărcat. Sunt destinate să înlocuiască circuitele cu contactoare și relee;
au un procesor simplu de 8 biți, module de intrare/ieșire binare și pot fi programate în
limbaje simple orientate pe aplicații;
• AP de clasă medie care sunt construite să trateze aplicații care necesită între 100 și 500
intrări/ieșiri. Ele se realizează cu procesoare mai performante de 8 sau 16 biți și pot fi
programate în limbaje de programare evoluate;
A AP de clasă ridicată care pot trata mii de intrări/ieșiri. Ele se apropie de complexitatea
calculatoarelor de proces atât din punct de vedere al performanțelor și al perifericelor
utilizate cât și din punct de vedere al programării.

1.6.3.2 Structura și modul de funcționare al automatelor vectoriale

Arhitectura unui AP este foarte asemănătoare cu cea a unui microcalculator. Ea conține o
unitate centrală de prelucrare (procesor), memorie, module de intrare/ieșire. Există și câteva
deosebiri între structura unui AP și cea a unui microcalculator.
O primă deosebire importantă se referă la memorie: în timp ce la calculatoarele informatice
și de proces nu există nici o deosebire între memoria utilizată de sistem pentru programe și pentru
date, la AP memoria utilizată pentru date și cea pentru program este organizată la adrese
diferite. Această soluție este impusă de faptul că de cele mai multe ori programele, odată
elaborate și testate, sunt încărcate în automat și nu sunt modificate și deci pot fi memorate în
memorii ROM; în acest fel sunt mai bine protejate de eventualele întreruperi accidentale ale
alimentării cu energie electrică. Memoria pentru date, care este de tip RAM, este organizată
conceptual cu acces la nivel de bit și este împărțită în 3 zone distincte (fig.3.1):
• Zona rezervată pentru păstrarea imaginii intrărilor;
• Zona rezervată pentru păstrarea imaginii ieșirilor;
• Zona rezervată variabilelor de program și de sistem.

Fiecare bit al zonelor care memorează imaginea intrărilor și ieșirilor este asociat de către
automat cu o intrare sau o ieșire binară. De aceea, programatorul nu trebuie să se preocupe de
realizarea de operații de intrare/ieșire, acesta lucrând doar cu 3 tipuri diferite de variabile: de
intrare, de ieșire și interne. În general, aceste variabile sunt reperate prin simboluri care încep cu
litere prefixate diferit, de exemplu I pentru intrări, Q pentru ieșiri, V sau M pentru variabilele
interne, la automatele din seria SIMATIC.
Pentru elaborarea corectă a unui program, un utilizator trebuie să știe că la sfârșitul fazei de
citire, zona de memorie de date (care conține imaginea variabilelor de intrare) conține starea
intrărilor automatului, iar la sfârșitul fazei de tratare utilizatorul trebuia să fi realizat setarea
imaginii din memorie a ieșirilor (pentru ca acestea să poată fi transferate în faza de actualizare la
ieșirile automatului).
O altă deosebire constă în modul de execuție a unui program. În timp ce la calculatoarele
de proces sau informatice un program (proces, task, aplicație) este activat de către sistemul de
operare și se execută în regim monotasking sau multitasking începând de la prima instrucțiune
până la terminare, la AP se execută în regim monotasking un ciclu infinit care are trei faze(fig.
3.2):

Citire intrări (Process Tratare (Processing Actualizare ieșiri (Process

Image Input Table-PIIT) the Program - PP) Image Output Table - PIIOT)
 Fig. 3.2 Ciclul unui automat vectorial simplu
În faza de citire a intrărilor, PIIT, sunt scanate intrările automatului și are loc încărcarea
acestora în zona de memorie rezervată variabilelor de intrare.
În faza de tratare,PP, se execută instrucțiunile încărcate într-o zonă de memorie rezervată
programelor. Dacă în această zonă utilizatorul nu a încărcat nici un program, atunci se va executa
o singură instrucțiune NOP.
În faza de actualizare a ieșirilor, PIOT, se transferă spre ieșirile automatului o zonă de
memorie care conține imaginile acestora în memoria automatului.
Operațiile din fazele de citire intrări și actualizare ieșiri se fac sub controlul sistemului de
operare care mai are ca sarcini gestionarea memoriei, gestionarea pornirilor la rece (cold restart),
și la cald (warm restart) și realizarea comunicației cu alte sisteme.
Deci instrucțiunile prin care se realizează programarea unui automat nu cuprind instrucțiuni de
intrare/ieșire și de aceea AP pot, în general, să funcționeze fără unități periferice de tip
informatic (tastatură, display), aceste elemente fiind utilizate mai mult în procesul de elaborare
și punere la punct a programelor.
Există trei moduri de pornire a unui automat: pornirea la rece (cold restart), pornirea la cald
(warm restart) și pornirea fiebinte (hot restart).
La pornirea la rece, procesarea unui program începe cu prima instrucțiune a sa, cu valorile
variabilelor, imaginile I/O, temporizările și contoarele inițializate într-o stare predeterminată.
Pornirea la rece poate fi automată sau manuală.
La pornirea la cald procesarea unui program începe cu faza PIIT și cu toate valorile de
memorie, timerele și contoarele având valori predeterminate și programate de utilizator.
La pornirea fierbinte sau imediată, programul este reluat de unde a fost întrerupt realizându-se
o salvare a întregului context al programului.
Toate automatele pot realiza porniri la rece și la cald, iar pornirea fiebinte este implementată
doar la automatele de clasă mare.
Faza de tratare (PP) este cea în care se execută instrucțiunile programului scris de
utilizator. În această fază sunt folosite imaginile din memorie ale intrărilor și ieșirilor
automatului. Transferul către ieșiri se realizează în ultima fază a ciclului. Actualizarea imaginilor
din memorie ale intrărilor se realizează întotdeauna la începutul ciclului.
Pentru ca AP să răspundă cât mai rapid la modificările din proces trebuie ca ciclul să fie cât
mai scurt posibil. Lungimea ciclului depinde de numărul de intrări și ieșiri și de numărul de
instrucțiunidin programul scris de utilizator. Trebuie deci ca ciclul unui AP să nu depășească o
valoare critică pentru procesul controlat.
Pentru automatele mai complexe, la începutul unui ciclu, s-a introdus o fază de procesare
internă numită IP (internal Processing) în care se realizează operații specifice ca: gestionarea
cuvintelor din sistem, actualizarea valorii timpului, actualizarea stării lămpilor de pe panoul
automatului, citirea stării butoanelor de pe panou, etc.(fig. 3.3).
 IP PIIT PP PIOT

Fig. 3.3 Ciclu cu procesare internă

Unele firme realizează AP care au posibilitatea de a realiza ciclul într-un timp dat. Dacă ciclul
se termină mai repede decât timpul setat pentru ciclu, atunci se introduce o fază de așteptare.
Pentru a îmbunătăți sincronizarea dintre automat și procesul condus, unele AP lucrează cu
cicluri în care operațiile de intrare sau de ieșire sunt imbricate cu faza de tratare propriu-
zisă. Cu această organizare a ciclului, programarea AP este foarte mult simplificată deoarece
operațiile de intrare/ieșire sunt implicite. În plus legătura cu exteriorul nu este afectată în
timpul fazei de tratare (fig. 3.4):

PIIT PP PIIT PP PIOT

Fig. 3.4 Ciclu imbricat

Prin durată a ciclului Tciclu se înțelege timpul scurs între două lansări ale aceleiași părți din
programul de aplicație. Cunoașterea duratei ciclului pentru un program de automatizare este
foarte importantă pentru a putea preciza modul de răspuns al unui automat la informațiile din
proces. Programarea structurată a unor astfel de dispozitive este greoaie și s-au adus o serie de
îmbunătățiri de unele firme.
 Dacă se atribuie sistemului de operare și sarcina apelării programelor utilizator, se poate
împărți programul scris de utilizator în mai multe module, ceea ce permite înțelegerea mai ușoară
a programelor mari, modificarea mai ușoară, realizându-se premisele pentru structurarea
programelor.
Firma Siemens a realizat o asemenea încercare pentru automatele de clasă mijlocie și mare
împărțind programele în mai multe blocuri (OB) care determină structura unui program și care
sunt apelate de sistemul de operare. Aceste blocuri constituie interfața dintre sistemul de operare
și programul utilizator. Fiecare bloc este apelat ciclic sau pe întreruperi generate de ceasul
sistemului sau de hardware. Execuția unui bloc poate fi întreruptă de execuția altui bloc, în
funcție de prioritatea blocului. S-au adus și modificări mecanismului de apelare a procedurilor în
sensul că s-au introdus apeluri de rutine cu blocuri de date proprii.

1.6.3.3 Modulele de intrare - ieșire ale AP

Legătura cu procesul este realizată la AP prin intermediul unor porturi paralel care au pe
fiecare bit structuri de adaptare și izolare galvanică. Pentru intrările binare, se adaugă o
structură pe fiecare bit a portului prin care se realizează o adaptare și o separare galvanică pentru
semnalul de intrare
(fig. 3.5):
Q Ua U R5
-
Ix,y R1
Ci T Port AP

Proces
LED DZ
N

Fig. 3.5 Structură adăugată pe fiecare bit al portului de intrare

Starea unui contact este transformată într-o tensiune prin intermediul unei surse exterioare de
tensiune Ua care este diferită de U1 care alimentează structura hardware a AP. Rezistențele R1 și
R2 sunt rezistențe de adaptare a nivelului (divizor de tensiune). Tensiunea redresată alimentează o
diodă dintr-un optocuplor OC. Dacă dioda din optocuplor este parcursă de curent (ceea ce
înseamnă că traductorul binar - contactul - conectat la intrarea AP este închis, tranzistorul din OC
este deschis, ceea ce înseamnă că la intrarea portului se află un zero logic deoarece condensatorul
C1 se descarcă pe rezistența directă a tranzistorului. În cazul în care traductorul binar de intrare nu
este închis, prin diodă nu va trece curent și deci tranzistorul este închis, ceea ce înseamnă că la
intrarea portului se află un unu logic, condensatorul fiind încărcat. Rezistențele R 2 și R3 au rolul
de a limita curenții absorbiți de sursă, iar rolul diodei Zenner DZ este de a fixa un prag de la care
să fie sensibilă intrarea; LED este un indicator luminos al stării intrării.

Similar, se adaugă o structură pe fiecare bit a portului pentru ieșirile binare pe releu ale unui AP
(fig. 3.6):
Fig. 3.6 Structură adăugată pe fiecare bit al portului de ieșire

1.6.3.4 Panouri operator

Aceste dispozitive sunt utilizate pentru realizarea unor interfețe cu utilizatorul. Sunt livrate
într-o gamă largă, de la simple ecrane alfa-numerice cu câteva rânduri și un număr limitat de taste
până la ecrane grafice de mare rezoluție și tastaturi complete. Prețurile lor sunt ridicate în special
din cauza măsurilor care se iau pentru protecția acestora împotriva deteriorărilor electrice și
mecanice care au surse numeroase în mediul industrial. Unele firme înglobează în programele de
consolă și posibilitatea configurării acestor dispozitive.
Este evident că odată cu creșterea complexității panourilor operator cresc și costurile pentru
programele de configurare și operare. Aceste programe oferă o mare varietate de primitive grafice
prin intermediul cărora se poate realiza o interfață prietenoasă.
În principiu, un panou -operator (OP - Operating Panel) este construit astfel încât să realizeze
o conversație periodică bidirecționbală cu AP și, în funcție de datele citite sau transmise către
AP, să afișeze informații pentru utilizator sau AP să fie informat de starea tastelor funcționale.
Conținutul mesajelor se găsește în memoria AP sau în memoria OP. Afișarea unui mesaj se
realizează atunci când anumiți biți din memoria automatului (numiți biți de validare a
mesajelor) sunt setați de către programul utilizator. Mesajele pot, pentru anumite OP, să conțină
câmpuri mixte de text și date (de intrare sau de ieșire). În cazul OP mai complexe o mare parte
din informații se găsesc chiar în memoria OP.
Starea tastelor funcționale de pe OP poate fi testată de AP deoarece, corespunzător tastelor de
pe OP, sunt definiți anumiți biți din memoria AP care reprezintă imaginile acestor taste. Tastele
funcționale pot fi folosite pentru navigarea, fără intervenția AP, între mai multe ecrane al căror
conținut este memorat chiar în OP.
Viteza de transfer a datelor, intervalul de timp după care are loc scanarea, mesajele și biții de
validare a mesajelor sunt stabiliți în cadrul operației numite operație de configurare. La punerea
în funcțiune a unor tipuri de OP, acestea citesc blocul de parametri din AP, testează dacă aceste
valori sunt valide și își încep activitatea testând biții de validare a mesajelor și afișează mesajele
în funcție de valorile acestor biți.
Alte tipuri de OP trebuie configurate înainte de a fi puse în funcțiune, configurarea fiind o
operație asemănătoare cu programarea AP și constând în introducerea conținutului mesajelor,
definirea ecranelor și a modului de navigare între ele, definirea câmpurilor mixte de pe ecrane,
etc. Fiind o operație destul de complcată, de cele mai multe ori, aceasta este rezolvată în cadrul
unor programe independente de programul de consolă a automatului.
 2. Instalația de telecomandă, protecție și semnalizări motor
principal (MP)
Instalația de telecomandă, protecție și semnalizări realizează comanda și supravegherea
motorului principal de la distanță (timonerie) sau, în situații speciale, de la postul local aflat în
compartimentul mașini (C.M.). Instalația de telecomandă asigură:
- lansarea motorului;
- reglarea turației;
- oprirea motorului;
- inversarea sensului de rotație al arborelui portelice;
- semnalizarea depășirii parametrilor nominali;
- protecția motorului la apariția unor avarii care pot pune în pericol funcționarea
acestuia.
Diversitatea instalațiilor de telecomandă, protecție și semnalizări existente este creată de
diferite firme constructoare care realizează motoare de propulsie pentru nave. Principiile după
care sunt construite și scopul, fiind comun pentru toate variantele. În cele ce urmează se prezintă
două variante de instalații de telecomandă, protecție și semnalizări realizate pentru motorul de
propulsie de tip ALCO (licență S.U.A.), 3280 CP, 1000 rot/min, cuplat cu axul portelice printr-un
reductor inversor cu raportul de transmisie i = 5 și pentru motorul de propulsie de tip MAN
(licență Germană), 8440 CP, 430 rot/min, cuplat cu arborele portelice printr-un reductor
nereversibil cu raportul de transmisie i = 2.

2.1. Motor principal de propulsie ALCO

2.1.1. Instalație pneumatică
Instalația pneumatică pentru comanda motorului principal este prezentată în figura 2.1.
Se prezintă, în continuare, elementele schemei pneumatice și rolul lor funcțional pentru
telecomanda motorului principal.
Dispozitiv pneumo-electric PN-1. Este folosit pentru comanda pneumatică locală și de la
distanță (timonerie) a turației motorului principal și a reductorului. Acest dispozitiv realizează
următoarele funcțiuni:
- comandă reglarea turației motorului;
- blochează protecția și semnalizarea pentru regimul de suprasarcină, valabil numai pentru
mersul “înainte” (poziția manetei la limita extremă pentru a obține turația maximă);
- realizează telecomanda reductorului inversor, cu posibilitatea de blocaj pentru
interzicerea mersului în alt sens decât cel comandat;
- interzice lansarea motorului cu reductorul cuplat.
Pentru a realiza aceste funcțiuni, dispozitivul PN-1 este echipat cu un reductor de presiune
acționat de maneta dispozitivului folosită pentru accelerarea sau decelerarea motorului.
Fig.2.1 - Schema instalației pneumatice pentru telecomanda motorului principal
Pe poziția “STOP” presiunea aerului de comandă a accelerației este zero și pe măsură ce se
deplasează maneta din această poziție presiunea crește în limitele 0 - 3,2 bar. Această presiune
este transmisă printr-un sistem de valvule la regulatorul de turație al motorului realizându-se
accelerarea acestuia la creșterea presiunii și decelerarea la scăderea presiunii atunci când maneta
se deplasează spre poziția “STOP”.
Pentru regimul de suprasarcină, valabil numai pe pozițiile “ÎNAINTE”, maneta se împinge în
poziția extremă. Pe această poziție este blocată acțiunea protecției și presiunea aerului de
comandă, la ieșire, crește peste valoarea nominală, până la 3,4- 3,8 bar.
 Mișcările manetei se transmit mecanic^ unui ax cu came care acționează patru ordine
realizând: semnalizarea pozițiilor, STOP, ÎNAINTE, ÎNAPOI; indicarea locului de unde se
comandă, LOCAL sau DISTANȚĂ; interzicerea lansării motorului cu reductorul cuplat.
Ordinea de închidere a contactelor microîntrerupătoarelor în funcție de pozițiile manetei
dispozitivului PN-1 este prezentată în tabelul 2.1.
Tabelul 17.1
MICROÎNTRERUPÂTOARE
I III IV
Poziția manetei I Sup Prote
I ÎNAI Î
PN- 1 ra- cț ie
NTE NA
sarc Rela
PO
I ină ns
ÎNAINTE

Suprasarcină x x
Atenție
x
suprasarcină
100 % x
80 % x
• •
• •
• •
• •
• •
• •
• •
• •
• •
• •
Atenție x
cuplare
Reductor
necuplat
STOP x
ÎNAPOI

Reductor
necuplat
Atenție x
cuplare
10 % x
• •
• •
• •
• •
• •
100 %
 Comutator pneumatic b5 - cu două poziții: LOCAL (L) și DISTANȚĂ (D). Acest comutator
permite trecerea aerului care comandă regulatorul de turație al motorului de la postul de comandă
locală sau de la postul de comandă de la distanță (timonerie). În construcția lui are înglobate
microîntrerupătoare prin care se semnalizează în punctele de comandă locul din care se
efectuează comanda motorului.
Electromagnetul s2 - este inclus în regulatorul de turație. La alimentarea acestui electromagnet
se descarcă uleiul din cilindrul de forță al regulatorului de turație aducând cremalierele pompelor
de injecție în poziția de debit nul și motorul se oprește.
Comanda de acționare a electromagnetului s2 se dă în una din următoarele situații:
- manual, prin apăsarea butonului STOP, atunci când se comandă oprirea voită a motorului;
- automat, când apare una din situațiile:
a) întreruperea funcționării exhaustoarelor de gaze;
b) presiunea uleiului de ungere a motorului a scăzut sub limita minimă treapta a II-a (1, 35
bar);
c) presiunea uleiului de ungere a reductorului a scăzut până la valoarea minimă treapta a II-
a (0, 5 bar).
Electrovalvula s1 - comandă circuitul de aer pentru alimentarea demarorului pneumatic. La
lansarea motorului se alimentează electrovalvula și se deschide circuitul de aer spre demarorul
pneumatic și aceasta execută rotirea motorului principal.
Electrovalvula s3 - în timpul funcționării motorului, electrovalvula s3 este alimentată și
deschide circuitul de aer de la unul din posturile de comandă la regulatorul de turație. Când se
comandă întreruperea alimentării electrovalvulei s3 se închide circuitul aerului de comandă spre
regulatorul de turație. La anularea presiunii aerului de comandă, regulatorul de turație menține
turația motorului corespunzătoare mersului în gol.
Întreruperea alimentării electrovalvulei s3 urmată de trecerea motorului la turația de relanti se
realizează în următoarele situații:
- manual prin aducerea manetei de comandă PN - 1 pe poziția STOP.
- automat când apare una din situațiile:
a) temperatura apei de răcire a motorului a ajuns la limita maximă, treapta a II-a (810 C);
b) temperatura uleiului de ungere a motorului principal a ajuns la limita maximă, treapta a II-
a (920 C);
c) temperatura uleiului de ungere în lagărul axial al reductorului a ajuns la limita maximă
(800 C);
d) maneta de comandă (PN-1) s-a trecut pe poziția ÎNAINTE sau ÎNAPOI dar nu s-a
confirmat cuplarea reductorului. Asemenea situații pot apare la trecerea bruscă de pe
poziția STOP pe poziția ÎNAINTE sau ÎNAPOI, precum și la trecerea bruscă de pe
pozițiile ÎNAINTE pe pozițiile ÎNAPOI. În aceste situații electrovalvula s3 întrerupe
transmiterea aerului de comandă până la trecerea regimului tranzitoriu dat de timpul
necesar pentru umplerea cilindrilor de forță, care execută cuplarea reductorului.
Electrovalvulele s4, s5 - prin intermediul lor se realizează o ușoară accelerare a motorului în
momentul cuplării reductorului. În funcționare normală, electrovalvula s4 deschide circuitul care
permite trecerea aerului de comandă de la electrovalvula s3 iar electrovalvula s5 închide circuitul.
Aerul de comandă are circuitul deschis spre regulatorul de turație.
Când se comandă ÎNAINTE sau ÎNAPOI pe poziția manetei “ATENȚIE CUPLARE” se
alimentează electrovalvulele s4, s5. Electrovalvula s4 blochează circuitul aerului de comandă și
deschide o nouă cale care permite trecerea aerului de la electrovalvula s5.
Electrovalvula s5 permite trecerea aerului pe un alt circuit. Reductorul de presiune montat pe
acest circuit asigură o presiune de cca. 0,6 bar. sub acțiunea căreia motorul este accelerat ușor,
peste turația de mers în gol. Acest lucru este necesar pe durata cuplării reductorului pentru a
prelua sarcina.
După confirmarea cuplării reductorului se întrerupe alimentarea electrovalvulelor s4, s5 și se
revine la situația normală. Motorul urmărește comenzile de accelerare sau decelerare date din
postul de comandă.
Electrovalvulele 30, 31 - pentru comanda sertarului distribuitor în vederea cuplării
reductorului pentru mersul ÎNAINTE sau ÎNAPOI, după cum este alimentată electrovalvula 30
sau 31. Stabilirea electrovalvulei care este alimentată se face prin deplasarea corespunzătoare a
manetei PN-1 din postul de comandă.
4.1.2. Instalația electrică de forță
În figura 17.2. se prezintă instalația electrică pentru telecomandă, protecție și semnalizări
motor principal. Figura 17.2. conține 9 scheme care grupează elementele după rolul lor
funcțional.
Instalația de forță, schema 1 din figura 2.2, conține următoarele elemente:

m1 motor de acționare a pompei de preungere. Se pune în funcțiune prin închiderea

contactului releului 2 d8 și se oprește la întreruperea alimentării releului 2 d8.
m2 motor de acționare a pompei auxiliare pentru ungerea reductorului. Punerea sub tensiune
a schemei de comandă se face prin contactul releului 2 d8. Pe timpul funcționării
motorului, traductoarele de presiune comandă pornirea la scăderea presiunii până la o
valoare minimă și oprirea la atingerea valorii maxime a presiunii.
m3, electroventilatoare exhaustoare de gaze din carterul motorului. Sunt alimentate
m4 în curent continuu la 24V. Pornirea și oprirea este comandată de contactele
releului 2 d8. Funcționează fără întrerupere pe toată durata de funcționare a motorului.
n1, redresoare pentru alimentarea exhaustoarelor de gaze și pentru alimentarea
n2 schemei de comandă, protecție și semnalizări pe trei circuite: A-B; C-D și E-F.

4.1.3. Pregătirea pentru lansare

Principalele elemente ale schemei electrice de pregătire pentru lansare, prezentate în schema 2
din figura 17.2. sunt:
2d0 releu pentru cuplarea tensiunii de alimentare a schemei de comandă.
b5 comutator pentru stabilirea locului de unde se dau comenzile: LOCAL
sau DISTANȚĂ. Un comutator se află la postul de comandă local iar al doilea,
similar cu primul, se instalează în postul de comandă de la distanță (timonerie).
 2d1, 2d5 relee alimentate atunci când comutatoarele b5 de la postul local și din
timonerie sunt pe poziția LOCAL.
2d2, 2d6 relee alimentate atunci când comutatoarele b5 din cele două posturi de comandă
sunt fixate pe poziția DISTANȚĂ.
b3 buton pentru comanda pregătirii pentru lansare. Se montează atât la postul
local de comandă cât și la postul de comandă de la distanță.
2d7,2d8a,2d8 relee pentru pregătirea lansării.
La transferul comenzii, de exemplu de la postul local la distanță, se pune comutatorul b5 din
timonerie pe poziția DISTANȚĂ (D) și ca urmare perechile de relee: 2d1, 2d5 și 2d2, 2d6 nu mai
sunt în concordanță fiind alimentate releele 2d1, 2d6. În această situație intră în funcțiune alarma
sonoră care semnalizează această situație în cele două puncte de comandă. Alarma sonoră
încetează atunci când și la postul local de comandă se comută comutatorul b5 pe poziția
DISTANȚĂ.
La transferul comenzii, de exemplu de la postul local la distanță, se pune comutatorul b5 din
timonerie pe poziția DISTANȚĂ (D) și ca urmare perechile de relee: 2d1, 2d5 și 2d2, 2d6 nu mai
sunt în concordanță fiind alimentate releele 2d1, 2d6. În această situație intră în funcțiune alarma
sonoră care semnalizează această situație în cele două puncte de comandă. Alarma sonoră
încetează atunci când și la postul local de comandă se comută comutatorul b5 pe poziția
DISTANȚĂ.
Prin închiderea întrerupătorului b0 se aplică tensiunea de alimentare pentru schema electrică
de telecomandă. În prima fază, la aplicarea tensiunii este alimentat releul 5d4 (schema 5) care în
schema 2 din figura 17.2, închide contactul 5d4 (2-4) și deschide contactul 5d4 (3-5).
Pornirea instalației pentru pregătirea lansării se execută prin apăsarea pe butonul b3. Este
alimentat releul 2d7 care prin închiderea contactului 2d7 (9-11) și prin contactul închis 5d4 (2-4)
realizează circuitul de automenținere a alimentării releului 2d7, după încetarea apăsării pe butonul
b3. Se închide contactul 2d7 (6-7) și este alimentat releul 2d8a care la rândul său închide
contactul 2d8a (6-7) prin care este alimentat releul 2d8.
Prin închiderea contactelor releului 2d8 sunt puse în funcțiune pompele de preungere și
electroventilatoarele exhaustoare de gaze prezentate în schema 1 din figura 17.2.
După trecerea regimului tranzitoriu de pregătire a lansării se stabilește presiunea uleiului de
ungere și se închid contactele din circuitul releului 5d2, (schema 5). Este alimentat releul 5d2 și
prin deschiderea contactului 5d2 (5-6) se întrerupe alimentarea releului 5d4. În schema 2 din
figura 17.2 se deschide contactul 5d4 (2-4) și se întrerupe alimentarea releului 2d7 iar prin
închiderea contactului 5d4 (3-5) se menține alimentarea releului 2d8a.
 25 1 26 | 27 1 28 1 29 | 30 I 31 | 32 1 33 1 34 | 35 I 36 | 37 | 38 1 39 I 40

Alimentare
Pompă preungere Pompa auxiliară ungere Alimentare Exchaustoare gaze Alimentare tablou
instalație
exhaustoare automatizări
telecomand
de gaze MP
a MP
Motor principal Re duc tor inversor Motor principal

Fig. 17.2.- Instalația de telecomandă, protecție șt semnalizări Ml’

1) INSTALAȚIA DE FORȚĂ
B(->

2d0 2d1 2d2 2d5 2d6 2d7 , 2d8a 2d8 2d8

46(36)

11(34)
 25 1 26 | 27 1 28 1 29 | 30 I 31 | 32 1 33 1 34 | 35 I 36 | 37 | 38 1 39 I 40
6 4-8(27) 2+4(36) 24-4(38) ,43003),
16 4-14053)10- -Tzncrz10--12(104) V 1

Releu Comutare post

semnalizare Comutare post comandă la Buton pregătire pentru lansare MP Relee pregătire Transfer
prezența comandă local distanță
și semnalizare comandă
tensiune Local Dist. Local Oist
3tt5(84) 3;l5{84)
6+8(70) 6+8(70)
Fig. 17.2.- Instalația de
telecomandă, protecție și
semnalizări MP.
2) PREGĂTIRE PENTRU LANSARE
il. l * 1 ” 1 1 o I K I B I B I ff | B I 7! | H | |l | |? | B I H I

Releu Vdlvuli Anulare Blocar

Alimentar
reducer de pro tec e Releu oprire Electromaanef
Opnre voită MP Vatvule mărire e 24Vcc
e reduce te la alarme automată MP oprire MP
furate Io cuplare de la
automa re a pornire false
redactor baterie
tă a furatei

Fig. 17.2.- Instalația de telecomandă, protecție și semnalizări M.P.

5) OPRIRE M.P.
 2.1.4. Lansarea motorului principal
Principalele elemente ale schemei electrice de lansare a motorului principal sunt prezentate
în schema 3 din figura 17.2.
Se consideră că lansarea motorului se face din postul de comandă local (comutatoarele b5
sunt fixate pe poziția LOCAL).
Maneta dispozitivului de comandă PN-1 este fixată pe poziția STOP. Pe această poziție,
conform tabelului 17.1, este închis contactul microîntrerupătorului IV care permite efectuarea
lansării. De asemenea, în urma efectuării operațiunii de pregătire a lansării sunt alimentate
contactoarele 1C1 - 1C4.
Prin contactul 1C1 (2-4) este alimentat releul 3d8 și acesta închide contactele 3d8 (7-6)
pregătind circuitul de lansare și 3d8 (9-11) (schema 6) prin care alimentează lămpile 6h9 în
timonerie și 7h3 în PSCM și se semnalizează “Comanda posibilă”.
Lansarea motorului se execută prin apăsarea butonului b1. Este alimentat releul 3d1 care
realizează:
- închide contactul 3d1 (2-4) prin care se alimentează electrovalvula s1 și se deschide
circuitul de aer spre demarorul pneumatic. Demarorul rotește motorul pentru pornire;
- se închide contactul 3d1 (6-8) (schema 5) și este alimentat releul 5d5 care prin închiderea
contactului 5d5 (1-3) blochează acțiunea protecției și își menține acest contact închis cca. 5
secunde după încetarea alimentării acestui releu;
- se deschide contactul 3d1 (3-5) din circuitul releului 5d3 de oprire voită a motorului.
Demarorul funcționează cât timp se menține apăsarea pe butonul b1. Când motorul pornește,
încetează apăsarea pe butonul b1.
La încetarea apăsării pe butonul b1 se întrerupe circuitul de alimentare a electrovalvulei s1 și
a releului 5d5. Se închide circuitul de aer spre demaror și prin deschiderea cu întârziere a
contactului 5d5 (1-3) se restabilește acțiunea protecției.
De asemenea se închide contactul 3d1 (3-5) restabilind posibilitatea de oprire voită a
motorului.
La terminarea operațiunii de lansare motorul funcționează cu turația de mers în gol (relanti).
Presiunea aerului de comandă a accelerației este zero, dispozitivul de comandă PN-1 este pe
poziția STOP.
41 1 42 I 43 I 44 | 45 | 4* j 47 I 48 1 4$ 1 50 1 51 1 52 1 53 I 54 i 55 1_SO

Electro Electrcwulvule
Comandă Mic roîntr erupă toa re
cuplare - pentru cuplarea Confirmare poziție sertar redactor
Comanda MP redactor ralvală redactorului cuplare redactor Blocare redactor cu
inerte aer Înapoi secta- rut în poziția decuplării
înapoi înainte inamt înapoi
lansare e pentru descărcare

Fig. 17.2.- Instalația de telecomandă, protecție și semnalizări M.P.

3) LANSAREA M.P
 2.1.5. Cuplarea reductorului
După pornirea motorului cu turația de mers în gol este necesar să se mențină o anumită
perioadă în acest regim pentru încălzirea motorului înaintea cuplării sarcinii.
Pentru valori normale ale temperaturilor apei de răcire și uleiului de ungere contactele
traductoarelor sunt închise, releele 4d4, 4d6, 4d10 (schema 4) sunt alimentate și contactele
acestora din circuitul releului 5d1 sunt închise. Ca urmare acest releu este alimentat și menține
închis contactul 5d1 (1-3) din circuitul electrovalvulelor de cuplare a reductorului 30 și 31.
Principalele elemente ale schemei de cuplare a reductorului sunt prezentate în schema 3 din
figura 17.2.
Cuplarea reductorului, de exemplu pentru mersul ÎNAINTE, se face prin împingerea manetei
dispozitivului de comandă PN-1 pe poziția ATENȚIE CUPLARE. Corespunzător acestei poziții,
conform tabelului 17.1., se închide contactul microîntrerupătorului I și se stabilește circuitul de
alimentare pentru releul 3d2 care execută:
- închide contactul 3d2 (2-4) și prin contactele închise 5d4 (7-9), 3d6 (1-4), 5d1 (1-3) se
stabilește circuitul de alimentare al electrovalvulei 30. Electrovalvula 30 permite trecerea uleiului
spre cilindrul de forță care urmează să execute cuplarea reductorului pentru mers ÎNAINTE.
- închide contactul 3d2 (10-12) (schema 5) și pe durata cuplării reductorului sunt alimentate
electrovalvulele s4, s5. Prin circuitul creat de electrovalvulele s4, s5 trece aer spre
regulatorul de turație la presiunea de cca. 0,6 bar. ceea ce permite o ușoară accelerare a
motorului pe durata cuplării, necesară pentru preluarea sarcinii.
- închide contactul 3d2 (6-8) care pregătește circuitul de acționare la terminarea
cuplării.
După efectuarea cuplării sertarul distribuitor se blochează la limita extremă și închide
contactul microîntrerupătorului ÎNAINTE. Este alimentat releul 3d6 care realizează:
- deschide contactul 3d6 (1-4) și întrerupe alimentarea electrovalvulei 30. Sertarul rămâne
blocat în poziția extremă și presiunea în cilindrul de forță se menține constantă.
- închide contactul 3d6 (6-7) și alimentează releul 3d7.
Releul 3d7, cu temporizare cca. 15 secunde, deschide contactul 3d7 (1-4) și întrerupe
alimentarea releului 3d6.
Realizarea presiunii normale de cuplare a reductorului pentru mers ÎNAINTE este sesizată
de traductorul de presiune care închide contactul din circuitul releului 3d4. Este alimentat releul
3d4 și prin acționarea contactelor sale execută:
- deschide contactul 3d4 (3-5) din circuitul releului de pornire 3d1 interzicând o nouă
comandă de pornire atâta timp cât reductorul este cuplat;
- deschide contactul 3d4 (7-9) (schema 5) și se întrerupe alimentarea electrovalvulelor s4,
s5. Se închide circuitul de aer realizat pe durata cuplării și se reface circuitul PN-1-s3-s4 -
regulator de turație. În continuare aerul de comandă pentru modificarea turației va fi dat
de deplasarea manetei dispozitivului de comandă PN-1;
- se închide contactul 3d4 (2-4) (schema 6) prin care se alimentează lampa de semnalizare
6h5 din timonerie, REDUCTOR CUPLAT ÎNAINTE.
 De asemenea, după cuplarea reductorului se închide contactul b6 (schema 4) stabilind
circuitul de alimentare al releului 4d12 care execută:
- deschide contactul 4d12 (1-4) din circuitul releului 3d1, interzicând o nouă pornire cu
reductorul cuplat.
- deschide contactul 4d12 (11-8) (schema 6) și în timonerie se stinge lampa de semnalizare
6h9, COMANDA POSIBILĂ.
- închide contactul 4d12 (7-6) (schema 8) și la postul local se aprinde lampa 8h1,
REDUCTOR CUPLAT.

- 2.1.6. Funcționarea motorului

- În continuare, prin deplasarea manetei dispozitivului de comandă se mărește presiunea aerului de
comandă spre regulatorul de turație și se obține sporirea vitezei motorului care prin intermediul
reductorului antrenează axul portelice. Presiunea aerului de comandă variază în limitele 0 - 3,5 bar.
obținându-se creșterea turației de la valoarea de relanti la valoarea nominală.
- Dacă pe timpul funcționării se dorește schimbarea punctului de comandă, se aduce maneta
dispozitivului de comandă pe poziția zero, turația scade la valoarea de relanti, după care se pune
comutatorul b5 pe poziția DISTANȚĂ.
- Avertizarea sonoră intră în funcțiune și avertizează în cele două puncte de comandă că s-a solicitat
schimbarea punctului de comandă. Atunci când și în celălalt post de comandă se pune comutatorul b5
pe poziția DISTANȚĂ avertizarea sonoră încetează și în continuare comanda turației motorului se
execută de la distanță (timonerie).
- Pentru regimul de suprasarcină, valabil numai pentru mersul ÎNAINTE se împinge maneta
dispozitivului de comandă PN-1 până la limita extremă. Presiunea aerului de comandă crește până la
3, 8 bar. și turația motorului crește peste valoarea nominală.
2.1.7. Oprirea motorului
Elementele schemei electrice care realizează oprirea motorului sunt prezentate în schema
5 din figura 17.2.
Pentru oprirea voită se apasă pe butonul b2, STOP. Prin apăsarea pe acest buton este
alimentat releul 5d3 care realizează:
- închide contactul 5d3 (5-7) și se alimentează electromagnetul s2 care acționează asupra
cremalierei pompelor de injecție aducându-le în poziția de debit nul. Prin această
operațiune se întrerupe alimentarea cu combustibil și motorul se oprește;
- închide contactul 5d3 (9-11) și întrucât este închis și contactul 3d1 (3-5) se realizează un
circuit de autoalimentare a releului 5d3 la întreruperea apăsării pe butonul b2;
- închide contactul 5d3 (1-3) și este alimentat releul 5d6.
La oprirea motorului se micșorează treptat presiunea uleiului de ungere și schema de protecție
acționează similar cu situațiile de avarie. Pentru a opri semnalizarea acestei situații ca o avarie,
releul 5d6 prin contactele sale execută:
- deschide contactul 5d6 (1-4) (schema 6) și întrerupe alimentarea lămpii de semnalizare
6h1, ALARMA MP
- închide contactul 5d6 (schema 9) și blochează alarma sonoră.
Fig. 17.2.- Instalația de telecomandă, protecție șt semnalizări M.P.
3) LANSAREA M.P.
 Fig. 17.2.- Instalația de telecomandă, protecție și semnalizări MP.
4) TRADUCTOARE PRESIUNE ULEI, TEMPERATURĂ ULEI Șl APA DE RĂCIRE M P. Șl R.
’W I 7B | 71 | fl 1 73 1 74 1 75 l 75 I 77 I 71 I 7? | M I |1 I 92 I 83 1 B4 1
Releu Vdlvul
reduce Anulare Blocar Alimentar
ă de Valvule mărire
re protech e Releu oprire Electromaanet e 24 Vc C
reduce Opnre voită MP turatie la cuplare
automa e la alarme automată MP oprire MP de la
re a redactor
ta a pornire false baterie
turatiei
turn
Fig. 17.2.- Instalația de telecomandă, protecție și semnalizări M.P.
5) OPRIRE M.P.
 2.1.8. Protecția și semnalizarea funcționării motorului

Prin circuitele de protecție și semnalizare se urmăresc:

a) valorile temperaturilor pentru:
- apă răcire motor principal;
- ulei ungere motor principal;
- ulei reductor;
- ulei lagăr axial.
b) valorile presiunilor pentru:
- ulei ungere motor principal;
- ulei comandă reductor;
- ulei ungere reductor.
Instalația electrică a traductoarelor și releelor care acționează pentru controlul acestor
parametrii este prezentată în schema 4.
În funcție de gradul avariei, protecția și semnalizarea funcționează în trei trepte.

Treapta I. Semnalizare.
Se semnalizează optic și sonor la depășirea parametrilor nominali atunci când apare una sau
mai multe din următoarele defecțiuni posibile:
a) presiunea uleiului de ungere a motorului principal a scăzut până la valoarea minimă, treapta
I. Se deschide contactul traductorului din circuitul releului 4d1 și se întrerupe alimentarea
acestuia.
b) temperatura apei de răcire a motorului principal a crescut până la valoarea maximă, treapta
I. Traductorul de temperatură deschide contactul și întrerupe alimentarea releului 4d3.
c) temperatura uleiului de ungere a MP a crescut până la valoarea maximă, treapta I.
Traductorul de temperatură deschide contactul și se întrerupe alimentarea releului 4d5.
d) presiunea uleiului de comandă a reductorului a scăzut la valoarea minimă, treapta I.
Traductorul deschide contactul și se întrerupe alimentarea releului 4d7.
e) Presiunea uleiului de ungere a reductorului a scăzut la valoarea minimă, treapta I.
Traductorul de presiune întrerupe alimentarea releului 4d8.
f) temperatura uleiului de ungere a reductorului a crescut peste limita normală. Traductorul de
temperatură întrerupe alimentarea releului 4d9.
Prin întreruperea alimentării releelor 4d1, 4d3, 4d5, 4d7, 4d8, 4d9, se execută:
- la postul de comandă locală (schema 8) se aprind lămpile de semnalizare: 8h2 “Tmax apă
răcire MP tr.I.”, 8h4 “Tmax ulei MP tr.I.”.
- la postul de comandă de la distanță (schema 6) se aprind lămpile de semnalizare: 6h1
“Alarmă MP”, 6h3 “Alarmă reductor”.
- punerea în funcțiune a alarmei sonore în PSCM, postul local de comandă și postul de
comandă de la distanță - Alarma sonoră, prezentată în schema 9 intră în funcțiune la
deschiderea unui circuit sau mai multor circuite, din cele controlate. În situația normală
toate circuitele controlate sunt închise și alarma sonoră nu funcționează. La apariția uneia
sau mai multe din defecțiunile corespunzătoare treptei I de protecție, releele respective
întrerup circuitele și pun în funcțiune semnalul sonor.
 Treapta a Il-a. Semnalizare și reducerea automată a turației la valoarea de relanti
Treapta a II-a funcționează la apariția unor defecțiuni sau mai multor defecțiuni din cele
menționate mai jos:
a) temperatura apei de răcire a motorului principal a crescut până la valoarea maximă,
treapta a II-a. Traductorul de temperatură deschide contactul și întrerupe alimentarea
releului 4d4.
b) temperatura uleiului de ungere a lagărului axial a ajuns la valoarea maximă admisă.
Traductorul de temperatură întrerupe alimentarea releului 4d10.
c) temperatura uleiului de ungere a MP a ajuns la valoarea maximă, treapta a II-a.
Traductorul de temperatură întrerupe alimentarea releului 4d6.
Prin întreruperea alimentării unuia sau mai multe din releele 4d4, 4d6, 4d10 se execută:
- deschiderea contactelor acestor relee din circuitul releului 5d1 și întreruperea alimentării
acestui releu. Ca rezultat se deschide contactul 5d1 (9-11) și se întrerupe alimentarea
electrovalvulei s3. Electrovalvula închide circuitul aerului de comandă spre regulatorul de
turație și la presiunea zero a aerului de comandă turația motorului se reduce până la
valoarea de relanti.
- se deschid contactele acestor relee din circuitele controlate de alarma sonoră (schema 9) și
alarma sonoră intră în funcțiune.
- la postul local de comandă se aprind lămpile de semnalizare 8h3 “Tmax apă MP tr.II” și
8h5 “Tmax ulei MP tr.II”.
- la postul de comandă de la distanță se aprind lămpile de semnalizare 6h2 “Avarie MP” și
6h4 “Avarie reductor”.

Treapta a III-a. Semnalizare și oprirea motorului

Treapta a III-a funcționează la apariția uneia din situațiile posibile:
a) presiunea uleiului de ungere a MP a scăzut la valoarea minimă, treapta a II-a. Traductorul
de presiune întrerupe alimentarea releului 4d2.
b) presiunea uleiului de ungere a reductorului a scăzut la valoarea minimă, treapta a II-a.
Traductorul de presiune întrerupe alimentarea releului 4d11.

Prin întreruperea alimentării acestor relee se realizează:

- întreruperea alimentării releului 5d2 (schema 5). Cu temporizare se închide contactul 5d2
(5-6) și se alimentează releul 5d4. Temporizarea este necesară pentru ca acțiunea să se
producă numai în situațiile în care cauza se menține o anumită durată. Releul 5d4 fiind
alimentat realizează:
- oprirea motorului. Se închide contactul 5d4 (6-8) prin care se alimentează
electromagnetul s2 de aducere a cremalierei pompelor de injecție în poziție de debit nul și
motorul se oprește.
- decuplarea redactorului. Se deschide contactul 5d4 (7-9) și se întrerupe alimentarea
electrovalvulelor 30 și 31.
- încetarea funcționării pompelor de preungere și electroventilatoarelor exhaustoare de gaz.

Se deschide contactul 5d4 (3-5) și se întrerupe alimentarea releelor 2d8a și 2d8. Se deschid
contactele releului 2d8 și se întrerupe funcționarea instalațiilor de forță (schema 1)
 În același timp, prin contactele releelor 4d2 și 4d11 se semnalizează la posturile de comandă
de la distanță și local această avarie:
- la punctul de comandă local se aprinde lampa de semnalizare 8h7 “Pmin ulei MP tr.II”.
- la punctul de comandă de la distanță se aprind lămpile 6h2”Avarie MP” și 6h4”Avarie
reductor”
- funcționează alarma sonoră la toate posturile de comandă.
După înlăturarea cauzelor, pentru o nouă pornire se efectuează toate manevrele prezentate
pentru pornirea normală a motorului.
În afara semnalizărilor pentru situații de avarie, schema mai conține semnalizări care, în
funcționarea normală a motorului indică anumite stări, cum sunt:
a) semnalizarea cuplării reductorului
- la mersul ÎNAINTE după terminarea cuplări reductorului se alimentează releul 3d4 și prin
închiderea contactului 3d4 (2-4) se aprinde lampa de semnalizare 6h5”Reductor cuplat
înainte”.
- la mersul ÎNAPOI după terminarea cuplării reductorului se alimentează releul 3d5 și prin
închiderea contactului 3d5 (2-4) se aprinde lampa de semnalizare 6h6”Reductor cuplat
înapoi”.
- la mersul ÎNAINTE sau ÎNAPOI după terminarea cuplării se închide contactul b6, este
alimentat releul 4d12 și prin închiderea contactului 4d12 (6-7) se aprinde lampa
8h1”Reductor cuplat”.
b) semnalizarea locului de unde se comandă.
Atunci când pozițiile comutatoarelor b5 coincid la postul local și la distanță sunt alimentate
releele 2d1 și 2d5 când se execută comanda din postul local sau releele 2d2 și 2d6 dacă comanda
se execută de la distanță. Semnalizarea locului din care se efectuează comanda se face:
- la postul local prin aprinderea lămpilor de semnalizare 8h10 LOCAL sau 8h9
DISTANȚĂ.
- la postul de comandă de la distanță prin aprinderea lămpilor de semnalizare 6h7 LOCAL
sau 6h8 DISTANȚĂ. ’
- la PSCM prin aprinderea lămpilor de semnalizare 7h1 LOCAL sau 7h2 DISTANȚĂ.
c) semnalizarea în situația în care de la unul din posturile de comandă se solicită
schimbarea punctului de comandă.
De exemplu, comanda se execută de la postul local și de la timonerie se solicită transferul
comenzii la distanță. Solicitarea se face prin fixarea comutatorului b5 de la timonerie pe poziția
DISTANȚĂ. În această situație sunt alimentate releele 2d1 - 2d6 și în schema 7 din figura 17.2 se
închide contactul 2d1 (14-16) și se deschide contactul 2d6 (5-6). Prin contactele închise 2d1
(14-16) și 2d5 (5-6) se alimentează releul 7d1 care prin închiderea contactului 7d1 (6-7)
alimentează blocul de pâlpâire. Contactul de ieșire al acestui bloc se închide și se deschide cu
intermitență și în același mod va funcționa și releul 7d2.
Contactele releului 7d2 pun în funcțiune alarma sonoră intermitentă la postul de comandă
locală și la postul de comandă de la distanță.
 Semnalizarea sonoră intermitentă încetează atunci când la postul local se pune comutatorul
b5 pe poziția DISTANȚĂ, poziție care coincide cu cea de la timonerie.
d) blocare alarme false.
La întreruperea voită a motorului, prin apăsarea pe butonul b2, scăderea presiunilor uleiului
de ungere ar urma să pună în funcțiune schema de protecție și semnalizare. Pentru blocarea
alarmei false acționează, așa cum s-a prezentat la subcapitolul 2.1.7., releul 5d6 și prin contactele
sale se întrerupe semnalizarea.
4.1.9. Anularea protecției

În anumite situații este necesară anularea protecției pentru a împiedica scoaterea motorului
din funcțiune. O asemenea situație poate apare uneori și la pornire, dacă timpul de întârziere la
deschidere al contactului 5d5 (1-3) care blochează acțiunea protecției la pornire nu este suficient
pentru ca presiunile uleiului de ungere pentru motor și reductor să ajungă la valori peste limitele
minime corespunzătoare treptei a II-a.
Pentru anularea protecției se apasă pe butonul b4 (schema 5). Pe durata apăsării pe butonul
de anulare a protecției se realizează:
- închiderea contactului b4 (6-8) prin care se menține alimentarea releului 5d2 interzicând
posibilitatea de oprire automată a motorului indiferent de situația contactelor schemei de
protecție din circuitul său. De asemenea se blochează acțiunea de protecție a releului
5d1.
- se deschide contactul b4 (3-5) (schema 5) și se interzice posibilitatea de alimentare a
electromagnetului de oprire s2.
- se închide contactul b4 (2-4)2^bre scurtcircuitează contactul 3d8 (6-7) din circuitul
releului 3d1.
- se deschide contactul b4 (7-9) din circuitul releului 3d6.
Pe timpul apăsării butonului b4 acțiunea protecției este anulată. La încetarea apăsării schema
revine în poziția avută înainte de apăsarea pe acest buton.
 5 | 116 | 117
no I 111 I 112 l 113___________________l 4 l 115 lift | 119 |

Bloc
. 7

I
râlpâire hi 7h2 7h3

EU)
I t

»
14 2d2\

’6J

L
L
2d6
Verific
6 lămpi
ire
7d1\ r —.«MA
7
.1, Akfi -
diLZ

1 r
FU)________
7d2 L
7d<
7 11 -3(109) J2
( 1 c; - - 3(103) Alarmă sonoră post local
-6(TI2)
1 - — 6(149)
c
nq - - 9 Alarmă sonoră timonerie

Fig. 17.2.- Instalația de telecomandă, protecție și semnalizări MP. 6) SEMNALIZARE LA DISTANȚĂ (TIMONERIE)
Semnalizarea locului de Semna -
Releu de pâlpâire alimentat
Releu alarmă la unde se execută comanda Uzare
pe perioada transferului
transfer comanda comandă
comenzii
posibilă
Local Dist.
Prezența
tensiunii

«n iv ll

g.»

Verificare
lămpi
 d IV1V301
TflONVd VI
HHVZnVNIVHS (8
Reductor cuplat

Tmax °P® MP treapta Ia

Leax treapta IIQ

TBCIX ulei MP treapta 1Q

T-*» ulei MP treapta IIQ

P_^ ulei MP nun

treapta IQ

P ulei MP mir treapta II0

Alarma reductor treapta 1°
Fig. 17.2.- Instalația telecomandă, protecție și semnalizări MP. 9) SEMNALIZARE SONORĂ ÎN PSCM
 2.2. Instalația de telecomandă a motorului principal de propulsie MAN
Instalația de telecomandă, protecție și semnalizări prezentată corespunde unui compartiment
mașini cu două motoare de propulsie de tip MAN: motorul principal babord (MP-Bb) și motorul
principal tribord (MP-Tb). Schema electrică de alimentare și modulul de alarmă sunt comune
pentru cele două motoare, iar instalațiile de semnalizare și protecție fiind identice, se prezintă
complet instalația pentru motorul babord și pentru ambele motoare în situațiile când schemele
sunt comune.
Pentru ușurința înțelegerii și a simbolizării aparatelor electrice cât și pentru a păstra sistemul
de notare folosit în documentația navei, instalația electrică de telecomandă, protecție și
semnalizări este împărțită în mai multe scheme care reprezintă anumite funcțiuni numerotate în
ordine, astfel:
1. Instalația electrică de alimentare - și modulul de alarmă - 2 planșe.
2. Semnalizări motor principal treapta I - 3 planșe.
3. Semnalizări și protecție motor principal treapta a II-a și a III-a - 3 planșe.
4. Semnalizări reductor, motor principal - 2 planșe.
5. Subtelegraf motor principal - 4 planșe.
Pentru fiecare schemă electrică aparținând unui domeniu s-a început numerotarea coloanelor
de la zero iar aparatele electrice (relee, traductoare, siguranțe, întrerupătoare) sunt notate cu
numărul coloanei pe care se află.
Atunci când contactele unui releu dintr-o schemă sunt folosite în altă schemă, s-au adaptat
notații corespunzătoare pentru identificare. De exemplu, pentru releul do din schema 2 care are
un contact normal deschis în schema 1, notațiile sunt:
- în schema 2 contactul normal deschis al releului do este notat 1.44 precizându-se că se află
în schema 1 pe coloana 44.
- în schema 1 contactul este notat cu 2 do și se înțelege că acest contact aparține releului do
din schema 2.
2.2.1. Dispozitivul de comandă pneumatică
Lansarea motorului se realizează prin introducerea aerului din buteliile de lansare în cilindrii
motorului. Dispozitivul pneumo-electric de comandă de la distanță este prezentat în figura 2.3.

Fig. 2.3- Dispozitiv de comandă

1. ventil principal de comandă (valvula L125);
2. aer de comandă pentru limitarea umplerii;
3.ventil de reglare fină pentru limitarea
umplerii;
4. buton oprire de avarie;
5. buton manevră rapidă;
6. buton de anulare a protecție
Maneta de comandă a dispozitivului asigură
manevra unei valvule notată în schema instalației
pneumatice cu L 125. Poziția A corespunde situației STOP motor principal. Punerea în funcțiune
a motorului principal se realizează prin deplasarea manetei de comandă într-un sens sau altul
corespunzător mersului ÎNAINTE sau ÎNAPOI al motorului.
Deplasarea din A până în B corespunde lansării motorului pentru mers ÎNAINTE. Pe durata
deplasării din B în C se introduce aer de lansare în cilindrii motorului și motorul este rotit pentru
pornire. Continuând deplasarea manetei de comandă, începând cu poziția D se introduce și
combustibil în cilindri. Când motorul a atins turația de aprindere, 65-70 rot/min, aprinderea
combustibilului asigură mișcarea. În punctul E pornirea s-a terminat și se întrerupe aerul de
lansare.
În continuare, pentru creșterea turației, se deplasează maneta de comandă pe domeniul F,
obținându-se la capătul cursei, în G, turația maximă a motorului la mers ÎNAINTE. Pentru
inversarea sensului de rotație a arborelui portelice, antrenat de motor prin intermediul
reductorului nereversibil, se aduce maneta de comandă în poziția A-STOP și motorul se
oprește. Deplasarea manetei de comandă din A în H fixează lansarea motorului pentru mersul
ÎNAPOI și în continuare se parcurg aceleași etape ca în cazul prezentat pentru mersul înainte. În
poziția K se obține turația maximă la mersul ÎNAPOI.
În figura 7.4 se prezinta dagrama de functiuni pentru ventilul L125 manevrat prin deplasarea
manetei dispozitivului de comandă.

Fig. 2.4 Diagrama de funcțiuni pentru ventilul de comandă L 125

1. poziția STOP; 2. reversare și pornire fără combustibil; 3. pornire cu combustibil;
4. terminarea pornirii.
Variația turației motorului MAN, ca și în cazul motorului ALCO, se obține prin modificarea
presiunii aerului de comandă care se aplică regulatorului de turație al motorului. Valvula L 125
alimentată la presiunea de 7 bar., în funcție de poziția manetei dispozitivului de comandă,
asigură:
- 0,7 bar. pentru turația minimă 130 rot/min.;
 - 4,2 bar. pentru turația maximă 450 rot/min.
În cazul defectării comenzii de la distanță sau a automatizării este prevăzută și posibilitatea
funcționării în regim de avarie. În acest regim comanda motorului se execută de la postul local
aflat pe motor.
2.2.2. Instalația electrică de alimentare și modulul de alarmă
Elementele instalațiilor de supraveghere, semnalizare și protecție a motoarelor principale sunt
montate în tabloul de semnalizări și alarmă mașini (TSAM) dispus într-un compartiment P.C.C.
climatizat, izolat de zgomotul și temperaturile excesive din compartimentul mașini.
Schema electrică a instalației de telecomandă, protecție și semnalizări este prezentată în figura
2.5. Instalația electrică de alimentare T.S.A.M. și modulul de alarmă sunt prezentate în schema 1
din figura 2.5.
Alimentarea cu 3 x 220 V, 50 Hz, se face pe două circuite: unul din tabloul principal de
distribuție (T.P.D.) și al doilea din tabloul de distribuție la avarie (T.D.A.). În mod normal
alimentarea se face din T.P.D. prin fixarea comutatorului b03 pe poziția 1.
Stațiile de măsurarea a temperaturii, detectoarele de ceață și iluminatul panoului frontal al
tabloului T.S.A.M. se alimentează la 220 V pe circuite protejate cu siguranțe.
Circuitele de semnalizare și protecție sunt alimentate cu 24 V curent continuu obținut de la
redresorul format din transformatorul trifazat și puntea redresoare.
Prezența tensiunii de 24 V c.c. este sesizată de releul d15 care prin închiderea contactului
d15(1-3) stabilește alimentarea contactorului C16. Se închid contactele C16 (R-A), C16 (T-C) și
se stabilește alimentarea circuitelor de protecție și semnalizări de la redresor. Se deschid
contactele C16 (3-5), C16 (7-9) prin care se întrerupe alimentarea contactorului C17 și a releului
d19.
În cazul în care se întrerupe alimentarea de la redresor, se întrerupe alimentarea contactorului
C16 și automat sunt conectate circuitele de alimentare a contactorului C17 de la bateria de
automatizări și a releului d19 de la tabloul de încărcat acumulatori T.I.A. Prin contactele C17 (R-
A), C17 (T-C) circuitele importante pentru semnalizări și protecție treapta a II-a și a III-a sunt
alimentate de la bateria de acumulatori iar modulul de alarmă este alimentat de la tabloul de
încărcat acumulatori prin închiderea contactelor d19 (2-4), d19 (14-16).
Schema electrică de semnalizare a prezenței tensiunii de alimentare și modulul de alarmă este
prezentată în schema 1, planșa 2/2.
Releul d44 controlează prezența tensiunii de la sursa de alimentare prin închiderea contactelor
d18 (1-3), d20 (1-3), precum și a tensiunii de alimentare care se aplică circuitelor de semnalizare
și protecție, prin închiderea contactelor: 2do (1-3) - semnalizare treapta I, 3do (1-3) - semnalizare
treapta a II-a și a III-a, 4do (1-3) - semnalizare reductor, 5do (1-3) - alimentare subtelegraf MP.
În situația normală, când toate circuitele sunt alimentate, contactele din circuitul releului d44
sunt închise și se realizează alimentarea releului.
CU [ Qț Ț Qa T 04 I 05 I 06 [ OV I kR> | fll [ 1Q | H ] 11 [ 11 | | | tT J Ifr ] 11 , QQ 2! ] [ 25 ]
Releul d45 controlează alimentarea circuitelor de protecție pentru comanda ventilelor STOP
motor principal și comanda electromagnetului de reducere a turației. Prezența tensiunii de
alimentare este sesizată de releele d41, d44 (schema3) care închid contactele 3d41 (1-3) din
circuitul releului d45. Stabilind alimentarea acestuia.
Situația fiecărui circuit este controlată de câte două relee și o lampă de semnalizare, astfel:
alimentare 24Vc.c. de la redresor, d15 (C16), d51 și lampa h53; alimentarea circuitelor de
protecție motor Bb, d45, d46 și lampa h54; alimentare module de semnalizare d44, d52 și lampa
h56.
La funcționarea normală sunt alimentate releele d15, d44 și d45, contactele comutatoare de
acestor relee din circuitele lămpilor de semnalizare sunt în poziția 6-7 și lămpile sunt stinse. De
asemenea sunt închise contactele d45 (1-3), C16 (2-4), d44 (1-3) și releul d60 este alimentat
întrucât, așa cum se va prezenta ulterior, și celelalte contacte din circuitul releului d60 sunt
închise.
Releul d60 deschide contactul d60 (1-4) din circuitul releului d64 și întrerupe funcționarea
acestuia. Releul d64 este un releu de pâlpâire realizat cu un releu obișnuit și o schemă cu
tranzistori astfel încât la alimentarea acestuia contactele lui se închid și se deschid cu intermitență
obținându-se întreruperi periodice de scurtă durată ale semnalului luminos sau acustic produs de
surse alimentate prin contactele acestui releu. Contactele releului d64 sunt multiplicate de releul
d66.
Întrucât semnalizarea avariei este asemănătoare pe toate circuitele controlate, se prezintă,
pentru exemplificare, circuitul care controlează alimentarea pentru modulele de semnalizare.
La dispariția uneia sau mai multe din tensiunile controlate, se deschide unul sau mai multe
contacte din circuitul releului d44. Prin întreruperea alimentării releului d44 se realizează: se
deschide contactul d44 (1-3) și se întrerupe alimentarea releului d60, se închide d60 (1-4) și este
pus în funcțiune releul de pâlpâire d64, în circuitul lămpi de semnalizare h56”Alimentare module
de semnalizare” se comută contactul d44 în poziția 6-5 și prin contactul închis d52 (5-6) lampa de
semnalizare este conectată la bara alimentată de contactul releului d64. Lampa funcționează cu
pâlpâire indicând întreruperea alimentării modulelor de semnalizare. De asemenea prin
întreruperea releului d60 se închide contactul d60 (11-8), intră în funcțiune alarma sonoră locală
h72 iar prin contactele releului d66 funcționează cu intermitență semnalizarea sonoră în
compartimentul mașini, h73.
După constatarea avariei se apasă pe butonul b70 de anulare a alarmei acustice. Prin apăsarea
pe acest buton este alimentat releul d70, se închide contactul d70 (1-3) și prin contactul închis
d44 (11-8) este alimentat releul d52 care realizează: închide contactul d52 (11-9) de
automenținere după încetarea apăsării pe butonul b70, închide contactul d52 (1-3) și restabilește
circuitul de alimentare al releului d60, comută contactul din circuitul lămpi de semnalizare în
poziția d52 (6-7). Ca rezultat încetează funcționarea semnalului acustic iar lampa de semnalizare
h56 funcționează cu lumină continuă. Această situație se menține atât timp cât durează avaria. La
înlăturarea avariei este din nou alimentat releul d44, care prin acționarea contactelor sale
întrerupe alimentarea releului d52, întrerupe funcționarea lămpii de semnalizare iar alimentarea
releului d60 se menține prin contactul d44 (1-3).
Pentru verificarea lămpilor de semnalizare se apasă pe butonul b68, este alimentat releul d68
și prin închiderea contactului d68 (2-4) se aplică tensiunea la bara la care, în situația normală,
prin comutarea contactului d44 în poziția 6-7, este conectată lampa de semnalizare. Situația fiind
normală pe toate circuitele controlate, lămpile de semnalizare sunt conectate la o bară comună
prin contactele 6-7 și se aprind la apăsarea pe butonul b68. La încetarea apăsării pe acest buton se
sting și lămpile de semnalizare.
Întrucât în schemele de semnalizări sunt necesare mai multe contacte, multiplicarea acestora se
realizează punându-se în paralel mai multe relee: d66-d67 contactele releului de pâlpâire, d68-
d69 contactele releului de verificare lămpi, d70-d71 contactele releului de anulare a semnalului
acustic.
2.2.3. Semnalizări MP, treapta I

În schema 2 din figura 7.5 este reprezentată instalația electrica de semnalizări treapta I. În
regim normal de funcționare contactele traductoarelor f. care controlează parametrii motorului,
prezentați în schema sunt închise și sunt alimentate releele aflate pe circuitele traductoarelor.
Întrucât atunci când motorul este oprit presiunile sunt nule iar după pornire este necesară a
anumită durată pentru ca presiunile să ajungă la valorile nominale, în această perioadă releele de
semnalizare de pe circuitele de controlul presiunii pentru a nu semnaliza situația ca avarie, sunt
alimentate prin contactul închis al butonului b44”Anulare semnal acustic”. După un timp,
suficient pentru stabilirea presiunilor normale, contactele traductoarelor de presiune se închid și
prin apăsarea pe butonul b44, cu reținere în poziția apăsat, se activeaza schema de semnalizare.
Releele de semnalizare sunt alimentate prin contactele traductoarelor care controlează presiunile.
În situația în care unul sau mai mulți parametrii controlați depășesc limitele normale, se
deschid contactele traductoarelor și este pusă în funcțiune semnalizarea acustică și optică.
Semnalizarea acustică locală în compartimentul TSAM (h47) și la distanță în compartimentul
mașini (h73) avertizează personalul despre depășirea limitelor normale ale unuia sau mai mulți
parametri controlați. Identificarea parametrului sau parametrilor care au depășit limitele normale
se realizează prin semnalizare optică cu pâlpâire individuală pentru fiecare din circuitele
controlate (lămpile de semnalizare h52:h71).
Funcționarea circuitelor de semnalizare pentru parametrii controlați de schema de protecție și
semnalizare treapta I este aceeași. Pentru exemplificare se prezintă primul circuit care
controlează”presiunea diferențială maximă filtru automat ulei de ungere”. Pentru valoarea
normală a presiunii diferențiale contactul traductorului f.01 este închis și este alimentat releul
do1. Se închide contactul do1 (1-3) din circuitul releului d48 și pentru că situația este normală pe
toate circuitele de semnalizare controlate de releul d48 sunt închise toate contactele înseriate cu
do1 (1-3) având ca urmare alimentarea releului d48. Releul d48 alimentat în situația normală
închide contactul său 1d48 (1-3) aflat în schema 1 pe coloana 60 și menține alimentarea releului
de alarmă d60. De asemenea se deschide contactul doi (11-8) din circuitul releului do2 și se
comută contactul doi din circuitul lămpii de semnalizare h52”Presiune diferențială maximă filtru
ulei de ungere” pe poziția 6-7. Lampa de semnalizare nu funcționează. Situația fiind normală pe
toate circuitele, contactele traductoarele sunt închise, releele corespunzătoare fiecărui circuit sunt
alimentate și contactele acestora din circuitele lămpilor de semnalizare sunt comutate în poziția 6-
7 în care lămpile de semnalizare h52:h71 sunt stinse. Pentru verificarea lămpilor de semnalizare
se apasă pe butonul 1.b68 (cifra 1 scrisă înaintea simbolului indică faptul că acest buton se află în
schema 1). Prin apăsarea pe acest buton este alimentat d68 (schema1) și se închide contactul
1d68. prin care se pune sub tensiune linia comună la care, prin contactele 6-7, sunt conectate toate
lămpile de semnalizare. Aprinderea lămpilor de semnalizare indică starea normală de funcționare
a acestora.
Urmărind în continuare circuitul ales pentru exemplificare, atunci când presiunea diferențială
de ulei depășește limitele normale, se deschide contactul traductorului f01 și se întrerupe
alimentarea releului do1 care realizează: deschide contactul do1 (1-3) prin care întrerupe
alimentarea releului d48., închide contactul do1 (8-11) din circuitul releului do2, comută
contactul do1 din circuitul lămpii de semnalizare h52 în poziția 6-5. Prin întreruperea alimentării
releului d48 se pune în funcțiune modulul se alarmă prezentat în schema 1., astfel: se întrerupe
alimentarea releului d60 prin deschiderea contactului 1d48 (1-3) se închid contactele d60 (1-4),
care pune în funcțiune releul de pâlpâire d64, și d60 (11-8) care pune în funcțiune alarma sonoră
locală. De asemenea prin contactul releului d64 (6-7) sunt alimentate releele d66-67 de
multiplicare a contactelor. Funcționează cu intermitentă alarma sonoră în compartimentul mașini
iar prin contactul 1d66 se aplică semnal de tensiune intermitent liniei la care este conectată lampa
h52 prin contactele închise do1 (5-6), do2 (5-6).
Semnalizarea sonoră indică starea de avarie iar aprinderea cu pâlpâire a lămpii h52 arată
parametrul care a depășit limitele normale.
După identificarea circuitului de semnalizare a avariei, operatorul comandă anularea
semnalului acustic prin apăsarea butonului b70 din schema 1 (modulul de alarmă). Este alimentat
releul d70-71 de anulare a semnalului acustic, se închide contactul 1d70 (6-8) și este alimentat
releul do2 care realizează: închide contactul do2 (9-11) de automenținere a alimentării după
încetarea apăsării pe butonul b70, închide contactul do2 (1-3) și restabilește circuitul de
alimentare al releului d48, comută contactul do2 din circuitul lămpii de semnalizare h52 în poziția
6-7. Prin alimentarea releului d48. și închiderea contactului 1d48 (1-3) se restabilește alimentarea
releului d60 și încetează funcționarea alarmei sonore precum și a releului de pâlpâire. Lampa de
semnalizare h52 funcționează cu lumină continuă, fiind conectată prin contactele do1 (5-6) și do2
(6-7) la tensiunea de alimentare. Funcționarea lămpii se menține pe toată durata în care presiunea
diferențială de ulei este în afara limitelor normale. După revenirea parametrului controlat în
limitele normale, se închide contactul traductorului fo1, este alimentat releul do1 și schema revine
la situația inițială. Se deschide contactul do1 (11-8) și se întrerupe alimentarea releului do2, se
comută contactul do1 din circuitul lămpii de semnalizare h52 în poziția 6-7 și lampa se stinge, se
închide contactul do1 (1-3) din circuitul releului de alarmă d48.
2 15 1
Prn* iiinn
37 J 2R.
Frcs jjjnjc
ÎS ] W
Pzasdun c J
3* L
Tbijcratu
15 1
Ibipcxat uni
W i ÎS
Pzas juna
IILLLLÎJILL ininjjnl tonii nd r.L IILLLLIILL IIIULUILI IILLLUJILL
intzarr: dpi idpiZL lJ.Q i coiifaus L aer
ivire 1ILJJJ.LLC

2) Semnalizări Ml' treq

iz
âr
i
iii1
tr
ea
pt
a
X
pl
an
șa
3/
3
 Întrucât sunt multe circuite de semnalizare, în schemă s-au folosit două relee de alarmă, d48,
d51 a căror funcționare este identică și care acționează prin intermediul modului de alarmă
prezentat în schema 1. Contactele acestor relee 1d48 (1-3), 1d51 (1-3) sunt înseriate în circuitul
de alimentare al releului d60 prin intermediul căruia se pune în funcțiune alarma sonoră și releul
de pâlpâire d 64.
2.2.4. Semnalizare și protecție motor principal treapta a Il-a și a III-a

Instalația de semnalizare și protecție motor principal treapta a II-a și a III-a este prezentată în
schema 3 din fig.7.5 și conține 3 planșe.
Treapta a II-a semnalizare și reducerea turației acționează la depășirea limitelor normale
pentru următorii parametrii:
- temperatură maximă apă răcire MP (releul d 23 și lampa de semnalizare h24);
- temperatură maximă ulei ungere MP (releul d25 și lampa de semnalizare h26);
- temperatură maximă gaze evacuare MP (releul d27 și lampa de semnalizare h28);
- suprasarcină MP (releul d29 și lampa de semnalizare h30).
În situația normală, contactele traductoarelor care măsoară parametrii controlați sunt normal
deschise, releele de pe aceste circuite nu sunt alimentate și lămpile de semnalizare sunt stinse.
La depășirea limitelor normale, de exemplu pentru temperatura apei de răcire MP, se închide
contactul traductorului f23, este alimentat releul d23 și lampa de semnalizare h24 “Temperatură
maximă răcire MP”. Releul d23 închide contactul d23 (1-3) prin care este alimentat releul d34 și
contactul d23 (6-7) prin care conectează semnalizarea de alarmă în timonerie. Releul d34 fiind
alimentat anclanșează cu temporizare. Temporizarea este necesară pentru a evita acțiunea releului
la șocuri de scurtă durată. După un timp, stabilit de temporizarea releului, se închide contactul
d34 (7-6) de automenținere a alimentării și contactul d34 (9-11) prin care este alimentat releul
d40. Releul d40 realizează: închide contactele d40 (2-4), d40 (14-16) și stabilește circuitul de
alimentare al electrovalvulei s46 de reducere a turației, în schema 5 (subtelegraf MP) închide
contactul 3d40 (16-18) și pe panoul de semnalizare MP - Bb se aprinde lampa h30 “Reducere
turației MP - Bb”, în schema 4 (semnalizări reductor) se deschide contactul 3d40 (11-8) și este
pus în funcțiune circuitul de semnalizare format din releele d13 și d14 a cărui funcționare este
identică cu cea prezentată pentru semnalizare treapta I-a. Se întrerupe alimentarea releului d21
prin deschiderea contactului d13 (1-3). Releul d21, la rândul său, întrerupe alimentarea releului
d60 din schema 1 (modulul de alarmă) prin deschiderea contactului 4d21 (1-3). Prin contactele
releului d60 este pusă în funcțiune alarma sonoră și este alimentat releul de pâlpâire. Prin
contactele de multiplicare ale releului d66 funcționează cu intermitență alarma sonoră în
compartimentul mașini și în schema 4 (semnalizări reductor) se aprinde cu pâlpâire lampa de
semnalizare h31 “Reducere sarcină MP”.
Ca și în cazul schemei de semnalizare treapta I-a, întreruperea semnalului acustic se face prin
apăsarea pe butonul b70 din schema 1 (modulul de alarmă). După reducerea automată a sarcinii
ca urmare a acțiunii protecției, schema rămâne blocată pe această poziție atât timp cât
electrovalula s46 este alimentată.
Pentru deblocare și repunerea motorului în funcționare normală, se apasă pe butonul b36
(schema 3 din fig.17.5). Prin apăsarea pe acest buton se întrerupe alimentarea releului d34 care la
rândul său întrerupe alimentarea releului d40. Se întrerupe alimentarea electrovalvulei s46 și
încetează funcționarea semnalizării optice a avariei prin închiderea contactului 3d40 (11-8) și
restabilirea alimentării releului d13 din schema 4 (semnalizări reductor MP).
În mod asemănător funcționează și celelalte circuite pentru parametrii controlați pe treapta a
II-a de semnalizare și reducere automată a turației.

Treapta a III-a semnalizare și oprirea motorului acționează la depășirea limitelor normale

pentru următorii parametrii:
- supraturației MP (releul d01 și lampa de semnalizare h02);
- presiune minimă ulei ungere MP (releul d07 și lampa de semnalizare h08);
- presiune minimă ulei ungere T.S. (releul do9 și lampa de semnalizare h10);
- ceață ulei carter MP (releul d11 și lampa de semnalizare h12);
- presiune minimă apă răcire intrare cilindrii MP (releul d13 și lampa de semnalizare
h14);
- presiune minimă apă răcire intrare injectoare MP (releul d15 și lampa de semnalizare
h16);
- temperatură maximă aer supraalimentare MP (releul d17 și lampa de semnalizare h18);
- presiune minimă ulei ungere reductor MP (releul d19 și lampa de semnalizare h20);
- presiune minimă ulei ungere MP (releul d21 și lampa de semnalizare h22).
În condiții normale contactele traductoarelor sunt normal deschise, releele și lămpile de
semnalizare corespunzătoare nu sunt alimentate.
La depășirea limitelor normale, de exemplu la scăderea presiunii uleiului de ungere MP sub
valoarea minimă, se închide contactul traductorului f.07 și sunt alimentate releul d07 și lampa de
semnalizare h08 “Presiune minimă ulei ungere MP”. Releul d07 închide contactele do7 (1-3),
prin care este alimentat releul cu temporizare d33 și contactul d07 (6-7) prin care pune în
funcțiune semnalizarea de alarmă în timonerie. La rândul său, releul d33, după un timp stabilit de
temporizarea acestuia, închide contactul d33 (6-7) de automenținere a alimentării și contactul d33
(11-9) prin care alimentează releul d38. Prin alimentarea releului d38 se realizează:
- alimentarea ventilelor STOP - MP prin închiderea contactelor d38 (2-4), d38 (6-8),
d38 (10-12), d38 (14-16). Prin acțiunea ventilelor se întrerupe alimentarea cu combustibil și
motorul se oprește.
- pe panoul motorului (schema 5 - subtelegraf MP) se aprinde lampa de semnalizare
h29 “STOP avarie MP - Bb” conectată prin închiderea contactului 3d38 (26-28).
- în schema 4 (semnalizări reductor), prin deschiderea contactului 3d38 (1-3), este pus
în funcțiune circuitul de semnalizare format din releele d11 și d12 a cărui funcționare este
identică cu cazul prezentat anterior pentru treapta a II-a de protecție. Prin intermediul modului de
alarmă este pusă în funcțiune alarma sonoră și se aprinde cu pâlpâire lampa h30 “STOP automat
MP”
În mod asemănător funcționează și celelalte circuite pentru parametrii controlați pe treapta a
III-a de semnalizare și oprire automată a motorului.
Oprirea motorului, în condiții normale, se realizează prin aducerea manetei dispozitivului de
comandă pe poziția STOP. În caz de urgență se poate comanda oprirea manual folosind
elementele cu care acționează schema de protecție treapta a III-a. Comanda STOP manual de
urgență se poate da din P.C.C. prin apăsarea butonului b03, din timonerie prin apăsarea butonului
b04 (schema 3 din fig. 1.5) sau de la panoul local al motorului prin apăsarea butonului b05. În
toate cazurile, prin apăsarea unuia din butoane, este alimentat releul do3 și lampa de semnalizare
h05 “STOP manual de urgență”. Releul do3 prin închiderea contactului do3 (1-3) alimentează
releul fără temporizare d32 și prin închiderea contactului do3 (6-7) pune în funcțiune
semnalizarea de alarmă. La rândul său releul d32 acționează ca și releul d33 realizând alimentarea
releului d38 și prin deschiderea contactului 3d32 (8-11) din schema 4 (semnalizări reductor) pune
în funcțiune circuitul de semnalizare format din releele d11, d12. Prin contactele releului d38 sunt
alimentate ventilele STOP-MP, iar circuitul de semnalizare prin intermediul modulului de alarmă
pune în funcțiune semnalizarea acustică și se aprinde cu pâlpâire lampa de semnalizare h 30
“STOP automat MP”. Spre deosebire de releul d 33, releul d 32 nu are termporizare și acțiunea sa
este imediată în cazul primirii comenzii de stop manual, precum și în cazul producerii ceții de ulei
în carterul MP.
După oprirea motorului, ca urmare a acțiunii protecției sau la darea comenzii manuale STOP
de urgență, schema rămâne blocată în această poziție, ventilele întrerup alimentarea cu
combustibil a motorului.
Pentru deblocare, în vederea repunerii în funcțiune a motorului, se apasă pe butonul b35 de
anulare a acțiunii protecției. La apăsarea pe acest buton se întrerupe alimentarea releelor d32,
d33, se deschid contactele lor din circuitul releului d38 și se întrerupe alimentarea acestuia.
Deschiderea contactelor releului d38 întrerupe alimentarea ventilelor STOP-MP și se reface
circuitul de alimentare cu combustibil. De asemenea încetează semnalizarea acustică și optică.
Anularea protecției treapta Il-a și a III-a este necesară uneori în situații limită care necesită
menținerea în funcțiune a motorului principal. Anularea protecțiilor se face pe durata apăsării pe
butonul b39 (schema 3 din.1.5). Prin apăsarea pe acest buton se întrerupe alimentarea releelor
d38, d40 și se anulează toate protecțiile cu excepția protecției la supraturației care se menține
întrucât prin contactul releului do1 este alimentat direct releul d38.
Anularea protecției este semnalizată acustic și optic. La apăsarea pe butonul b39 de anulare a
protecției, în schema 4 (semnalizări reductor MP) se închide contactul 3b39 și este pus în
funcțiune circuitul de semnalizare format din releele d15 și d16. Ca și în cazurile prezentate
pentru semnalizări treapta a II-a și semnalizări treapta a III-a, circuitul de semnalizare prin
intermediul modulului de alarmă pune în funcțiune alarma sonoră și se aprinde cu pâlpâire lampa
de semnalizare h32 “Anulare protecție MP”. Anularea semnalizării sonore se obține prin apăsarea
 pe butonul b70 din schema modului de alarmă.
Pe fiecare circuit de semnalizare și protecție treapta a II-a și a III-a este montat un buton cu
reținere sau întrerupător basculant având contactul normal închis. La deschiderea acestui contact
este anulat circuitul respectiv de protecție. De exemplu, prin deschiderea întrerupătorului bo7 se
scoate din funcțiune circuitul de semnalizare și protecție care controlează presiune minimă a
uleiului de ungere MP Anularea protecției pentru un parametru este necesară în anumite situații
limită sau dacă traductorul este defect. Pentru ca aceste întreruperi să nu fie accidentale, maneta
acestor întrerupătoare este blocată cu un capac de protecție fixat pe panoul tabloului T.S.A.M.
Verificarea lămpilor de semnalizare se face prin apăsarea butonului b70 din schema 1. Este
alimentat releul d68 și se închide contactul 1d68 (22-24) prin care sunt alimentate toate lămpile
de semnalizare.
2.2.5. Semnalizări reductor MP
Instalația de semnalizare reductor motor principal (MP) este prezentată în schema 4 din
fig.17.5. funcționarea schemei electrice de semnalizare este asemănătoare cu schema de
semnalizare treapta I MP prezentată în subcapitolul 2.2.3.
Instalația de semnalizare reductor acționează la depășirea limitelor normale pentru următorii
parametri:
- presiune minimă ulei ungere reductor (releele do1, do2 și lampa de semnalizare h25)
- nivel minim baie ulei reductor (releele do3, do4 și lampa de semnalizare h26)
- temperatură maximă ulei ungere reductor (releele do5, do6 și lampa de semnalizare h27)
- temperatură maximă lagăr axial reductor (releele do7, do8 și lampa de semnalizare h28)
În regim normal de funcționare contactele traductoarelor de pe circuitele de semnalizare sunt
închise. La depășirea limitelor unui parametru, se deschide contactul traductorului și se întrerupe
alimentarea releului de pe circuitul respectiv se întrerupe alimentarea releului d19 și prin
deschiderea contactului 4d19 din schema 1 a modului de alarmă se întrerupe alimentarea releului
d60. Se închid contactele d60 și este pusă în funcțiune semnalizarea acustică și optică prin
aprinderea cu pâlpâire a lămpii de semnalizare corespunzătoare circuitul pe care parametrul
controlat a depășit limitele normale. Întreruperea alarmei sonore se face prin apăsarea butonului
b70 din schema modulului de alarmă. Este alimentat releul d70, se închide contactul 1d70 (14-16)
și este alimentat al doilea releu de pe circuitul de semnalizare. Prin acțiunea acestei releu se
întrerupe alarma sonoră și lampa de semnalizare trece din regim de funcționare cu pâlpâire în
regim de iluminare continuă.
În afara parametrilor prezentați, schema de semnalizare reductor permite de asemenea,
punerea în funcțiune a alarmei sonore și optice în cazul acțiunii protecției motorului, precum și la
anularea acesteia, astfel:
- reversare greșită MP (relele do9, d10 și lampa de semnalizare h29);
- STOP automat MP (releele d11, d12 și lampa de semnalizare h30);
- reducere sarcină MP (releele d13, d14 și lampa de semnalizare h31);
- anulare protecții MP (releele d15, d16 și lampa de semnalizare h32).
— 4 fiii I w Ci M K | Of. 07 | Oft 04 | 40 M1 11 Ji j_|4 15 ] 15 ff 1 <a tt 1 20 îl 1 îl
■■ L
MCEȚJ,

Ihitpeza
Presiune Presiune
PCC Presiune Presiune Luxa Presiune
Panou
n Copiat local
jruniirki
ulei
PICE i rin c Ceața ulei jnlniina irriri-iirv* iiLi::iiiLL
jrnxiiina
ulei
IILULLIILI
jitixiiind in caxter upl răcire ulei
■P H răcire d.C£
migcra ulei intrare migcrc rnrli ir* ungere i
b- Stop in.Hmi.-il (Ic intrare SUpicL-
1n r wn

4*
3*
 îl , Î4 25 T 2£ 1 27 1 2» 2® | W 35 37 [ 36 W I 40 41 î *1'1 41
1
4ITJ-L-

iJIUP
Dexu-DcaTe

Reducere
Tcirpozat Ihirpczah L? Lip £ d±: duLunut
cartini MP VenLUjc iTlUi-1 -
DetlDztre

Tcjțjerj. dX MP
uxă iixa
Lurd MP
L-inâ HP
STOP

IILLXllILi iiki::jjiki 'j i~l .H rn pzoLeC^JJE (cu

irpa

iikixiiiia
■ ■n — amapp Id.
J gdise

1-î4Vct.
I—

n.
5w

tĂ'i

b¥i
A 14
*30 ai-, 4
<|32 Iț.

22-w Î--4WÎ) i- «Ti

-ftUîl ■ ■
42*. 1114 »
--WU4) - ■
B.ÎO ’ 1 5
J5
iz-iri și protecpie IIP tr*apt< <a ±±-a ți <a 111-a planșa 3/3
 În cazul în care a acționat una din protecțiile controlate, circuitul de semnalizare care-i
aparține, prin intermediul releului d21, pune în funcțiune modulul de alarmă (schemal).
Funcționează alarma sonoră și optică cu pâlpâire.
În subcapitolul 2.2.4. la prezentarea semnalizării și protecției au fost incluse și circuitele de
semnalizare din schema 4 (semnalizări reductor MP). Circuitul de semnalizare reversare greșită
este pus în funcțiune prin deschiderea contactului 5d47 (6-5). Releul 5d47 care acționează acest
contact aparține schemei 5 (subtelegraf MP) care se va prezenta în continuare.

17.2.6. Subtelegraf MP

Pregătirea motoarelor principale pentru funcționare se face din compartimentul mașini prin
punerea în funcțiune a agregatelor auxilare care deservesc aceste motoare.
Întrucât lansarea motoarelor principale și reglarea turației se realizează de la distanță,
subtelegraful electric permite comunicarea între punctul de comandă și compartimentul mașini
pentru transmiterea ordinului de pregătire a motoarelor și liber de la mașini după încheierea
misiuni și ancorarea sau acostarea navei.
De asemenea subtelegraful semnalizează postul din care se execută comanda motoarelor
principale, local sau distanță, reversarea greșită a motoarelor, poziția vizorului, cuplat sau
decuplat, precum și acțiunea protecției.
Subtelegraful MP este prezentat în schema 5 din fig.17.5. și corespunde pentru ambele
motoare principale: MP- Bb și MP- Tb.

Elementele din schema de protecție și semnalizare care aparține motorului MP- Tb, cu același
simbol și rol funcțional ca și în cazul prezentat pentru MP - Bb, sunt puse între paranteze.
Comanda “Pregătire MP” - se dă de la distanță, din timonerie, prin apăsare pe butonul bo1.
Este alimentat releul do1 care realizează: închide contactul do1 (2-4) de automenținere a
alimentării după încetarea apăsării pe buton, închide contactul do1 (6-8) prin care se alimentează
releul de semnalizare d18, închide circuitele de alimentare pentru lămpile de semnalizare la
distanță h21 “Comandă pregătire MP” și local, pe panourile motoarelor, a lămpilor h26 și h33
“Pregătire MP”. Releul d18 în schema 1 a modulului de alarmă închide contactele 5d18 (6-7) prin
care pune în funcțiune alarma sonoră și releul de pâlpâire. Lămpile de semnalizare alimentate prin
contactul 1d66 funcționează cu pâlpâire.
Darea comenzii de pregătire a motoarelor este semnalizată la distanță și local prin alarma
sonoră și optică. Alarma încetează în momentul în care din compartimentul mașini se transmite
confirmarea ordinului primit.
Confirmarea comenzii “Pregătire MP” se dă din C.M. sau din P.C.C. (punct comandă
control) prin apăsarea pe unul din butoanele b09, b10 sau b11. De exemplu, prin apăsarea pe
butonul b09 de pe panoul MP- Bb este alimentat releul do9 care execută: deschide contactul do9
(7-9) prin care întrerupe alimentarea releului de semnalizare d18, închide contactul do9 (2-4) de
automenținere a alimentării după încetarea apăsării pe buton. Ca urmare, semnalizarea acustică
încetează, este deconectat releul de pâlpâire și prin contactul 1d66 (7-9) normal închis se menține
funcționarea cu lumină continuă a lămpilor de semnalizare de la tabloul de comandă, h21 și de pe
panourile locale ale motorului h26 și h33 “Pregătire MP”.
În continuare în compartimentul mașinii se trece la pregătirea motoarelor prin punerea în
funcțiune a mecanismelor auxiliare care le deservesc. Terminarea operațiunilor de pregătire și
aducerea motoarelor în situația de a fi gata lansare se comunică la punctul de comandă.
Comunicare din C.M.”MP - Pregătite” se execută prin apăsarea pe butonul bo3 de pe
panoul local pentru MP - Bb sau bo5 de pe panoul local pentru MP Tb. Prin apăsarea, de
exemplu, pe butonul bo3 este alimentat releul do3 care execută: deschide contactul do3 (3-5), se
întrerupe alimentarea releului do1 și se stinge lampa de semnalizare h21 “Pregătire MP” de la
comandă, se închide contactul do3 (6-8) și este alimentat releul de semnalizare d18 care prin
modul de alarmă pune în funcțiune alarma sonoră și releul cu pâlpâire, se închide contactul do3
(10-12) și se deschide contactul do3 (15-17), se stinge lampa h26 “Pregătire MP” de pe panoul
MP - Bb și se aprind cu pâlpâire lămpile h22 “MP -Bb pregătit” la punctul de comandă și h27
“Pregătit” de pe panoul MP - Bb.
În cazul în care și motorul MP - Tb a fost pregătit, se apasă și pe butonul bo5, funcționarea
este identică cu cea prezentată anterior și ca urmare se aprind cu pâlpâire și lămpile h23 “MP -Tb
pregătit”, h34 “Pregătit”.
Semnalizarea acustică și funcționarea cu pâlpâire a lămpilor se menține până când de la
punctul de comandă se transmite recepționarea mesajului transmis.

Confirmarea comunicării “MP - Pregătite” din timonerie se face prin apăsarea pe unul din
butoanele b11 sau b12 în situația în care s-a transmis pregătirea numai a unui singur motor, MP -
Bb sau MP - Tb, sau prin apăsarea pe ambele butoane în situația în care ambele motoare sunt
pregătite pentru lansare. La apăsarea pe butoanele b11 și b12 sunt alimentate releele d12 și d14
care prin deschiderea contactelor d12 (15-17), d14 (15-17) întrerup alimentarea releului de
semnalizare d18. Se întrerupe avertizarea sonoră iar lămpile de semnalizare h22, h23, h27, h34
trec în regim de funcționare cu iluminare constantă.
Din acest moment comanda de lansare și regimul de turație al motoarelor principale se execută
de la distanță prin manevra dispozitivului de comandă prezentat în subcapitolul 17.2.1.
După executarea misiunii și ancorarea sau acostarea navei de la punctul de comandă se
transmite punerea motoarelor în repaus.
Comanda “Mașină liberă” se dă din timonerie prin apăsarea pe butonul bo7. La apăsarea
acestui buton este alimentat releul do7 care execută: deschide contactele normal închise din
circuitele releelor do1, do3, do5 și întrerupe funcționarea acestora, închide contactul do7 (2-4)
prin care își menține alimentarea după încetarea apăsării pe butonul bo7, închide contactul do7
(6-8) prin care este alimentat releul de semnalizare d18, închide contactele pentru alimentarea
lămpilor de semnalizare h24, h35, h43 “Mașină liberă”. Este pusă în funcțiune alarma sonoră iar
lămpile alimentate prin contactul releului 1d66 funcționează cu pâlpâire.
Încetarea alarmei sonore și pâlpâirea lămpilor de semnalizare are loc atunci când din
compartimentul mașini se confirmă înțelegerea ordinului dat .
Confirmare din CM a comenzii “Mașină liberă” se face prin apăsarea pe unul din
butoanele: b15 de pe panoul MP-Bb, b16 de pe panoul MP-Tb sau b17 din P.C.C. Prin apăsarea
pe unul din butoane este alimentat releul d15 care prin deschiderea contactelor sale întrerupe
circuitele de alimentare ale releelor d12, d14 și releului de semnalizare d18. Prin întreruperea
alimentării releului de semnalizare încetează alarma acustică, lămpile de semnalizare h24, h28 și
h35 “Mașină liberă” trec din regim de pâlpâire în regim constant de iluminare, iar lampa h43 care
semnalizează la timonerie “Mașină liberă” se stinge.
Din acest moment în compartimentul mașini se trece la executarea lucrărilor pentru punerea
motoarelor în repaus.
Acțiunea protecției treapta a II-a și a III-a prezentată în subcapitolul 1.2.4., este semnalizată în
schema electrică a subtelegrafului prin aprinderea lămpilor h29 “STOP avarie MP- Bb”, h30
“Reducere sarcină MP- Bb” de pe panoul MP-Bb și respectiv h36 “STOP avarie MP-Tb”, h37
“Reducere sarcină MP-Tb”.
În cazul în care se efectuează comenzile pentru lansarea motorului într-un sens și se constată
că motorul a pornit în sens invers, subtelegraful semnalizează “Reversare greșită - MP”. Pentru
MP- Bb semnalizarea reversării greșite se face de către releul d47. La fixarea comenzii pentru
mersul ÎNAINTE contactele comutatorului electric sunt în poziția figurată în schemă și la
lansarea corectă se închide contactul traductorului de presiune f46 rămânând deschis circuitul
releului d47. Dacă lansarea este greșită și motorul pornește “ÎNAPOI” se închide contactul
traductorului de presiune f47 și este alimentat releul d47 care care deschide contactul 5d47 (5-6)
din schema 4 (semnalizări reductor) și pune în funcțiune circuitul de semnalizare format din
releele do9, d10.Intră în funcțiune alarma sonoră și lampa de semnalizare h29 “Reversare greșită
MP” din schema 4 (semnalizare reductor) funcționează cu pâlpâire. Tot odată se închide contactul
d47 (1-3) și se aprinde cu pâlpâire lampa h31 “Reversare greșită MP-Bb” de pe panoul MP-Bb.
Anularea semnalului acustic și trecerea lămpilor de semnalizare din regim cu pâlpâire în regim de
iluminare constantă se face prin apăsarea butonului b70 care aparține modului de alarmă.
Pentru MP-Tb funcționarea semnalizării reversării greșite este similară.
Subtelegraful permite de asemenea, semnalizarea locului de unde se comandă motoarele
principale. Dacă comutatorul montat pe instalația aerului de comandă al MP-Bb este pus pe
poziția local, contactul traductorului f50 este deschis, releul d50 nu este alimentat și prin
contactul normal închis d50 (1-4), este alimentată lampa de semnalizare h53 “Local”. În situația
în care comutatorul se pune pe poziția distanță, se închide contactul traductorului f50, este
alimentat releul d50 și prin contactele sale se stinge lampa h53 și se aprinde lampa h52
“Distanță” care indică transferul comenzii la postul de la distanță (timonerie). În același mod
funcționează și semnalizarea locului de unde se comandă MP-Tb
Semnalizarea la subtelegraf a poziției virorului se realizează prin intermediul contactelor
limitatoarelor de cursă. Dacă virorul motorului MP-Bb nu este cuplat, contactul limitatorului de
cursă este deschis, releul d56 nu este alimentat și prin contactul său normal închis este alimentată
lampa de semnalizare h59 “Decuplat”. La cuplarea virorului se închide contactul limitatorului de
cursă și prin alimentarea releului d56 se stinge lampa h59 și se aprinde lampa h58 “Cuplat”.
Semnalizarea poziției virorului este importanță întrucât lansarea motorului este permisă numai în
situația în care virorul este decuplat.
Semnalizările: postului din care se comandă, reversare greșită, poziție viror, prin contactele
acelorași relee se transmit și la pupitrul de comandă de la distanță. (Timonerie). La același pupitru
se transmit și semnalizările lipsă aer de lansare MP-Bb, MP-Tb ale căror circuite de semnalizare
sunt prezentate în schema 2 (semnalizări MP treapta I).
Q o* ; M Oft 1 04 fej 1 te C7 t tb j tfb 1
Car.trai ptesențâ

TeitțiExat
uză TejțiE£d KL'VL'ZSSCL
Prcciim e Nivel mii UkLriilIk'L .t uzi £C
IILLLLLIILL ULIII bdJJE ulei HklKilIkl QEi^itlL
ulei Wtv ulei U1SIIUX.L- IdgiC ■P

4) Semnalizări rad
 ! ’i 15 I 14 «l 16 I '<4 | 20 | î*

STOP
Injil.drp

Anulate
nit fi II Rnducrx c
protacț ic RL-IL-LI .H~I.Hrin.H
ni. ■UOltJL
J(P
HP

nctor MP planșa. 1/2

 izâri reductor ilT planșa 2/2

s <y | W. Ui | □* OS M> 07 | io L1 12 | ft | U 16 W 16 | 16 1 20 : oi i . i .
CJ-EC-'U-lt
Ifl Coindnda.
PdU Pdl
Din CnuEizmai u
Pan Paii Din
«1U rtl .-i rirri
Coitunda. Panmi HP Panou HP Du UC o o PC ■■■ ■.- •.' ■-■
â" Hb Tb
"ILițlruâ HP J PC CruTianonaz u LL LL C
■.pl.Tp-
! dxa* 1P dau
liberi" din D±n CK C TțP prcgitiLc" don Din CH
p Tliiuu.u.'r ____ Contmijcaxa dau
Tlmanerl
CMILCILIILIT U CUILIILIILLL Q
, _________CJ["MP
----“
----—J
k
comanda. comanda
।

bm * bM
[X
 f

4
el

pl
bt
5)

3/
șa
ra
eg

an
Su

5) Sidjtelegiaf MP planșa 2/4

 3. Instalații de protecții și semnalizări pentru motoare de antrenare
a generatoarelor navale (grupuri D-G)

3.1 Instalația electrică de, protecție și semnalizări pentru motorul

ALCO, 2465CP, 1000 rot/min
Destinație, elemente componente
Motoarele ALCO sunt folosite la navele din Marina Militară și Comercială pentru antrenarea
generatoarelor electrice de putere mare sau pentru propulsia navelor. În primul caz se cuplează
direct cu axul generatorului iar în al doilea caz se cuplează cu arborele port-etice prin intermediul
unui reductor-inversor. Lansarea motoarelor se face cu aer.
Schema electrică asigură pornirea, reglarea turației, oprirea, semnalizarea de prevenire la
depășirea parametrilor normali de funcționare și semnalizare de avarie cu decuplarea sarcinii sau
oprirea motorului în cazurile în care depășirile unor parametrii pun în pericol motorul.
Schema electrică este prezentată în figurile 3.1- 3.6. În prezentare s-au păstrat simbolurile și
notațiile din schemele întocmite de uzina constructoare.
Elementele componente sunt:
a1 - separator principal 3 x 380V, 50Hz;
b1 - buton ciupercă „OPRIRE DE AVARIE”;
b2 - microîntreruptor dispozitiv de rotire;
b3 - buton verificare lămpi de semnalizare;
b4 - buton „START” - pornire;
b5 - buton „STOP” - oprire de serviciu;
b6 - buton anulare semnalizări;
d1 - releu pornire motor diesel.
d2 - releu de timp rateu pornire (5 secunde);
d3 - releu oprire motor diesel
d4 - releu de timp, blocare protecție pentru formarea presiunii uleiului de ungere (20
secunde);
m1 - motor electric pompă preungere, 3kw;
m2 - motor electric pompă combustibil, 075kw;
m3,m4 - motoare electric exhaustoare degaze;
m5 - servomotor electric comandă turație;
m6 - tahogenerator măsură turație;
r100 - încălzitor ulei, 9kw;
s1 - electrovalvulă lansare motor;
s2 - electrovalvulă oprire motor.
 Fig. 3.7 Tabloul de comandă și protecție
Pregătirea pentru pornire
La pregătirea pentru pornire se realizează condițiile necesare care permit efectuarea lansării
motorului. În acest scop se pun în funcțiune: pompa de preungere ulei, pompa de combustibil și
rezistențele de încălzire a uleiului. Elementele schemei electrice pentru pregătirea pornirii sunt
prezentate în figurile 3.1 - 3.3.
Se cuplează alimentarea de la rețea 380V, 50Hz și sunt conectate redresoarele de 24V c.c. Se
aprinde lampa de semnalizare h1 care marchează prezența tensiunii de alimentare a schemei de
comandă.
Se verifică poziția „DECUPLAT” a virorului. În această poziție contactul b2 este închis și
permite executarea pregătirii pentru pornire.
Inițial butonul b1 se află în poziția „împins” care corespunde poziției „STOP DE AVARIE”.
Contactul b1 (9-10) este deschis și la aplicarea tensiunii de alimentare, schema de comandă nu
este conectată.
Pregătirea pentru pornire se face prin „tragerea” butonului b1. În poziția tras se închide
contactul b1 (9-10) și se deschide contactul b1 (1-2). Schema de comandă este alimentată și se
execută în ordine următoarele operațiuni:
- pe liniile q (+24V) și p (-24V) se aplică tensiunea de alimentare schemei de comandă
pentru instalația de forță (fig. 8.2) și se aprinde lampa h24;
- sunt alimentate bobinele contactoarelor C1, C2 și prin închiderea contactoarelor acestora se
pun în funcțiune: pompa de preungere ulei și pompa de combustibil (fig. 8.3). Presiunea uleiului
de ungere crește treptat până la valoarea de 2 bari. Pentru această valoare a presiunii se închide
contactul traductorului f18, este alimentat releul d25 care închide contactul d25 (2-4) (fig.8.1) din
circuitul de lansare și contactul d25 (10-12) (fig.8.2) prin care pregătește circuitul de încălzire a
uleiului.
Pentru temperaturi ale uleiului sub 460C contactul traductorului f11 (fig.8.2) este închis. Se
alimentează releul d26 și prin închiderea contactului d26 (2-4) se conectează alimentarea
contactorului C3 care cuplează alimentarea rezistențelor de încălzire a uleiului. Când temperatura
depășește 460C traductorul f11 întrerupe alimentarea releului d26. Se întrerupe alimentarea
rezistențelor de încălzire a uleiului și se închide contactul d26 (3-5) din circuitul de lansare.
La terminarea pregătirii pentru lansare presiunea uleiului de preungere este 2 bari (se închide
contactul d25 (2-4) din circuitul de lansare), temperatura uleiului este > 46 0C este deconectat
releul d26 și se închide contactul d26 (3-5), presiunea combustibilului este > 3,5 bari (este închis
contactul d18 (3-5)). Toate contactele din circuitul releului de lansare d 1 sunt închise și din acest
moment se poate trece la faza următoare.
Fig. 3.3 Instalația electrică de forță
Fig. 3.2 Schema electrică de comandă pentru mecanismele auxiliare
 Pornirea motorului
Pornirea motorului se face prin apăsarea pe butonul b4 „START”. Prin apăsarea pe acest
buton schema de comandă execută:
- este alimentat releul d1, se închide contactul d1 (6-8), este alimentat electrovalvula s1 care
deschide circuitul de aer de lansare și motorul se rotește pentru pornire. În același timp, prin
închiderea contactului d1 (2-4) este alimentat releul de timp d2 cu întârziere la acționare, 5
secunde și prin contactul d1 (10-12) sunt alimentate: releul de timp d4 cu întârziere la acționare de
20 secunde și releul d3.
- se menține apăsarea pe butonul b4 până la pornirea motorului. Dacă după 5 secunde
motorul nu pornește, acționează releului d2. Se deschide d2 (5-6), și se întrerupe circuitul releului
d1, se automenține alimentarea releului d2 prin închiderea contactului d2 (1-2) și prin închiderea
contactului d2 (3-4) se aprinde lampa de semnalizare h 21 „START RATAT”. Pentru a aduce
schema în poziția inițială, pregătită pentru repetarea pornirii, se apasă pe butonul b 6 „ANULARE
SEMNALIZĂRI”. Prin apăsarea pe acest buton se întrerupe alimentarea releului d 2, contactele
acestuia revin în poziția inițială și se poate efectua o nouă încercare de pornire a motorului.
- după 20 de secunde de la pornirea motorului acționează releul de timp d 4. Se închid
contactele d4 (1-2) din circuitul releului d5 și contactul d4 (3-4) din circuitul releului d10. Releul
d10, de terminare a pornirii, execută: deschide contactul d10 (11-13), se întrerupe alimentarea
contatoarelor C1, C3 și sunt deconectate pompa de preungere și rezistențele de încălzire. Se
închide d10 (10-12) și sunt alimentate contactoarele C4, C5 prin care se pun în funcțiune
ventilatoarele exhaustoare de gaze m3, m4, se deschide contactul d10 (3-5) prin care se întrerupe
circuitul releului de lansare d1, închide contactul d10 (2-4) prin care se permite funcționarea
releelor d20 și d21, deschide contactul d10 (7-9) și se stinge lampa de semnalizare h4
„PREGĂTIRE PORNIRE”.
Prin acțiunea releului d10 se marchează încheierea fazei de pornire a motorului. La terminarea
acestei faze sunt deconectate pompa de preungere și rezistențele de încălzire a uleiului și sunt
puse în funcțiune ventilatoarele exhaustoare de gaze din carterul motorului. Funcționarea
ventilatoarelor exhaustoare de gaze este semnalizată prin aprinderea lămpilor h22 și h23 (fig.3.3).
 Fig. 3.1 Schema electrică de comandă și protecție la avarie
Funcționarea motorului
Motorul funcționează cu turația de relanti. Pentru încărcarea în sarcină se accelerează sau se
decelerează motorul prin intermediu servomotorului m5 (fig.8.1) care acționează asupra
consumului de combustibil.
Oprirea motorului
Pentru oprire voită se apasă pe butonul b5 „STOP”. Prin apăsarea pe acest buton se întrerupe
alimentarea releului d3, se închide contactul d3 (3-5), este alimentată electrovalvulă S2 care
întrerupe alimentarea cu combustibil și motorul se oprește.
Prin întreruperea alimentării releului d3 se întrerupe și alimentarea releului d4 care la rândul
său întrerupe alimentarea releului d10. Schema revine în faza inițială de pregătire pentru pornire.
Se pun în funcțiune pompa de preungere și pompa de combustibil, se întrerupe funcționarea
exaustoarelor de gaze. Pentru oprirea de avarie se apasă butonul b 1, „STOP DE AVARIE”. Prin
apăsare pe acest buton se întrerupe alimentarea schemei de comandă și este alimentată
electrovalvula S2 care comandă oprirea motorului. În această situație oprirea este generală pentru
toate elementele schemei.

Protecția și semnalizarea avariilor

Prin circuitele de protecție se urmăresc:
a) Valorile temperaturilor pentru:
- apă de răcire a motorului;
- uleiul de ungere a motorului;
- preîncălzirea uleiului.
b) Valorile presiunilor pentru:
- apa de răcire a motorului;
- uleiul de ungere;
- combustibil.
c) Supraturația motorului diesel.
d) Nivelul apei în rezervorul de expansiune
e) Protecția la avarierea generatorului.
Schema electrică a traductoarelor și releelor care acționează pentru controlul acestor
parametrii este prezentată în fig. 3.1 și fig. 3.4. Lămpile de semnalizare optică a avariilor sunt
prezentate în fig. 3.5.
În funcție de gradul avarii, protecția și semnalizarea funcționează în trei trepte.
Treapta I. Semnalizarea de prevenire
Este destinată pentru înștiințarea personalului despre depășirea limitelor normale ale
parametrilor controlați. De regulă alarma semnalului de prevenire indică faptul că suntem aproape
de avarie. De la darea acestui semnal personalul de serviciu are timp suficient pentru a înlătura
cauza care a dus la depășirea parametrilor controlați.
Se semnalizează optic și sonor la depășirea parametrilor nominali atunci când apare una sau
mai multe din următoarele defecțiuni posibile:
a) Temperatura apei de răcire depășește valoarea maximă treapta I. Se închide contactul
traductorului f5 și este alimentat releul d11. Prin închiderea contactului d11 (2-4) se aprinde lampa
h10 „Temperatură maximă apă treapta I” și prin deschiderea contactului d 11 (3-5) se pune în
funcțiune alarma sonoră.
b) Temperatura uleiului de ungere a ajuns la valoarea maximă treapta I-a. Se închide
contactul traductorului f7 și este alimentat releul d13. Prin închiderea contactului d13 (2-4) se
aprinde lampa h11 „Temperatură maximă ulei, treapta I” și prin deschiderea contactului d 13 (3-5)
se pune în funcțiune alarma sonoră.
c) Nivelul apei în tancul de expansiune a scăzut până la valoarea minimă treapta I-a. Se
închide contactul traductorului de nivel și este alimentat releul d 17. Se închide contactul d17 (2-4),
este alimentată lampa de semnalizare h15 „Nivel minim apă treapta I” și prin deschiderea
contactului d17 (3-5) se pune în funcțiune alarma sonoră.
d) Presiunii combustibilului a scăzut sub valoarea minimă. Se închide contactul
traductorului f12 și este alimentat releul d18. Prin închiderea contactului d18 (2-4) se aprinde lampa
h18 „Presiune minimă combustibil” și prin deschiderea contactului d18 (3-5) se pune în funcțiune
alarma sonoră.
e) Presiunea apei de răcire a scăzut până la valoarea minimă treapta I-a. se închide contactul
traductorului f14 și este alimentat releul d20. Prin închiderea contactului d20 (2-4) se aprinde lampa
h7 „Presiune minimă apă, treapta I-a” și prin deschiderea contactului d20 (3-5) se pune în funcțiune
alarma sonoră.
f) Presiunea uleiului de ungere a scăzut la valoarea minimă treapta I-a. Se închide contactul
traductorului f15 și este alimentat releul d21. Prin închiderea contactului d21 (2-4) se aprinde lampa
h5 „Presiune minimă ulei, treapta I” și prin deschiderea contactului d 21 (3-5) se pune în funcțiune
alarma sonoră.

Treapta a Il-a. Semnalizarea de avarie și decuplarea sarcinii motorului

Semnalizarea de avarie și aducerea motorului la mersul în gol se produce atunci când
valorile parametrilor controlați au ajuns la un nivel de pericol și prin trecerea motorului la mersul
în gol se evită deteriorarea acestuia. Această stare este semnalizată concomitent cu darea
comenzii de decuplare a sarcinii (decuplarea generatorului sau decuplarea reductorului în cazul în
care motorul este folosit pentru propulsie).
Treapta a II-a de protecție funcționează la apariția uneia sau mai multe din următoarele
defecțiuni posibile:
a) Temperatura apei de răcire a crescut până la valoarea maximă treapta a II-a. Se închide
contactul traductorului f6 și este alimentat releul d12.
b) Temperatura uleiului de ungere a ajuns la valoarea maximă treapta a II-a. Se închide
contactul traductorului f8 și este alimentat releul d14.
Prin acțiunea unuia sau a ambelor relee d12, d14 se execută:
- deconectarea sarcini și aducerea motorului la regimul de mers în gol realizată prin
contactele releelor d12, d14 care comandă declanșarea întrerupătorului automat urmată de
deconectarea generatorului;
- semnalizarea local și la distanță a avariei, pe panoul local se aprinde lămpile: h 10
„Temperatura maximă apa treapta a II-a”, h12 „Temperatură maximă ulei treapta a II-a”.
La postul central funcționează semnalizarea optică și acustică (fig.8.6)
Treapta a III-a. Semnalizarea de avarie și oprirea motorului
În acest caz că depășirea parametrilor controlați a ajuns la un nivel de pericol și este necesară
oprirea motorului. În această situație pericolul nu poate fi înlăturat prin trecerea motorului la
mersul în gol.
Semnalizarea de avarie concomitent cu darea comenzii de oprire a motorului se dă la apariția
uneia sau mai multe din următoarele situații posibile:
a) Presiunea apei de răcire a scăzut până la valoarea minimă treapta a II-a. Se închide
 contactul traductorului f1 și este alimentat releul d5.
b) Presiunea uleiului de ungere a scăzut până la valoarea minimă treapta a II-a. Se închide
contactul traductorului f2 și este alimentat releul d6.
c) Turația motorului a crescut peste limita de supraturație. Se închide contactul traductorului
f3 și este alimentat releul d7.
d) Funcționează protecția generatorului. Se închide contactul și este alimentat releul d8.
e) Nivelul apei în tancul ale expansiune a scăzut până la valoarea minimă treapta a II-a. Se
închide contactul și este alimentat releul d9.
Prin alimentarea unuia sau mai multe din releele d5, d6, d7, d8, d9 se execută:
- oprirea motorului prin întreruperea alimentării releului d3 urmată de închiderea contactului
d3 (3-5) și alimentarea electrovalvulei s2 care comandă închiderea circuitului de alimentare
cu combustibil.
- semnalizarea avariei produsă prin aprinderea uneia sau mai multe din lămpile ale
semnalizare: h6, h8, h13, h14, h18 local și semnalizarea optică și acustică în postul de
supraveghere de la distanță
- autoalimentarea releelor d5, d6, d8, d9 și menținerea semnalizării optice după oprirea
motorului.
 76 | 77 178 | 79 | 80 I 81 | 82 [ 83 | 84 | 85 | 86 | 87 | 88 | 89 | 90 | 91 | 92 | 93 | 94 | 95 | 96 197 | 98 | 99 ]Î00 Temperatura Temperatura Temperatura Temperatura Nivel Presiune Presiune Presiune
maximamaximamaximamaximaminim minimaminimaminima

protecție
Fig. 3.4 Schema electrică pentru releele de
Fig. 3.5 Schema electrică de semnalizare optică a acțiunii protecției
 Fig. 3.6 Schema electrică de semnalizare optică și acustică la postul de supraveghere de la
distanță
3.2 Instalația electrică de, protecție și semnalizări pentru motorul SKL 312 kW,
1500 rot/min

După cum este cunoscut, în sistemele electroenergetice moderne, se realizează comanda

automată a motoarelor primare (turbine sau motoare diesel). Motoarele primare sunt prevăzute de
asemenea cu sisteme automate de stabilizarea parametrilor de bază (frecvență, turație,
temperaturi, presiuni, ș.a.) care asigură funcționarea normală a motoarelor primare.
Parametrii de bază sunt controlați cu ajutorul traductoarelor. Informațiile despre starea
acestora se transmit la aparatele de măsură și la instalațiile de protecție și semnalizare care
asigură protecția agregatelor în cazul regimurilor anormale de lucru.
În sistemele de comandă a turbinelor se realizează controlul permanent a următorilor
parametri:
- turația rotorului;
- presiunea uleiului în sistemele de ungere;
- salinitatea apei;
- presiunea în condensator.
În sistemele de comandă a motoarelor diesel se controlează următorii parametri:
- temperaturile și presiunile în sistemele de ungere;
- temperaturile și presiunile în sistemele de răcire;
- nivelurile combustibilului și uleiului;
- temperaturile în punctele de sprijin și lagăre;
- sarcina motorului;
- temperatura gazelor de evacuare.
Trebuie să menționăm că, în dependința de nivel de automatizare și tipul motorului diesel
folosit, nu sunt controlați toți parametrii enumerați mai sus.
Instalația care asigură protecția motorului primar funcționează în două trepte: semnalizare de
prevenire și semnalizare de avarie.
Semnalizarea de prevenire este destinată pentru înștiințarea personalului despre depășirea
limitelor normale a parametrilor. De regulă darea semnalului de prevenire indică faptul că suntem
aproape de avarie. De la darea acestui semnal personalul de serviciu are suficient timp pentru a
înlătura cauza care a dus la depășirea parametrilor controlați.
Semnalizarea de avarie se produce atunci când depășirea valorilor nominale a parametrilor
controlați a ajuns la un nivel de pericol și este necesară oprirea imediată a motorului. Această
stare este semnalizată concomitent cu darea comenzii de oprire a motorului.
Schema de protecție și semnalizare folosită pentru un motor diesel tip SKL 312 kW, 1500
rot/min se prezintă în figura 9.8.
Semnalizarea de prevenire corespunzătoare primei trepte de protecție, prezentată în figura
9.8a, controlează următorii parametrii: temperatura uleiului de ungere, temperatura apei de răcire,
presiunea apei de răcire, presiunea combustibilului și depășirea parametrilor electrici ai
generatorului.
Funcționarea circuitelor de semnalizare la depășirea valorilor nominale a parametrilor
controlați este aceeași pentru fiecare circuit controlat și pentru explicarea funcționării este
suficientă prezentarea funcționării unui circuit, de exemplu circuitul care semnalizează depășirea
temperaturii maxime a uleiului de ungere.
 În condiții normale traductorul de temperatură de pe acest circuit are contactul închis și este
alimentat releul do3. Releul d03 deschide contactul din circuitul releului do4 și comută contactul
do3 din circuitul lămpii ho5 în poziția 6-7. Deoarece linia d nu este sub tensiune, lampa de
semnalizare conectată la această linie este stinsă.
La depășirea limitelor parametrului controlat (temperatura uleiului de ungere) se deschide
contactul traductorului și se întrerupe alimentarea releului do3. Se închide contactul do3 din
circuitul releului do4 pregătind funcționarea acestuia și se comută contactul do3 din circuitul
lămpii ho5 în poziția 5-6 și lampa de semnalizare este conectată la linia b. În același timp se
deschide contactul do3 din circuitul releului de însumare d29 și se întrerupe alimentarea acestui
releu. Ca urmare prin închiderea contactelor normal închise ale releului d29 sunt alimentate releul
de pâlpâire d31 și soneria h32. Releul de pâlpâire închide și deschide periodic contactul său d31
și astfel pe linia b se aplică un semnal de tensiune intermitent. Funcționarea alarmei sonore și
aprinderea cu intermitență a lămpii ho5 avertizează personalul de serviciu despre depășirea
parametrului controlat de acest circuit.
După avertizare, pe timpul luării măsurilor corespunzătoare, semnalul sonor poate fi
întrerupt de operator prin apăsarea pe butonul b24 “Anulare semnal acustic”. La apăsarea pe acest
buton este alimentat releul d24 și prin închiderea contactului său se aplică tensiunea (+24v) pe
linia c. Tensiunea aplicată pe linia c realizează alimentarea releului do4 care își închide contactul
propriu de automenținere și comută contactul do4 în poziția 6-7. Lampa de semnalizare prin
contactele d03 (6-5), do4 (6-7) este conectată la linia a (+24v) și iluminarea cu pâlpâire se
transformă în iluminare constantă care se va menține până la revenirea parametrului controlat în
limitele normale. În același timp prin închiderea contactului do4 din circuitul releului de însumare
a semnalelor d29 se reface alimentarea acestui releu. Releul d29 fiind alimentat se deschid
contactele sale și se întrerupe funcționarea releului de pâlpâire și a soneriei.
La revenirea parametrului în limite normale, se închide contactul traductorului, este
alimentat releul do3 și se comută contactul acestui releu în poziția 6-7. Lampa ho5 se stinge.
a - semnalizăre”(Ie prevenire (planșa Vz)
Fig. 18.8 - Instalația electrică de protecție și semnalizare a motorului diesel: a - semnalizare de prevenire (planșa 2/2)
 șj*3utuid
Vduiod
dois
r>n

Ițqiivnquio.'ț
.Uljdch
|IIU9U>439|]
r> leuioint?
joivdnj anuj

icuioint? dojs
ptâfrui0Ji:»|3

SEM HiMdQid

Fig. 3.8 Instalatia electrica de protectie si semnalizari a motorului diesel

b - Avarie. Semnalizare și blocare
 Semnalizarea de avarie corespunzătoare treptei a IIa de protecție, prezentată în fig. 18.8.b
controlează parametrii: supraturația motorului diesel și scăderea presiunii uleiului de ungere sub
valoarea limită minimă.
La funcționarea normală contactele traductoarelor de turație și de presiune minimă sunt
deschise și ca urmare nu sunt alimentate releele d35, d38, lămpile de semnalizare h37 și h40 sunt
conectate la linia d și sunt stinse. Prin contactele normal închise ale releelor de semnalizared35,
d38 este alimentat releul de însumare a semnalelor d41. Închiderea contactului d41 din circuitul
releului d29 permite alimentarea acestuia și blocarea funcționării releului de pâlpâire și a soneriei.
În caz de avarie, de exemplu scăderea presiunii uleiului de ungere sub valoarea minimă, se
închide contactul traductorului și este alimentat releul d38. Se comută contactul d38 în poziția 67
și lampa de semnalizare h40 este conectată la linia b.
În același timp se deschide contactul d38 din circuitul releului d41 și se întrerupe alimentarea
acestui releu. La întreruperea alimentării releului d41 se execută: deschiderea contactului d41 din
circuitul releului de însumare d29 și întrucât sunt deschise contactele d36, d39 se întrerupe
alimentarea acestui releu urmată de punerea în funcțiune a releului de pâlpâire și a soneriei.
Lampa de semnalizare conectată la linia b va funcționa cu pâlpâire.
Până în această etapă schema de protecție la avarie a pus în funcțiune semnalizarea optică și
sonoră a avariei având o funcționare asemănătoare cu schema de semnalizare de prevenire. În
continuare, în cazul protecției la avarie, schema acționează pentru oprirea motorului diesel. În
acest scop se închide contactul d41 din circuitul releului d42 și acesta cu temporizare își închide
contactul din circuitul releului d43. Releul d43 prin închiderea contactelor sale alimentează
electromagnetul EM de aducere a cremalierelor pompei de injecție în poziția de debit nul și de
asemenea alimentează electrovalvula EV care întrerupe alimentarea cu combustibil. Urmare a
acestor acțiuni motorul se oprește.
Ca și în cazul precedent, pentru întreruperea alarmei sonore se apasă pe butonul b24. Este
alimentat releul d24 și prin contactul acestuia se aplică tensiunea pe linia c. Este alimentat releul
d39 care închide contactul său de automenținere și comută contactul comutator în poziția 6-7.
Prin aceasta lampa de semnalizare h40este conectată la lina a. Încetează funcționarea cu pâlpâire
și lampa are iluminare continuă până la restabilirea situației normale. Totodată prin închiderea
contactului d39 din circuitul releului de însumare a semnalelor, d29, se restabilește alimentarea
acestui releu și se întrerupe funcționarea releului de pâlpâire și a soneriei.
La pregătirea instalației de protecție, pentru verificarea integrității filamentelor lămpilor de
semnalizare, se apasă pe butonul b30. Prin apăsarea pe acest buton este alimentat releul d30 și
prin contactul acestuia se aplică tensiunea +24V pe lina d. Pe durata apăsării pe acest buton se
aprind toate lămpile de semnalizare din schema de protecție indicând starea normală de
funcționare ale acestora.
 4. Automatizarea caldarinei tip MONARCH
4.1. Caldarina cu abur CAVNO 250. . . 5000
Instalația de automatizare MONARCH produsă de firma WEISHAUPT echipează
caldarinele navelor cu abur tip CAVNO 250. . . 1000. Acest tip de caldarină este destinat
producerii aburului suturat la presiunea de 7 bar, funcționează cu combustibil lichid și este de
construcție acvatubulară verticală. În tabelul 4.1 se prezintă variantele constructive și principalele
caracteristici tehnice.
Tabelul 4.1.

Debit Presiune Suprafața Volum

Volumul spațiului Greutate
nomina a de de ul de
de vaporizare a fără
l abur lucru încălzire apă
[m3] apă [kg]
[kg/h] [bar] [m2] [m3]
250 9 0,3 0,8 2.980
500 17 0,56 1,5 4.210
800 26 0,75 2,2 5.450
1000 29 1,10 2,4 5.800
1250 37,5 1,25 2,5 6.570
1600 7 - - - -
2000 66 2 6 9.700
2500 80 2,6 6,5 10.300
3200 98 2,8 8,5 12.600
4000
5000

Principalele elemente constructive ale caldarinei sunt prezentate în fig.4.1.

Caldarina este alcătuită din doi tamburi 15 și 6 montați vertical, unul deasupra celuilalt, fiind
legați între ei prin țevile fierbătoare 13.
Capetele țevilor fierbătoare sunt sudate de plăcile tubulare 11 și 14 constituind funduri plane
pentru tamburul inferior 6 și superior 15.
Între țevile de la marginea tubului de flacără, perpendicular pe direcția de ieșire a gazelor,
sunt sudate aripioare de tablă care au rolul de a dirija gazele la ieșirea lor din focar. În acest fel
toate țevile fierbătoare sunt înconjurate de gazele de ardere, schimbul de căldură făcându-se pe
toată suprafața țevilor.
În interiorul tamburului inferior este amplasat focarul 8 de formă conică unit în partea
inferioară printr-un inel de legătură 7 cu partea cilindrică a tamburului inferior.
Fig. 4.1 - Principalele elemente constructive ale caldarinei CAVNO
 Bolta focarului 9 sudată de conul de focar se continuă în partea superioară cu tubul de flacără
10. Colectorul de fum 3 este prevăzut la partea inferioară cu un capac de curățire a funinginii 4,
iar la partea superioară cu o flanșă 2 pentru cuplarea la tubulatura de evacuare a gazelor.
Întreaga caldarină este acoperită cu un strat izolator care asigură la exterior o temperatură
maximă de 60o C față de mediul ambiant.
Alimentarea caldarinei cu apă se face prin unul din cele două capete de alimentare 5
amplasate pe tamburul inferior. De aici apa ajunge la distribuitoarele 1 din tamburul superior și
umple caldarina până la nivelul de lucru.
Nivelul de lucru al apei de alimentare este menținut automat de către regulatorul cu flotor
magnetic 17 care urmărește nivelul apei în caldarină și comandă pornirea, respectiv oprirea,
pompelor de alimentare cu apă.
În partea de sus a tamburului superior, pe capacul bombat 16, sunt montate:
- valvula dublă de siguranță 20;
- valvula principală de abur 22;
- valvula auxiliară de abur 19;
- valvula pentru presostat 18;
- robinet de evacuare în atmosferă 21.
Funcționarea caldarinei este automatizată și nu este necesară supravegherea din
compartimentul în care este amplasată.

4.2 Elementele sistemului de automatizare

Instalația de automatizare tip MONARCH utilizată pentru caldarină se compune din:
- arzător;
- tabloul cu elemente de comandă automată și manuală
- traductoare de presiune
- traductoare de nivel pentru alimentarea cu apă.
Arzătorul, prezentat în figura 4.2 constituie elementul de bază care asigură: pulverizarea
combustibilului, debitul de aer necesar arderii, inițierea aprinderii și controlul flăcării.
Arzătorul cuprinde într-o construcție compactă următoarele elemente:
- electromotorul 1 de antrenare a ventilatorului și pompei de combustibil;
- ventilatorul 3;
- pompa de combustibil 8, conducta de retur combustibil 9, reductor 11 pe conducta de
alimentare cu combustibil, conducta de combustibil sub presiune 18;
- servomotorul 2 de poziționare a clapetei de aer;
- clapeta de aer 6;
- două electrovalvule 16 și 17 pe circuitele de alimentare a diuzelor;
- două diuze 23 pentru pulverizarea combustibilului în focar;
- transformatorul de aprindere 10;
- cablurile 13 pentru alimentarea electrozilor de producere a scânteii electrice;
- celula fotoelectrică 7 pentru sesizarea flăcării;
- cutia 4 de control a arzătorului și vizorul cu geam;
- placa de borne 12 pentru conexiuni electrice cu circuite exterioare;
 - întrerupător 14;
- flanșă articulată în balama 15;
- contactor 19;
- difuzor 21;
- tubul de flacără 22.

Fig. 4.2. - Arzătorul MONARCH

Reglarea combustibilului și a aerului sunt corelate astfel încât să se facă o ardere completă.
La reglare se urmărește ca în gazele de ardere să fie cantitatea maximă de CO 2, ceea ce indică o
ardere completă.
Elementele din schema circuitului de combustibil sunt prezentaqte în figura 4.3:
1 - diuza 1;
2 - diuza 2;
3 - valvulă cu bilă pentru diuza 1;
4 - valvulă cu bilă pentru diuza 2;
5 - conducta de alimentare a diuzei 1;
6 - conducta de alimentare a diuzei 2;
7 - conductă pentru scurgerea surplusului de combustibil;
8 - conductă retur combustibil diuza 1;
 9 - valvulă piston diuza 1;
10 - electrovalvulă diuza 1;
11 - electrovalvulă diuza 1;
12 - preîncălzire combustibil;
13 - pompă combustibil acționată de axul electromotorului arzătorului;
14 - filtru.

Figura 4.3 - Schema circuitului de combustibil

În absența tensiunii electrice de alimentare electrovalvula 10 este deschisă iar electrovalvula
11 este închisă. Pompa trimite combustibil la diuza 1 și pentru că returul este deschis nu se
formează presiune și ca urmare valvula cu bilă închide pulverizarea combustibilului prin diuza 1.
De asemenea nu funcționează nici diuza 2 întrucât este închis circuitul de combustibil spre
această diuză.
Pentru funcționarea diuzei 1 se comandă alimentarea electrovalvulei 10 și se închide
circuitul de retur combustibil. Prin închiderea circuitului de retur se formează o presiune de circa
20 - 30 bar sub acțiunea căreia este învinsă acțiunea resortului valvulei cu piston 9 și diuza 1
lucrează pulverizând combustibil în focar.
Pentru mărirea flacărei se comandă intrarea în funcțiune a diuzei 2 prin alimentarea
electrovalvulei 11 care deschide circuitul de combustibil spre această diuză.
Când ambele diuze lucrează arzătorul funcționează la capacitate maximă.
La atingerea unei anumite valori a presiunii aburului debitat de caldarină (circa 5,5 bar) se
comandă închiderea diuzei 2 prin întreruperea alimentării electrovalvulei 11. Arzătorul continuă
să lucreze cu diuza 1 și când presiunea aburului ajunge la valoarea nominală, 7 bar, se comandă
întreruperea funcționării diuzei 1 prin întreruperea alimentării electrovalvulei 10.
Funcționarea diuzei 2 este condiționată de presiunea aburului debitat de caldarină și asigură
capacitatea maximă a arzătorului atunci când presiunea aburului este scăzută.
 Reglarea debitului de aer. Electromotorul arzătorului acționează ventilatorul care realizează
debitul de aer necesar. Spre focar debitul de aer este reglat de o clapetă astfel încât să se facă o
ardere completă. Clapeta de aer este acționată de un servomotor electric prin care se asigură
debitul de aer necesar.
Servomotorul clapetei de aer, prezentat în figura 4.4, antrenează concomitent și un ax cu
came prin care se acționează contacte electrice de tip microîntrerupătoare.

Fig. 4.4 - Servomotorul clapetei de aer

Prin contactele electrice acționate de came se marchează pozițiile clapetei de aer, astfel: IV -
închis; III - debit maxim; II - debit parțial; I - conectat circuitul de alimentare a electrovalvulei
diuzei 2 (în schema generală acest contact are simbolul b 39).
În perioada în care funcționează numai diuza 1 clapeta de aer este deschisă pentru debit
parțial. Pentru mărirea flacărei se comandă mai întâi servomotorul clapetei de aer pentru fixarea
acesteia în poziția de debit maxim. Corespunzător acestei poziții se închide contactul acționat de
cama I care face posibilă intrarea în funcțiune a diuzei 2.
Schema electrică a arzătorului este prezentată în figura 4.5

Fig. 4.5 - Schema electrică a arzătorului.

Simbolizarea elementelor schemei coincide cu simbolurile date în schema electrică generală
și reprezintă:
- m 19 - electromotorul arzătorului. Pentru tipuri diferite de caldarine, prezentate în tabelul
4.1, puterea electromotorului are diferite valori;
- m 24 - servomotorul clapetei de aer. La alimentarea uneia dintre cele două înfășurări
servomotorul stabilește clapeta de aer în poziția de debit parțial. Pentru fixarea
clapetei în poziția de debit maxim se întrerupe alimentarea primei înfășurări și se
alimentează a doua înfășurare. Comanda de schimbare a poziției clapetei de aer este
dată de releul d35 care prin contactul său comutator întrerupe alimentarea primei
înfășurări și aplică tensiunea de alimentare a celei de a doua înfășurare. În poziția
clapetei de aer corespunzătoare debitului maxim, axul cu came închide contactul b 32
care permite funcționarea diuzei 2 pentru mărirea flacăre;
- m 17 - transformator de aprindere;
- s 27 - electrovalvula diuzei 1;
- s 32 - electrovalvula diuzei 2;
- b 0 - contact de ușă. Se închide în poziția în care arzătorul este rabatat spre focar,
condiționând funcționarea instalației de această poziție a arzătorului;
- f 36 - traductor fotoelectric pentru sesizarea flăcării.
Programatorul LAE - 1 comandă funcționarea caldarinei în regim automat stabilind etapele
necesare pentru pornire și în continuare, pe durata funcționării caldarinei, supraveghează
menținerea flăcării.
În figura 4.6 se prezintă schema electrică a programatorului iar în figura 4.7 diagrama
secvențială de acționare a contactelor pe durata unui ciclu.
Baza de timp a programatorului este realizată de micromotorul sincron SM. Acest
micromotor rotește cu viteză constantă un ax cu came și la intervale de timp programate se dau
comenzi de acționare celor 13 microîntrerupătoare notate în schemă de la I la XIII. Fiecare
microîntrerupător dispune de două contacte a și b din care unul este normal închis iar celălalt
normal deschis. Atunci când microîntrerupătorul este acționat de camă poziția contactelor se
inversează: contactul normal închis se deschide iar contactul normal deschis se închide.
Programatorul din momentul dării comenzii de pornire este alimentat prin bornele 1 și 2. De
la borna 1 prin contactele închise br, VIIIb, IXa tensiunea se aplică la borna 18 legată împreună
cu borna 8.
La prima pornire presiunea aburului este nulă și contactul traductorului e14 este închis. De
asemenea dacă caldarina funcționează cu combustibil diesel sau în cazul în care lucrează cu
combustibil greu (păcură) acesta are temperatura corespunzătoare funcționării normale a diuzelor,
contactul traductorului b49 este închis, se alimentează releul d49 și se închide contactul d49 (13-
14).
Prin contactele închise e14, d49, tensiunea de la borna 8 se aplică la borna 9 a
programatorului.
În continuare de la borna 9 prin contactele închise fr1, I, II-a se aplică faza tensiunii de
alimentare la puntea redresoare. Nulul tensiunii de alimentare de la borna 2, prin bobina releului
BR și contactul închis br2 se aplică la cea de a doua bornă a puncții redresoare.
 Este alimentat releul AR care realizează: închide contactul ari prin care șuntează contactele
VIIIb și IXa; închide contactul ar3 prin care se aplică tensiuneala borna 3; se comută contactul
ar2 și este pus în funcțiune micromotorul SM.

Fig. 4.6 - Schema electrică a programatorului LAE - 1

Prin aplicarea tensiunii la borna 3 se comandă efectuarea primei etape - aerisirea focarului.
La pornirea electroventilatorului se alimentează bobina releului prin contactul căruia tensiunea de
la borna 8 se aplică și la borna 4.
Faza de prepurjare (aerisire a focarului) are o durată minimă t1 = 30 secunde și maximă t1 + t2 =
60 secunde.
După prima etapă de prepurjare se deschide contactul XIIa și se închide XIIb realizând un
nou circuit de alimentare a micromotorului SM prin contactul a.r.3.

După parcurgerea timpului de prepurjare tensiunea de la borna 4 se aplică la borna 6.

Întrerupătorul UL2 are două poziții: în poziția din schemă aprinderea este comandată imediat, în a
doua poziție, contactul se pune pe poziția din stânga, comanda de aprindere se dă după închiderea
contactului IVb la expirarea timpului t1 + t2.
La aplicarea tensiunii la borna 6 se comandă apariția scânteii de aprindere. După 3 secunde
se închide contactul VII, tensiunea de la borna 4 se aplică la borna 5 și se comandă intrarea în
funcțiune a diuzei 1 de pulverizare a combustibilului în focar.
Se produce aprinderea combustibilului. După 2 secunde de la darea comenzii de aprindere se
deschide contactul XIa și este deblocat amplificatorul semnalului dat de fototraductorul LF. În
prezența flacărei semnalul de tensiune de la ieșirea amplificatorului alimentează bobina releului
FR.
Anclanșarea releului FR confirmă apariția flăcării. Se închide contactul XIb și prin fr1 se
stabilește un nou circuit de alimentare pentru releul AR. După confirmarea aprinderii se continuă
funcționarea programatorului.
Apariția flăcării este așteptată un timp t 3. După acest timp se deschide contactul IIa și se
întrerupe alimentarea releului AR. Condensatorul montat în paralel cu releul AR asigură
menținerea anclanșării releului 9 secunde după întreruperea alimentării. Dacă în acest interval de
timp, denumit perioadă de siguranță, nu este confirmată aprinderea, releul AR declanșează și prin
declanșarea contactelor sale oprește funcționarea caldarinei și blochează funcționarea
programatorului. Pentru deblocare se apasă pe butonul b12 programatorul este adus în starea
inițială și se reiau de la început toate fazele descrise până în prezent.

Fig. 10.7 - Diagrama secvențială a contactelor pe perioada unui ciclu.

În situația normală, după confirmarea aprinderii se continuă programul. La secunda 81 se
deschide Ia și se închide Ib, tensiunea de la borna 4 se aplică și la borna 7 și este permisă
funcționarea diuzei 2 de pulverizare a combustibilului.

În continuare la secunda 89 se deschide contactul III, se întrerupe tensiunea aplicată la borna

6 și se deconectează circuitul de aprindere, iar la secunda 93 se deschide contactul VIa, este
deconectată alimentarea micromotorului SM și programatorul se oprește.
Arzătorul lucrează la capacitatea maximă cu ambele diuze în funcțiune. Când presiunea
aburului ajunge la valoarea nominală, 7 bar, se deschide contactul traductorului e14, se întrerupe
tensiunea aplicată la borna 9. Se întrerupe alimentarea releului AR și prin deschiderea contactelor
acestuia se întrerupe tensiunea aplicată la bornele 3, 4, 5, 7 având ca urmare întreruperea
funcționării arzătorului. Prin comutarea contactului ar2 se reia funcționarea programatorului de la
secunda 93. Se pune în funcțiune micromotorul SM care funcționează până la secunda 120
aducând cele 13 micro-contacte în poziția inițială și fiind pregătit pentru reluarea ciclului de
funcționare.
Programatorul LAE-1 reprezintă un aparat închis ermetic, conexiunea cu celelalte aparate se
face prin fișe numerotate ca în schemă de la 1 la 22 și prize montate pe conductoarele de
conexiuni. La defectare, aparatul se înlocuiește cu unul de rezervă.
Traductoarele de presiune asigură funcționarea caldarinei în regim automat și protecția la
depășirea presiunii maxime a aburului. Simbolurile cu care sunt notate în schema electrică
generală și funcțiunile traductoarelor de presiune sunt:
- e14 - permite pornirea arzătorului atunci când presiunea aburului este mai mică de 3,5 bar
și comandă oprirea arzătorului atunci când presiunea aburului are valoarea nominală 7 bar;
- e35 - permite funcționarea diuzei 2 la pornire și utilizarea arzătorului la capacitatea
maximă pentru scurtarea duratei de ridicare a presiunii aburului. La apropierea de valoarea
nominală, când aburul ajunge la presiunea de 5,5 bar traductorul comandă scoaterea din funcțiune
a diuzei 2;
- e72 - realizează protecția caldarinei la depășirea presiunii nominale. Pentru o presiune care
depășește 7,5 bar traductorul comandă scoaterea din funcțiune a caldarinei;
- e74 - controlează presiunea combustibilului. La scăderea acesteia sub valoarea nominală se
pune în funcțiune alarma sonoră și optică.
Traductorul de nivel controlează nivelul apei în caldarină. Traductorul de nivel de tip
MOBREY sesizează nivelul apei prin deplasarea pe verticală a unui magnet împins de un flotor.
În funcție de pozițiile acestui magnet sunt acționate contactele traductorului de nivel, astfel:
- nivelul superior de lucru (e61);
- nivelul inferior de lucru (e64);
- nivelul minim de avarie (e67a);
- nivelul maxim de avarie (e67b).
Simbolurile din paranteză sunt cele folosite în schema electrică generală.
Sistemul de alimentare cu apă al caldarinei menține nivelul de lucru între cel superior și
inferior primind informații de la traductoarele de nivel e61 și e64. Acest sistem comandă pornirea
pompelor de alimentare când se ajunge la nivelul inferior de lucru și oprirea acestora la atingerea
nivelului superior de lucru. Tabloul de comandă a pompelor de alimentare cu apă nu face parte
din instalația MONARCH.
În situația în care se ajunge la nivelul de avarie minim sau maxim, prin contactele
traductorului se comandă oprirea funcționării caldarinei.
În figura 20.8 a, b, c, d se prezintă schema electrică de automatizare a caldarinei
MONARCH.

4.3 Pregătirea pentru pornire

Se aplică tensiunea de alimentare trifazată de la tabloul principal de distribuție prin
închiderea întrerupătoarelor trifazate a02 și a02a. Aplicarea tensiunii de alimentare este
semnalizată de aprinderea lămpilor h04, h05, h06 pentru sistemul de forță trifazat și h07 pentru
schema de comandă.
Este în poziția închis întrerupătorul b08. Acest întrerupător montat în afara compartimentului
caldarinei dar în imediata apropiere de acesta, permite, prin deconectarea sa, întreruperea
funcționării caldarinei în situația în care se sesizează incendiu sau altă avarie produsă în
compartimentul caldarinei.
Arzătorul este rabatat spre focar și ca urmare contactul de ușă b0 este închis.
Este alimentată schema electrică de protecție și semnalizări (fig. 4.8d). Se aprind lămpile de
semnalizare: h69 “Nivel de avarie apă caldarină”, h73 “Presiune maximă abur”, h75 “Presiune
scăzută combustibil” și funcționează alarma sonoră.
Se conectează pentru scurt timp întrerupătorul b60 cu revenire în poziția zero după
întreruperea acționării. Este alimentat releul d60 de restabilire a situației normale pentru schema
de semnalizare.
Întrucât nivelul apei de alimentare a caldarinei este în limitele normale, contactele
traductorului de nivel maxim și minim de avarie, e67a și e67b sunt închise, releul d67 este
alimentat și prin contactele d67 (5-6), d60 (33-34) este alimentat releul d68. Se stinge lampa de
semnalizare h69 “Nivel de avarie apă caldarină” și la întreruperea alimentării releului d60, prin
încetarea acționării întrerupătorului b60, se menține alimentarea releului d68 prin propriul contact
d68 (13-14). În schema de pornire din fig. 3.8.a se închide contactul d68 (23-24) și se menține în
această situație atât timp cât nivelul apei de alimentare este în limitele normale de lucru.
La pornire presiunea aburului este nulă, contactul traductorului de presiune maximă de
avarie e72 este închis și inițial prin contactul d60 (43-44) este alimentat releul d72 după care
alimentarea se menține prin propriul contact d72 (13-14). Se deschide contactul d72 (31-32), se
stinge lampa de semnalizare h73 “Presiune maximă abur” și în schema din figura 3.8.a se închide
contactul d72 (23-24) care rămâne în această poziție permițând pornirea și funcționarea instalației
atât timp cât presiunea aburului nu depășește limita maximă.
I 1Ș I 16 | 17 { 18 I 19 |~20 | 21 | 22 [ 23 | 24 ] 25 ] 26 | 27 | 28 j 29 ] 30 ț 31 | 32 | 33 1 34 | 35 1 36 ț 37 |
 Funcționare Servomotor Comandă deschiderea
Producerea scântei de
electroventilator. clapeta de re- clape tei de aer pentru
aprindere Funcționare treapta l-a Funcționare treapta all-a
Introduce aer în glare a debitu- debit maxim ți funcționare
Semnalizare .Aprindere’
focar lui de aer diuza 2

Fig 20 X Au t orna ti zorea caWannei .MONARCH’ b) COMANDĂ APRINDERE Șl FUNCȚIONARE

I 39 I 39 | 40 | 41 | 42 | 43 I 44 | 45 | 46 | 47 | 48 | 49 | 50 | 51 | 52 | | | | |

Tempera
Regim de lucru b 39 1 - Preîncălzire combustibil b44 1 - Temperatura Kră încălzitor combustibil r -rezistente de
încălzire e45-termostat de securitate e45-termostat
Manual 0- Deconectat combustibil diesel (motorina) 2 - minima maximă temperatura maximă b49-termostat temperatură
2- Automat combustibil greu (pâcurâ) combustibil combusti minimă
M
Fig 20 XI Automatizarea caldarmei.MONARCH* c) Alegerea regimului de lucru Preîncălzirea combustibilului
 | 60 l 61 [ 62 [ 63 | 64 Ț45~ | 66 ț 67 I~68 | 69 | 70 | 71 | 72 | 73 | 74 [ 75 | Ț 80 | 81 | 82 | 83 [ 84 | 85 | 86

d60 d62 d64 d67 d72 d74 d80

33 4-34X68) 23-1-24(80) 5-|-6(65} 13 -4-14X72) 13 4-14(74) 4-
43 4-44(72) 314-32(63) 23 24X08) 23 4-24(81) 4-
d68
5354474) 1
d65 23-1-24(80) 31 31 32(73) 31^32(75) d 81
13 -1-14(68)
d61 4-32(66) 23 4-24X08)
54-6(62) 31 >32(69)
Conec tă- Nivel ridicat apă Nivel scăzut apa Nivel de avarie apa ’resiune maximă abur ■
tare pro- caldarină caldarină caldarină se deschide e72
tecfie și -se deschide e61 -se deschide e64 -minim,se deschide e67a-se aprinde Semnalizare
înde lampa
lai h73
h73 -se
-se d -
deschide
semnal! - - se aprinde lampa -se aprinde lampa maxim,se deschide e67b -se blochează funcb- e74 -se acustica
zare h63 h66 întrerupe funcțio- ----------------------
onarea — -se aprinde
narea lampa h75
Fîg. 2OX Automatizarea caidarmei .MONARCH
u; Instalația de protecție și semnalizare
 De asemenea, pentru valoarea normală a presiunii combustibilului, contactul traductorului
e74 se închide și se realizează circuitul de alimentare al releului d74, inițial prin contactul d60
(53-54), ulterior prin propriul contact d74 (13-14). Se deschide contactul d74 (31-32) și se
întrerupe funcționarea lămpii de semnalizare h75 “Presiune scăzută combustibil”.
Schema de protecție și semnalizare este concepută astfel încât la depășirea limitelor maxime
ale unui parametru (presiunea aburului sau nivelul apei), se comandă oprirea instalației și
declanșarea semnalizării optice și acustice. La revenirea în limite normale a parametrului care a
declanșat protecția, semnalizarea continuă să funcționeze. Pentru revenirea schemei în situația
normală este necesară intervenția operatorului care după ce a constatat cauza care a declanșat
semnalizarea, apasă pe butonul b60 și prin releul d60 se reface situația normală și se întrerupe
semnalizarea.
Se alege regimul de funcționare al caldarinei prin punerea comutatorului b39 (fig. 20.8c) pe
poziția AUTOMAT sau MANUAL.
După efectuarea operațiunilor prezentate, instalația este pregătită pentru funcționare. Până la
darea semnalului de pornire este aprinsă lampa de semnalizare h4 “Blocare”.

20.4 . Funcționarea instalației în regim automat

Regimul de bază pentru funcționarea caldarinei este regimul automat. La alegerea acestui
regim comutatorul b39 se fixează pe poziția 2 “AUTOMAT”. Este alimentat releul d40 care își va
acționa contactele pregătind circuitele pentru funcționarea în acest regim.
Se conectează întrerupătorul b33 care va permite funcționarea diuzei 2 pentru ca arzătorul să
lucreze la capacitatea maximă până când presiunea aburului ajunge în apropierea valorii
nominale. Se obține în acest mod scurtarea duratei de ajungere la parametri nominali de încălzire.
Pentru pornire, se trece inițial comutatorul b2 (fig. 21.8a) pe poziția 1 “Inițiere”, este
alimentat releul d2 care în continuare își menține alimentarea prin contactul propriu d2 (13-14),
după care comutatorul b2 se trece pe poziția 2 “Conectat”. Prin contactele închise d2 (33-34), b2,
d40 (14-13) se aplică faza tensiunii de alimentare la borna 1 a programatorului. Nulul tensiunii de
alimentare este conectat permanent la borna 2 a programatorului. Concomitent se deschide
contactul d2 (51-52) și se întrerupe lampa de semnalizare h4 “Blocare”.
Programatorul LAE-1 intră în funcțiune și comandă în continuare secvențele fazelor de
aprindere cu durata totală a circuitului de 120 secunde.
În continuare se prezintă secvențele fazelor de aprindere și funcționare în regim automat a
instalației urmărind schema electrică de automatizare prezentată în figura 20.8.
Faza I Prepurjarea. Din momentul dării comenzii de pornire, programatorul este alimentat
prin bornele 1 și 2. De la borna 1 tensiunea se aplică la borna 18 legată împreună cu borna 8.
La prima pornire presiunea aburului este nulă și contactul traductorului e14 este închis (fig.
20.8a). De asemenea este închis și contactul d49 (13-14) în cazul în care caldarina funcționează
cu combustibil diesel sau în cazul folosirii combustibilului greu acesta are temperatura
corespunzătoare funcționării normale a diuzelor. Prin contactele închise ale traductorului de
presiune e14 și releului d49 tensiunea de la borna 8 se aplică la borna 9 a programatorului. Se
pune în funcțiune programatorul și prin contactul releului acestuia se aplică tensiunea la borna 3 a
programatorului.
 Urmărind schema prezentată în fig. 20.8b, tensiunea care apare la borna 3 a programatorului
se aplică bobinei contactorului C22 și servomotorului clapetei de aer m24. Ca urmare, prin
închiderea contactelor principale ale contactorului C22 este pus în funcțiune electromotorul
arzătorului m19 iar clapeta de aer se deschide pentru debit parțial. Intră în funcțiune ventilatorul
care introduce aer pentru purjarea focarului și eliminarea eventualelor gaze de ardere rămase de la
funcționarea anterioară. Funcționarea arzătorului este semnalizată de aprinderea lămpii h18. În
același timp axul electromotorului antrenează și pompa de combustibil care realizează presiunea
necesară.
Se închide contactul auxiliar C22 (23-24) care pregătește circuitul de aprindere.
Din prezentarea funcționării programatorului LAE-1, rezultă că faza de prepurjare are durata
30 4- 60 secunde.
Faza II-a Aprinderea. După parcurgerea primei faze programatorul aplică tensiunea la borna
6 a programatorului. La apariția tensiunii la borna 6 a programatorului, prin contactele închise
d40 (43-44), C22 (23-24) este alimentat releul d15.
Releul d15 cu temporizare de circa 2 secunde închide contactul d15 (8-5) și se alimentează:
releul d16, transformatorul de aprindere m17 și lampa de semnalizare h18 “Aprindere”. Între
electrozi de aprindere apare scânteia electrică. Se închide contactul d16 (13-14) pregătind pentru
funcționare circuitul de alimentare a electrovalvulei diuzei 1, s27.
După trecerea unui timp de circa 3 secunde de la apariția scânteii electrice, programatorul
aplică tensiunea de la borna 4 la borna 5 și prin contactele închise d40 (33-34), d16 (13-14) este
alimentată electrovalvula s27. Electrovalvula închide circuitul de retur al combustibilului și
presiunea creată pune în funcțiune diuza 1 care pulverizează combustibilul în focar. La intrarea în
funcțiune a diuzei 1 se aprinde lampa de semnalizare h28 “Funcționare treapta I-a”. Este
alimentat releul d30 care prin contactele d30 (13-14) și d30 (23-24) menține alimentarea
electrovalvulei s27 și a releului d35 după deconectarea releului d16.
În prezența aerului, scânteii electrice și a combustibilului pulverizat se produce aprinderea.
După confirmarea aprinderii, programatorul își continuă programul. Dacă în perioada de
siguranță nu se produce aprinderea, programatorul oprește funcționarea arzătorului, urmând ca la
reluare să se parcurgă din nou toate etapele.
Faza III-a Mărirea flăcării. În situația normală, după confirmarea aprinderii se continuă
programul și la secunda 81 se aplică tensiunea la borna 7 a programatorului. De la borna 7 prin
contactele închise d40 (53-54), b33, contactul traductorului e35 închis pentru presiuni sub 5,5 bar,
este alimentat releul d35.
Releul d35 comută contactul său din circuitul servomotorului m24 și comandă deschiderea
clapetei de aer în poziția de debit maxim. În această poziție a clapetei, axul cu came al
servomotorului comandă închiderea contactului b32.
Se închide circuitul de alimentare al electrovalvulei diuzei 2 de la borna 7 a programatorului
prin contactele închise d40 (83-84), b32. Este alimentată electrovalvula s32 care deschide
circuitul de combustibil spre diuza 2. Din acest moment funcționează ambele diuze asigurând
capacitatea maximă de lucru a arzătorului.
Funcționarea diuzei 2 este marcată de aprinderea lămpii h33 “Funcționare treapta a II-a”.
În continuare, din prezentarea funcționării programatorului, la secunda 89 se comandă
întreruperea tensiunii la borna 6 și ca urmare se deconectează circuitul de aprindere iar la secunda
93 se întrerupe funcționarea programatorului.
Arzătorul funcționează la capacitatea maximă și presiunea aburului crește continuu.

Reducerea flăcării. Când presiunea aburului ajunge la valoarea de 5,5 bar, apropiată de
presiunea nominală, traductorul de presiune e35 își deschide contactul și se întrerupe alimentarea
releului d35.
În circuitul servomotorului clapetei de aer m24 se comută contactul d35 în poziția inițială 1-3
și se comandă închiderea clapetei de aer pe poziția corespunzătoare de debit parțial. În această
poziție a clapetei axul cu came deschide contactul b32 și se întrerupe circuitul de alimentare al
electrovalvulei s32. Se întrerupe funcționarea diuzei 2 și arzătorul lucrează în continuare cu
capacitate redusă, având în funcțiune numai diuza 1.
Oprirea caldarinei. Comanda de oprire a caldarinei se dă atunci când presiunea aburului
ajunge la valoarea de 7 bar. La această valoare a presiunii aburului se deschide contactul
traductorului e14 și se întrerupe tensiunea aplicată la borna 9 a programatorului.
Se întrerupe alimentarea releului programatorului și prin deschiderea contactelor sale se
întrerupe tensiunea aplicată la bornele 3, 4, 5 și 7 având ca urmare: întreruperea alimentării
contactorului C22 și deconectarea electromotorului arzătorului, întreruperea alimentării
electrovalvulei s27 și încetarea funcționării diuzei 1.
Arzătorul caldarinei își întrerupe funcționarea. Dispariția flacărei este sesizată de
fototraductor și se întrerupe alimentarea releului FR aparținând programatorului. Se reia
funcționarea programatorului din momentul întreruperii la secunda 93 și se continuă până la
secunda 120. În această perioadă contactele celor 13 microîntrerupătoare revin în poziția inițială
pregătind circuitele pentru o nouă reluare a programului.
Reluarea ciclică a funcționării. Releele diferențiale de presiune sunt astfel reglate încât
traductorul de presiune e35 deschide contactul la depășirea limitei de 5,5 bar și închide contactul
când presiunea este mai mică de 4-4,5 bar iar traductorul de presiune e14 își deschide contactul
pentru valoarea nominală a presiunii 7 bar și îl închide când presiunea scade sub limita de 3,5 bar.
După parcurgerea primului ciclu și oprirea caldarinei atunci când presiunea aburului a ajuns
la valoarea nominală, presiunea aburului începe să scadă treptat ca urmare a utilizării lui în
instalația de încălzire a compartimentelor navei. La atingerea valorii de 4-4,5 bar se închide
contactul traductorului e35. Instalația nu pornește. Închiderea contactului e35 face posibilă
funcționarea treptei a doua la reluarea ciclului de lucru.
Ciclu de funcționare se reia atunci când presiunea aburului scade până la limita de 3,5 bar și
se închide contactul traductorului e14. Prin închiderea contactului traductorului e14 se reia
funcționarea arzătorului parcurgându-se toate etapele prezentate anterior. Urmează o nouă
perioadă de funcționare care se va întrerupe automat atunci când presiunea aburului ajunge la
valoarea nominală, 7 bar.
În acest mod automatizarea caldarinei MONARCH realizează o funcționare ciclică a
arzătorului caldarinei pentru menținerea presiunii aburului în limitele 3,5-7 bar.
20.5 Funcționarea instalației în regim manual
Pentru funcționarea caldarinei în regim manual se execută în prealabil toate operațiunile
prezentate la pregătirea pentru pornire. Comutatorul de alegere a regimurilor de lucru, b39, se
pune pe poziția 1 “MANUAL”.
La aplicarea tensiunii de alimentare este conectat releul d38 care prin acționarea contactelor
sale pregătește circuitele pentru funcționarea în regim manual. Se aprinde lampa de semnalizare
h39 “MANUAL”.
Pornirea se execută prin manevrarea aceluiași comutator b2. Se fixează inițial b2 pe poziția 1
și se alimentează releul d2. Se întrerupe alimentarea lămpii de semnalizare h4 “Blocare” și se
închide contactul de automenținere a alimentării d2 (13-14).
Se trece comutatorul b2 pe poziția 2 “Conectat” și prin contactele d2 (33-34), b2 poziția 2 se
aplică tensiune la schema de comandă. În regimul de lucru manual programatorul LAE-1 nu este
alimentat și ca urmare acesta nu lucrează în acest regim.
În continuare, prin conectarea manuală într-o anumită ordine a întrerupătoarelor, se execută
fazele aprinderii. Schema este astfel concepută încât să se asigure ordinea normală a operațiunilor
și nu se poate trece la faza următoare decât după executarea fazei precedente. Durata fazelor este
stabilită de operator.
Faza I. Prepurjarea. Se închide întrerupătorul b22 și se stabilesc circuitele de alimentare
pentru contactorul C22 și servomotorul clapetei de aer prin contactele închise d38 (13-14), b26,
b29, d40 (71-72). Servomotorul m24 deschide clapeta de aer pentru debit parțial și prin
închiderea contactelor principale C22 pornește electromotorul ventilatorului.
Se introduce aer în focar și se execută prepurjarea acestuia pentru eliminarea gazelor rămase
de la funcționarea anterioară. Se aprinde lampa h18 care indică funcționarea electroventilatorului.
Se închide contactul C22 (13-14) prin care se menține alimentarea contactorului C22 în
etapele următoare când se vor deschide b29 și b26. De asemenea se închide contactul C22 (23-24)
și se permite alimentarea circuitului de aprindere în faza următoare.
Durata operațiunii de prepurjare este stabilită de operator.
Faza a II-a Aprinderea. Se conectează circuitul de aprindere prin închiderea întrerupătorului
b15. Este alimentat releul d15 și acesta cu temporizare închide contactul d15 (5-8) prin care se
alimentează transformatorul de aprindere m17, releul d16 și lampa de semnalizare h18
“Aprindere”. Tensiunea înaltă de la transformator se aplică la electrozi și se produce scânteia
electrică. Releul d16 închide contactele d16 (13-14) și d16 (23-24) pregătind momentul următor.
Pentru pulverizarea combustibilului în focar se conectează întrerupătorul b26 și prin
contactele închise d38 (23-24), b26, d16 (13-14) se aplică tensiunea de alimentare pentru
electrovalvula s27 care prin închiderea returului de combustibil pune în funcțiune diuza 1.
Prezența aerului, a scânteii electrice și a combustibilului pulverizat de diuza 1 realizează
aprinderea și apariția flacărei.
Funcționarea diuzei 1 este semnalizată de aprinderea lămpii de semnalizare h 28
“Funcționare treapta I”. În același timp cu alimentarea electrovalvulei s27 este alimentat și releul
d30. Prin închiderea contactelor d30 (13-14) și d30 (23-24) se mențin alimentările pentru
electrovalvula s27 și releul d35 după întreruperea funcționării releului d16 ca urmare a
deconectării circuitului de aprindere.
Faza a III-a Mărirea flăcării. Pentru mărirea capacității de lucru a arzătorului se conectează
întrerupătorul b29. Prin contactele închise d38 (43-44), b29, d16 (23-24) se stabilește circuitul de
alimentare a releului d35. Acest releu prin comutarea contactului său din circuitul servomotorului
m24 comandă deschiderea clapetei de aer în poziția de debit maxim. Când clapeta a ajuns în
poziția de debit maxim, axul cu came închide contactul b32 și se aplică tensiunea de alimentare
pentru electrovalvula s32 prin contactele d38 (53-54), b32.
Diuza 2 intră în funcțiune și arzătorul lucrează la capacitate maximă. Funcționarea diuzei 2
este semnalizată de lampa h33 “Funcționare treapta a II-a”.
În continuare, pe durata de funcționare a arzătorului, urmarirea flacărei se face de către
operator care în cazul dispariției flacărei intervine prin comenzi manuale pentru oprirea
instalației.
Prezența operatorului pentru supravegherea caldarinei este permanentă în situația în care se
lucrează în regim manual. Urmărind continuu funcționarea operatorul intervine pentru reducerea
capacității arzătorului prin scoaterea din funcțiune a diuzei 2 atunci când presiunea aburului
ajunge în apropierea valorii nominale si întreruperea funcționării arzătorului când presiunea
aburului are valoarea nominală. Reluarea ciclică a funcționării caldarinei se face de asemenea de
către operator.
Regimul de lucru manual constituie un regim de rezervă care se aplică numai în situația în
care sistemul automat nu funcționează.

20.6 Preîncălzirea combustibilului

Instalația electrică de preîncălzire a combustibilului este prezentată în fig. 20.8c.

Caldarina poate utiliza drept combustibil motorina (combustibil diesel) sau păcura
(combustibil greu). În cazul în care se folosește motorina preîncălzirea acesteia nu este necesară
și comutatorul b44 se pune în poziția 1 “Deconectat”. Este alimentat releul d49, se deschide
contactul d49 (31-32) și se întrerupe funcționarea lămpii h50.
Dacă se folosește combustibil greu (păcură) acesta la temperaturi scăzute își mărește
vâscozitatea și pentru funcționarea normală a diuzelor de pulverizare a combustibilului în focar,
este necesară preîncălzirea combustibilului pentru reducerea vâscozității.
La funcționarea cu combustibil greu b44 se pune pe poziția 2.
Prin acțiunea traductorului de temperatură e47 se menține temperatura combustibilului între
limitele normale. Când temperatura scade sub limita inferioară se închide contactul traductorului
e47, este alimentat releul d47 care prin închiderea contactului d47 (13-14) stabilește circuitul de
alimentare al contactorului C45. Prin contactele principale ale contactorului C45 sunt conectate
rezistențele trifazate de încălzire a combustibilului. Pe durata funcționării este aprinsă lampa de
semnalizare h46 “Preîncălzire combustibil”.
Când temperatura combustibilului ajunge la limita superioară de lucru, traductorul e47 își
deschide contactul, se întrerupe alimentarea releului d47, contactorul C45 deconectează
rezistențele de încălzire și prin închiderea contactului d47 (31-32) funcționează lampa de
semnalizare h51 “Temperatură maximă combustibil”.
Traductorul de temperatură e45 are un rol de protecție. În cazul în care temperatura
combustibilului depășește cu circa 400C limita superioară de lucru se deschide contactul
traductorului e45 care deconectează instalația de încălzire.
Traductorul b49 semnalizează temperatura minimă a combustibilului. Contactul său se
deschide când temperatura coboară sub valoarea minimă de la care pentru funcționarea normală a
diuzelor este necesară preîncălzirea. Prin deschiderea contactului b49 se întrerupe alimentarea
releului d49, se închide contactul d49 (31-32) și se aprinde lampa de semnalizare h50
“Temperatură minimă combustibil”. Se deschide contactul d49 (13-14) se întrerupe circuitul între
bornele 8 și 9 ale programului și prin aceasta se comandă oprirea instalației.

20.7 Protecțiile caldarinei

Schema electrică de protecție și semnalizare a caldarinei, prezentată în fig. 20.8d

semnalizează optic și sonor la depășirea parametrilor nominali. În situația în care presiunea
aburului sau nivelul apei depășesc limitele maxime și este în pericol funcționarea caldarinei,
schema de protecție întrerupe automat funcționarea caldarinei și semnalizează cauza întreruperii.
În continuare se prezintă situațiile în care acționează instalația de protecție și semnalizare.
Nivel ridicat apă caldarină - semnalizare optică și sonoră.
Când nivelul apei de alimentare a caldarinei este la limita superioară de lucru se deschide
contactul traductorului e61 și se întrerupe alimentarea releului d61. Se deschide contactul d61 (5-
6) se întrerupe alimentarea releului d62, se închide contactul d62 (31-32) și se aprinde lampa de
semnalizare h63 “Nivel ridicat”, totodată, se deschide contactul d62 (23-24), se întrerupe
alimentarea releului d80 și intră în funcțiune avertizarea sonoră.
Nivel scăzut apă caldarină - semnalizare optică și acustică.
La scăderea nivelului apei de alimentare a caldarinei sub valoarea inferioară de lucru se
deschide contactul traductorului e64 °i se întrerupe alimentarea releului d64. Se deschide
contactul d64 (5-6), se întrerupe alimentarea releului d65, se închide contactul d65 (31-32) și este
alimentată lampa de semnalizare h66 “Nivel scăzut”. În același timp se deschide contactul d65
(23-24) și se pune în funcțiune avertizarea acustică.
Nivel de avarie apă caldarină - semnalizare și blocare.
La scăderea nivelului apei sub limita minimă de avarie se deschide contactul traductorului
67a iar la creșterea nivelului peste limita maximă de avarie se deschide contactul traductorului
e67b. În aceste situații se întrerupe alimentarea releului d67 se deschide contactul d67 (5-6) și se
întrerupe alimentarea releului d68.
Prin întreruperea alimentării releului d68 se realizează:
- întreruperea funcționării caldarinei prin deschiderea contactului d68 (23-24) din circuitul
releului d2 și scoaterea acestuia de sub tensiune. Se deschide contactul d2 (33-34) și se întrerupe
alimentarea programatorului LAE-1 sau a schemei de comandă în cazul în care se folosește
regimul manual de lucru;
- aprinderea lămpii de semnalizare h 69 “Nivel de avarie” prin închiderea contactului d68
(31-32);
- prin închiderea contactelor d2 (51-52), d2 (61-62) este alimentată lampa h4 “Blocare” și
funcționează avertizarea sonoră h5;
- se deschide contactul d2 (43-44), se întrerupe alimentarea releului d81 și intră în funcțiune
avertizarea sonoră la distanță.
Depășirea presiunii maxime a aburului - semnalizare și blocare.
 La depășirea presiunii maxime a aburului se deschide contactul traductorului e72 și se
întrerupe alimentarea releului d72, care realizează:
- întreruperea funcționării caldarinei prin deschiderea contactului d72 (23-24) și
deconectarea alimentării releului d2. Ca și în cazul anterior se întrerupe alimentarea
programatorului sau a schemei de comandă și se pune în funcțiune semnalizarea optică și
acustică.
- aprinderea lămpii de semnalizare h73 “Presiune maximă abur” prin închiderea contactului
d72 (31-32).
- se deschide contactul d2 (43-44) din circuitul releului d81 și intră în funcțiune avertizarea
sonoră la distanță.
Presiune scăzută a combustibilului - semnalizare optică și acustică.
Atunci când presiunea combustibilului scade sub valoarea nominală, se deschide contactul
traductorului e74. Se întrerupe alimentarea releului d74 și prin închiderea contactului d74 (31-32)
se alimentează lampa de semnalizare h75 “Presiune scăzută combustibil”.
De asemenea se deschide d74 (23-24) se întrerupe alimentarea releului d81 și intră în
funcțiune avertizarea sonoră.
Lipsă flacără - semnalizare și oprire.
Această protecție acționează numai în regim automat de funcționare și este asigurată de
releul programator LAE-1 (fig.20.6).
Dacă în timpul funcționării se stinge flacăra, pulverizarea în continuare a combustibilului în
focar conduce la acumularea de gaze care pot provoca explozia caldarinei. În această situație la
dispariția flacărei, traductorul fotoelectric nu mai transmite semnal la blocul de amplificare și se
întrerupe alimentarea releului FR. Deschiderea contactului frl întrerupe alimentarea releului AR
care declanșează și întrerupe funcționarea caldarinei. Prin contactele releului BR se aplică
tensiune la borna 12 a programatorului.
Pe panoul programatorului se aprinde lampa cu neon L1 iar pe panoul tabloului de
automatizare se aprinde lampa h11 “Lipsă flacără”.
Pentru deblocarea și reluarea de la început a ciclului de punere în funcțiune se apasă pe
butonul EK-1 de pe panoul programatorului sau pe butonul b12 de pe panoul tabloului de
automatizare.

5. Automatizarea instalațiilor frigorifice

5.1. Destinația instalațiilor frigorifice navale. Agenți frigorifici
În prezent toate navele sunt dotate cu instalații frigorifice. Pentru navele de transport și
militare se folosesc, în general, două tipuri de instalații frigorifice și anume:
- instalații frigorifice de cambuză destinate să asigure conservarea prin frig a produselor
alimentare perisabile necesare pentru hrana echipajului și a pasagerilor. Aceste instalații sunt
destinate conservării prin frig atât a produselor congelate: carne, preparate din carne, pește, cât și
a produselor refrigerate: legume, produse uscate, băuturi;
- instalația de climatizare pentru asigurarea condițiilor de confort termic în spațiile destinate
odihnei, servirii mesei și în spații de lucru ale echipajului, cum ar fi: puntea de comandă, cabina
radio, postul de supraveghere și control a mașinilor ș.a.
Aceste instalații sunt complet automatizate și funcționează fără a fi necesară supravegherea
permanentă la posturile locale de dispunere a aparaturii.
În afara instalațiilor frigorifice de cambuză și de climatizare navele cu destinație specială
pentru transportul mărfurilor în condiții de temperatură scăzută, denumite nave frigorifice,
precum și navele de pescuit au la bord instalații frigorifice de mare capacitate destinate pentru
magaziile de mărfuri. Astfel de instalații nu fac obiectul prezentei lucrări.
În cele ce urmează se va trata partea electrică a sistemelor de automatizare pentru instalațiile
frigorifice de cambuză și de climatizare făcându-se o prezentare generală a părții mecanice, atât
cât este necesar pentru a înțelege funcționarea schemei electrice de automatizare.
Agenții frigorifice utilizați, frecvent pe nave sunt: amoniacul, freonul 12 (R12), freonul 22
(R22). Pentru instalațiile frigorifice de cambuză se folosește obișnuit freon 12 și freon 22.
Amoniacul este întrebuințat de regulă pentru instalații frigorifice de mare capacitate aflate la
bordul navelor de pescuit și navelor frigorifice.
Freon 12 este agentul frigorific cel mai răspândit la nave, fiind utilizat la toate instalațiile
frigorifice de cambuză și climatizare. Excepție fac numai unele nave de pescuit.
Freon 12 este agentul frigorific ideal pentru nave datorită proprietăților sale, și anume:
 - neinflamabil, nu prezintă pericol de explozie, fără acțiune fiziologică asupra omului;
- presiuni mici de condensare (6-9 bar) și relativ ridicate la vaporizare (la presiunea
atmosferică temperatura de vaporizare este t0= -300C);
- exponent adiabatic mic, asigurând o comprimare cu consum redus de lucru mecanic;
- dizolvă uleiul de ungere, asigurând permanent suprafețele curate de schimb de căldură și
revenirea uleiului în carterul compresorului;
- inert față de metale și uleiuri de ungere, în prezența apei însă, se descompune în acid
fluorhidric și clorhidric care atacă magneziul, aluminiul și aliajele lor, garniturile și chiar
restul instalației.
Dezavantajele freonului 12 comparativ cu alți agenți frigorifici sunt:
- căldură de vaporizare mică, deci putere frigorifică redusă și ca urmare este necesară o
cantitate mare de agent frigorific care circulă în unitatea de timp pentru a prelua căldura;
- solubilitatea redusă față de apă 2,5 mg/kg R12; la depășirea acesteia apa, ca impuritate,
formează particule de gheață care blochează ventilul de laminare; din această cauză
trebuiesc luate măsuri deosebite de uscare a instalației înainte de umplere precum și o
atenție sporită pentru curățirea periodică a filtrului de deshidratare;
- capacitate deosebită de a trece prin cele mai mici neetanșeetăți ceea ce duce la pierderi
însemnate de agent; în cazul unei exploatări necorespunzătoare;
- depistarea cu dificultate a pierderilor de agent din instalație datorită faptului că este
inodor. Metoda cu spumă de găsire a locului prin care se pierde agent nu este
satisfăcătoare. Se utilizează în acest scop lampa pentru halogeni prezentată în figura 5.1.

Fig. 5.1. Lampă pentru halogeni 1. robinet de

reglare a flăcării; 2. rezervor de butan sau
alcool;
3. furtun;
4. amestec de aer + freon;
5. flacără.

Când nu sunt urme de freon flacăra lămpii

este albastră. În momentul în care apar urme de
freon în aerul care este preluat cu ajutorul
furtunului de la locul de căutare a scăpărilor de
freon, flacăra capătă o culoare verde. În același
scop se folosește și aparatură electronică capabilă
să determine scăpările de agent frigorific.
Scăpările mari de agent frigorific pot fi depistate și prin urmărirea brumărilor sau umezirilor
locale pe conductele de lichid fisurate.
Freonul 22 este folosit ca agent frigorific cu precădere pe navele de pescuit și nave de
transport frigorific. Comparativ cu freon 12 are performanțe îmbunătățite: temperatura de
vaporizare la presiunea atmosferică este -400C, are puterea frigorifică mai mare, și o solubilitate
la apă de 8 ori mai mare. Detecția scăpărilor de agent se face la fel ca pentru freon 12.
În prezent este în curs de desfășurare un proces de înlocuire a freonului 12 din instalațiile
frigorifice de cambuză și de climatizare cu freon 22 care nu este poluant pentru mediu.

5.2 Schema instalației frigorifice navale de cambuză

În fig. 5.2 este prezentată schema instalației frigorifice navale de cambuză cu 5 camere. Două
camere cu temperaturi negative (-100C 4- -140C) pentru păstrare carne (camera A); pește
(camera B) și trei camere cu temperaturi pozitive (+10 C 4- +40 C) pentru păstrare legume
(camera C), produse uscate (camera D) și băuturi (camera E).
Elementele componente ale instalației frigorifice sunt:
Vaporizatoarele Realizează vaporizarea agentului frigorific lichid. Fenomenul este însoțit
A, B, C, D, E de absorbția căldurii din camera în care este montat vaporizatorul.
Vaporizatoarele cu același regim de temperaturi se montează pe același
circuit.

Condensatorul Asigură transmiterea căldurii de la agentul frigorific către mediul

ambiant. La partea inferioară este prevăzut cu un rezervor care
acumulează surplusul de agent frigorific. În acest rezervor se poate goli
întreaga instalație.

Compresoare Creează presiuni scăzute pe circuitul de absorbție favorizând vaporizarea

m1, m2 și presiuni înalte pe circuitul de refulare realizând condensarea și
transformarea agentului frigorific în starea lichidă.

Filtrul Montat pe conducta de agent frigorific lichid de înaltă presiune, asigură

reținerea urmelor de apă introduse cu agentul frigorific ca impuritate a
acestuia.

Ventilele de Reglează debitul de agent frigorific lichid spre vaporizator astfel încât să
reglaj se facă vaporizarea completă și să corespundă cu debitul aspirat de
compresor. Asigură laminarea agentului de la presiunea de condensare la
presiunea de vaporizare.

Pompele de Asigură în circuit deschis răcirea cu apă de mare a condensatorului. În

răcire m3, m4 funcționare normală lucrează o singură pompă, cea de a doua fiind de
rezervă. Presiunea normală pe circuitul de răcire este sesizată de
închiderea contactului b14.
FI, in Schema instalației frigorifice navale de cam bură
 Termostatele Măsoară temperaturile din camerele frigorifice. Termostatele fixează
b01 4- b05 regimul de temperaturi dorit și la depășirea limitei maxime se
comandă deschiderea circuitului de freon lichid spre vaporizator iar
când se ajunge la limita minimă se comandă închiderea circuitului.
Rezistențe Sunt folosite pentru dezghețarea răcitoarelor și tăvilor din camerele
pentru degivrare cu temperaturi negative. Periodic, automat sau manual, se blochează
r1, r2, r3, r4 funcționarea compresoarelor și se conectează pentru o anumită durată
rezistențele pentru topirea gheței formată pe răcitoare și tăvi.

Ventilatoarele Se montează în camerele frigorifice și au rolul de omogenizare a

m5, m6, m7, m8, temperaturii din încăperea în care funcționează.
m9
Electrovalvulele Deschid sau închid circuitul de agent frigorific lichid spre
s2, s3, s4, s5, s6 vaporizatoare. Comanda de deschidere sau închidere este dată de
termostatele care controlează temperaturile din camerele frigorifice.
Electrovalvula Montată pe circuitul de aspirație al camerelor cu temperaturi
s1 negative. Pe durata funcționării degivrării închide circuitul de
aspirație spre compresor blocând astfel funcționarea acestuia.
Presostatele Montate pe conductele de aspirație, reprezintă elemente de comandă
pentru funcționarea automată a instalației.
de
joasă
Preostatul bp3 Montat pe circuitul de absorbție al camerelor cu temperaturi negative,
interzice efectuarea comenzii de degivrare în perioada în care lucrează
compresorul. Cât timp există presiune de vapori pe circuitul de absorbție și
ca urmare compresorul lucrează, contactul preostatului este deschis,
interzicând funcționarea ventilației și a degivrării.
Instalația frigorifică prezentată în fig. 21.2 conține două circuite cu funcționare independentă,
complet automatizată. Unul pentru camerele cu temperaturi negative: A și B; celălalt pentru
camerele cu temperaturi pozitive: C, D și E. Cele două circuite sunt interconectate pe refulare și
au în comun condensatorul cu sistemul de răcire, filtru și alimentarea. În condiții normale cele
două circuite funcționează independent existând posibilitatea, în cazul în care un compresor este
ineficient, să lucreze unul singur care să asigure menținerea temperaturilor normale în camere
timp de 24 ore (funcționare de avarie).
În camerele frigorifice se instalează vaporizatoarele, ventilatoarele pentru omogenizarea
temperaturii și termostatele pentru controlul și comanda menținerii temperaturii în camere între
limitele fixate.
Compartimentul agregate, dispus în apropierea camerelor frigorifice pentru scurtarea
lungimilor conductelor de legătură, conține: compresoarele, pompele de răcire, condensatorul,
rezervorul de freon, electrovalvulele și presostatele, sistemul de comandă și protecție.
În afara elementelor prezentate în fig. 21.2, instalația frigorifică mai are un tablou electric de
comandă a sistemului automat. Acest tablou se dispune în apropiere, într-un compartiment
separat, izolat de zgomotul din compartimentul agregate.
Funcționarea normală a instalației frigorifice precum și avariile care apar sunt semnalizate
local pe panoul tabloului electric de automatizări cât și la distanță. Întrucât sistemul de
automatizare al instalației frigorifice lucrează fără a fi necesară prezența operatorului pentru
supraveghere, este necesară semnalizarea la distanță, într-un punct în care se execută cart
permanent, pentru a sesiza situațiile de avarie ce pot apare. De regulă semnalizarea la distanță se
montează în PSCM (post de supraveghere, comandă mașini).
Presostatele de joasă presiune (bp1, bp2), așa cum am menționat reprezintă elementul de
comandă pentru funcționarea compresorului. În regim normal de funcționare, când lucrează unul
sau mai multe vaporizatoare de pe un circuit, presiunea pe conducta de aspirație are o valoare la
care, prin reglajul efectuat, contactul presostatului este închis. La scăderea presiunii de pe
conducta de aspirație ca urmare a închiderii funcționării ultimului vaporizator de pe circuit, când
valoarea acesteia ajunge la limita minimă, circa 0,2 bar, contactul presostatului se deschide oprind
funcționarea compresorului.
După un timp de staționare, ca urmare a creșterii temperaturilor în camere, termostatele
comandă intrarea din nou în funcțiune a unuia sau mai multe vaporizatoare de pe circuit.
Presiunea pe conducta de absorbție crește lent și după depășirea presiunii diferențiate reglate se
închide contactul presostatului, compresorul este pus în funcțiune și urmează un nou ciclu de
lucru. Diferențialul presostatului este reglat astfel încât contactul se deschide la presiunea de 0,2
bar și se închide la presiunea de 1,8 - 2 bar.
Presostatele diferențiale de ulei (U1 și U2) îndeplinesc funcții de protecție. Contactele
acestor presostate sunt închise permițând funcționarea compresoarelor atât timp cât diferența de
presiune între aspirația și refularea uleiului de ungere are o valoare astfel încât asigură ungerea
normală a agregatelor. Pentru a asigura pornirea compresorului, presostatul diferențial de ulei este
prevăzut cu un releu termic de temporizare 45 v 90 secunde care face posibilă pornirea fără
existența diferenței de presiune reglată. Introducerea în funcțiune a presostatului are loc după
scurgerea duratei amintite, deci după ce pompa a avut timpul necesar să creeze diferența de
presiune prescrisă. Aceste aparate, după declanșare, rămân în această poziție fiind necesară
reanclanșarea manuală pentru o nouă pornire.
Se prezintă în continuare funcționarea de principiu a unuia din cele două circuite prezentate
în figura 5.2 de exemplu circuitul camerelor negative. Considerăm că termostatele b01 și b0 2
sunt reglate pentru menținerea temperaturii între limitele: minim -140 C și maxim -100 C.
Atunci când într-o cameră sau în ambele camere temperatura depășește limita maximă
termostatele comandă deschiderea electrovalvulelor s2, s3 și freonul lichid, sub presiune circa 5
bar, trece spre vaporizatoarele A și B.
Ventilele de reglaj (laminare) montate înaintea vaporizatoarelor permit trecerea unui debit
astfel reglat încât să se facă o vaporizare completă.
Freonul pătrunde în vaporizator, se produce fenomenul de vaporizare însoțit de absorbție de
căldură.
Din vaporizator vaporii de freon pătrund în conducta de aspirație spre compresor și presiunea
începe să crească lent. După un timp, când presiunea pe conducta de aspirație ajunge la limita
maximă 1,8 - 2 bar, presostatul de joasă presiune bp1 montat pe conducta de aspirație își închide
contactul și comandă pornirea compresorului.
 Compresorul lucrează, absoarbe vaporii de freon, îi comprimă și îi trimite pe circuitul de
refulare spre condensator. În condensator are loc transformarea în stare lichidă a freonului.
Freonul lichid sub presiune de 5 bar este trimis la intrarea în vaporizatoare stabilindu-se astfel un
circuit închis al agentului frigorific. Întrucât valvulele de reglaj lucrează continuu debitând freon
care se vaporizează în vaporizatoare, presiunea pe conducta de aspirație a compresorului se
menține la valoarea 1,8 - 2 bar și compresorul funcționează continuu.
Ca urmare a funcționării vaporizatoarelor, temperatura în camerele frigorifice scade continuu
și când se ajunge la limita minimă -140 C termostatele comandă închiderea valvulelor
electromagnetice s2, s3 și se întrerup circuitele de freon spre vaporizatoare. Compresorul
continuă să lucreze aspirând freonul existent după valvulele electromagnetice, presiunea pe
circuitul de aspirație scade treptat și când ajunge la limita minimă 0,2 - 0,3 bar presostatul bp1 își
deschide contactul și comandă oprirea compresorului.
De regulă, așa cum este cazul prezentat, compresorul lucrează cu mai multe vaporizatoare
situate în camere diferite. Funcționarea lui se întrerupe numai atunci când s-a ajuns la temperatura
programată în toate camerele. În exemplul prezentat, dacă în una din camere, de exemplu în
camera A, s-a atins temperatura reglată și se oprește funcționarea vaporizatorului, acest lucru este
resimțit prin scăderea presiunii pe conducta de aspirație la circa 1 bar deoarece lucrează numai
vaporizatorul B. Compresorul continuă să lucreze cu sarcina pe jumătate până la obținerea
temperaturii reglate și în camera B.
În situația în care sunt mai multe camere pe un circuit, compresorul frigorific lucrează până
la întreruperea funcționării ultimului vaporizator. Din momentul în care începe să se reducă
numărul consumatorilor se reduce continuu presiunea pe circuitul de aspirație și pentru aceeași
capacitate a compresorului se mărește temperatura de refulare. În astfel de situații pentru
menținerea în anumite limite a presiunii pe circuitul de aspirație până la deconectarea ultimului
consumator se adoptă una din soluțiile:
- la reducerea sarcinii compresorului acționează un presostat de sarcină și se anulează,
funcționarea unor cilindri. De exemplu, pentru un compresor cu 4 cilindri se scot din
funcțiune succesiv 2 cilindri obținându-se reducerea capacității acestuia la 75% și 50%
din sarcina nominală;
- se montează un regulator de capacitate care permite trecerea unei părți a vaporilor din
circuitul de refulare pe circuitul de absorbție menținând în acest fel presiunea pe circuitul
de aspirație.
Funcționarea celui de-al doilea circuit care deservește camerele cu temperaturi pozitive
este aceeași.
Circuitul de refulare format de condensatorul răcit cu apă de mare, filtrul și rezervorul de
freon este comun pentru cele două compresoare.
În cazul în care debitul apei de răcire este insuficient sau se întrerupe, presiunea de
refulare crește peste limita normală. Depășirea presiunii normale de refulare este sesizată de
presostatul diferențial de ulei (U1 sau U2) și se întrerupe funcționarea compresorului. Repunerea
în funcțiune se face manual după luarea măsurilor corespunzătoare.
Filtrul uscător (cu silicagel) reține urmele de apă din freon. Eliminarea apei este deosebit
de importantă pentru buna funcționare a instalației având în vedere solubilitatea redusă a apei în
freon 12. Orificiile valvulelor de reglaj (de laminare) sunt foarte mici, de ordinul 0,1 - 0,5 mm și
particulele mici de apă pot constitui dopuri de gheață care blochează funcționarea acestora.

5.3 Schema electrică de comandă automată, protecție de semnalizare

Automatizarea instalațiilor frigorifice asigură:

- menținerea în limite prescrise a parametrilor mediului din camerele frigorifice fapt care
asigură calitatea produselor conservate prin frig;
- funcționarea în condiții economice a instalației cu consum redus de energie electrică și
fără carturi permanente pentru supraveghere pe timpul funcționării;
- siguranță sporită în exploatare.
În fig. 21.3 a, b, c, d, e și f este prezentată schema electrică de comandă automată,
protecție și semnalizare pentru instalația frigorifică de cambuză prezentată în fig. 21.2.

Funcționarea instalației frigorifice se prezintă pe etape urmărindu-se schemele din fig. 21.3.
Pregătirea pentru pornire constă în executarea următoarelor operațiuni:
- se conectează manual întrerupătoarele automate a0, a1, a2, a3, a4 (fig. 21.3a). Prezența
tensiunii de alimentare este semnalizată de aprinderea lămpii h0 (fig. 21.3d);
- sunt alimentate rezistențele r5, r6 (fig. 21.3b) pentru încălzirea uleiului de ungere din
carterul compresoarelor. Funcționarea rezistențelor de încălzire este semnalizată de
aprinderea lămpilor h1, h2 (fig. 21.3d). În situația în care temperatura mediului este ridicată
și nu este necesară încălzirea uleiului prin apăsarea pe butoanele b1, b2 cu reținere în
poziția apăsat, se deconectează circuitele rezistențelor de încălzire;
- se stabilește regimul de lucru pentru compresoare prin poziționarea comutatorului b4 (fig.
21.3b) pe una din pozițiile: 1-funcționare compresor nr.1; 2- funcționare compresoare nr.1
și nr.2; 3- funcționare compresor nr.2. Considerăm că se fixează comutatorul pe poziția 2
corespunzătoare funcționării ambelor compresoare;
- se alege pompa de răcire care urmează să lucreze punând comutatorul b12 (fig. 21.3c) pe
poziția 1 sau 2.
- se verifică integritatea lămpilor de semnalizare prin conectarea de scurtă durată a
întrerupătorului b13 (fig. 21.3d). Pe durata conectării sunt alimentate lămpile de
semnalizare h1 - h4, releul d5, și prin închiderea contactului d5 (22-24) sunt alimentate
lămpile h5 - h16.
Pornirea instalației se realizează prin apăsarea pe butonul cu reținere b3 (fig. 1.3b). Este
alimentat releul d1 care realizează: închide contactul d1 (2-4) din circuitelereleelor d2, d3 și pune
sub tensiune circuitele electrovalvulelor s4, s5, s6 care aparțin camerelor cu temperaturi pozitive;
închide contactul d1 (6-8) și prin contactul închis C10(3-5) se aplică tensiunea circuitelor
electrovalvulelor s2, s3 aparținând camerelor cu temperaturi negative.
Aliment Electroventilatoa- Alimentar
a- ra Electromotoare Electromotoare Electroven filatoare încălzitoare tegivrare
re camere cu e Alimentare
TPH compresoare pompe de apă temperaturi nega- Răci toace Tăvi schemă semnalizare
3S0 V pozitive
tive comandă
50 Hz Nr 1 | Nr 2 Nr. 1 | Nr. 2 Camera A | Camera CjComeraD 2 «2000W 2»50W 220V 50Hz 2AV 50Hz
Camera B [Camera E
Fig 213. Automatizarea instalației frigorifice a) Instalația de forța
62 1 63 I 64 1 65 1 66 1 67 I 68 1 69 1 70 I 71 1 72 I 73 I 74 I

Verif i - Funcți- Funcți- Funcționare Decuplat Funcționar

Funcționare ventilatoare
care onare onare supra - e pompe Funcționa
Lipsă apă
lămpi compre compresor sarcina re Comp negative Comp pozitive
instala- răcire apa răcire
A B peste C D prod E
semn - soc Nr. 2 sau buton degivrare
ți* carne legume uscate băuturi
Nr.1 ____ML
Fig. 21.3Automatizarea instalației frigorifice el Instalația de semnalizare 24V 50Hz
I 75 I 76 | 77 | 78 | 79 | 80 I 81 I 82 | 83 | 84 | 86 | 86 I

Funcțio Funcț Decupl Decupl

- nare ionare at at Furcțio - Temperaturi peste valorile reglate în
Lipsa
com- compr pceso presost compartimente
apa nare de-
presor esor - stat ut A Carne B Peste C 0
răcire givrare E
Nr.2 bp1, diferen- Proci,
Legum Băut
Nrl bp2 țial ulei uscate
Fig 21 .3Automatizarea instalației frigorifice t) Instalația de semnalizare la distanța
e uri
 Este alimentată electrovalvula si care deschide circuitul de absorbție pentru compartimentele
cu temperaturi negative. De asemenea sunt alimentate contactoarele C5, C6 (fig.22.3c) care pun
în funcțiune ventilatoarele m5, m6 din camerele cu temperaturi negative; se închide contactul dl
(10-12) (fig. 21.3c) prin care se alimentează contactoarele C7, C8, C9 și sunt puse în funcțiune
ventilatoarele m7. m8, m9 din camerele cu temperaturi pozitive.
Funcționarea ventilatoarelor este semnalizată local de aprinderea lămpilor h12 - h16 (fig.
21.3e).
În momentul pornirii, temperaturile în camerele frigorifice sunt peste limitele reglate,
contactele termostatelor b01 - b05 (fig. 21.3b) sunt în poziția prezentată în schemă și prin
contactele lor închid circuitele de alimentare a electrovalvulelor s2, s3, s4, s5, s6. Ca urmare sunt
deschise circuitele agentului frigorific spre vaporizatoare.
Agentul frigorific pătrunzând în vaporizatoare se produce fenomenul de vaporizare însoțit de
absorbție de căldură. Vaporii de freon ajungând pe conducta de absorbție crește presiunea pe
acest circuit. Când presiunea de aspirație ajunge la limita maximă, 2 bar, presostatele de joasă
presiune bp1, bp2 închid contactele și stabilesc circuitele de alimentare pentru releele d2, d3 prin
contactele închise ale presostatelor diferențiale de ulei, U1, U2 și contactele închise ale
întrerupătoarelor automate a1, a2 acționate anterior în faza de pregătire a pornirii.
Releele d2, d3 anclanșează și prin contactele lor realizează: alimentarea contactorilor C1, C2
prin închiderea contactelor d2 (2-4), d3 (2-4); prin închiderea contactelor d2 (6-8), d3 (6-8)
(fig.21.3e) sunt alimentate lămpile h6, h7 pe panoul local și h17, h18 la distanță care
semnalizează funcționarea compresoarelor; se închid contactele d2 (10-12), d3 (10-12) pregătind
circuitele de alimentare pentru lampa de semnalizare h9 “Lipsă apă de răcire”. Această lampă nu
se aprinde atâta timp cât există presiune pe circuitul apei de răcire și contactul b14 este deschis.
Contactoarele C1, C2 prin închiderea contactelor principale realizează punerea în funcțiune a
compresoarelor nr.1 și nr.2. În același timp se deschid contactele auxiliare C1 (3-5), C2 (3-5) (fig.
21.3b) care deconectează rezistențele de încălzire ale uleiului și se închid contactele C1 (6-8), C2
(6-8) (fig. 21.3c) prin care se alimentează contactorul C3 sau C4 în funcție de poziția
comutatorului b12 stabilită în faza de pregătire a pornirii.
Prin contactorul C3 sau C4 este pusă în funcțiune una din pompele sistemului de răcire.
Funcționarea pompei de răcire este semnalizată local de aprinderea lămpii h10 “Funcționare
pompă răcire”. Presiunea apei pe circuitul de răcire deschide contactul b14 și întrerupe
funcționarea lămpilor h9, local și h12 la distanță, care semnalizează “Lipsă apă răcire”.
Funcționarea instalației. În funcționare, pe măsură ce în camere se ajunge la temperatura
reglată, termostatele b01 - b0 5 (fig. 21.3b) comandă pe rând închiderea electrovalvulelor s2 - s6
și se întrerupe alimentarea cu freon lichid a vaporizatoarelor din camere. La decuplarea
termostatelor se închid contactele normal deschise ale acestora și sunt alimentate releele d6 - d10
(fig.21.3d) care întrerup funcționarea lămpilor de semnalizare la distanță h23 - h27 (fig. 21.3f),
stingerea treptată a acestor lămpi indică la postul de supraveghere de la distanță că în camerele
frigorifice s-a stabilit temperatura reglată.
Pe măsură ce circuitele spre vaporizatoare se închid ca urmare a ajungerii la valoarea
temperaturii reglate scade presiunea pe circuitele de absorbție spre compresoare. După închiderea
ultimului vaporizator de pe fiecare din cele două circuite independente, compresoarele continuă
să absoarbă gazele de după electrovalvule, presiunea pe circuitele de absorbție scade treptat și
când ajunge la limita minimă, 0,2 bar, presostatele de joasă presiune, bp1 pentru compresorul nr.1
și bp2 pentru compresorul nr.2, își deschid contactele și întrerup funcționarea compresoarelor.
Când ambele compresoare sunt oprite ca urmare a acțiunii presostatelor de joasă presiune, se
întrerupe și funcționarea pompei de răcire.
Acțiunea presostatelor bp1, bp2 este semnalizată local de aprinderea lămpii h3 (fig.21.3d) și
la distanță de aprinderea lămpii h19 (fig. 21.3f) “Decuplat presostat bp1, bp2”.
După o perioadă de timp, când în una sau mai multe camere crește temperatura peste limita
maximă reglată, automat termostatele din camerele respective comandă alimentarea
electrovalvulelor și deschiderea circuitelor de alimentare cu freon lichid a vaporizatoarelor.
Vaporizatoarele intră în funcțiune, crește presiunea pe circuitele de absorbție și când valoarea
acesteia ajunge la limita maximă 2 bar, presostatele de joasă presiune, bp1, bp2, comandă
pornirea compresoarelor. Compresoarele și pompa de răcire lucrează până la refacerea temperaturii
reglate în camerele respective . Ciclul se repetă automat ori de câte ori se depășesc temperaturile
reglate, menținându-se permanent, în camere, temperatura în limitele reglate.
Ventilația în camerele frigorifice lucrează continuu pentru omogenizarea temperaturilor în
volumul camerelor. În situația în care după stabilirea regimului termic în unele camere nu se intră
o perioadă mare de timp, ventilația în aceste camere poate fi oprită manual prin apăsarea
butoanelor cu reținere b5 - b9 (fig. 21.3c).
Degivrarea. În funcționare, pe vaporizatoarele din camerele cu temperaturi negative se
formează gheața care este izolant temic și împiedică transferul de căldură.
Pentru topirea gheții este necesar ca periodic să se efectueze operațiunea de degivrare.
Degivrarea se poate efectua automat sau manual. Regimul este ales prin fixarea
comutatorului b10 (fig. 21.3c) pe poziția dorită. Regimul automat constituie regimul de bază și se
consideră, în cele ce urmează, că s-a ales acest regim.
Funcționarea în regim automat este comandată de releul programator u3 (fig. 21.3c). La
pornirea instalației, prin închiderea contactului d1 (10-12) contactul închis u3 (4-5) al
programatorului și contactul b10 (A-B), se stabilește circuitul de alimentare al releului d4.
Concomitent este alimentat și servomotorul releului programator.
Prin închiderea contactului d4 (2-4) se stabilește un nou circuit de alimentare a releului d4
prin contactul propriu și contactul presostatului bp3 închis numai în perioada în care presiunea pe
circuitul de absorbție este sub limita minimă și deci compresorul nu lucrează.
Se închide contactul d4 (6-8) pregătind circuitul de alimentare al contactorului C10.
Releul programator în funcție de reglajul efectuat poate asigura până la 12 operațiuni de
degivrare în 24 ore cu durate cuprinse în limitele 10-90 minute. Comanda de degivrare este dată
de releul programator prin deschiderea contactului u3 (4-5) și închiderea contactului u3 (5-6) care
stabilește circuitul de alimentare al contactorului C10.
Contactorul C10 prin contactele sale principale conectează rezistențele de încălzire r1, r2, r3,
r4 (fig. 21.3a) pentru topirea gheții de pe vaporizatoare și tăvi. Se deschide contactul C10 (3-5)
având ca urmare: blocarea circuitului de absorbție spre compresor prin întreruperea alimentării
electrovalvulei s1; întreruperea tensiunii aplicată termostatelor b01, b02 din camerele cu
temperaturi negative și contactorilor C5, C6. Prin această întrerupere se interzice posibilitatea
pornirii vaporizatoarelor și funcționarea ventilației în camerele cu temperaturi negative. Se
închide contactul C10 (2-4) (fig. 21.3e) și la postul local se aprinde lampa h11 iar la postul de la
distanță lampa h22 (fig. 21.3f) care semnalizează “Funcționare degivrare”.
După parcurgerea perioadei fixate pentru degivrare, releul programator u3 comută din nou
contactele; se deschide u3 (5-6) și se închide u3 (4-5), restabilind situația inițială.
Efectuarea periodică a operațiunii de degivrare împiedică formarea de gheață cu grosimi mai
mari de 2-3 mm asigurând permanent transmisia optimă a căldurii. Prezența contactului
presostatului bp3 montat pe circuitul de aspirație împiedică aplicarea regimului de degivrare în
perioada în care lucrează compresorul.
În situația în care se alege regimul manual pentru efectuarea degivrării se pune comutatprul
b10 pe poziția 2 “Manual”. Funcționarea este aceeași cu deosebirea că momentul degivrării și
durata acestei operațiuni este stabilită de operator.
Protecția instalației. Electromotoarele compresoarelor și pompelor de răcire sunt protejate cu
întrerupătoare automate care asigură protecție la suprasarcină și scurtcircuite. Protecția
electroventilatoarelor este realizată cu siguranțe pentru scurtcircuite și cu relee termice pentru
suprasarcină. Circuitele de alimentare a contactoarelor, releelor, lămpilor de semnalizare și
rezistențele de încălzire sunt protejate cu siguranțe.
Releele diferențiale de ulei, U1, U2 asigură protecția compresoarelor și a instalației la
depășirea presiunii maxime de refulare. Schema electrică a presostatelor diferențiale de ulei este
prezentată în fig. 21.3b.
Situația fiind similară pentru cele două presostate, în continuare se prezintă funcționarea
presostatului diferențial de ulei U1.
Atât timp cât diferența de presiune între aspirația și refularea uleiului de ungere este în
limitele normale, contactul presostatului diferențial de ulei U1 (4-5 este deschis). Circuitul de
alimentare al elementului termic este întrerupt și ca urmare este închis contactul U1 (1-3) și este
deschis contactul U1 (1-2). Prin contactul închis U1 (1-3) este permisă funcționarea
compresorului comandată de presostatul de joasă presiune bp1.
Prezența releului termic este necesară pentru ca presostatul diferențial să nu acționeze pe
durata regimului tranzitoriu de pornire a compresorului. La pornire, inițial presiunea de ulei este
nulă și crește treptat după pornirea compresorului. Pe durata acestui regim tranzitoriu contactul
presostatului U (4-5) este închis întrucât diferența de presiune este sub limita normală. Elementul
termic al releului este parcurs de curent pe circuitul: d1 (2-4), b4 (I-H), U1 (1-3), r, element
termic, U1 (4-5), C1 (2-4). Durata întârzierii acționării releului termic este reglabilă în limitele 45
- 90 secunde. Această durată se stabilește prin alegerea corespunzătoare a valorii rezistenței r.
Dacă în această perioadă se formează presiunea normală de ungere, se deschide contactul
presostatului diferențial de ulei U (4-5), se întrerupe trecerea curentului electric prin elementul
termic al releului și se continuă funcționarea compresorului. În situația în care în această perioadă
nu se formează presiunea nominală, acționează elementul termic al releului, se deschide contactul
U1 (1-3) și se întrerupe funcționarea compresorului.
În funcționare, la depășirea presiunii maxime pe conducta de refulare și acest lucru poate
avea loc dacă debitul pompei de răcire este insuficient sau se întrerupe circuitul de răcire,
presostatul diferențial de ulei închide contactul U1 (4-5), este alimentat releul termic și aceasta cu
temporizare deschide contactul U1 (1-3) întrerupând funcționarea compresorului.
Funcționarea releelor diferențiale de ulei pentru protecția compresoarelor este semnalizată
local de aprinderea lămpii h20 “Decuplat presostat diferențial de ulei”. Circulația apei de răcire
este de asemenea importantă pentru funcționarea normală a instalației. În cazul în care se
întrerupe circuitul apei de răcire, se închide contactul b14 și se aprind lămpile de semnalizare h9
la postul local și h 21 la distanță “Lipsă apă răcire”. Dacă nu se iau măsuri pentru refacerea
circuitului apei de răcire, după un timp, crește presiunea pe circuitul de refulare și acționează
presostatul diferențial de ulei care comandă oprirea compresorului.
 6. Centrala automată de avertizare incendiu CUAM-N
6.2 Descrierea funcționării centralei de avertizare
Prezentare generală
Centralele automate de avertizare incendiu pentru mediul marin, tip CUAM-N, sunt
echipamente electronice complexe destinate în principal sesizării și semnalizării locale (optic și
acustic) a începuturilor de incendiu la bordul navelor maritime și fluviale.
Pe lângă funcția principală, de semnalizare a începutului de incendiu, centrala de avertizare
execută permanent autosupravegherea circuitelor proprii aflate în stare de așteptare și alarmează
(optic și acustic) la apariția unor avarii ale circuitelor proprii, ale liniilor de legătură cu
traductoarele de incendiu sau ale sistemului de alimentare.
Pentru supravegherea tuturor compartimentelor, nava este împărțită în zone de supraveghere
marcate cu lămpi de semnalizare și prezentate pe o schemă sinoptică a navei. Fiecare zonă de
supraveghere constituie o linie de alarmare. Numărul detectoarelor (traductoarelor) pe o linie se
stabilește astfel încât să se asigure acoperirea integrală a zonei supravegheată.
Centrala automată prelucrează informațiile primite de la traductoarele montate în zonele
supravegheate.
Traductoarele pot fi active, dacă pentru funcționare primesc energie electrică și pasive dacă
funcționează fără consum de energie electrică. Din punct de vedere electric, traductoarele active
și pasive prezintă, în starea de veghe, un contact electric normal închis care la apariția începutului
de incendiu se deschide și produce alarma de incendiu.
Avertizoarele manuale de incendiu (butoane) se utilizează în locuri unde există o
supraveghere permanentă, orice început de incendiu putând fi observat. Butoanele de semnalizare
sunt vopsite cu roșu, amplasate sub geam și prevăzute cu iluminare.
Avertizoarele automate (traductoare active sau pasive) se montează în zone nesupravegheate
sau fără o supraveghere continuă. Principiile de funcționare de detectoarelor
(traductoarelor)automate de incendiu se bazează pe fenomenele fizice care însoțesc apariția
începutului de incendiu: ridicarea temperaturii, mărirea vitezei de creștere temperaturii, lumina
flăcării, degajarea fumului. Din această categorie fac parte: detectoare termostatice, detectoare
termovelocimetrice, detectoare de flacără, detectoare de fum.
Detectoarele de temperatură sunt detectoare automate cu pastilă fuzibilă realizată dintr-un
aliaj special cu punct fix de topire: 500C (pastilă roșie), 700C (pastilă neagră), 1000C (pastilă
maro), 1300C (pastilă verde). La atingerea pragului de temperatură fixat, se topește fuzibilul și
prin deschiderea unui contact, normal închis, se dă alarma de incendiu.
Detectoarele termovelocimetrice acționează la o valoare determinată a vitezei de creștere a
temperaturii. Indiferent de valoarea temperaturii mediului ambiant, aceste traductoare
reacționează imediat ce viteza de creștere depășește un prag stabilit.
Funcția termovelocimetrică este asigurată de două termistore cu constante de timp diferite
conectate la un amplificator cu semiconductoare având ieșirea pe un releu. În starea de veghe
releul este acționat se închide contactul iar la apariția începutului de incendiu se deschise
contactul și se declanșează alarma de incendiu.
 Detectorul de fum este format din două camere de ionizare și un amplificator diferențial cu
semiconductoare. Prima cameră de ionizare are rolul de etalon iar ce-a de-a doua, de măsură. În a
doua cameră ionizarea este variabilă în funcție de atmosferă din încăperea supravegheată.
Amplificatorul diferențial, cu ieșirea pe un releu, sesizează diferența dintre camerele de ionizare.
În de starea veghe releul este alimentat și contactul de alarmare este închis. La apariția fumului se
deschide contactul și se dă alarma de incendiu.
Caracteristicile tehnice ale centralei CUAM-N
- tensiunea de alimentare a sursei principale: 220V - 50Hz
- tensiunea nominală de lucru: 24V c.c. + 10% - 15% obținută de la un redresor stabilizat
- sursa de rezervă: baterie de acumulatori 2 x 12V/45Ah conectată în tampon cu un redresor
alimentat de la rețeaua navei
- rezistența maximă a liniei: RL = 10 ohmi
- curentul maxim absorbit pe o linie: 200mA
- curentul maxim absorbit de centrală cu 40% linii alarmate: 3A
- numărul de linii supravegheate:
CUAM - N2 - 10 linii
CUAM - N4 - 20 linii
CUAM - N6 - 30 linii
- temperatura mediului ambient: - 100C + +500C
- umiditatea relativă a aerului: 95 ± 3%

Prezentarea centralei electrice CUAM-N2

În fig. 6.1 se prezintă aspectul general al centralei CUAM-N2 având elementele de
semnalizare și comandă:
1- lămpi de semnalizare INCENDIU - cvadruple;
2- lămpi de semnalizare LINIE RUPTĂ - duble;
3- lămpi de semnalizare LINIE LA MASĂ - duble;
4- lămpi de semnalizare DEFECT DE ALIMENTARE - duble;
5- lămpi de semnalizare SIGURANȚĂ MODUL ARSĂ - duble;
6- lămpi de semnalizare LAMPĂ LINIE ARSĂ - duble;
7- lămpi de semnalizare LINIE ÎN SCURTCIRCUIT - duble;
8- buton OPRIRE ALARMĂ SONORĂ;
9- buton ȘTERGERE;
10- buton VERIFICARE LĂMPI;
11- buton măsură.
12- cheie (buton) simulare LINIE RUPTĂ
13- buton cu lampă simulare INCENDIU/MĂSURĂ LINIE montate pe liniile de alarmare
de la 1 la 30
 Fig. 6.1 Centrala CUAM - N2
a) Modul de serviciu (MS) asigură următoarele semnalizări și comenzi:
- alarma de incendiu;
- ruperea liniei de legătură între centrală și detectoare;
- arderea siguranței unui modul de linie;
- linie la masă;
- defecțiune în sistemul de alimentare;
- filament întrerupt la una din lămpile de linie;
- linie în scurtcircuit.
Cu aparatul de măsură montat pe MS se verifică: tensiunea de alimentare, tensiunile pe linii
la intrarea în modul de lucru (ML).
Modulul de serviciu asigură retranslația următoarelor alarme:
 - alarma - incendiu - modulată în cod internațional
- alarmă incendiu - pentru blocare uși, oprirea ventilatoarelor
- avarie care cuprinde toate defecțiunile semnalizate optic pe MS
Prin butoane se pot comanda:
- anularea alarmei sonore (cu mențiunea alarmelor optice)
- ștergerea (aducerea centralei în starea inițială după o alarmare)
- verificarea integrității lămpilor de pe MS
b) Modul de linii (ML) semnalizează optic:
- acționarea unui detector
- întreruperea linie de legătură cu detectorul
Semnalizările modului de serviciu sunt comune pentru toate liniile supravegheate de centrală.
Semnalizarea modului de linie indică linia pe care s-a dat semnalul de alarmă. De exemplu,
concomitent cu alarma de incendiu semnalizată de MS se va aprinde și lampa modului ML de pe
linia care a provocat apariția alarmei de incendiu.
Schema electronică a centralei CUAM-N este realizată cu circuite de cumulație statică
(tranzistoare cu siliciu) utilizând ca elemente de ieșire relee capsulate de tip REED. La centrală se
cuplează trei surse de alimentare:
- ALIMENTAREA PRINCIPALĂ - furnizată de la rețeaua navei prin intermediul unui
redresor stabilizat (24V)
- ALIMENTAREA DE REZERVĂ - furnizată de o baterie de acumulatoare 2 x 12V/45Ah.
Pentru menținerea permanentă în starea încărcată, în tampon cu bateria se conectează un
redresor alimentat de la rețeaua navei.
- ALIMENTAREA DE SEMNALIZARE - se conectează numai la căderea primelor două
surse și asigură alimentarea lămpilor de semnalizare „DEFECT DE ALIMENTARE”
Detectoarele montate pe linii furnizează la intrarea circuitului sesizor un semnal de întoarcere
reprezentând tensiunea continuă rezultată prin divizarea tensiunii de alimentare între rezistența de
scurtcircuit a linie (4700) și rezistența r1. În figura 6.2. se prezintă schema de principiu a unei linii
de alarmare.
Circuitul sesizor este format din două circuite logice SAU-NU cu praguri diferite. Pe intrările
respective, la tensiuni mai mari decât pragul de basculare, semnalul la ieșirea circuitului SAU-NU
este „O” (tensiune OV....0,2V).
Borna -24V conectată la masă se consideră „O” volți. În scheme toate tensiunile sunt date în
raport cu tensiunea „O” volți.
ATENȚIE! Inversarea polarității sursei de alimentare produce defecțiunii în schemele
electronice.
 În continuare, se prezintă schemele logice de funcționare a centralei în situațiile: stare de
veghe, alarmă de incendiu, producerea unor defecțiuni pe liniile de alarmare sau în centrală.

Fig. 6.2 Schema de principiu a liniei de alarmare

a) Semnalizare stare de veghe și incendiu

Fig. 6.3 Schema logică de semnalizare a stărilor de veghe și de incendiu

Pentru starea de veghe semnalul de întoarcere este tensiunea de 18V. Acest semnal aplicat
pe intrarea circuitului sesizor face ca la ieșirea acestuia să se obțină semnalul logic „O” .În
această situație nu sunt acționate elementele de comandă a semnalizărilor optice și acustice.
La apariția începutului de incendiu se deschid contactele detectoarelor de incendiu și în
circuitul liniei de semnalizare se introduc trepte de rezistența care modifică valoarea semnalului
de tensiune. Tensiunea la intrarea circuitului sesizor devine aproximativ 6V determinând
bascularea circuitului și apariția stării logice „1”. În starea logică „1”, prin intermediul circuitelor
logice de prelucrare a informațiilor, acționează releele care comandă funcționarea semnalizărilor
optice (selectiv pe modulul ML și neselectiv pe modulul MS) și sonoră (în cod internațional).

Semnalizarea sonoră poate fi întreruptă prin apăsarea pe butonul „ANULARE SEMNAL

ACUSTIC”, menținându-se în continuare semnalizarea optică. La dispariția evenimentului,
semnalizare optică se anulează prin apăsarea pe butonul „ȘTERGERE”.
b) Circuit de semnalizare „linie ruptă”

Fig. 6.4 Schema logică de semnalizare „LINIE RUPTĂ”

Pentru starea „linie ruptă” tensiunea de întoarcere devine „O” V. În această situația
basculează al doilea circuit logic și sunt acționate elementele de comandă a semnalizărilor optice
(selectiv pe ML și neselectiv pe MS) și sonore. Semnalul sonor, cu tonalitate diferită de semnalul
de incendiu, indică situația de defect. Semnalizarea acustică poate fi întreruptă prin apăsarea pe
butonul „ANULARE SEMNAL ACUSTIC”. Menținându-se semnalizarea optică până la
dispariția evenimentului (refacerea liniei întrerupte).
La scurtcircuitarea liniei tensiunea de întoarcere are valoarea tensiunii de alimentare.
Această stare este sesizată de un circuit SAU-NU (special) care transmite o comandă, prin
intermediul amplificatorului, elementelor de acționare a semnalizării optice (neselectiv pe MS) și
sonore. Alarma optică se întrerupe la dispariția evenimentului (înlăturarea scurtcircuitului).
Circuitul realizează ca primă funcționare (A) un impuls de ștergere la aplicarea tensiunii
de alimentare. Acest impuls nu se aplică la constarea alimentărilor cu durata de circa 50ms.
A doua funcție este ștergerea propriu-zisă realizată prin comutarea porții „SAU” la
aplicarea impulsului de comandă prin apăsarea pe butonul „ȘTERGERE”.

c) Circuit de semnalizare „linie în scurtcircuit”

Fig. 6.5 Schema logică de semnalizare „linie în scurtcircuit

 d) Circuit de ștergere

Fig. 6.6 Schema logică a circuitului de ștergere

e) Circuit generator de cod

Fig. 6.7 Circuit generator de cod

Generatorul de cod este realizat cu circuite de comutație statică, într-o schemă logică cu
circuite temporizate.
Aceasta este format din patru circuite de temporizare, închise ciclic, astfel încât la comanda
dată pe primul, să existe înmagazinat impulsul de deplasare, determinând generarea codului ales:
t1 - timpul primului impuls al codului - t1 = 25ms
t2 - timpul pauzei mici (contacte neacționate) - t2 = 370ms
t3 - timpul celui de-al doilea impuls al codului - t3 = 425ms
t4 - timpul pauzei mari - t4 = 1825ms
La centrala CUAM-N sunt conectate detectoarele montate pe liniile de semnalizare incendiu
și sursele de alimentare.

Conectarea detectoarelor pasive (fără consum de energie electrică) este prezentată în fig. 6.8.
 Fig. 6.8 Linie de detectoare pasive

În paralel, pe contactul normal închis al fiecărui detector, se montează o rezistență de 3,9 k

Q, 0,5w.
Pentru detectarea scurtcircuitelor pe liniile de legătură dintre centrală și detectoare se
montează o rezistență de scurtcircuit, RSC, de 470Q.
În figura 6.9 se prezintă o linie de detectoare active (alimentate de la centrala de avertizare
incendii).

Fig. 6.9 Linie de detectoare active

Pentru protejarea firului de nul, linia detectoarelor active trebuie să fie prevăzută cu un releu
având un contact normal deschis în starea de repaus.
La alimentarea centralei se alimentează releul și liniile sunt conectate printr-o rezistență de
scurtcircuit, RSC, de 470Q, 5w.
Pe o linie se pot monta maxim 5 detectoare active sau 20 de detectoare pasive.
În figura 6.10 se prezinte conectarea surselor de alimentare la centrala CUAM-N.
 Fig. 6.10 Conectarea surselor de alimentare
a - alimentare principală; b - alimentarea de rezervă; c - alimentare de semnalizare „Defect
de alimentare”

6.2 Centrala automată de avertizare incendiu SESAM-N

6.2.1 Prezentare generală

Centrala SESAM-N reprezintă o variantă îmbunătățită a centralei CUAM-N.
Centralele SESAM;-N sunt echipamente electronice complexe care împreună cu elementele
anexe din componența unui sistem naval de semnalizare a incendiilor asigură următoarele
funcțiuni:
- Supravegherea, prin intermediul detectoarelor, de diverse tipuri, a spațiilor de la bordul
navelor
- Semnalizează optic general selectiv și acustic general apariția unui început de incendiu în
unul din spațiile supravegheate
- Semnalizează optic general selectiv și acustic general apariția unui defect pe circuitele de
linie
- Semnalizează optic general selectiv și acustic general a unei defecțiuni de alimentare în
 următoarele cazuri:
- cădere alimentare de la rețea 220V
- cădere sursă stabilizată
- cădere totală alimentare
- Semnalizează optic selectiv situațiile de incendiu pe panoul sinoptic local cu schema navei
- Retranslarea alarmelor de incendiu și de defect
- Asigură alimentarea detectoarelor active
Centrala SESAM-N se încadrează în următoarele caracteristici tehnice:
- Tensiunea de alimentare de la rețeaua navei 220V c.a. + 10%, - 15%
- Tensiunea de alimentare de la sursa de avarie formată din baterii de acumulatori: 24V c.c.
± 15%
- Tensiunea de alimentare de siguranță 4,5V c.c. (baterie uscată tip 3R 12)
- Temperatura mediului ambiant - 100C 4- + 550C
- Umiditatea relativă maximă 95% la 200C
Centrale SESAM-N sunt compuse din următoarele blocuri electronice și subansamble:
a) Sursă stabilizată de tensiune
b) Circuit semnalizări generale CG1
c) Circuit testare naval CG 2N
d) Circuit control sursă CG3
e) Circuit avertizor principal CG4
f) Circuit avertizor de incendiu CI
g) panou sinoptic local
h) panou sinoptic independent
i) Telefon
j) Cutia de conexiuni
Constructiv, centrala SESAM-N este formată dintr-o confecție metalică care cuprinde
sertarul pentru circuitele funcționale protejate de o ușă cu sistem de blocare, o incintă în care este
montat panoul sinoptic local al navei și cutie de conexiuni pentru legăturile exterioare. Ansamblul
centralei este prezentat în figura 6.11.
Panoul sinoptic local este realizat cu schema sinoptică a navei compartimentată în zone de
supraveghere și numerotate în concordanță cu numerele circuitelor sesizoare respective.
Centrala SESAM-N este prevăzută în partea superioară cu sistemul de semnalizare optică
generală, în partea stânga și cu difuzor de alarmă acustică locală în partea dreapta. În partea de
mijloc este montat dispozitivul de anulare alarmă acustică și totodată accesul la siguranțe
generale.
 Fig. 6.11 Centrala SESAM-N
a - vedere de ansamblu; b - panourile frontale de circuitelor cu elementele de comutare
și semnalizare

Circuitele electronice realizate pe plăci montate pe sertare au prevăzute pe panourile frontale

elemente de semnalizare optică și de comutare în funcție de destinația fiecăruia.
Funcțional centrala SESAM-N este formată din următoarele elemente:
- Sursa de tensiune stabilizată care asigură alimentarea centralei de la rețeaua electrică a
navei de 220V/50Hz cu o tensiune continuă stabilizată de 27,5V c.c. și care asigură
totodată și încărcarea acumulatoarelor 24V, 70Ah care formează sursa de avarie.
- Circuitele sesizoare de incendiu CS care pot fi în număr de 38 buc. în funcție de
complexitatea instalației. Circuitele sesizoare au conectate la ele circuitele de linie pe care
sunt instalate detectoarele în punctele supravegheate. Fiecare circuit sesizor împreună cu
linia respectivă formează o zonă distinctă de supraveghere. Circuitele sesizoare ca
principiu de funcționare lucrează la modificarea treptelor de tensiune pe linia respectivă în
funcție de starea acesteia.
Modul de funcționare al circuitelor sesizoare în funcție de treptele de tensiune este prezentat
în figura 6.12.
Circuitele generale centralizează informațiilor primite de la circuitele sesizoare și asigură
alarmarea generală, selectivă locală și la distanță. Circuitele generale sunt în număr de 4 buc. și
anume:
- CG1 - circuit de semnalizări generale care asigură prelucrarea informațiilor de la circuitele
sesizoare și selectarea lor
- CG 2N - circuit testare naval care funcțional asigură efectuarea testelor de verificare a
funcționării circuitelor sesizoare
- CG3 - circuit control sursă care asigură reglarea sursei stabilizate și semnalizează căderea
surselor de alimentare
- CG4 - circuit avertizor principal care asigură acționarea avertizorului principal în cod și
totodată supraveghează circuitul avertizorului principal

Fig. 6.12 Semnale transmise de circuitul sesizor în funcție de treptele de tensiune pe linie
Centralele SESAM-N permit conectarea pe linii a următoarelor tipuri de detectoare:
 - Detectoare pasive cu contact NI
- Butoane de avertizare manuală
- Detectoare active cu ieșire pe contact NI
În fig. 6.13 se prezintă scheme de conectare a detectoarelor.
Linie _ .
SFSAM Zona supravegheata

Fig. 6.13 Scheme de conectare a detectoarelor a) supraveghere cu detectoare pasive b)

supraveghere cu detectoare active
Verificarea funcționării circuitelor sesizoare și a liniei se poate realiza în următoarele
condiții:
- prin testarea funcțională la nivelul centralei
- prin modificarea treptelor de tensiune pe linie cu rezistențe montate pe linii sau
întreruperea circuitului - prin simularea funcționării detectoarelor montate pe linia respectivă,
cu ajutorul simulatoarelor