Trasaturile morale ale asistentei medicale

Responsabilitatea fundamentala a asistentei medicale este întreită: să pastreze viaţa, să

înlăture suferinţa şi să promoveze sănătatea.
Medicina nu este o meserie, ci o profesiune, o activitate deosebit de complexă; în exercitarea ei
s-au cerut întotdeauna multiple calităţi, cele de ordin moral considerate de fiecare dată ca având
importanţa majoră. Faptul că medicului şi asistentei medicale i se încredintează viaţa unui om,
recunoscându-i-se în acelaşi timp dreptul de "a decide" anumite măsuri în scopul vindecării şi al
promovării sănătăţii individului, instituie pentru aceasta profesie importante cerinţe morale.
Actul medical, exercitat pe un solid temei ştiintific, implică în acelaşi timp din partea celui care-l
efectuează - o puternică angajare etică. După cum afirma şi celebrul Rabellais, ştiinţa fară
conştiinţă este ruina sufletului.
Profesiunea medicală, dacă o iubeşti cu adevarat, este suficientă pentru a-ţi umple viaţa; asistenta
medicala este preţuită atât prin profesie, cât şi prin profilul său moral.
Etica medicală se constituie ca o teorie a moralei, ca o ştiinţă ce studiază ansamblul de cerinţe,
deprinderi, atitudini şi obiceiuri morale specifice activităţii medicale şi care se manifestă în fapte,
în mod de comportare în cadrul profesiei medicale. Etica medicală înseamnă de fapt înfruntarea
responsabilităţilor, găsirea unor soluţii când datoria o cere şi acţionarea în consecinţă.
Deontologia desemnează acea parte a eticii care se ocupă cu studiul datoriilor morale, al originii,
naturii şi formelor acestora, în calitatea ei de componentă esenţială a conştiinţei morale a
oamenilor. Prin conduita etică şi deontologică înţelegem ansamblul de atitudini şi acţiuni cerute
de normele morale şi cele tehnico-profesionale, fără de care nu e posibilă exercitarea profesiunii
la nivelul exigenţelor societăţii.
W. Osler aprecia că practica medicală este o artă bazată pe ştiinţa, iar pentru a fi desavarsită, arta
şi meşteşugul medicinei trebuie să izvorască din dragoste. Profesorul M. Voiculescu arată că
actele medicale trebuie analizate nu numai în privinţa realizării tehnice, dar tot atât de mult în
lumina eticii medicale, a corectitudinii lor morale, a celei mai înalte responsabilităţi faţă de om.
St. M. Milcu duce chiar mai departe acest aspect, aratând că pierderea valorii morale a ştiinţei
medicale echivalează cu o monstruozitate şi devine o primejdie pentru oameni.
Moralitatea este o calitate universal valabilă şi obligatorie a tuturor cadrelor ce activează în
domeniul sanitar.
Îngrijirile asistentului medical trebuie să urmarească întotdeauna promovarea sănătăţii,
prevenirea îmbolnavirilor, satisfacerea nevoilor pacientului în vederea recăpătării independenţei
cât mai curând posibil, alinarea suferinţelor. Adesea, asistentul medical trebuie să amintească
colegilor săi că obiectivul primar al îngrijirilor medicale este să întreţină, să susţină pacientul, şi
nu cel al dezvoltarii cunoştiinţelor medicale prin promovarea unor tehnici care daunează
pacientului.
Omul modern are dreptul la sănătate, fapt care conduce la concluzia că orice îndeplinire a actului
medical fără competenţă maximă, cu mediocritate, dar mai ales fără o conştiinţă morală
autentică, atrage dupa sine încalcarea acestui drept.
Toate îngrijirile medicale trebuie să aibă ca punct de pornire promovarea binelui.
Hipocrate,"părintele medicinei", scria: "în boli să urmărim doua fapte: să fim de folos, ori să
nu vătămăm. "Nu trebuie să-i provocăm pacientului mai mult rău decât a suferit deja.
Trebuie să ne gândim că devotamentul este uitarea de sine, iubirea aproapelui fără nici o
recompensă decât aceea pe care o aduce binele cu el.
S-a spus pe drept cuvânt că, în profesia medicală, îţi trebuie vocaţie de preot. Ca asistent
medical trebuie să înveţi să ai dragostea de a usura mizeriile fizice. La omul bolnav, mizeria
fizică e legata de cea morală, iar asistentul medical este menit a le uşura pe amândoua.
Hipocrate face din prima cerinţă morala a intregii profesiuni medicale, exprimând-o sintetic
astfel: "Cel care ştie a se dovedi omenos cu oamenii arată în ce masură iubeşte arta sa.
" Deşi foarte vechi , jurământul lui Hipocrate constituie temelia eticii medicale, simbolul înaltei
responsabilităţi şi profundului umanism al profesiunii noastre medicale. Acest juramant
demonstrează apropierea deontologică a codurilor de conduită: "fă bine", "consider în beneficiul
pacienţilor mei", "respectă confidenţialitatea", "nu voi face rău".
Profesia ta - de asistent medical - va fi întotdeauna eroică, dificilă, nelinistită, dar uneori şi
sublimă. Întotdeauna viaţa te pune să alegi. Ţi se deschid Înainte două drumuri: binele sau
răul, viaţa sau moartea, frumosul sau grotescul. Fiecare clipă din viaţa ta lasa o inscriptie
în marea carte a universului.  Alege să faci binele şi să salvezi vieţi.

"Să nu uiti niciodată că secretul ce ţi se încredinţează în ceea ce priveste o maladie este ceva
sfânt, care nu poate fi trădat, destăinuit altei persoane. Profesiunea ta este un sacerdonţiu. Tu
nu trebuie să faci nici o deosebire de clasa socială, de credinţe religioase. Înaintea ta toţi să
fie trataţi deopotrivă, căci toţi oamenii sunt trataţi deopotrivă de legile firii ". Prof. B. Masci

Orice individ isi doreste o viata condusa de anumite norme morale. Este adevarat ca nu fiecare
isi cladeste viata pe anumite norme si principii morale.

Pentru o mai buna intelegere a ceea ce trebuie sa reprezinte viata noastra condusa de aceste
norme morale si etice, este potrivit sa mentionam mai intai definitia moralei care reprezinta
totalitatatea normelor, regulilor si principiilor ce reglementeaza relatiile dintre indivizi, fiind o
forma a constiintei. Stiinta care studiaza aceste norme, principii morale, este etica. In lucrarea sa
"Etica cercetarii stiintifice", I. Spielmann metioneaza faptul ca "Etica este unica pentru toti
membrii societatii noastre. Dar adevarul este totdeauna concret. Fiecare profesiune ridica o serie
de probleme etice particulare, care trebuie abordate si rezolvate in spiritul moralei".

Astfel, ca ramura a eticii, este considerata si etica muncii, al carei domeniu este morala muncii.
Raportul dintre notiunea de etica muncii si cea de etica profesionala, prima avand o sfera mai
larga, ultima fiind utilizata atunci cand este insotita de denumirea profesiunii la care se refera, se
poate exemplifica cu "etica profesiunii medicale" (de asistent medical) ca sinonim cu
"deontologia medicala". Astfel, in profesia medicala, exista un cod deontologic, o etica medicala
care se ocupa de normele morale si comportamentale ale celor ce ingrijesc si trateaza bolnavii.

Se utilizeaza frecvent notiunea de datorie morala, obligatie sau norma, ceea ce reprezinta
indatorirea unui om fata de alti oameni, de societate, generata de constiinta individuala,
implicand simtul datoriei, nevoile rationale ale individului, nevoile morale care-l domina pe
individ.

In formarea conduitei morale e nevoie de trei factori si anume:

1. factorul intelectual - pe baza acestuia formandu-se constiinta morala;

2. factorul afectiv - necesar pentru formarea convingerilor morale;

3. factorul volitiv - important in formarea comportamentului moral prin educatie.

Vorbind de etica si deontologia profesiei medicale a anilor 2000, nu putem face o stricta
delimitare a ceea ce a insemnat aceasta profesie cu zeci de ani in urma si ceea ce trebuie sa
insemne de acum inainte. Asa cum cele mai multe norme morale, in ceea ce priveste relatiile
interumane, au ramas intr-o oarecare masura apropiate celor din cele mai vechi timpuri, adica
respectul fata de semeni si in profesia medicala atentia si ingrijirile acordate semenilor trebuie sa
reprezinte un interes primordial.

Trebuie precizat, insa, ca profilul moral al asistentului medical nu se limiteaza doar la relatia cu
pacientul. Asadar, trasaturile morale ale asistentului medical se grupeaza in trei categorii:
trasaturi morale exprimate in atitudinea fata de societate si oameni si in relatiile cu acestia (ca
pacienti), trasaturi morale exprimate in atitudinea fata de munca ca si trasaturi morale exprimate
in atitudinea fata de sine insusi.

In ceea ce priveste trasaturile morale exprimate in atitudinea fata de societate si de oameni, fata

de pacienti si bolnavi, asistentul medical trebuie sa dea dovada de colegialitate, solidaritate,
prietenie si  fidelitate in prietenie, combativitate, omenie, simtul dreptatii si al echitatii,
obiectivitate, principialitate, respectarea si pretuirea semenilor, exigenta fata de ei, increderea in
oameni, optimism, altruism, generozitate, blandete, bunatate, sinceritate, intelegere,
corectitudine, buna cuviinta, conduita exemplara, devotament, intelegere fata de bolnav.

Ca si trasaturi morale exprimate in atitudinea fata de munca: dragoste de munca, trebuinta de a

muncii, pasiunea in munca, disciplina in munca, responsabilitatea muncii, simtul datoriei,
perseverenta, constiinciozitatea, punctualitatea in munca, dragostea de profesie, mandria
profesionala, sarguinta, daruirea de sine, hotararea in actiuni, harnicia, pastrarea secretului
profesional.

Ca si trasaturi morale exprimate in atitudinea fata de sine insusi: modestie, onestitate,

consecventa, autoexigenta, autocritica, dorinta de autodepasire, simtul demnitatii personale,
stapanire de sine, cumpatare, tinuta vestimentara demna.
Trebuie mentionate si trasaturile morale negative care trebuie evitate neaparat, si anume: tipul
autoritar, neincrezator, indiferent.

Omul isi insuseste normele, principiile morale in mod empiric sau stiintific. In ceea ce priveste
etica medicala, normele morale care privesc strict relatiile interumane, sunt norme dobandite
chiar din frageda copilarie, insa, in ceea ce priveste drepturile si obligatiile asistentului medical,
aceste cunostinte se dobandesc in urma unei pregatiri profesionale.

Drept urmare este importanta formarea deontologica a cadrelor medicale, de asemenea in

activitatea asistentului medical un rol primordial avand si formarea profesionala permanenta.
Pentru determinarea calitatii muncii cadrului medical se va efectua o evaluare in timp a activitatii
acestuia, putandu-se vorbii si de maiestria formarii profesionale ceea ce inseamna un nivel ridicat
al practicarii profesiunii, insa aceasta maiestrie se formeaza in timp si este rodul valorificarii
experientei. Se pune accent pe responsabilitatea morala profesionala stiut fiind faptul ca in
activitatea medicala nu este admis sa existe greseli profesionale, nu se poate vorbi de rebuturi sau
pierderi materiale, obiectul muncii in acest caz fiind viata omului. Trebuie analizate, astfel, si
cauzele care genereaza greselile profesionale, acestea putand fi:

- incompetenta profesionala (nu e vorba de cea scriptica);

- plafonarea in ceea ce priveste refuzul formarii permanente fapt determinat de automultumire;

 comoditatea, delasarea, in acest caz activitatea devenind una de rutina.

Se pune intrebarea "De ce se specifica faptul ca etica si deontologia profesiei medicale a anilor
2000 ar fi deosebita de anii precedenti? "In acest caz nu vorbim neaparat de o diferentiere ci de
faptul ca rolul asistentului medical se schimba in timp adaugandu-se atributii noi la cele vechi,
avand rol de asistent social sau de fizioterapeut, raspunzand astfel nevoilor bolnavului. Astfel,
asistenta medicala a fost denumita "mama profesionala".

Ea este o "mama" ce actioneaza conform nevoilor copilului si trebuie adeseori sa indeplineasca

sarcini cat mai diverse. Virginia HENDERSON mentioneaza: "Rolul esential al asistentei
medicale consta in a ajuta persoana bolnava sau sanatoasa sa-si mentina sau recastige sanatatea
(sau sa-l asiste in ultimele sale clipe) prin indeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi indeplinit singur,
daca ar fi avut vointa sau cunostintele necesare. Asistenta medicala trebuie sa indeplineasca
aceste functii astfel incat bolnavul sa-si recastige independenta cat mai repede posibil".

Trebuie amintit faptul ca munca in echipa este cea mai eficienta, de aceea este de dorit ca
relatiile interpersonale in cadrul grupului de munca sa fie de prietenie, colegialitate, respect
reciproc. De asemenea, cunoasterea de sine, adica deprinderea de a se recunoaste si de a-si
rezolva propriile sale probleme de natura emotionala, cunoasterea propriilor calitati si defecte,
poate influenta deprinderea de a raspunde exigentelor profesiunii.

Astfel, cunoasterea de sine ajuta si la cunoasterea semenilor, intuindu-se cerintele, doleantele lor,
asistenta medicala raspunzand in mod eficient.

Chiar si Shakespeare aminteste la un moment dat, "Cunoaste-te pe tine insuti si ai sa-i cunosti pe
altii". De asemenea, pentru o buna colaborare cu bolnavul, asistenta trebuie sa cunoasca varsta
acestuia, starea emotionala, capacitatea intelectuala, fizica, socio-culturala, economica.

Pentru a se evita orice eveniment neplacut in activitatea medicala trebuie cunoscute si

comportamentele care constituie abateri de la normele eticii medicale, acestea fiind: razbunarea,
jignirea, ironizarea, rigiditatea, incorectitudinea, stirbirea prestigiului unor colegi, calomnierea
unor colegi, sabotarea muncii colegilor, invidia, subaprecierea, denaturarea performantelor,
neincrederea in capacitatea colegilor, dezinteresul pentru prestigiul propriu, al institutiei,
incorectitudinea, pasivismul, minciuna, lipsa pasiunii de munca, dezinteresul. Astfel, aceste
abateri pot face incompatibila persoana cu munca sa.

In aceasta lucrare s-a conturat profilul moral al asistentului medical in ceea ce priveste relatia sa
cu omul bolnav, dar trebuie avut in vedere faptul ca, desi asistentul medical al anilor 2000 isi
indreapta atentia in mod special spre profilaxia imbolnavirilor, acest obiectiv nu modifica
normele etice amintite mai sus, ele trebuind sa fie respectate in continuare.
Etica reprezinta teoria sau studiul filozofic al moralei, calitate in care se ocupa de studiul
principiilor, normelor si valorilor morale, de studiul originii, dezvoltarii si justificarii
continutului lor. Se mai numeste si "filosofie morala", alcatuind impreuna filosofia politica, ceea
ce se cheama "filosofie practica". Ea cauta raspuns la intrebarea cum trebuie sa actioneze
individul in raport cu sine insusi, cu semenii sai si cu lumea din jur.

Numele disciplinei vine de la cuvantul grec "ethos" care inseamna "obicei", "caracter",
"comportament".

Etica medicala se ocupa de normele morale si comportamentale ale celor ce ingrijesc si trateaza
bolnavii. Ea defineste obligatiile si sarcinile de serviciu, modul de conduita in raport cu bolnavul,
responsabilitatea fata de reusita actului medical, calitatile psiho-morale ale personalului medico-
sanitar: cinstea, solicitudinea, spiritul de daruire.

In primele decenii ale secolului XX, unul dintre cele mai elecvente documente de etica medicala
este "decalogul lui Masci", cu recomandari adresate personalului sanitar, referitoare la:

1. respectul absolut al bolnavului, indiferent de varsta,

2. necesitatea tratamentului pacientilor, indiferent de pozitia sociala,
3. respectul absolut pentru profesia medicala si pentru confrati,
4. respectarea riguroasa a regulii confidentialitatii,
5. acordarea suportului afectiv pentru pacient in fiecare faza a bolii,
6. interzicerea comentariilor asupra recomandarilor si prescriptiilor medicale,
7. tratarea pacientului cu dragoste si credinta,
8. sa nu consideri niciodata profesiunea ta o povara, o corvoada,
 9. sa nu distrugi la nici un bolnav iluzia vindecarii, sa-i mentii treaza speranta, credionta,
10. obligatia morala a autoperfectionarii profesionale continue.

Cel care a utilizat pentru prima data termentul de "deontologie" a fost Jeremy Bentham (1748-
1832), in lucrarea sa "Deontology or science of morality" ("Deontologia sau stiinta moralei"),
aparuta postum in 1834. Bentham opune adjectivul "deontology"- in sensul de ceea ce trebuie sa
fie, ceea ce trebuie respectat, celui de "ontology"- in acceptiunea de ceea ce exista, ceea ce este.

Termenul de "deontologie" provine din doi termeni grecesti: "deontos"- cea ce se cade, ceea ce
este necesar si "logos" - stiinta. El desemneaza, in sens larg, acele teorii etice care se ocupa de
studiul datoriei morale, al originii, al naturii si formelor acestora, in calitate de componenta a
constiintei morale.

In sens restrans prin deontologie se intelege un ansamblu de norme (datorii, reguli) morale
specifice unei anumite profesiuni (medicina, drept, stiinta).

In domeniul medicinii, la locul de munca, asistenta medicala trebuie sa manifeste un respect

deosebit fata de persoana ingrijita. Ea isi va desfasura activitatea cu respect pentru demnitatea
umana a pacientului si pentru faptul ca pacientii sunt diferiti unii de altii. Ei vor fi tratati la fel,
indiferent de statutul lor social sau economic, indiferent de personalitate.

Atitudinea asiestentei fata de toti bolnavii trebuie sa fie egala si dreapta (obiectiva). Singura
situatie care nu starneste nemultumiri este atentia cu totul deosebita pentru bolnavii mai gravi.

Conduita personalului medico-sanitar fata de bolnav nu trebuie sa fie nici distanta, dar nici sa nu
evoce familiaritate, sa nu evidentieze nici duritate, dar nici slabiciune, sa fie binevoitoare, dar si
autoritara, atunci cand i se acorda pacientului ingrijiri, chiar daca acesta depaseste limita bunei
cuviinte.

Comportamentul atent si afectuos apropie bolnavul, ii ridica tonusul psihic, increderea in sine, in
actul medical influentand pozitiv evolutia bolii. Un comportament rece si indiferent creaza
antipatie si chiar repulsie din partea bolanvului si orice solicitare sau sugestie adresate acestuia
raman fara raspuns.
Asistenta medicala trebuie sa fie constienta ca nu lucreaza cu un material neinsufletit, ci cu o
fiinta vie a carei stari sufletesti se modifica de la un moment la altul, sub influenta suferintelor
interne sau a agentilor externi. Ea trebuie sa aiba in vedere faptul ca omul bolnav este mai
sensibil decat omul sanatos, din cauza rezonantei psihice la starea de inferioritate pe care o
induce boala si ca, uneori, reactiile lui par a fi paradoxale si chiar aberante. De aceea
corectitudinea in aplicarea tratamentului, punctualitatea, ordinea, cresc autoritatea profesionala.

Comunicarea cu bolnavul trebuie sa fie in concordanta cu starea lui actuala, cu posibilitatile lui
de a intelege si sa fie asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale.

Prin sinceritate dozata, dezvaluind bolnavului adevaruri limitate (optimiste), evitand vorbaria,
dicutiile contradictorii si adevarurile descurajante, dar ocolind in permanenta afirmatiile gratuite
sau neadevarate, se capata increderea bolnavului, iar actul psihoterapeutic ii va sugera acestuia
speranta insanatosirii, va antrena convingerea in fortele proprii.

In permanenta, in conduita profesionala, trebuie retinut faptul ca cel care apreciaza direct
activitatea nu este numai "seful" ci si bolnavul si ca judecatorul suprem al acestei nobile, dar
foarte complexe profesiuni ce se exercita adesea la granita dintre viata si moarte, unde greselile
pot fi usor fatale, este propria noastra constiinta.

Secretul profesional este si el o notiune de etica la locul de munca. Asistenta trebuie sa asigure
dreptul pacientului la confidentialitate prin mentinerea secreta a informatiilor de natura
confidentiala.

O alta obligatie morala si deontologica a asistentei este sa eclipseze si chiar sa anihileze anumite
supozitii interpretative ale bolnavului legate de tratamentele anterioare, fara rezultat, mai ales
atunci cand el, cautand o culpa, acuza cadrele medico-sanitare care l-au tratat anterior.

Modificandu-i aceasta viziune prevenim discreditarea profesiei.

Pregatirea profesionala continua este o indatorire a asistentei medicale deoarece orice utilizare a
unui procedeu sau metoda noi, fara o pregatire sufucienta, poate agrava starea bolnavului. De la
banala injectie efectuata gresit si nu in locul de electie, injectarea unor solutii uleioase
intravenos, injectii paravenoase, supradozari neprescrise de medic, a netestarii sensibilitatii la
unele substante, transfuzii eronate, pana la aplicarea brutala a tratamentului, fara o pregatire
prealabila in sensul relaxarii si acceptarii lui de catre bolnav, sunt doar cateva dintre elementele
negative ce pot sa apara in activitatea asistentei medicale si care pot pune sub semnul intrebarii
atat competenta ei profesionala, cat si profilul ei moral.

Asistenta medicala trebuie sa-si asume responsabilitatea actiunilor si deciziilor pe care le ia. Ea
mentine un nivel ridicat de competenta ingrjirile si participa la toate activitatile care contribuie la
imbogatirea cunostiintelor sale in acest domeniu.

Asistenta trebuie sa faca eforturi constante pentru a stabili si mentine conditiile de lucru la un
nivel ridicat al activitatilor de ingrijiri medicale.

O grija deosebita a asistentei este aceea ca eventualele discordante in serviciu sa nu fie cunoscute
de bolnav si nici o eventuala situatie contradictorie in echipa de lucru sa nu se desfasoare in fata
bolnavului care neputand deslusi adevarul si-ar pierde increderea in cadrele sanitare respective.

Fata de colegele de serviciu, asistenta trebuie sa dea dovada de modestie, stima, respect, spirit de
intrajutorare si cooperare, actionand ferm impotriva oricaror manifestari de individualism,
egoism, barfa, invidie, neprinciapialitate, de natura sa vicieze climatul psiho-social si relatia
bolnavului cu ambianta spitaliceasca.

Sprijinul si siguranta in serviciu sunt date si de mentinerea unor relatii de respect reciproc cu
medicul -in echipa, prin respectarea cu prudenta si atentie a indicatiilor si prescriptiilor lui.

Asistenta medicala trebuie sa realizeze si educatia sanitara a bolnavului prin sfaturi practice
privind pastrarea sanatatii, a igienei individuale, continuarea tratamentului dupa iesirea din spital,
prin furnizarea unor notiuni sumare asupra bolii de care sufera, a cauzelor ei si a impiedicarii
recidivei.

A fi asitenta medicala inseamna sa nu fii niciodata plictisita, sa fii deseori frustrata, sa fii
inconjurata de probleme, sa ai atat de multe de facut si atat de putin timp, sa porti o raspundere
foarte mare si sa ai putina autoritate, sa intrii in vietile oamenilor si sa marchezi o diferenta.
Unii te vor binecuvanta, altii te vor blestema!

Vei vedea oameni in starea lor cea mai proasta dar si in cea mai buna!

Nu vei inceta niciodata sa fii uluita de capacitatea de a iubi, a indura, si de curajul lor!

Vei vedea viata incepand si sfarsindu-se, vei experimenta trairi si esecuri devastatoare, vei
plange si vei rade mult, vei sti ce inseamna sa fii om si sa fii uman!