Sunteți pe pagina 1din 3

Page |1

Morfologie
Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ

II. Pronumele fără forme personale

A. Pronumele demonstrativ și adjectivul pronominal demonstrativ

Def. Pronumele demonstrativ înlocuiește numele unui obiect și totodată dă unele indicații despre
obiectul respectiv, arătând: apropierea sau depărtarea obietului ori identitatea obiectului cu sine însuși sau
cu alt obiect.

După indicațiile pe care le dau despre obiect, pronumele demonstrative se împart în:
- Pronume demonstrative de apropiere: acesta, aceasta; cestălalt, ceastălaltă;
- Pronume demonnstrative de depărtare: acela, aceea; celălalt, cealaltă;
- Pronume demonstrative de identitate: același, aceeași.

Obs. Cestălalt (ceastălaltă) și celălalt (cealaltă) sunt pronume compuse din demonstrativul de
apropire sau de depăratre (cu unele modificări fonetice) și adjectivul pronominal nehotărât alt(ă), al cărei
sens lexical face ca cele două pronume compuse să arate nu numai apropierea sau depărtarea obiectului,
ci și diferențierea de al obiect: Nu-l vreau pe acesta (pe acela), ci pe cestălalt (celălalt).
Formele populare sunt: ăsta, asta, ăla, aia, ăstălalt, astalaltă, ălălalt, ai(a)laltă. În Moldova se
folosesc: (a)ista, istalalt.

Obs. Formele de feminin aceasta, asta, aceea se pot referi și la conținutul unei comunicări: Dacă
au procedat altfel, / aceasta (asta, aceea) îi privește pe ei. În situațiile de acest fel, pronumele are sens
neutru, el referindu-se la faptul exprimat printr-o comunicare, nu la un substantiv feminin. Pronumele
asta cu sens neutru este folosit și în limba literară.

Pronumele acesta și acela au următoarele forme cazuale:

Singular Plural

N.Ac. m,n. acesta acela m. aceștia aceia


f. aceasta aceea f.n. acestea acelea
D.G. m.n. acestuia aceluia m., f., n. acestora acelora
f. acesteia aceleia

Obs. Pronumele demonstrativ de identitate același (aceeași) se declină că ca și pronume acela (aceea),
elementul component ”și” fiind indvariabil.

Pronume demonstrative compuse (de diferențiere)

N. Ac. sg cestălalt ceastălaltă celălalt cealalaltă


pl. ceștilalți cestelalte ceilalți celelalte
D.G. sg cestuilalt cesteilalte celuilalt celeilalte
pl. cestorlalți cestorlalte celorlalți celorlalte
Page |2

Obs. Pronumele demonstrative îndeplinesc aceleași funcții sintactice ca și pronumele


personale.

Exemple de funcții sintactice:

Obs. Pronumele demonstrativ ”cel” are o largă întrebuințare în limba literară, dar spre deosebire
de pronumele acela (și de celelalte pronume), el nu poate fi folosit ca parte de propoziție decât însoțit de
un atribut sau de o propoziție atributivă. Din această cauză i s-a spus pronume semiindependent.

Obs. Atributul pronumelui ”cel” poate fi exprimat prin substantiv sau pronume la acuzativ cu
prepoziție sau la genitiv, prin adverb cu prepoziție sau fără prepoziție și prin verb la supin, iar propoziția
atributivă este introdusă prin pronumele relativ ”care” sau mai rar prin pronumele relaiv ”câți (câte)”.

”... vânătorii cu arce le-au trimis săgeți, / cei cu sulițele au repezit sulițe.” (Mihail Sadoveanu, ”Nicoară
Potcoavă”) - subiect

”Femeia asta trebuie să fie de pe altă lume ; cele de la noi sunt mai prietenoase.” (M. Sadoveanu,
”Baltagul”) - subiect

”Misterul suprem al cosmosului este cel al luminii.” (Șerban Cioculescu, ”Aspecte lirice contemporane”)
– nume predicativ

”... îi ieși înainte (un lup) cu niște colți ca cei de fildeș.” (Petre Ispirescu, ”Ileana- Sâmziana) - atribut
pronominal prepozițional

”...cetatea e de tipul celei de la Costești.” (H. Daicoviciu, ”Dacii”) – nume predicativ

”Cine se lovește cu capul de pragul de sus / vede și pe cel de jos.” (Proverb) – complement direct

”...dădea ordinele... cu un glas / care nu se deosebea... de cel dinainte.” (Marin Preda, ”Marele singuratic)
– complement indirect prepozițional

Mașina de scris este bună. Celei de calculat îi lipsește ceva. - complement indirect (caz D)

”Câți au mai văzut țărmul acesta la întoarcere? Și câți au ajuns la cel de dincolo? ” (Zaharia Stancu,
”Desculț”) – complement circ. de loc

”Înaintea lui se întindea o pădure încă mai minunată decât cea de argint.” (Ioan Slavici, ”Zâna-Zorilor”)
– complement circ. de mod comparativ

”Cea mai bună filozofie e cea / care muncește tăcută un colț de ogor. ” (Nicolae Iorga, ”Cugetări”) –
nume predicativ
Page |3

Obs. Când pronumele demonstrativ însoțește un substantiv, se referă la acesta, se acordă cu


acesta în gen, număr și caz, el îndeplinește funcția sintactică de atribut adjectival. El poate sta la
toate cazurile, la fel ca substativul determinat :

N. Casa aceea îmi aparține. – atribut adjectival


Ac. Nu l-ai întrebat pe acel băiat? – atribut adjectival
D. I-am cerut aceleiași fetițe să mă ajute. – atribut adjectival
G. Cărțile acestui băiat sunt bine îngrijite. – atribut adjectival
V. Tu, acest băiat, dă definiția substantivului! – atribut adjectival

Funcții sintactice ale pronumelui semiindependent ”cel”

Subiect Nume
pred.

Compl. Atr.
circ. de Pron.
mod CEL Prep.

Comp. Atr.
circ. de Pron.
loc Gen.

Compl. Compl.
indirect direct

Bibliografie: Ștefania Popescu, ”Gramatică practică a limbii române”, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1983