DOCTRINA ŞI DEONTOLOGIA

PROFESIEI CONTABILE

1
 Note de curs

Master MCEA anul II

2
 Cuprins

Capitolul I
Profesia contabilă – concept, structură, rolul şi modul de 5
reglementare

1.1 Concept şi structură 5

1.2 Reglementarea profesiei contabile 14
1.3 Rolul profesiei contabile în apărarea interesului public şi 18
dezvoltarea economiei

Capitolul II 20
Modul de organizare a profesiei contabile şi organismele
profesionale

2.1 Organizarea profesiei contabile 20

2.2 Standardele profesionale în reglementările contabile 22
2.3 Organismul profesional de contabilitate - rol şi necesitate 25

Capitolul III 28
Organizarea şi exercitarea profesiei contabile în România

3.1 Organismul profesional de contabilitate în România 28

3.2 Atribuţiile organelor de conducere a CECCAR 34
3.3 Dobândirea calităţii de expert contabil şi serviciile 39
profesionale prestate

3.4 Organizarea şi competenţele Comisiilor de Disciplină 42

3
Capitolul IV
Principiile fundamentale ale eticii în profesia contabilă 46

4.1 Elementele conceptuale ale eticii profesionale 46

4.2 Principiile etice fundamentale 48
4.3 Codul etic naţional al profesioniştilor contabili 54
GLOSAR DE TERMENI 83

4
 Capitolul I

Profesia contabilă – concept, structură, rolul şi modul de

reglementare

1.1 Concept şi structură

Profesia contabilă este, în mod curent, definită ca totalitatea activităţilor
care presupun cunoştinţe în domeniul contabilităţii, a specialiştilor care le
efectuează, precum şi organismele lor profesionale.
Caracteristicile esenţiale ale unei profesii contabile sunt :
o deţinerea unei competenţe intelectuale specifice, obţinută prin
formare şi învăţare ;
o respectarea de către membrii a unui ansamblu de valori şi de
reguli stabilite de organismul profesional, cu deosebire cele care
se referă la integritate şi obiectivitate ;
o recunoaşterea unei datorii faţă de public.
În cadrul sistemului internaţional de educaţie, pentru obţinerea şi
menţinerea competenţelor profesioniştilor contabili, se stabileşte setul de
responsabilităţi pe care aceştia trebuie să le îndeplinească, şi anume:
 să fie conştienţi de rolul pe care profesia contabilă îl are pentru
dezvoltarea economiei naţionale şi pentru apărarea interesului public;
 să fie convinşi de rolul social pe care îl au;
 să înţeleagă faptul că munca lor şi profesia contabilă nu pot fi
recunoscute şi apreciate decât respectând 3 deziderate: educaţie, etică
şi calitate;
 să înţeleagă semnificaţia şi importanţa unităţii membrilor organismului
profesional şi unicitatea profesiei contabile;
 să fi absolvit într-un stat membru cel mai înalt nivel de pregătire şi
experienţă cerut de activitatea de profesionist contabil.
Există două abordări ale calificărilor profesionale pentru contabili la nivel
european:
 sistemul de calificare a pregătirii;
 sistemul de calificare funcţională.
Calificarea pregătirii indică faptul că deţinătorul a terminat un anumit curs
de educaţie şi pregătire.
Deţinerea calificării pregătirii este un element esenţial în obţinerea
calificării funcţionale, dacă aceasta este necesară.
În toate statele membre în care există calificarea funcţională, această
calitate se obţine în general ca un al doilea stagiu pentru obţinerea calificării
pregătirii.

5
 Calificarea funcţională presupune o calificare profesională care permite
deţinătorului să exercite îndatoririle specifice la care numai această calificare
permite accesul.
Profesia contabilă are un domeniu foarte larg de activitate, dar care diferă în
statele membre ale Uniunii Europene, deşi se regăsesc activităţi legate mai mult
sau mai puţin de procesul de elaborare şi validare a informaţiilor financiare,
contabile şi fiscale. Printre activităţile rezervate exclusiv profesiei contabile sunt
şi activitatea de insolvenţă şi cea de asistenţă fiscală.
Lista principalelor activităţi/servicii care compun profesia contabilă sunt :
Serviciul profesional
1. Ţinerea contabilităţii;
2. Elaborarea, examinarea şi prezentarea situaţiilor financiare;
3. Audit statutar;
4. Alte lucrări de audit financiar-contabil;
5. Management financiar – contabil;
6. Servicii fiscale;
7. Servicii de studii şi consultanţă pentru crearea întreprinderilor;
8. Evaluări de întreprinderi şi titluri;
9. Alte servicii contabile şi paracontabile.

Activităţile componente ale profesiei contabile se pot organiza şi exercita:

• prin compartimente proprii;
• prin externalizare;
Dintre toate activităţile componente ale profesiei contabile numai
auditul statutar este în mod obligatoriu organizat şi exercitat ca activitate
externă oricărei entităţi supuse unui astfel de control. Profesioniştii contabili se
împart în funcţie de statutul juridic în:
 dependenţi, cu statut de angajaţi;
 independenţi sau liber-profesionişti contabili, furnizori ai serviciilor
componente ale profesiei contabile.
Din punct de vedere al modului de organizare a activităţii liber-
profesioniştilor contabili, aceştia pot să-şi desfăşoare activitatea:
 individual;
 în forme asociative potrivit legislaţiei fiecărei jurisdicţii.
O parte din profesioniştii contabili îşi desfăşoară activitatea în calitate de
angajaţi sau ca furnizori de servicii în domeniul auditului intern, activităţi
importante pentru o bună guvernare a întreprinderilor. Controlul intern e o stare,
şi nu un compartiment administrativ funcţional al întreprinderii, şi constituie un
obiectiv al auditului intern şi un mijloc pentru realizarea obiectivului auditului
statutar.
Alte servicii furnizate exclusiv de profesioniştii contabili sau partajate cu
alte profesii sunt:

6
  resurse umane şi administrative: întocmirea statelor de plată,
proceduri de control intern, relaţii cu instituţiile de securitate socială, asistenţă
în litigiile legate de resursele umane, recrutare;
 misiuni de consultanţă şi consiliere contabilă şi fiscală;
 servicii financiare: evaluarea afacerilor, verificare financiară
prealabilă, analiza investiţiilor, planificarea financiară, restructurarea datoriilor
şi recapitalizarea, gestionarea portofoliului, controlul administrativ şi financiar,
brokerajul;
 servicii juridice: întocmirea documentelor juridice pentru persoane
fizice, sprijin administrativ şi juridic pentru Adunarea generală, consiliere
privind legea companiilor.

Activitatea de audit statutar este, după toate aparenţele, componenta

cea mai importantă a profesiei contabile, explicată prin poziţia sa de ultim
apărător al interesului public pe fluxul înregistrat de situaţiile financiare ale unei
entităţi, în drumul lor spre utilizatorii finali. Auditul statutar este singurul tip de
audit care e reglementat atât la nivel european şi global, cât şi la nivel naţional.
Prin audit se înţelege examinarea profesională a unei informaţii, efectuată
de o persoană competentă şi independentă, în scopul emiterii unei opinii
motivate, prin raportarea la un criteriu de calitate: standard, normă sau
reglementare.
Sunt de reţinut elementele fundamentale conţinute în definiţie fără de
care activitate nu poate fi definită ca fiind un audit:
 examinarea este strict profesională şi presupune colectare şi evaluarea
unor probe privind informaţia examinată;
 persoana care examinează trebuie să deţină competenţa necesară şi să fie
independentă;
 obiectul examinării; orice informaţie economică, tehnică, tehnologică,
fiscală, juridică ;
 scopul examinării: emiterea unei opinii, care constă în determinarea şi
raportarea gradului de conformitate a informaţiei la criteriul de calitate
prestabilit;
 calitatea opiniei: motivată ;
 criteriul de apreciere: un standard, o normă sau o reglementare.
În reglementările şi practicile europene şi internaţionale auditul statutar
specific şcolii anglo-saxone, circulă şi sub denumirea de audit legal sau control
legal şi au aceleaşi semnificaţii:
a) caracterul legal: Directiva a VIII-a la nivel european, prin legile
naţionale şi prin statutele întreprinderilor;
b) independenţa absolută a specialiştilor care îl realizează;
c) autonomia organismului din care face parte specialistul respectiv
(auditorul).

7
 Cele 3 tipuri de audit în funcţie de aria de cuprindere:

Nr. Tip de audit Audit în Audit Audit statutar

crt (elementele general financiar
auditului)
1 Denumirea Examen Examen Examen profesional
acţiunii profesional profesional
2 Obiectul Orice Orice Situaţiile financiare
acţiunii informaţie informaţie în ansamblul lor, aşa
financiar- cum sunt stabilite
contabilă prin
referenţialul contabil
adoptat
3 Profesionist Orice Profesionist Profesionist contabil
care profesionist contabil competent şi
realizează competent competent şi independent,
acţiunea independent independent, autorizat să presteze
în domeniul membru al servicii de audit
său de unui organism statutar
pregătire profesional
recunoscut
4 Scopul Îmbunătăţire Emiterea unei Emiterea unei opinii
acţiunii a opinii motivate,
informaţiei motivate,resp responsabile şi
în domeniul onsabile şi independente
respectiv independente
5 Obiectul Calitatea Calitatea Imagine fidelă,clară
opiniei informaţiei informaţiei şi completă a poziţiei,
financiar- situaţiei şi
contabile performanţelor
financiare
prezentate prin
situaţiile financiare în
ansamblul lor
6 Criterii de Standardul, Standardele Standardele naţionale
referinţă norma sau profesionale sau internaţionale de
reglementar emise de o audit
ea specifică autoritate
profesională
independentă
şi/sau
reglementările
aplicabile

8
 O clasificare a diferitelor tipuri de audit în funcţie de domeniul se
prezintă astfel:
A. Audit financiar:
 orice intervenţie cu caracter de control, analiză, studii sau cercetare
în contabilitatea unei entităţi.
B. Audit operaţional:
 ameliorarea performanţelor unei entităţi.

C. Audit de gestiune:
 judecata critică asupra unei operaţii de gestiune.

D. Alte tipuri:
 social;
 tehnic;
 juridic;
 fiscal.
În funcţie de obiective, diferitele tipuri de audit se clasifică în:

Obiectivele Specialiştii Denumirea

urmărite: folosiţi: auditului:

verificarea şi profesioniştii contabili audit statutar

certificarea care au cel puţin (legal) sau misiune
situaţiilor calitatea de expert de audit financiar
financiare; contabil membru al de bază;
unui organism
profesional
recunoscut, autorizat
să efectueze audit
statutar;

orice intervenţie profesioniştii contabili audit financiar;

în contabilitatea care au calitatea de
unei entităţi expert contabil
pentru a-i aprecia membru al unui
procesele, organism recunoscut;
tranzacţiile şi
operaţiile
economico-
financiare;

9
diagnostic asupra compartimentele audit intern;
controlului intern specializate ale entităţii
al unei sau profesioniştii
întreprinderi; contabili care au calitatea
de expert contabil;

analiza riscurilor şi profesioniştii audit

a deficienţelor contabili care au operaţional;
pentru a face calitatea de expert
recomandări şi a contabil membru al
propune strategii în unui organism
domeniul funcţiei profesional
financiar-contabile recunoscut;
a entităţii;

găsirea de probe ale profesioniştii audit de

unei fraude sau contabili care au gestiune.
critica operaţiunilor calitatea de expert
de gestiune. contabil membru al
unui organism
profesional.

În funcţie de specialiştii care îl efectuează diferitele tipuri de audit se

clasifică în:

Obiectivele Denumirea Specialiştii

urmărite: auditului: folosiţi:

audit statutar (legal);

misiune de audit financiar de
bază;

profesioniştii contabili autorizaţi

verificarea şi certificare
să presteze audit statutar;
situaţiilor financiare;

10
 audit fiscal; audit social;
audit juridic; audit al
calităţii; audit financiar;

experţii independenţi;
diagnostic sectorial;

audit intern.

profesioniştii contabili care au

diagnostic asupra
calitatea de expert contabil sau
conturilor şi diagnostic
compartimente specializate din
sectorial;
cadrul entităţii.

În funcţie de poziţia auditorului faţă de entitatea auditată, se disting

tipurile de audit:

I. Denumirea auditului: II.Poziţia faţă de întreprindere:

1) audit statutar; extern; legal;

2) audit financiar; extern; contractual;

3) audit extern; contractual;

operaţional;

4) audit de gestiune; extern; contractual;

5) audit intern. intern sau externalizat, pe bază de

contract.

11
 Publicul se aşteaptă ca auditorul să joace un rol în protejarea intereselor
sale prin oferirea unei reasigurări referitoare la cinci aspecte care privesc
întreprinderea:
 acurateţea situaţiilor financiare;
 continuitatea activităţii şi solvabilităţii firmei;
 existenţa/inexistenţa unor fraude;
 respectarea de către firmă a reglementărilor specifice şi generale;
 comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de
mediu şi problemele sociale.
Deosebirile dintre auditul intern şi auditul statutar sunt:
 Statutul: Auditorul intern face parte din structurile întreprinderii,
auditorul statutar este un prestator de servicii independent juridic de
întreprindere.
 Beneficiarii auditului: Auditorul intern lucrează în folosul
responsabililor întreprinderii (manageri, direcţia generală,comitetul de audit ),
auditorul statutar face certificarea situaţiilor financiare.
 Obiectivele auditului: Obiectivul auditului intern este să aprecieze
bunul control asupra activităţilor întreprinderii şi să recomande măsuri pentru
îmbunătăţirea acestuia; deci controlul intern este pentru auditul statutar un
mijloc, în timp ce pentru auditul intern este un obiectiv.
 Domeniul de aplicare al auditului: Auditul statutar înglobează tot
ceea ce participă la determinarea rezultatelor şi la elaborarea situaţiilor
financiare, însă în toate funcţiile întreprinderii; auditul intern are un domeniu de
aplicare mai vast: cuprinde nu numai toate funcţiile întreprinderii, ci şi toate
dimensiunile acestor funcţii.
 Prevenirea fraudei: Deosebit de obligaţiile legale de divulgare,
auditul statutar se preocupă de orice fraudă de îndată ce aceasta are sau se
presupune că are o influenţă asupra situaţiilor financiare; auditul intern deşi nu
are ca scop descoperirea fraudelor are o mai mare posibilitate de prevenire a
fraudelor, suspectând şi adâncind controlul intern pentru orice nerespectare a
procedurilor de control intern.
 Independenţa nu e de acelaşi tip: independenţa auditorului statutar
este cea a titularului unei profesii liberale, este juridică şi statutară, este
absolută; independenţa auditorului intern este una restrictivă; el este un
independent faţă de structurile auditate, dar nu şi faţă de conducerea entităţii.
 Periodicitatea auditurilor: Auditorii statutari nu sunt prezenţi tot
timpul în întreprindere, ei acţionează în perioada propice elaborării situaţiilor
financiare şi au de regulă aceeaşi interlocutori; auditorul intern lucrează tot
timpul în întreprinderea sa şi schimbă frecvent interlocutorii.
 Metoda: Auditorii statutari îşi efectuează lucrările după metodele
verificate, pe bază de comparaţii, analize inventare; metoda auditorilor interni
este specifică şi originală, adaptată la cultura întreprinderii.

12
 Activitatea fiscală ca parte componentă a profesiei contabile acoperă o
gamă largă de servicii:
 conformarea la regulile fiscale,
 planificare şi consultanţă fiscală,
 reprezentarea în faţa instanţelor juridice,
 servicii legate de impozitarea corporaţiilor.
Profesia contabilă a lucrat încă de la începuturile mediului de afaceri cu
impozitarea clienţilor ca fiind unul dintre serviciile sale fundamentale. Este
estimat că serviciile fiscale, pe o bază globală, reprezintă peste 20% pentru
companiile cotate şi cele de interes public şi între 30% şi 50% pentru
întreprinderile mici şi mijlocii, din toate serviciile oferite de contabilii din
practica publică. Serviciile fiscale constituie o parte componentă a profesiei
contabile în ansamblul ei şi sunt oferite în interesul public.
Obiectivul unui profesionist contabil este de a ajuta clienţii să se
conformeze eficient la cerinţele de raportare şi completare a returnării de
impozite în ţările în care deţin active şi să-şi minimizeze impozitele viitoare
printr-o planificare şi o consultanţă corespunzătoare. Grupul de revizuire al
IFAC, în anul 2004, a efectuat un studiu limitat la 11 ţări din zone şi jurisdicţii
diferite, care a scos în evidenţă informaţii deosebite cu privire la relaţia dintre
profesia contabilă şi serviciile fiscale.
Consilierea fiscală înseamnă furnizarea unei opinii, formularea unui sfat
sau asistarea clienţilor în orice problemă fiscală,în special cu privire la
impozitarea personală, impozitarea corporativă, T.V.A., impozitul pe câştigurile
de capital. Cele mai frecvente sarcini sunt:
o întocmirea declaraţiilor de impozitare;
o evaluarea implicaţiilor fiscale ale unei operaţii sau tranzacţii;
o sugerarea acordurilor sau planurilor eficiente în domeniul fiscal;
o asistenţa la negocieri cu autorităţile fiscale şi cu completele de
judecată;
o planificarea fiscală, în scopul gestionării optime a obligaţiilor fiscale
în conformitate cu legislaţia aplicabilă;
o efectuarea de lucrări de organizare administrativă şi informatică;
o îndeplinirea mandatului de cenzor ;
o îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege în procedurile de
reorganizare judiciară şi faliment ;
o acordarea de asistenţă de specialitate necesară pentru înfiinţarea şi
reorganizarea societăţilor comerciale;
o efectuarea pentru persoane fizice şi juridice a oricărui serviciu
profesional care presupune cunoştinţe de contabilitate.

13
 1.2 Reglementarea profesiei contabile

Organismele profesionale trebuie să reglementeze activităţile şi conduita

membrilor săi pentru a se asigura că responsabilitatea sa faţă de interesul public
este îndeplinită, chiar şi atunci când există o reglementare externă semnificativă
a profesiei din partea unei agenţii guvernamentale.
Necesitatea reglementării şi natura acestei reglementări depind de:
 profesia însăşi, capacitatea ei de a răspunde efectiv şi eficient
cererilor economiei şi societăţii;
 condiţiile de piaţă în care activează profesia;
 calitatea serviciilor furnizate de membrii săi, ceea ce implică:
 adoptarea standardelor profesionale, tehnice;
 adoptarea de reguli etice;
 nevoia de reprezentare a utilizatorilor necontractaţi ai
serviciilor contabile (investitori, creditori etc.)
Reglementarea poate fi un mijloc eficace de asigurare a calităţii şi de
abordare a unor aspecte aferente pieţei serviciilor contabile din două cauze:
1. Existenţa unui dezechilibru în ceea ce priveşte cunoştinţele clientului
care primeşte servicii contabile şi cele ale furnizorului de servicii (care dispune
de expertiză profesională). Reglementarea oferă certificarea beneficiarului că
furnizorul dispune de calificarea necesară şi va respecta standardele profesionale
adecvate.
2. existenţa unor terţe părţi, în afara furnizorului şi beneficiarului de
servicii contabile, care pot cumula beneficii sau costuri semnificative de pe
urma furnizării acestor servicii. Reglementarea poate trata acest aspect dând
asigurarea că aceste beneficii sau costuri sunt luate în considerare pentru a
determina ce serviciu trebuie produs şi la ce standarde de calitate.
Profesia contabilă este reglementată de Directiva 89/48 /CEE înlocuită
prin Directiva 2005/ 36/CEE cu privire la recunoaşterea calificărilor
profesionale.
De obicei, reglementarea profesiei contabile acoperă următoarele domenii:
 cerinţele de acces şi certificare sau autorizare;
 cerinţele referitoare la educaţia continuă;
 monitorizarea comportamentului profesioniştilor contabili;
 sistemele şi procedurile disciplinare în cazul în care profesioniştii
contabili nu îndeplinesc cerinţele enunţate.
Pentru ca reglementarea să asigure servicii contabile de calitate, trebuie ca
ea însăşi să îndeplinească cerinţele de calitate, şi anume:
 să fie proporţională;
 să fie transparentă;
 să nu fie împotriva competiţiei;
14
  să fie nediscriminatorie;
 să fie precisă;
 să fie segmentată în funcţie de ţinta sa;
 să fie implementată consecvent şi just;
 să fie supusă unei examinări periodice.
În România normarea contabilităţii fiind un atribut al Guvernului, profesia
contabilă a depus şi depune cele mai susţinute eforturi pentru introducerea
Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, şi a Standerdelor
Internaţionale de Contabilitate pentru sectorul Public.
România a fost prima ţară din fostele ţări comuniste în care a fost
elaborate standerdele profesionale pentru fiecare dintre serviciile furnizate sau
activităţile presate de profesionişti contabili care constituie criterii de apreciere a
calităţii serviciilor furnizate sau activităţilor presate :
 ţinerea contabilităţii,
 elaborarea, examinarea şi prezentarea studiilor financiare,
 înfiinţarea şi reorganizarea îintreprinderilor,
 auditul intern, auditul statutar,
 activitatea de cenzor,
 consultanţa fiscală,
 expertiza contabilor.
Profesionistul contabil este definit ca fiind specialistul care a absolvit într-
un stat membru cel mai înalt nivel de pregătire şi formare cerut în acea ţară
pentru activitatea de profesionist contabil şi are acces fără restricţii la toate
serviciile profesiei contabile inclusiv la activitatea de audit statutar.
Profesioniştii contabili au studii universitare, un stagiu practic de cel puţin 3 ani
şi au susţinut şi promovat un test de aptitudini, iar calitatea profesională obţinută
are diferite denumiri.
Principalele prevederi ala Directivei a VIII a (Directiva 43/2006) se
referă la:
 condiţii de autorizare şi de retragere a autorizării unui profesionist
contabil de a efectua audit statutar. Pentru ca o persoană fizică să fie autorizată
să efectueze audit statutar,condiţiile sunt:
1) să aibă studii universitare relevante sau un nivel echivalent;
2) să fi susţinut un examen de acces la calitatea de profesionist
contabil;
3) să fi efectuat un stagiu de pregătire practică de cel puţin 3 ani;
4) să fi promovat un examen de competenţă profesională.
 condiţiile speciale privind independenţa auditorului, calitatea
prestaţiilor de audit statutar şi standardele aplicabile;
 crearea unui sistem de supraveghere publică asupra activităţii de
audit statutar şi a auditorilor statutari.
Auditul statutar încheie fluxul informaţiilor desprinse din situaţiile
financiare înainte ca acestea să ajungă la utilizatorii finali, auditul statutar

15
plasându-se ca ultim apărător al interesului public. Apare necesitatea unei
evidenţe distincte a profesioniştilor contabili autorizaţi să efectueze audit
statutar.
Profesia contabilă vizează:

contabilitatea primară;
contabilitatea ELABORAREA
managerială; SITUAŢIILOR
sistemul de control intern; FINANCIARE
auditul intern.

Examinarea şi prezentarea
situaţiilor financiare Auditul statutar

Publicul (utilizatorii situaţiilor financiare )

Categoriile de entităţi supuse auditului statutar sunt prevăzute prin

Directiva a IV a şi Directiva a VIII a precum şi prin reglementările naţionale –
Legea companiilor, iar reglementarea auditului statutar e prevăzută prin
Directiva a VIII a la nivel european şi prin lege specială la nivelul fiecărei ţări.
Nu toate entităţile pot fi obligate să fie supuse auditului statutar este cazul mai
ales al microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici şi mijlocii.
Practicarea liberă a profesiei contabile în România s-a făcut cunoscută în
ultimii ani ai secolului XIX şi primii ani ai secolului XX.
 În anul 1907 s-a înfiinţat « Uniunea Absolvenţilor Şcolilor Superioare
de Comerţ » care în 1908 a redactat un proiect de organizare al unui
Corp al Contabililor.
 La 5 mai 1919 « Cercul de studii comerciale « şi-a inaugurat
activitatea prin conferinţă având ca subiect « Chestiunea experţilor
contabili în România ».
 La 18 iunie 1921 s-a votat în Camera Deputaţilor titlu de contabil în
România şi în senat la 1 iunie 1921 şi prin promulgarea prin secret legal
la 13 iulie 1921 a Legii privind constituirea Corpului Contabililor

16
 Autorizaţi şi Experţilor Contabili. Regulamentul pentru aplicarea Legii
de organizare a corpului a fost publicat în Monitorul Oficial nr 613 din
22 octombrie 1921.
 La 31 decembrie 1921 Corpul avea un număr de 3000 de membrii
organizaţi în 42 de secţiuni teritoriale ale corpului. Corpul a intrat în
rândul organizaţiilor internaţionale de specialitate ocupând un loc
fruntaş
 La 8 martie 1951 prin Hotărârea Consiliului de Miniştrii nr 201 şi prin
Decretul nr 40 din 10 martie 1951, a desfiinţat corpul Contabililor
Autorizaţi şi Experţilor Contabili. Corpul Contabililor Autorizaţi şi
Experţilor Contabili prin modul de organizare, prin atribuţiile şi rolul
său pentru dezvoltarea economiei a fost anul dintre cele mai active şi
puternice organisme profesionale din Europa în anii 30 ai secolului
trecut.
 În anul 1990 avea să înceapă un nou drum o nouă aventură pentru a
răspunde îndemnurilor primului preşedinte al Corpului, Grigore L.
Trancu-Iaşi.
 În anul 1992, o primă etapă a constituit-o separarea de experţii tehnici şi
înfiinţarea, ca organism de sine stătător, a Corpului Experţilor Contabili
şi Contabililor Autorizaţi.
 O a doua etapă a fost încadrarea Corpului în sistemul economic şi social
printr-o recunoaştere din partea autorităţii publice : promovarea unei
legi pentru organizarea şi funcţionarea Corpului. Acesta s-a realizat prin
Ordonanţa Guvernului nr 65-1994 aprobată prin Legea nr 42-1995.
 În anul 1996, Corpul a devenit membru cu drepturi depline al Federaţiei
Internaţionale a Contabililor şi al Federaţiei Experţilor Contabili
Europeni şi a început să se manifeste ca un important centru al profesiei
contabile liberale din centrul şi sud-estul Europei.

Ordonanţa Guvernului nr. 65-1994 a fost şi rămâne reglementare

europeană, întrucât:
 reglementează strictul necesar pentru apărarea interesului public,
aspectele de reglementare internă fiind mandate organismului
profesional Corpul Experţilor Contabili şi Contabili Autorizaţi
din România (CECCAR);
 reglementând activitatea de expertiză contabilă şi organismul
profesional al experţilor contabili reglementează profesia
contabilă ca un întreg şi expertul contabil ca profesionistul cu cel
mai înalt nivel de educaţie şi instruire în domeniul contabilităţii
(cu acces fără restricţii la toate activităţile şi serviciile care
formează profesia contabilă), şi nu o activitate sau altă
componentă a profesiei contabile ;
 este o reglementare de esenţă liberă, nefăcând posibilă
dependenţa de stat, care însă prin reprezentanţii Ministrului

17
 Economiei şi Finanţelor supraveghează ca activitatea CECCAR
să se desfăşoare în conformitate cu legile generale ale ţării.

1.3 Rolul profesiei contabile în apărarea interesului public şi

dezvoltarea economiei

Distincţia dintre profesia contabilă şi celelalte profesii se realizează prin

asumarea responsabilităţii faţă de interesul public, faţă de toate părţile interesate
în activităţile desfăşurate de întreprindere: acţionari, salariaţi, furnizori,
creditori, buget, organisme de bursă etc.
Dacă serviciile prestate de către orice alt profesionist sunt destinate unui
client determinat, care şi solicită şi recompensează aceste servicii, în cazul
profesionistului contabil, elaborarea sau auditarea situaţiilor financiare plătite
de către întreprindere, reprezintă servicii generatoare de informaţii destinate
tuturor utilizatorilor interesaţi. Aceştia formează publicul ale căror interese
trebuie apărate.
Calitatea muncii profesioniştilor contabili are implicaţii directe în
dezvoltarea întreprinderilor, prin mecanismul subtil al costului capitalului
acestora care depinde de încrederea în informaţiile financiare. Bilanţul contabil
şi situaţiile financiare constituie reflectarea fidelă a activităţii unei întreprinderi,
fiind în fapt rezultatul muncii profesioniştilor contabili.
Regulile contabile, ca şi actorii principali profesioniştii contabili, sunt
indispensabile pentru bunul mers al economiei mondiale, determinând:
 măsurarea activităţilor economice;
 existenţa bugetelor naţionale, a impozitelor şi deci, solidaritate între
cetăţenii aceluiaşi stat;
 încrederea în tranzacţiile comerciale şi financiare;
 împărţirea beneficiilor activităţilor economice între angajaţii unei
companii şi proprietarii acesteia, între muncă şi capital.
Prin implicarea profesioniştilor contabili în toate domeniile vieţii
economice şi sociale este îndeplinită şi misiunea lor de apărare a interesului
public.
Rolul pe care îl joacă profesioniştii contabili în orice sector din economie
ar lucra sunt foarte diverse: ei lucrează în contabilitate şi raportare financiară, în
management, în fiscalitate, în sisteme informatice. De remarcat este şi
importanţa unor organisme profesionale naţionale puternice, care luptă pentru
aplicarea standardelor internaţionale în domeniul contabilităţii şi auditului.
Această implicare a organismelor profesionale permite şi asistarea guvernelor în

18
atingerea obiectivelor economice şi sociale propuse, precum şi contribuţia la
performanţelor pieţelor financiare.
Contabilitatea şi activităţile care presupun cunoştinţe în domeniul
contabilităţii sunt activităţi comerciale pe care consumatorii trebuie să le aleagă
în mod liber, profesia contabilă fiind o profesie liberală, iar organismele
profesionale sunt organisme de reglementare ce garantează servirea interesului
public.
În cazul organismelor profesionale cu atribuţii de autorizare a auditorilor
statutari, care se autoreglementează, activitatea lor trebuie să facă obiectul unui
sistem de supraveghere publică.
Introdusă la început în S.U.A prin legea Sarbanes-Oxley, supravegherea
publică a fost preluată la nivelul U.E prin noua Directivă a VIII a, care la nivelul
fiecărui stat membru trebuia implementată în legislaţiile naţionale până în luna
iunie 2008.
Pentru a nu afecta interesul public, supravegherea publică trebuie să
respecte principiile următoare:
 toţi auditorii statutari şi toate firmele de audit sunt supuşi
supravegherii publice iar când autoritatea competentă în domeniul auditului
statutar este un organism profesional autonom, sistemul de supraveghere
publică se extinde şi asupra acestuia.
 sistemul de supraveghere publică este condus de nepracticieni; se
presupune că nepracticianul deţine cunoştinţe în domenii relevante pentru
auditul statutar fie datorită experienţei sale profesionale, fie pentru că stăpâneşte
cel puţin una din disciplinele care fac obiectul pregătirii în domeniul auditului
statutar.
 persoanele implicate în conducerea sistemului de supraveghere
publică sunt selectate printr-o procedură de nominalizare independentă şi
transparentă;
 sistemul de supraveghere publică îşi asumă responsabilitatea finală a
supravegherii:
- autorizării şi evidenţei auditorilor statutari şi ale firmelor de
audit;
- adoptării standardelor de conduită profesională şi de control
intern de calitate a firmelor de audit, precum şi a standardelor de audit;
- dezvoltării profesionale continue, asigurării calităţii şi
sistemelor de investigaţii şi sancţiuni disciplinare.

19
 Capitolul II

Modul de organizare a profesiei contabile şi organismele

profesionale

2.1 Organizarea profesiei contabile

Pentru a satisface interesul public, furnizorii de servicii profesionale -

profesioniştii contabili - trebuie să se asocieze în organisme care să asigure
unitatea de concepţie şi de metodă pentru serviciile profesionale pe care le
efectuează ca angajaţi sau în practica liberă.
Asociaţiile sau organismele profesionale se înfiinţează prin
consimţământul membrilor profesioniştilor contabili sau prin lege.
Recunoaşterea asociaţiei printr-o reglementare dă autoritate activităţilor
desfăşurate de aceasta şi de membrii săi.
Persoanele care doresc să facă parte din organismul profesional trebuie
să deţină calificarea necesară, respectiv calificarea pregătirii sau, în unele ţări,
calificarea funcţională.
Pentru a fi recunoscut de autorităţile publice şi de organismele
internaţionale, un organism naţional al profesioniştilor contabili trebuie să
îndeplinească anumite cerinţe:
 să fie un organism necomercial şi neguvernamental;
 să fie acceptat şi recunoscut de membrii săi;
 membrii săi să fie profesionişti contabili;
 să se bucure de bună reputaţie în rândul autorităţilor publice şi al
publicului;
 să aibă capacitatea de a dezvolta sau influenţa standardele
profesionale şi contabile (etica, disciplina, practica profesională,
controlul calităţii);
 membrii săi trebuie să fie autorizaţi să desfăşoare, la cel mai înalt
nivel, activităţile tradiţionale efectuate de profesionişti contabili;
 să aibă capacitatea de administrare şi resursele necesare pentru
îndeplinirea misiunii şi obiectivelor sale.
În 1977 s-a înfiinţat Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) cu
63 de membri fondatori din 51 de ţări, cu scopul de a susţine contabilii în
rezolvarea unor probleme tehnice şi de afaceri mai complexe.
În prezent, IFAC este o organizaţie globală pentru profesia contabilă, cu
155 organisme membre şi asociate, din 118 state, care acoperă toate sectoarele şi

20
specializările profesiei, şi care are misiunea de a întări profesia contabilă prin
promovarea standardelor profesionale de înaltă calitate.
Pentru a deveni membru IFAC, organismul profesional solicitant trebuie:
 să fie recunoscut fie prin lege, fie prin consens general, susţinut
de comunitatea de afaceri;
 să participe sau să contribuie la procesul de normalizare
profesională;
 să demonstreze că acordă o atenţie deosebită când îşi
selecţionează membrii;
 să furnizeze standardele şi orientări privind comportamentul şi
practicile profesionale persoanelor care au statutul de membru al
organizaţiei;
 să participe la IFAC şi să promoveze programele şi hotărârile
acestuia;
 să fie solvabil financiar şi operaţional;
 să aibă o structură operaţională internă care furnizează sprijin şi
reglementări pentru membrii săi.
În România profesia contabilă este reprezentată la IFAC prin CECCAR
din 1996 şi CAFR din 2005.
« CECCAR este o organizaţie profesională foarte importantă în regiune
şi, de asemenea, un membru activ al IFAC », declara preşedintele IFAC, dl
Juan Jose Fermin del Valle, la Congresul al XVII-lea al profesiei contabile din
România, organizat de CECCAR în zilele de 1 şi 2 septembrie 2008 la
Bucureşti.
Misiunea CECCAR, reflectată prin strategiile şi programele de activitate,
constă în dezvoltarea unei profesii contabile capabile să satisfacă interesul
public şi să contribuie la dezvoltarea economiei naţionale prin aplicarea celor
mai înalte standarde de educaţie, de etică şi calitate.
În anul 1995, în România a fost adaptat Codul etic IFAC , drept cod etic
naţional al profesioniştilor contabili.
Pentru urmărirea modului de respectare a standardelor profesionale şi
etice, organismului profesiei contabile dispune de toate resursele necesare unui
sistem eficient de investigare şi de sancţiuni a cazurilor de nerespectare.
Profesia contabilă din România, odată recunoscută internaţional prin
cooperarea reprezentantului ei – CECCAR ca membru al organismului mondial
(IFAC) şi european ( Federaţia Experţilor Contabili Europeni) - s-a remarcat
printr-o puternică activitate concretizată în :
 încheierea a 20 de coduri de colaborare şi cooperare cu organisme
profesionale din ţări precum Franţa, Marea Britanie, Italia, Israel
etc., în baza cărora profesia contabilă românească a fost furnizată
sau beneficiară celor mai actuale sisteme şi tehnici de organizare şi
exercitare a profesiei;

21
  iniţierea unor acţiuni regionale cum ar fi înfiinţarea Parteneriatului
sud-est European pentru Dezvoltarea Contabilităţii;
 participarea ca membru fondator la constituirea Comitetului pentru
integrare Latină Europa-America;
 participarea ca membru la vehiculul profesional mediteranean
denumit Federaţia Experţilor Contabili Mediteraneeni;
 participarea ca membru al Federaţiei Experţilor Contabili Europeni;
 sprijinirea unor organisme profesionale din regiune pentru a deveni
membru ale IFAC.
Un rol important l-au jucat Congresele profesiei contabile organizate de
CECCAR din doi în doi ani, la care s-a înregistrat o mare participare
internaţională.
Ca o dovadă a aportului pe care profesia contabilă românească îl aduce
la rezolvarea problemelor din profesia contabilă europeană şi internaţională,
reprezentanţii CECCAR fac parte din structurile pe conducere ale IFAC, FIDEF,
FCM, CILEA şi SEEPAD ;
Organismul profesiei contabile din România – CECCAR a fost felicitat
prin scrisori şi diplome primite de la IFAC şi FEE , iar la Congresul experţilor
contabili din Franţa în anul 2007, preşedintelui CECCAR i-a fost înmânată o
medalie pentru contribuţia adusă la dezvoltarea profesiei contabile la nivelul
naţional şi internaţional.

2.2 Standardele profesionale în reglementările contabile

În România normarea contabilităţii fiind un atribut al Guvernului,

profesia contabilă a depus şi depune cele mai susţinute eforturi pentru
introducerea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, şi a
Standardelor Internaţionale de Contabilitate pentru sectorul Public.
România a fost prima ţară din fostele ţări comuniste în care au fost
elaborate standardele profesionale pentru fiecare dintre serviciile furnizate sau
activităţile presate de profesionişti contabili care constituie criterii de apreciere a
calităţii serviciilor furnizate sau activităţilor presate : ţinerea contabilităţii,
elaborarea, examinarea şi prezentarea situaţiilor financiare, înfiinţarea şi
reorganizarea întreprinderilor, auditul intern, auditul statutar, activitatea de
cenzor, consultanţa fiscală, expertiza contabililor.
Organismul profesiei contabile colaborează cu mediul universitar pentru
educaţia în vederea obţinerii competenţelor specifice calităţii de expert contabil
sau contabil autorizat potrivit Standardelor Internaţionale de Educaţie emisie de
IFAC. Pentru dezvoltarea profesională continuă, a fost emis Standardul Naţional
de Educaţie nr 38 care preia cerinţele de educaţie prevăzute în Standardele

22
Internaţionale de Educaţie nr 7 şi nr 8 emise de IFAC, şi care este pus în
aplicare prin programul naţional pentru dezvoltarea profesională continuă emis
pentru o perioadă de câte cinci ani, şi prin programele anuale şi lunare de
dezvoltare profesională ; numărul minim de ore de pregătire profesională
continuă pentru fiecare membru al organismului profesional este de 40 de ore pe
an.
Standardele Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili au
în vedere următoarele aspecte:
 stabilesc standarde de „bună practică” general acceptate în educaţie
şi dezvoltare pentru profesioniştii contabili;
 exprimă reperele pe care organismele membre trebuie să le atingă în
pregătirea şi dezvoltarea continuă a profesioniştilor contabili;
 stabilesc elemente esenţiale ale conţinutului şi procesului de educaţie
şi dezvoltare la nivelul scontat pentru câştigarea recunoaşterii,
acceptării şi aplicării internaţionale;
 deşi nu pot trece legal peste legile şi reglementările locale, furnizează
referinţe autorizate pentru influenţarea reglementărilor locale cu
privire la buna practică general acceptată.
În domeniul calităţii, organismul profesiei contabile din România este
printre primele organisme membre IFAC care a extins Standardele
Internaţionale de Calitate la toate Serviciile contabile presate de profesioniştii
contabili.
Controlul calităţii este abordat la trei niveluri:
 la nivelul misiunii
 la nivelul firmei
 la nivelul organismului profesional
La primele două niveluri se realizează un control intern, iar la nivelul al
treilea este un control extern.
Sistemul de control al calităţii la nivelul firmei trebuie să includă politici
şi proceduri care se referă la următoarele elemente:
 responsabilităţile conducerii pentru calitatea din interiorul firmei;
 cerinţele etice – respectarea integrităţii, obiectivităţii, competenţa
profesională, confidenţialitatea, profesionalismul şi independenţa;
 acceptarea şi continuarea relaţiei cu clienţii şi misiuni specifice;
 resursele umane – personal cu capacităţi şi competenţe necesare
îndeplinirii misiunilor;
 realizarea misiunilor în conformitate cu standardele profesionale şi
cerinţele legale;
 monitorizarea prin politici şi proceduri cu privire la sistemul de
control al calităţii, analiza şi evaluarea acestuia.

23
 Standardele de Etică pentru contabili din cadrul IFAC a emis Codul etic al
profesioniştilor contabili care cuprinde standarde etice de înaltă calitate. Acesta
stabileşte principiile fundamentale ale eticii profesionale pentru profesioniştii
contabili şi obligaţiile organismelor profesionale membre IFAC ce se referă la :
 standardele aplicate de către organismele membre nu trebuie să
fie mai puţin stringente decât cele stipulate în Codul etic IFAC;
 în cazul în care codurile naţionale de etică sunt elaborate de terţi,
organismele membre trebuie să urmărească convergenţa codului
naţional cu codul IFAC, susţinând încorporarea acestuia din urmă în
codurile naţionale.
Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public şi
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară au fost emise de IFAC,
stabilind obligaţiile membrilor pentru încorporarea acestora în cerinţele
naţionale de contabilitate şi în standardele naţionale de contabilitate, asistenţă la
implementarea standardelor de contabilitate pentru sectorul public, şi acelor
privind raportările financiare.
În privinţa Standardelor Internaţionale de Audit şi Asigurări IFAC
stabileşte pentru organismele membre normele metodologice, îndrumări şi alte
documente care prevăd armonizarea standardelor naţionale cu cele
internaţionale, asistarea la implementarea acestor standarde, asigurarea
accesului la timp şi în traducere corectă şi completă a standardelor internaţionale
emise.
În ultimii ani profesia contabilă din România a suferit două fracturi prin
intervenţii ale Guvernului, care a emis două ordonanţe pentru readucerea sub
controlul statului, mai precis a funcţionarilor publici, a două dintre activităţile
componente: auditul şi consultanţa fiscală.
Aceste reglementări au ca obiect nu reglementarea a ceea ce era deja
reglementat ci crearea a două camere care obligă experţii contabili nu doar să se
înscrie în evidenţele lor pentru a exercita activităţile respective, dar nici nu le
mai recunosc pregătirea şi competenţele profesionale, obligându-i să repete
examinarea , stagii etc.
Cele două reglementări nu respectă niciunul dintre criteriile sau
condiţiile care trebuie îndeplinite de o reglementare a profesiei, dimpotrivă, au
un pronunţat caracter monopolist, exclusivist, cu consecinţe negative asupra
interesului public şi mai ales asupra consumatorilor, asupra întreprinderilor şi
asupra bugetului statului.
Această situaţie unică şi caracterul excesiv al reglementării profesiei au
fost sesizate în repetate rânduri de experţii Băncii Mondiale, aprobând un plan
de acţiuni prin hotărâre guvernamentală în anul 2005, cu măsuri de intrare în
normalitate.

24
 2.3 Organismul profesional de contabilitate - rol şi necesitate

O organizaţie poate prospera dacă are o direcţie clară şi este sigură pe

obiectivele sale şi pe felul în care le poate realiza. Factorii săi de decizie trebuie
să ţină cont de stadiul de dezvoltare a profesiei contabile la nivel naţional şi de
diferenţele între necesităţile tehnice şi schema de reglementare dorită pentru
persoanele din practica publică şi pentru membrii cu diverse roluri.
Sunt influenţate astfel structura legală şi organizaţională a organismelor
profesionale de contabilitate, ca urmare a unor factori ce se supun analizei, cum
ar fi:
 scopul înfiinţării organismului profesional;
 cadrul legal existent pentru reglementarea profesiei;
 numărul de contabili calificaţi din ţară;
 protecţia legală pentru anumite titluri profesionale;
 natura sarcinilor rezervate profesioniştilor contabili;
 interacţiunea dintre profesie şi guvern;
 aplicarea standardelor mde contabilitate şi audit în pregătirea şi
auditarea declaraţiilor financiare;
 necesitatea unor programe de formare continuă în cadrul
profesiei;
 cererea estimată viitoare de profesionişti contabili;
 extinderea şi calitatea sistemului educaţional pentru pregătirea
profesioniştilor contabili;
 activităţile şi programele specifice derulate;
 resursele disponibile pentru finanţarea organismului profesional
de contabilitate;
 numărul de contabili din ţară care ţin de un organism profesional
de contabilitate din afara ţării.
Un organism profesional de contabilitate trebuie să aibă o colaborare cu
administraţia şi alte părţi interesate, pentru a putea respecta necesităţile acestora
dar şi ale profesiei şi ale interesului public în general. Contribuţia acestuia la
elaborarea standardelor şi legislaţiei au impact asupra profesiei, asupra
recunoaşterii publice, asupra realizării obiectivelor proprii.
În acelaşi timp, organismul profesional are datoria de a acţiona în mod
eficient în calitate de purtător de cuvânt al profesiei cu privire la aspectele
contabile, fiscale şi financiare în faţa administraţiei, a publicului şi a altor
grupuri interesate.
Un organism profesional de contabilitate are un plan oficial prin care:
 să promoveze cunoştinţele, abilităţile şi competenţa membrilor
prin cultivarea relaţiilor cu liderii de opinie din domeniul
afacerilor, guvern şi media;

25
  să facă declaraţii publice cu privire la politica publică, cu
implicaţiile contabile, de audit sau fiscale;
 să facă dovada unor procese transparente pentru acordarea
calităţii de membru, calificări şi regulamente.
Organismul profesional de contabilitate trebuie să aibă propria structură
de reglementare adecvată cadrului legal naţional. O structură de reglementare
constă în:
 o lege a contabililor sau o altă legislaţie care recunoaşte
organismul profesional ca entitate legală care reprezintă
profesia şi care conferă putere legală pentru reglementarea
membrilor;
 un statut şi regulamente proprii;
 cerinţe de admitere şi un registru al membrilor;
 reguli de conduită profesională şi etică în afara cadrului legal;
 standarde contabile şi de audit;
 sisteme disciplinare pentru membrii care nu respectă regulile de
conduită ale organismului;
 cerinţe de autorizare pentru auditori şi alte funcţii;
 sisteme de monitorizare pentru membri.
Statutul organismului profesional de contabilitate este documentul
oficial care stabileşte:
 numele şi scopul;
 cerinţele de administrare ale organizaţiei;
 cerinţele de membri;
 drepturile şi puterile membrilor;
 sistemul disciplinar;
 cerinţele privind suspendarea, demiterea şi reprimirea
membrilor.
Organismul profesional de contabilitate de succes îşi poate câştiga o
mare parte din obiectivele stabilite pe care membri o dobândesc prin calitatea de
membru şi din contribuţia pe care membri individuali şi firmele sunt pregătiţi să
o aducă acestui organism ca recunoştere a privilegiilor conferite lor prin
calitatea de membru.
Organul principal de conducere al organismului profesional de
contabilitate este Consiliul.Componenţa Consiliului este în general aleasă de
membri, de obicei pe un termen specificat, care poate fi reînoit o dată sau de mai
multe ori.
Consiliul răspunde iîn faţa membrilor.Membrii vor fi invitaţi să participe
la Adunarea generală anuală, sau specială, dacă este necesar (dacă apar aspecte
de interes).
Consiliul este în mod normal condus de un preşedinte care este ales de
ceilalţi membrii ai Consiliului sau de masa de membri, şi de unul sau mai mulţi
vicepreşedinţi, aleşi în mod similar.

26
 Preşedintele este liderul organismului profesional de contabilitate ales
de Cosiliul sau de membri, în general pe termen limitat. Rolul lui implică
reprezentarea, conducerea, comunicarea şi promovarea organismului profesional
de contabilitate.
Misiunea unui organism profesional de contabilitate este îndeplinită prin
intermediul activităţii membrilor şi a personalului angajat, care include şi
legătura cu membri şi deservirea acestora.
Voluntarii sunt cei prin intermediul cărora organizaţia obţine majoritatea
resurselor intelectuale necesare pentru elaborarea standardelor, publicaţiilor şi
materialelor educaţionale, şi păstrarea contractului cu administraţia şi
comunităţile de afaceri. La fel de important este şi personalul angajat.
Sarcinile şi funcţiile Consiliului incud:
- aprobarea planului strategic şi a iniţiativelor-cheie ale
organismului de contabilitate;
- aprobarea politicii în domeniile de importanţă majoră;
- aprobarea bugetului şi raportului anual ale organismului;
- aprobarea eventualelor modificări ale statutului organismului.

27
 Capitolul III

Organizarea şi exercitarea profesiei contabile în

România

3.1 Organismul profesional de contabilitate în România

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi (CECCAR) este

persoană juridică de utilitate publică şi autonomă, din care fac parte experţii
contabili şi contabilii autorizaţi, în condiţiile prevăzute de O.G. nr. 65/1994,
modificată, având sediul în municipiul Bucureşti.
Corpul este înfiinţat cu statut de persoană juridică şi, prin urmare,
îndeplineşte sau are atributele unei persoane juridice.
Elementele constitutive ale persoanelor juridice sunt:
- organizarea de sine - stătătoare
- patrimoniul propriu;
- scopul determinat.
Aceste elemente le are şi C.E.C.C.A.R., are, de asemeni, capacitatea de
folosinţă care se referă la drepturile şi obligaţiile care corespund scopului pentru
care a fost înfiinţată (persoana juridică) şi capacitatea de exerciţiu.
Are capacitatea de exerciţiu din momentul constituirii organelor sale de
conducere.
Corpul reprezintă profesia, în raport cu alte instituţii din România şi din
afara ţării.
Autonomia Corpului face din acesta un organism de autoreglementare în
profesie; aceasta presupune nesubordonarea vreunei autorităţi.
Corpul, prin Regulamentul său, prin statutul său, nu este subordonat
vreunui organism statal.
Dimpotrivă, prin delegaţia primită din partea autorităţii publice, acordă şi
retrage dreptul de exercitare a profesiei de expert contabil şi de contabil
autorizat şi are dreptul de exercitare a profesiei de expert contabil şi contabil
autorizat şi are dreptul să controleze competenţa şi moralitatea membrilor săi.
Prin organele alese, corpul este reprezentat în faţa autorităţii publice,
precum şi în raporturile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi străinătate.
Corpul colaborează cu organele de specialitate ale statului în elaborarea
de norme legate de profesia contabilă, dar normele de lucru, specifice profesiei,
care sunt rezultatul activităţii Corpului.

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România are

următoarele atribuţii:
a) organizează examenul de admitere, efectuarea stagiului şi
susţinerea examenului de aptitudini pentru accesul la profesia de

28
 expert contabil şi de contabil autorizat. Programele de examen, în
vederea accesului la profesia de expert contabil şi de contabil
autorizat, reglementările privind stagiul şi examenul de aptitudini
se elaborează de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi din România şi se avizează de Ministerul Finanţelor
Publice, urmărindu-se armonizarea cu prevederile directivelor
europene în domeniu.
b) organizează evidenţa experţilor contabili, a contabililor autorizaţi
şi a societăţilor comerciale de profil, prin înscrierea acestora în
Tabloul Corpului;
c) asigură buna desfăşurare a activităţii experţilor contabili şi a
contabililor autorizaţi;
d) elaborează şi publică normele privind activitatea profesională şi
conduita etică a experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi,
ghidurile profesionale în domeniul financiar-contabil;
e) asigură pentru experţii contabili buna desfăşurare a activităţii de
evaluare pe baza Standardelor Internaţionale de Evaluare;
f) sprijină formarea şi dezvoltarea profesională continuă a membrilor
prin programe de formare şi dezvoltare profesională adecvate;
g) apără prestigiul şi independenţa profesională a membrilor săi în
raporturile cu autorităţile publice, organisme specializate, precum
şi cu alte persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate;
h) colaborează cu asociaţiile profesionale de profil din ţară şi din
străinătate;
i) editează publicaţii de specialitate;
j) alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament.

Logo-ul CECCAR şi sigla CECCAR:

Emblema este compusă dintr-o carte simbolizând însemnle profesiei,
toiagul de crainic al zeului Hermes cu doi şerpi încolăciţi, ceea ce semnifică în
Grecia antică diplomaţia; emblema Corpului simbolizează rolul de crainic al
profesionistului contabil, pe care îl are atunci când redă imaginea fidelă, corectă
şi completă a patrimoniului contabilizat sau expertizat; precum şi deviza:
ŞTIINŢĂ, INDEPENDENŢĂ, MORALITATE, atribute esenţiale ale acestei
profesii.

Sursele de finanţare ale CECCAR:

Corpul, având statut de persoană juridică de utilitate publică autonomă,
îşi constituie veniturile din activităţile stabilite potrivit prevederilor legale,
acoperindu-şi cheltuielile în întregime din aceste venituri.
Sursele de finantare ale CECCAR:
 taxe de înscriere la examenul de expert contabil şi,
respectiv, de contabil autorizat;
 taxa de înscriere în Tabloul Corpului;

29
  cotizaţii anuale asupra veniturilor realizate de către
membrii Corpului care îşi exercită profesia individual
sau de către societăţi comerciale recunoscute de Corp;
 donaţii, încasări din vânzarea publicaţiilor proprii şi alte
venituri.

Structura organizatorică (organigrama) unei filiale a CECCAR:

Sediul central al Corpului este în Municipiul Bucureşti.
CECCAR are 42 de filiale fără personalitate juridică în fiecare reşedinţă
de judeţ şi în Municipiul Bucureşti.
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România este
astfel organizat încât să-şi poată îndeplini atribuţiile de organism de
autoreglementare.
Pentru îmbunătăţirea managementului la nivel central şi local s-au luat o
serie de măsuri, cum ar fi:
a). Modificarea organigramei Corpului, în sensul punerii centrului de
greutate al gestiunii profesiei pe structuri executive (departamente, sectoare).
b). Clasificarea filialelor Corpului în funcţie de volumul de activitate şi
numărul de membri în 5 categorii (grade), care să constituie baza determinării
indicatorilor de alocare a resurselor în cadrul Corpului:
Categoria 0 – peste 3.000 membri
Categoria I – peste 600 membri
Categoria II – 301 – 600 membri
Categoria III – 101 – 300 membri
Categoria IV – pînă la 100 membri.

Organizare la nivel central:

Organe de decizie Conferinţa Naţională
Consiliul Superior
Biroul Permanent
Preşedintele Corpului

Pentru urmărirea punerii în aplicare a măsurilor hotărâte de Biroul

permanent, Consiliul superior şi Conferinţa naţională şi asigurarea legăturii între
organele alese şi organele executive ale Corpului s-a înfiinţat „Secretariatul
organelor de conducere ale Corpului”.
Modul de organizare şi funcţionare precum şi atribuţiile secretariatului
organelor de conducere ale Corpului se stabilesc prin hotărâre a Consiliului
Superior.
Verificarea gestiunii financiare a Corpului este asigurată de către
cenzori, care sunt aleşi pentru o perioadă de patru ani, de Conferinţa naţională
ordinară, prin vot deschis, dintre membrii Corpului care nu fac parte din
Consiliul superior.

30
Comisii care funcţionează Comisia Superioară de
pe lângă Consiliul Superior: Disciplină
Comisia Centrală de Arbitraj
Comisia de Apel

Organe de execuţie
 Director general executiv
 Departamente,
 direcţii,
 sectoare,
 birouri

Secţiunile Corpului se organizează pe categorii profesionale, şi anume:

 secţiunea experţi contabili
 secţiunea contabili autorizaţi

Obligaţiile filialelor Corpului pe linia comunicării cu membrii:

Activitatea este reglementată prin Măsurile nr.205/09.01.2004 privind
îmbunătăţirea comunicării cu membrii CECCAR.
Cap.II prevede obligaţiile filialei pe linia comunicării cu membrii
CECCAR, astfel :
 conducerile filialelor vor lua măsuri pentru asigurarea păstrării
unor legături permanente cu membrii în scopul cunoaşterii
problemelor cu care sunt confruntaţi şi sprijinirii în rezolvarea
acestora. Se vor folosi cele mai rapide şi mai sigure mijloace de
comunicare –telefon, fax, e.mail, scrisoare cu confirmare de primire.
 se recomandă ca evidenţa operativă a membrilor să fie ţinută pe
calculatoare, pe numere matricole atribuite fiecărui membru.
Numărul matricol reprezintă nr. carnetului de membru urmat de
categoria profesională în abreviere (EC, CAS, CAM) pentru
persoanele fizice, respectiv numărul autorizaţiei de funcţionare
emisă de Corp pentru persoanele juridice. Fiecare document ce
priveşte un membru să aibă înscris şi numărul matricol.
 se vor lua măsuri de dotare a filialelor cu tehnică de calcul, în
scopul asigurării compatibilităţii şi performanţelor, condiţie pentru
trecerea la un nivel superior a sistemului integrat de evidenţă.
 este obligatorie comunicarea prin scrisoare recomandată cu aviz
de primire în următoarele cazuri :
 aducerea la cunoştinţă în termen de 10 zile a promovării
examenului de acces la profesie şi invitarea la întocmirea
formalităţilor pentru înscrierea la stagiu.

31
  toate comunicările pe perioada stagiului.
 aducerea la cunoştinţă în termen de 10 zile a promovării
examenului de aptitudini şi invitarea la întocmirea
dosarului pentru înscrierea în Tablou, ocazie cu care se
transmite şi fişa personală ce urmează să fie completată de
viitorul membru.
 transmiterea Declaraţiei anuale ce urmează a fi completată
de membru şi retransmisă filialei pentru înregistrare.
 convocarea Adunării Generale a filialei se face de regulă letric
(prin fax sau poştă) dar este şi obligatorie transmiterea
convocatorului prin cel puţin două mijloace de comunicare în masă
(radio, TV, ziare locale).
 anunţurile privind organizarea de cursuri de formare şi
dezvoltare profesională, oferirea către membrii a materialelor
documentare existente, programul consultaţiilor şi orice comunicare
de interes pentru membri se aduc la cunoştinţa acestora şi a
persoanelor interesate prin cele mai potrivite mijloace.

Organizare la nivel de filială

Organe de decizie Organe de execuţie

Adunarea Generală Directorul executiv al filialei
Consiliul filialei Sectoare
Biroul Permanent Sector evidenţă Tablou
Preşedintele filialei Sector stagiu şi dezvoltare profesională
Comisii care funcţionează pe lîngă continuă
Consiliul filialei: Sector etică şi control respectare
Comisia de Disciplină norme
Comisia de Arbitraj Birou expertize contabile
Comisia de Apel Birou administrativ

32
 Organigramă filiale de grad IV

Cenzor
Adunarea generală

Comisia arbitraj Reprezentant Ministerul

Consiliul Economiei şi Finanţelor

Organe
Comisia de apel Biroul permanent Comisia de disciplină alese

Preşedinte Secţiunea contabili autorizaţi

Secţiunea experţi contabili

Director executiv

Birou administrativ
Sector gestiune profesie

Organe
de
execuţie

33
 Organigrama filialelor de gr. I, II şi III

Adunarea Cenzor
generală

Comisia Reprezentant Ministerul

arbitraj Economiei şi Finanţelor
Consiliul
Organe
Comisia Comisia de disciplină alese
de apel
Biroul
permanent

Secţiunea contabili
Secţiunea experţi autorizaţi
contabili Preşedinte

Director executiv Organe

de
execuţie

Sector Sector stagiu şi Sector etică şi Birou Birou

evidenţă dezvoltare control expertize administrativ
Tablou profesională respectare contabile
continuă norme

3.2 Atribuţiile organelor de conducere a CECCAR

Conferinţa Naţională este organul superior de conducere şi de control

al Corpului. Conferinţa Naţională este constituita din :
 membrii Consiliului Superior ;

34
  membrii consiliilor filialelor Corpului ;
 membrii comisiilor de disciplina ;
 reprezentanţii Ministerului Economiei şi Finanţelor de pe
lângă Consiliul Superior şi consiliile filialelor ;
 reprezentanţi ai membrilor din fiecare filială a Corpului,
desemnaţi de adunările generale, conform normei de
reprezentare de 1 la 100 membri înscrişi în Tabloul Corpului,
în vigoare la 31 decembrie a anului expirat.
Conferinţa Naţională este ordinară şi extraordinară.
Conferinţa naţională ordinară se întruneşte anual prin grija Consiliului
superior, care alege locul şi stabileşte data; convocarea Conferinţei naţionale
ordinare se face cu cel puţin 20 de zile înaintea datei de desfăşurare a acesteia.
Conferinţa naţională ordinară are atribuţiile prevăzute de art.31 din
Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată.

Atribuţiile Conferinţei Naţionale a Corpului Experţilor Contabili şi

Contabililor Autorizaţi din România:
a) aprobă prin vot deschis situaţiile financiare anuale, raportul cenzorilor
sau auditorilor, execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli pentru exerciţiul
financiar încheiat, precum şi bugetul de venituri şi cheltuieli al exerciţiului
financiar viitor, prezentate de Consiliul superior;
b) aprobă prin vot deschis organigrama Corpului la nivel central şi
teritorial, sistemul de salarizare pentru anul următor, precum şi principiile şi
criteriile de organizare şi de salarizare a personalului angajat al Corpului;
c) aprobă prin vot deschis sistemul de acordare şi cuantumul cheltuielilor
de deplasare şi reprezentare;
d) alege şi revocă preşedintele şi membrii Consiliului superior şi ai
comisiei de cenzori; alege şi revocă preşedintele şi doi membri ai Comisiei
superioare de disciplină;
e) aprobă raportul Consiliului superior referitor la rezultatul alegerilor
privind reînnoirea mandatelor membrilor consiliilor filialelor Corpului, inclusiv
revocarea celor aleşi;
f) aprobă prin vot deschis nivelul indemnizaţiilor pentru organele alese
ale Corpului;
g) aprobă normele privind controlul modului de respectare a normelor
profesionale, constatarea abaterilor şi aplicarea sancţiunilor administrative şi/sau
disciplinare membrilor sau personalului angajat.
h) stabileşte anual cotizaţiile datorate de membrii Corpului şi taxele de
înscriere în evidenţele Corpului;
i) confirmă lista cuprinzând membrii de onoare ai Corpului;
j) stabileşte măsurile necesare şi urmăreşte îndeplinirea altor atribuţii
prevăzute de actele normative, precum şi a propriilor hotărâri.
Conferinţa Naţională extraordinară are loc numai în cazuri deosebite şi
se convoacă cu cel puţin 15 zile înaintea datei fixate pentru desfăşurarea ei, de

35
către Consiliul Superior, pe baza ordinii de zi stabilite de acesta din proprie
iniţiativă sau la propunerea filialelor reprezentând peste o cincime din totalul
membrilor Corpului.

Atribuţiile Consiliului Superior al CECCAR:

Consiliul Superior exercită drepturile Corpului aferente statutului său de
persoană juridică de utilitate publică; în mod esenţial, are ca atribuţie
reprezentarea profesiunii în faţa autorităţilor publice prin preşedintele său şi
coordonarea acţiunilor consiliilor filialelor judeţene.
Consiliul superior cuprinde maximum 24 de membri, inclusiv
preşedintele, şi 8 supleanţi. Reprezentarea experţilor contabili şi contabililor
autorizaţi se stabileşte în funcţie de procentajul experţilor contabili în raport cu
totalul membrilor Corpului la nivelul ţării.
Consiliul superior se convoacă cel puţin o dată pe semestru de către
preşedintele său şi ori de câte ori este necesar; de asemenea, poate fi convocat la
cererea Biroului permanent, a majorităţii membrilor Consiliului superior,
precum şi la cererea Comisiei superioare de disciplină.
Deliberările Consiliului superior au caracter strict secret; hotărârile sunt
date publicităţii în revista editată de Corp şi/sau pe site-ul Corpului.
Hotărârile de interes general se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Consiliul superior are următoarele atribuţii:
a) alege dintre membrii săi 5 vicepreşedinţi ai Consiliului superior: 4
dintre aceştia sunt aleşi dintre experţii contabili, iar unul, dintre contabilii
autorizaţi;
b) asigură elaborarea şi completarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Corpului, solicitând avizele Ministerului Economiei şi Finanţelor
şi Ministerului Justiţiei; regulamentul de organizare şi funcţionare nu va fi
înaintat pentru aprobare fără avizele favorabile ale celor două ministere;
c) asigură elaborarea şi completarea Codului etic naţional al
profesioniştilor contabili pe baza Codului etic IFAC;
d) asigură administrarea şi gestionarea patrimoniului Corpului;
e) deliberează asupra tuturor problemelor privind profesia de expert con-
tabil şi de contabil autorizat;
f) veghează ca reglementările privind dobândirea calităţii de expert
contabil şi contabil autorizat să fie aplicate strict;
g) asigură coordonarea activităţii consiliilor filialelor; aprobă meto-
dologia de elaborare a bugetului de venituri şi cheltuieli al Corpului;
h) aprobă statele de funcţii ale Corpului la nivel central şi teritorial;
i) asigură participarea membrilor săi în cadrul unor comisii de studii şi
cercetări destinate a face să progreseze profesia şi ştiinţa contabilă sau în diverse
grupe de lucru din cadrul instituţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, la
solicitarea acestora;

36
 j) decide în termen de 30 de zile asupra contestaţiilor făcute împotriva
hotărârilor luate de Comisia superioară de disciplină;
k) aprobă normele privind desfăşurarea activităţii curente a
compartimentelor şi verigilor organizatorice ale Corpului;
l) ia toate măsurile necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a
activităţii de acordare a vizei anuale pentru exercitarea profesiei şi a celei de
asigurare a riscului profesional de către toţi membrii Corpului;
m) analizează activitatea membrilor şi preşedinţilor comisiilor de
disciplină, experţi contabili, şi ia măsuri administrative, organizatorice, inclusiv
de natură disciplinară; pentru preşedintele şi membrii Comisiei superioare de
disciplină, experţi contabili, rezultatele analizei sunt prezentate Conferinţei
naţionale care hotărăşte;
n) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament
şi de hotărârile Conferinţei naţionale a experţilor contabili şi contabililor
autorizaţi.

Atribuţiile preşedintelui CECCAR:

Preşedintele Consiliului superior este ales de Conferinţa naţională dintre
membrii Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România
pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales pentru cel mult încă un mandat.
Persoana respectivă poate să cumuleze această funcţie numai dacă îşi
desfăşoară activitatea în domeniul cercetării sau în învăţământul universitar de
profil şi se bucură de autoritate profesională şi morală deosebită.
Pentru asigurarea continuităţii, alegerea viitorului preşedinte se face cu
un an înaintea expirării mandatului preşedintelui în funcţie, fără ca perioada
respectivă să influenţeze durata mandatului noului preşedinte.
Preşedintele Consiliului Superior asigură executarea hotărârilor
Consiliului Superior şi a deciziilor Biroului permanent şi coordonează
activitatea curentă a Corpului.
Preşedintele Consiliului superior are următoarele atribuţii:
a) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului superior şi ale Biroului
permanent;
b) conduce şi coordonează dezbaterile şedinţelor organelor de
conducere;
c) prezintă anual Consiliului superior, spre adoptare, proiectul de buget
pentru exerciţiul viitor;
d) urmăreşte ca angajarea şi efectuarea cheltuielilor să se facă cu
încadrarea în bugetul aprobat de Conferinţa naţională;
e) prezintă situaţiile financiare anuale spre adoptare Consiliului superior
şi spre aprobare Conferinţei naţionale;
f) reprezintă Corpul în faţa autorităţilor publice, a terţilor sau organi-
zaţiilor naţionale şi internaţionale, apărând prestigiul şi independenţa
profesională a membrilor săi;

37
 g) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Conferinţa naţională, de
Consiliul superior şi de Biroul permanent.
Preşedintele Consiliului Superior, cu acordul Biroului permanent, are
acces la lucrările consiliilor filialelor, secţiunilor şi departamentelor Corpului,
participând la dezbateri fără drept de vot.
Preşedintele Consiliului Superior poate să delege un membru al acestuia
pentru o acţiune sau activitate determinată.
Preşedintele Consiliului superior are competenţa să reunească preşedinţii
consiliilor filialelor sau reprezentanţii lor, în vederea examinării unor probleme
deosebit de importante ale apărării unor interese generale ale profesiei, de
studiere a oricăror măsuri de ordin colectiv.

Atribuţiile reprezentantului Ministerului Economiei şi Finanţelor pe

lângă Consiliile filialelor:
Activitatea Corpului Experţilor Contabili şi a Contabililor Autorizaţi din
România se desfăşoară sub supravegherea autorităţii de stat, reprezentată de
Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Persoanele desemnate să supravegheze activitatea publică a consiliului
filialei au următoarele atribuţii:
a. participă la lucrările adunării generale, ale consiliului filialei,
ale Biroului permanent şi ale comisiei de disciplină, fără drept
de vot;
b. sesizează Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi
din România cu privire la aprobarea sau refuzul de înscriere în
evidenţa acestuia de către consiliile filialelor, pe care le
consideră nelegale;
c. sesizează Comisia superioară de disciplină cu privire la
hotărârile comisiei de disciplină a filialei pe care le consideră
nelegale;
d. sesizează persoanele desemnate de Ministerul Economiei şi
Finanţelor să efectueze supravegherea publică a activităţii
Corpului asupra hotărârilor Consiliului filialei care contravin
reglementărilor legale.
Pentru exercitarea acestor îndatoriri şi atribuţii, materialele supuse
dezbaterii se transmit persoanelor desemnate cu cel puţin 7 zile înainte.
În cazul netransmiterii materialelor supuse dezbaterii organelor
respective către persoanele desemnate de Ministerul Economiei şi Finanţelor,
acestea pot solicita fie amânarea dezbaterilor, fie eliminarea de pe ordinea de zi
a punctelor pentru care nu s-au transmis materialele, ori Ministerul Economiei şi
Finanţelor poate exercita căile de atac, în condiţiile legii.

38
 3.3 Dobândirea calităţii de expert contabil şi serviciile
profesionale prestate

Condiţiile pentru a deveni expert contabil, nivelul de pregătire teoretică

şi practică necesare, sunt:
 examen de acces la profesia de expert contabil, la care să se
obţină cel puţin media 7 şi minimum nota 6 la fiecare disciplină;
 efectuarea unui stagiu de 3 ani;
 susţinerea unui examen de aptitudini la terminarea
stagiului(probe scrise şi orale).
Proba scrisă constă în :
a. studii de caz, exerciţii şi probleme din domeniul expertizei contabile,
monografiei contabile, evaluării întreprinderilor şi auditului financiar ;
b. întrebări de judecată profesională din doctrina şi deontologia profesiei
contabile, organizarea şi functionarea Corpului.
Proba orală constă în :
a. câte o întrebare din materie juridică şi fiscală ;
b. câte o întrebare din domeniile contabilitate, audit financiar şi evaluarea
întreprinderilor.
La proba scrisă fiecare lucrare primeşte o notă de la 1 la 10. Pentru
promovarea probei scrise şi continuarea examenului cu proba orală este necesară
obţinerea mediei de cel puţin 7.
Se poate prezenta la examenul de admitere pentru profesia de expert
contabil persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
 are capacitate de exerciţiu deplină;
 are studii economice superioare cu diplomă recunoscută de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
 nu a suferit nici o condamnare care, potrivit legislaţiei în vigoare,
interzice dreptul de gestiune şi de administrare a societăţilor
comerciale.
La cerere, persoanele care au titlul de academician, profesorii şi
conferenţiarii universitari, doctorii în economie şi doctorii docenţi, cu
specialitatea finanţe sau contabilitate, au acces la profesia de expert contabil pe
baza titlului de doctor, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute în ordonanţă
(capacitate de exerciţiu deplină; nu a suferit nici o condamnare care, potrivit
legislaţiei în vigoare, interzice dreptul de gestiune şi de administrare a
societăţilor comerciale) şi susţinerea unui interviu privind normele de
organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi.

Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o societate comercială

pentru a deveni membră a Corpului:
39
 Societăţile comerciale de expertiză contabilă trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
a) să aibă ca obiect de activitate exercitarea profesiei de expert contabil;
b) majoritatea acţionarilor sau asociaţilor să fie experţi contabili şi să
deţină majoritatea acţiunilor sau a părţilor sociale;
c) consiliul de administraţie al societăţii comerciale să fie ales în
majoritate dintre acţionarii sau asociaţii experţi contabili;
d) acţiunile să fie nominative şi orice nou asociat sau acţionar să fie
admis de adunarea generală.
Aceleaşi condiţii trebuie îndeplinite şi de către societăţile de
contabilitate.

Lucrările care pot fi executate de experţii contabili:

În aplicarea prevederilor din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994,
republicată, lucrările ce se pot executa, fără a fi limitative, de către experţii
contabili în cadrul contractelor de prestări de servicii sunt:
a) ţinerea sau supravegherea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor
financiare;
 acordarea asistenţei privind organizarea şi ţinerea
contabilităţii, inclusiv în cazul sistemelor informatice;
 elaborarea şi punerea în aplicare de: procedee contabile,
planul de conturi adaptat unităţii, contabilitatea de
gestiune, tabloul de bord, control de gestiune şi control
prin buget, în baza şi cu respectarea normelor generale;
b) efectuarea de analize economico-financiare, ca:
o analiza structurilor financiare;
o analiza gestiunii financiare şi a rentabilităţii capitalului
investit;
o tehnici de analiză şi de gestiune a fondului de rulment;
o sistem de credit-leasing, factoring etc.;
o elaborarea de tablouri de finanţare şi planuri de trezorerie;
o elaborarea de tablouri de utilizări şi resurse;
o asistenţa în prevenirea şi înlăturarea dificultăţilor unităţii;
c) efectuarea de audit financiar-contabil, ca:
 diagnostic financiar - creşterea, rentabilitatea, echilibrul şi
riscurile financiare;
 audit intern - organizarea sau controlul regularităţii şi
sincerităţii sistemului;
 studii, asistenţă pentru realizarea de investiţii financiare;
 audit statutar şi certificarea bilanţului contabil cu
respectarea reglementărilor specifice;
d) efectuarea de evaluări potrivit standardelor internaţionale de evaluare,
ca:
 evaluări de bunuri şi active patrimoniale;
40
  evaluări de întreprinderi şi de valori mobiliare, pentru
vânzări, succesiuni, partaje, donaţii sau la cererea celor
interesaţi;
 evaluări de elemente intangibile;
e) efectuarea de expertize contabile dispuse de organele judiciare sau
solicitate de persoane fizice ori juridice în condiţiile prevăzute de lege, ca:
 expertize amiabile (la cerere);
 expertize contabil-judiciare;
 arbitraje în cauze civile;
 expertize de gestiune;
f) executarea de lucrări cu caracter financiar-contabil, ca:
o întocmirea de situaţii periodice;
o consolidarea conturilor şi bilanţului;
o întocmirea de planuri de finanţare pe termen mediu şi
lung;
g) executarea de lucrări cu caracter fiscal, ca:
 studii şi consultaţii pe probleme de ordin fiscal;
 participarea la întocmirea şi depunerea declaraţiilor
fiscale;
 asistenţă în probleme de T.V.A. şi impozite;
 fiscalitate imobiliară;
 asistenţă în aplicarea tarifului vamal;
 asistarea contribuabilului cu ocazia verificărilor;
 vizarea declaraţiilor fiscale anuale ale agenţilor
economici;
h) efectuarea de lucrări de organizare administrativă şi informatică, cum
ar fi:
 organigrame, structuri, definiri de funcţii;
 legături între servicii, circulaţia documentelor şi
informaţiilor;
 mecanizarea şi automatizarea prelucrării informaţiilor,
alegerea echipamentelor;
 analiza şi organizarea fluxului informaţional;
 alegerea soft-urilor necesare;
 formarea profesională continuă;
 contribuţii la protecţia patrimoniului unităţii;
i) îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în mandatul de cenzor la societăţile
comerciale, conform prevederilor legale;
j) îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege în procedurile de reor-
ganizare judiciară şi faliment cum ar fi :
- efectuează lucrări cu privire la reflectarea în contabilitate a
principalelor operaţiuni de fuziune, divizare, dizolvare şi lichidarea societăţilor

41
comerciale, precum şi retragerea sau excluderea unor asociaţi din cadrul
societăţilor comerciale;
k) acordarea de asistenţă de specialitate necesară pentru înfiinţarea şi
reorganizarea societăţilor comerciale cum ar fi:
o activităţi de studiere a pieţei şi de sondare a opiniei
publice;
o studii de fezabilitate la înfiinţarea întreprinderilor;
o activităţi ale holdingurilor;
l) efectuarea pentru persoane fizice şi juridice a oricărui serviciu
profesional care presupune cunoştinţe de contabilitate;
m) alte activităţi şi servicii pentru întreprinderi cuprinse în clasele
CAEN: 6209, 6420, 6619, 6920, 7022, 7320, 8299, 7490, 6831, 6621 precum şi
altele stabilite de Biroul permanent al Consiliului superior.

Lucrările care pot fi executate de contabilii autorizaţi:

În aplicarea prevederilor din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994,
republicată, lucrările ce se pot executa de către contabilii autorizaţi în cadrul
contractelor de prestări de servicii, individual sau prin societăţi comerciale de
contabilitate, sunt:
 ţinerea contabilităţii financiare şi de gestiune;
 pregătirea lucrărilor pentru întocmirea situaţiilor
financiare;
 lucrări, declaraţii şi operaţiuni fiscale lunare şi trimestriale
(altele decât situaţiile financiare anuale ale societăţilor
comerciale), lucrări în partidă simplă pentru persoane
fizice independente şi asociaţii familiale etc.;
 atribuţii de cenzor la asociaţii de proprietari/locatari,
CAR-uri şi diferite asociaţii, fundaţii etc. fără scop
patrimonial.

3.4 Organizarea şi competenţele Comisiilor de Disciplină

Organele şi structurile CECCAR cu atribuţii de investigare, judecare şi

tragere la răspundere:

 La nivel central: Comisia Superioara de Disciplina

 La nivel teritorial: Comisia de Disciplina a Filialei

Comisia de disciplină a unei filiale CECCAR este formată din:

42
  1 preşedinte
 4 membri titulari
 5 membri supleanţi aleşi de Adunarea Generală dintre mem-
brii filialei, experţi contabili, care se bucură de autoritate
profesională şi morală deosebită.
Membrii supleanţi sunt desemnaţi în aceleaşi condiţii, odată cu titularii.
Mandatul membrilor comisiei este de 4 ani.
Comisia de disciplină de pe lângă consiliul filialei este competentă să
sancţioneze abaterile disciplinare săvârşite de experţii contabili şi contabilii
autorizaţi, membri ai filialei, cu domiciliul în raza teritorială a acesteia, chiar
dacă abaterile au fost săvârşite în raza teritorială a altei filiale.
Fac excepţie plângerile privitoare la fapte săvârşite de membrii
Consiliului superior şi ai consiliilor filialelor, de membrii şi preşedinţii
comisiilor de disciplină ale filialelor, de preşedinţii Consiliului superior şi ai
consiliilor filialelor, precum şi de persoanele fizice străine cărora le-a fost
recunoscut dreptul de a exercita profesia de expert contabil sau contabil
autorizat în România, care se depun la Comisia superioară de disciplină.
Plângerile privitoare la fapte săvârşite de membrii şi preşedintele Comisiei
superioare de disciplină se depun la Consiliul superior care le analizează şi le
prezintă Conferinţei naţionale.
Procedura de judecată disciplinară
Toate reclamaţiile privind fapte susceptibile de a antrena răspunderea
disciplinară îndreptate contra unui membru al Corpului sau a unei societăţi
recunoscute de Corp se adresează comisiei de disciplină a filialei de care
aparţine cel reclamat. Aceasta înştiinţează preşedintele consiliului filialei.
Fac excepţie reclamaţiile îndreptate împotriva membrilor Consiliului
superior, membrilor consiliilor filialelor, a membrilor şi preşedinţilor comisiilor
de disciplină ale filialelor sau profesioniştilor şi ai societăţilor străine care se
adresează Comisiei superioare de disciplină.
Plângerea îndreptată împotriva unui membru al Corpului se adresează
filialei din care face parte acesta, cu excepţia situaţiilor în care competenţa
aparţine Comisiei superioare de disciplină, pentru care plângerile se depun la
Consiliul superior.
Plângerea astfel primită se transmite în termen de 48 de ore,
preşedintelui comisiei de disciplină, care va desemna ca raportor pe unul dintre
membrii titulari ai comisiei.
Procedura de judecată disciplinară este reglementată prin Regulamentul
comisiilor de disciplină, aprobat de Consiliul superior al Corpului şi publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Fapta săvârşită de un membru al Corpului, indiferent de funcţia deţinută
în structurile alese şi funcţionale, prin care se încalcă dispoziţiile legii, ale
Regulamentului de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România, ale Codului etic naţional al profesioniştilor

43
contabili, hotărârile organelor de conducere ale Corpului, constituie abatere
disciplinară.

Comisia superioară de disciplină are următoarele competenţe:

a) analizează plângerile referitoare la abateri de la conduita etică
şi profesională ale preşedinţilor şi membrilor consiliilor filialelor şi aplică
sancţiuni; analizează plângerile referitoare la abateri de la conduita etică şi
profesională ale membrilor Consiliului superior făcând propuneri de sancţionare
a acestora Conferinţei naţionale, care hotărăşte;
b) soluţionează plângerile referitoare la abaterile de la conduita
etică şi profesională a preşedinţilor şi membrilor comisiilor de disciplină de pe
lângă consiliile filialelor, precum şi a persoanelor fizice străine cărora le-a fost
recunoscut dreptul de a exercita profesia de expert contabil sau contabil
autorizat în România şi aplică, după caz, sancţiunile prevăzute în art. 17 (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată;
c) rezolvă contestaţiile formulate împotriva hotărârilor
disciplinare pronunţate de comisiile de disciplină ale filialelor;
d) aplică sancţiunea interzicerii dreptului de a exercita profesia
de expert contabil sau contabil autorizat membrilor Corpului care au săvârşit
abateri grave, prevăzute de regulament.
Comisia superioară de disciplină este formată din:
 7 membri titulari
 7 membri supleanţi, astfel:
 preşedintele şi doi membri, experţi contabili, aleşi
de Conferinţa naţională dintre membrii Corpului,
care se bucură de autoritate profesională şi morală
deosebită;
 doi membri desemnaţi de ministrul economiei şi
finanţelor;
 doi membri desemnaţi de ministrul justiţiei.
În aceleaşi condiţii sunt desemnaţi supleanţii.
Mandatul membrilor Comisiei superioare de disciplină este de 4 ani.
Pot face contestaţii la Comisia superioară de disciplină împotriva
hotărârilor comisiilor de disciplină ale filialelor toţi cei interesaţi, precum şi
consiliile filialelor.
Termenul de contestare este de 30 de zile de la data comunicării hotărârii
comisiilor de disciplină ale filialelor.
În perioada de judecare a contestaţiei se suspendă aplicarea prevederilor
hotărârii de sancţionare, pentru lucrările începute.
Membrii Comisiei superioare de disciplină sunt răspunzători de păstrarea
secretului profesional în exercitarea mandatului lor.
Hotărârile Comisiei superioare de disciplină pot fi contestate la Consiliul
Superior al Corpului, în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la luarea la
cunoştinţă. Contestaţia nu suspendă aplicarea hotărârii.

44
 Pentru constituirea jurisprudenţei disciplinare, Comisia superioară de
disciplină întocmeşte o culegere cu toate soluţiile proprii pronunţate, cât şi cu
cele pronunţate de comisiile de disciplină ale filialelor, publicându-le anual în
revista Corpului.

45
 Capitolul IV

Principiile fundamentale ale eticii în profesia

contabilă

4.1 Elementele conceptuale ale eticii profesionale

Noţiunea de ETICĂ, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române,

este ştiinţa care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi condiţiei umane din
perspectiva principiilor morale şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea
normelor de conduită morală corespunzătoare unui domeniu, unei activităţi sau
unei colectivităţi..
ETICA este o teorie raţională asupra binelui şi răului, o reflecţie “în
amonte” asupra valorilor inteligent şi moral orânduite.
Se poate spune că etica stabileşte principii despre bine şi rău prin
standarde de comportament, atitudine menită să faciliteze aplicarea valorilor
prin existenţa unui Cod etic pentru aproape orice activitate.
Noţiunea de etică, dacă se rezervă ansamblului unei profesiuni, este
ansamblul de reguli interne care au ca obiectiv central codul de comportament al
profesioniştilor faţă de persoanele terţe, prin garantarea respectării valorilor
convenite ale secretului profesional.
În ţara noastră, la elaborarea Codului etic naţional al profesioniştilor
contabili din România, s-au avut în vedere recomandările I.F.A.C. în legătură cu
faptul că C.E.C.C.A.R. are responsabilitatea pregătirii unor cerinţe etice
detaliate a introducerii şi îmbunătăţirea acestor cerinţe.
Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din România, denumit în
continuare Cod, stabileşte norme de conduită pentru profesioniştii contabili şi
formulează principiile fundamentale care trebuie respectate de către
profesioniştii contabili în vederea realizării obiectivelor comune. Profesioniştii
contabili din România acţionează în diferite entităţi şi ramuri ale economiei
naţionale ca liber - profesionişti sau ca angajaţi; scopul de baza al Codului
trebuie însă întotdeauna respectat.
Consiliul superior al CECCAR stabileşte cerinţele etice detaliate, pentru
ca membrii săi să asigure cea mai înalta calitate prestării serviciilor profesionale
şi să menţină încrederea publicului în profesie.
Codul recunoaşte că obiectivele profesiunii contabile sunt stabilite să
îndeplinească cele mai înalte standarde de profesionalism, să atingă cele mai
înalte nivele de performanţă şi să răspundă cerinţelor interesului public.
Realizarea acestor obiective presupune satisfacerea a patru cerinţe de
bază:

46
  Credibilitatea - în întreaga societate există nevoia de credibilitate în
informaţie şi în sistemele de informaţii.
 Profesionalism - există o necesitate pentru clienţi, patroni şi alte părţi
interesate de a putea fi clar identificate persoanele
profesioniste în domeniul contabil.
 Calitatea serviciilor - este nevoie de asigurarea că toate serviciile
obţinute din partea profesionistului contabil sunt
executate la standardul cel mai ridicat de performanţă.
 Încredere - utilizatorii serviciilor profesioniştilor contabili trebuie să
se poată simţi încredinţaţi că există un cadru al eticii
profesionale care guvernează prestarea acestor
servicii.
Necesitatea de a asigura apărarea onoarei şi independenţei CECCAR şi
de a conferi lucrărilor membrilor săi autoritate impune acestor profesionişti
contabili să aibă calităţi esenţiale, cum sunt:
- ştiinţa, competenţa şi conştiinţa;
- independenţa de spirit şi dezinteres material;
- moralitate, probitate şi demnitate.
Se impune ca fiecare membru al CECCAR să facă efortul necesar
dezvoltării acestor calităţi şi, îndeosebi:
a) să îşi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesională, dar şi
cunoştinţele de cultură generală, singurele capabile să-i întărească
discernământul;
b) să acorde fiecărei tranzacţii şi situaţii examinate toata atenţia şi
timpul necesar pentru a-şi fundamenta o opinie personală înainte de a face
propuneri;
c) să işi exprime opinia fără nici o reţinere faţă de dorinţa, chiar
ascunsă, a celui care îl consultă şi să se pronunţe cu sinceritate, fără ocolişuri,
exprimându-şi, dacă este nevoie, rezervele necesare asupra valorii ipotezelor şi
concluziilor formulate;
d) să nu dea niciodată ocazia de a se afla în situaţia de a nu putea
să işi exercite libertatea de gândire sau de a fi supus îngrădirii îndatoririlor sale;
e) să considere că independenţa trebuie să îşi găsească
manifestarea deplina în exercitarea profesiei şi în protejarea ei, cu respectarea
integrala a dispoziţiilor legale şi a regulilor stabilite de CECCAR.
Un semn distinctiv al profesiei contabile îl constituie asumarea
responsabilităţii de a acţiona în interes public. Aşadar, responsabilitatea unui
profesionist contabil nu constă exclusiv în a satisface nevoile unui client sau ale
unui angajator individual. Acţionând în interes public, un profesionist contabil
ar trebui să respecte şi să se conformeze prevederilor etice ale prezentului cod.
Publicul profesiunii contabile este format din clienţi, donatori de credite,
guvernanţi, angajatori, angajaţi, investitori, comunitatea oamenilor de afaceri, a
finanţatorilor şi alte persoane care se bazează pe obiectivitatea şi integritatea
profesioniştilor contabili pentru a menţine funcţionarea corespunzătoare a

47
economiei. Această încredere impune profesiunii contabile o răspundere
publică. Interesul public este definit drept bunăstarea colectivă a comunităţii şi a
instituţiilor deservite de profesionistul contabil.
Standardele profesiei contabile sunt puternic determinate de interesul
public, de exemplu;
 auditorii financiari independenţi ajută la menţinerea integrităţii şi
eficienţei situaţiilor financiare prezentate instituţiilor financiare
ca suport parţial pentru împrumuturi şi acţionarilor pentru a
obţine capital;
 directorii financiari au atributii în diverse domenii de
management financiar şi contribuie la utilizarea eficienta şi
efectiva a resurselor entitatii economice sau publice;
 auditorii interni furnizeaza asigurarea în privinta existentei unui
sistem de control intern corect, care sporeste increderea în
informaţiile financiare externe ale entitatii;
 expertii în impozite ajuta la stabilirea încrederii şi eficienţei,
precum şi la aplicarea corectă a sistemului de impozitare;
 consulţantii manageriali au o responsabilitate faţă de interesul
public în susţinerea luării unor decizii manageriale corecte.
Profesioniştii contabili au un rol important în societate. Investitorii,
creditorii, patronii şi alte sectoare ale comunităţii financiare, inclusiv guvernul şi
publicul, contează pe profesioniştii contabili pentru o contabilitate financiară şi
raportari corecte, pentru un management financiar eficient şi sfaturi competente
referitoare la o varietate de aspecte legate de afaceri şi impozite. Atitudinea şi
comportamentul profesioniştilor contabili atunci când prestează astfel de servicii
au un impact asupra bunăstării economice a comunităţii şi ţării lor.
Profesioniştii contabili pot rămâne în aceasta poziţie avantajoasă numai
continuând să ofere publicului aceste servicii unice la un nivel care să
demonstreze că încrederea publicului este bine fundamentată. Este în interesul
profesiunii contabile din Romania de a face cunoscut utilizatorilor serviciilor
oferite de profesioniştii contabili că ele sunt executate la cel mai înalt nivel de
performanţă şi în conformitate cu cerinţele etice asociate acestor servicii.

4.2 Principiile etice fundamentale

Codul etic stabileşte cadrul general conceptual pentru condiţiile privind

independenţa profesionistului contabil în cazul misiunii de audit şi servicii
conexe; niciunui organism membru sau cabinet ori societate nu îi este permisă
aplicarea unor standarde mai puţin riguroase decât cele prevazute în această
sectiune.

48
 Prezentul cod se bazează pe faptul că, dacă nu se prevede în mod special
o limitare, obiectivele şi principiile fundamentale sunt valabile în mod egal
pentru toţi profesioniştii contabili, indiferent dacă ei practică în calitate de liber-
profesionişti sau ca angajaţi în industrie, comerţ, sectorul public, învăţământ etc.
Un profesionist contabil trebuie să respecte următoarele principii
fundamentale:
 Principiul integrităţii impune ca obligaţie tuturor
profesioniştilor contabili de a fi drepţi şi oneşti în relaţiile
profesionale şi de afaceri. Integritatea implică, de asemenea,
tranzacţii corecte şi juste.
Un profesionist contabil nu trebuie să se asocieze cu rapoartele,
evidenţele, comunicatele sau alte informaţii când apreciază că acestea:
 conţin o declaraţie în mod semnificativ falsă sau care
induce în eroare;
 conţin declaraţii sau informaţii eronate;
 omit sau ascund informaţii, atunci când aceste omisiuni
induc în eroare.
Nu se va considera că un profesionist contabil încalcă
prevederile mentionate dacă el furnizează un raport modificat pentru a respecta
cerinţele de mai sus.
 Principiul obiectivităţii impune o obligaţie tuturor
profesioniştilor contabili de a nu îşi compromite profesia din
cauza unor erori, conflicte de interese sau din cauza influenţei
nedorite a unor alte persoane.
Un profesionist contabil trebuie să fie imparţial şi nu trebuie să permită
prejudecăţilor, confuziilor, conflictelor de interese sau influenţelor nedorite să
intervină în raţionamentele profesionale sau de afaceri.
Un profesionist contabil poate fi pus în situaţii în care obiectivitatea îi
este afectată. Este imposibil ca toate aceste situaţii să fie definite şi descrise.
Relaţiile care aduc un plus de confuzii sau influenţează în mod negativ
raţionamentele profesionale ale profesionistului contabil ar trebui evitate.
Profesioniştii contabili îşi desfăşoară activitatea în multe domenii
diferite şi trebuie să-şi demonstreze obiectivitatea în împrejurări diferite.
Indiferent de poziţie sau serviciul prestat, profesioniştii contabili trebuie
să protejeze integritatea serviciilor profesionale şi să menţină obiectivitatea în
raţionamentul profesional.
În selecţionarea situaţiilor şi practicilor de care se vor ocupa în mod
specific potrivit cerinţelor etice legate de obiectivitate trebuie acordată atenţia
corespunzătoare următorilor factori:
a. Profesioniştii contabili sunt expuşi unor situaţii în care
asupra lor se pot exercita presiuni ce le pot diminua obiectivitatea.
b. Este practic imposibil să se definească şi să se descrie toate
situaţiile în care ar exista aceste posibile presiuni. În stabilirea
standardelor pentru identificarea relaţiilor care pot ori par să afecteze

49
 obiectivitatea profesionistului contabil trebuie să domine un caracter
rezonabil.
c. Trebuie evitate relaţiile care permit ca idei preconcepute,
părtinirea ori influenţele altora să încalce obiectivitatea.
d. Profesioniştii contabili au obligaţia de a se asigura că
personalul angajat pentru serviciile profesionale contabile şi-a însuşit
principiul obiectivităţii.
 Principiul competenţei profesionale şi al prudenţei impune
următoarele obligaţii profesioniştilor contabili:
a). menţinerea cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale la
nivelul necesar astfel încât clienţii sau angajatorii săi să
fie siguri că primesc servicii profesionale competente;
b). să acţioneze cu prudenţă în conformitate cu standardele
tehnice şi profesionale, atunci când oferă servicii
profesionale.
Serviciile profesionale competente necesită un raţionament solid în
aplicarea cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale în furnizarea unor astfel de
servicii.
Competenţa profesională poate fi împărţită în două faze separate:
1. obţinerea unui nivel de competenţă profesională;
2. menţinerea unui nivel de competenţă profesională.
Menţinerea unui nivel de competenţă profesională necesită o permanentă
conştientizare şi înţelegere a evoluţiilor relevante pe plan profesional tehnic şi în
mediul de afaceri. Dezvoltarea profesională continuă elaborează şi menţine
capacităţile care îi permit unui profesionist contabil să desfăşoare o activitate
competentă într-un mediu profesional.
Standardul Internaţional de Educaţie (IES) nr.7 emis de Federaţia
Internaţională a Contabililor (IFAC) prevede ca obiectiv al profesiei contabile:
oferirea de servicii de înaltă calitate pentru a veni în întâmpinarea nevoilor
publicului;
Un profesionist contabil ar trebui să se asigure treptat că cei care îşi
desfăşoară activitatea sub tutela unui profesionist contabil beneficiază de
instruire şi supervizare adecvată.
Dacă este cazul, un profesionist contabil ar trebui să îi atenţioneze pe
clienţi, angajatori şi alţi utilizatori de servicii profesionale de limitele inerente
serviciilor pentru a evita înţelegerea eronată a unei opinii exprimate drept afir-
marea unui fapt.
 Principiul independenţei - principiul fundamental şi condiţia de
exercitare a profesiei liberale de expert contabil şi de contabil
autorizat .
Independenţa este o situaţie a unei persoane care judecă lucrurile şi
acţionează neinfluenţat de alţii.
Independenţa presupune că profesia contabilă satisface concomitent cele
două componente fundamentale ale conceptului de independenţă, şi anume:

50
  independenţa de spirit sau în gândire constituie independenţa de
drept şi constă în acea stare a profesionistului contabil potrivit
căreia, în gândirea lui, acesta consideră că poate îndeplini o
misiune în condiţii de integritate şi cu obiectivitatea necesară.
 independenţa în aparenţă (comportamentală) sau independenţa de
fapt presupune că o terţă persoană bine informată şi intenţionată
nu găseşte nici un motiv de natură comportamentală, care să o
determine să pună la îndoială integritatea şi obiectivitatea
profesionistului contabil.
Din practică, rezultă că, majoritatea circumstanţelor care afectează
independenţa se datorează relaţiilor de afaceri şi financiare, cu angajaţii
clientului aflaţi în poziţia de a exercita influenţă directă asupra profesionistului
contabil.
Regula de bază în cazul în care circumstanţele la adresa independenţei
sunt semnificative înainte de acceptarea misiunii, se procedează astfel:
Se întreprind diligenţele necesare pentru eliminarea acelor circumstanţe
sau, dacă nu este posibil,se refuză acceptarea sau continuarea misiunii.
Circumstanţele care afectează independenţa:
 Interes propriu.
 Autoexaminare (autocontrol).
 Favorizare.
 Familiaritate.
 Intimidare.
Interes propriu
 Interes financiar în firma clientului sau deţinerea unui interes
împreună cu un client;
 Deţinerea de acţiuni într-o proporţie semnificativă la firma
clientului;
 A primit un titlu de moştenire de părţi sociale ale unei firme
care a fuzionat cu clientul în cauză;
 Dependenţă faţă de onorariile primite de la un client;
 90 % din cifra de afaceri a cabinetului provin de la un singur
client;
 Întreţinerea unei relaţii de afaceri strânse cu un client;
 Profesionistul contabil este intr-o asociaţie în participaţie cu
clientul;
 Interesul de a nu pierde un client;
 Pierderea clientului respectiv ar însemna intrarea în faliment
a cabinetului;
 Onorarii neprevăzute;
 Acceptarea pe parcursul executării lucrărilor a unor onorarii
neprevăzute în contract;

51
  Împrumut către, sau de la un client, sau de la directorii sau
angajaţii acestuia;
Dacă clientul este o bancă, împrumutul nu generează o ameninţare la
adresa independenţei, în condiţiile ca împrumutul să fie acordat conform
normelor procedurale valabile pentru ceilalţi clienţi.
Autoexaminare
o Descoperirea unei erori semnificative în cursul unei lucrări
de reevaluare.
o Reportarea asupra situaţiei financiare a unei firme de către
aceeaşi persoană implicată în elaborarea situaţiei financiare
respective.
o Pregătirea documentelor primare pentru înregistrarea în
contabilitate, care fac obiectul unei misiuni de certificare.
o Un membru al echipei de certificare care ocupă sau a ocupat
funcţia de director sau a fost angajat al clientului.
o Prestarea unor servicii pentru un client care afectează direct
subiectul în cauză.
Favorizare
 Promovarea acţiunilor într-o unitate cotată atunci când
aceasta este un client de audit al situaţiilor financiare.
 Apărarea uni client în cazul unor litigii sau în rezolvarea
disputelor cu terţii.
 Un membru al echipei de audit are o rudă de gradul I sau un
afin care ocupă funcţia de director sau angajat al clientului.
 Acceptarea unor cadouri din partea clientului.
 Asocierea de lungă durată a unui membru important al
echipei cu clientul.
Intimidare
o Ameninţarea înlocuirii sau concedierii făcută de client.
o Ameninţarea în litigiu.
o Exercitarea unei presiuni în vederea reducerii volumului
de muncă pretins aferent execuţiei unei misiuni şi
respectiv a onorariilor.
Măsurile de protecţie ce pot elimina sau reduce la un nivel acceptabil
acest gen de ameninţări se împart în doua mari categorii:
a) măsuri de protecţie create de profesie, legislatie sau reglementări;
b) măsuri de protecţie în mediul de muncă.
Măsurile de protecţie create de profesie, legislatie sau reglementari
includ, dar nu sunt limitate la:
▪ cerinţe educaţionale, de formare şi experienţă la intrarea în profesie;
▪ cerinţe de dezvoltare profesională continuă;
▪ reglementări de guvernare corporativă;
▪ standarde profesionale;
▪ proceduri disciplinare şi de monitorizare profesională sau reglementară;
52
 ▪ examinarea externă a rapoartelor, evaluărilor, comunicatelor sau
informaţiilor unui profesionist contabil de către o terţă parte împuternicită prin
lege.
 Principiul confidenţialităţii impune ca obligaţie profesioniştilor
contabili de a se abţine de la:
a). Dezvăluirea de informaţii confidenţiale în afara firmei
sau organizaţiei angajatoare ca urmare a unei relaţii profesionale sau de afaceri,
cu excepţia cazului în care a fost autorizat în mod special să facă publică o
anumită informaţie sau dacă există o obligaţie legală sau profesională de a face
publice acele informaţii.
b). Folosirea informaţiilor confidenţiale dobândite în
timpul executării sarcinilor de serviciu în avantajul personal sau în avantajul
unei terţe părţi.
Un profesionist contabil trebuie să respecte întotdeauna
confidenţialitatea, chiar şi într-un mediu social. Profesionistul contabil trebuie să
fie conştient de posibilitatea unor scurgeri de informaţii, în special în situaţii ce
implică o asociere de afaceri pe termen lung cu un asociat sau cu un afin.
Un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să menţină
confidenţialitatea în prezentarea de informaţii către un posibil client sau
angajator.
Un profesionist contabil trebuie să ia în considerare menţinerea
confidenţialităţii în cadrul firmei sau al organizaţiei angajatoare.
Un profesionist contabil trebuie să facă tot posibilul pentru a se asigura
că personalul aflat sub controlul său şi persoanele care îi furnizează consultanţă
sau asistenţă respectă principiul confidenţialităţii.
Obligaţia de confidenţialitate continuă şi după încheierea relaţiei dintre
profesionistul contabil şi client sau angajator.
Situaţii in care profesioniştii contabili sunt sau pot fi obligaţi să divulge
informaţii confidenţiale:
a. Atunci când divulgarea este autorizată de către client sau angajator;
b. Atunci cânţi divulgarea este autorizată prin lege:
• pentru a furniza documente sau alte probe în
cursul unor proceduri judiciare;
• pentru a aduce la cunoştinţa autorităţilor publice în
măsură eventuale încălcări ale legii.
c. Atunci când există o obligaţie profesională sau un drept de a le divulga
atunci când nu este interzis prin lege:
• pentru a se conforma controlului calităţii unui corp
membru sau al organismului profesional;
• pentru a răspunde unei anchete sau unei investigaţii
din partea organizaţiei membre sau a unui organism
normalizator;
• pentru a proteja interesele profesionale ale unui
profesionist contabil în cursul procedurilor judiciare;

53
 • pentru a respecta standardele tehnice şi cerinţele
etice.
 Principiul respectării normelor tehnice şi profesionale
presupune că un profesionist contabil trebuie să-şi
îndeplinească sarcinile profesionale în conformitate cu normele
tehnice şi profesionale relevante.
Profesioniştii contabili au datoria de a executa cu grijă şi abilitate
instrucţiunile clientului sau patronului în măsura în care sunt compatibile cu
cerinţele de integritate, obiectivitate şi, în cazul liber profesioniştilor contabili,
cu independenţa. În plus, ei trebuie să se conformeze normelor profesionale şi
tehnice emise de:
 IFAC
 Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate
 Ministerul Finantelor Publice
 C.E.C.C.A.R. si Camera Auditorilor Financiari
 Legislatia relevantă
 Principiul profesionalismului impune conformarea cu legile
şi reglementările relevante şi evitarea oricărei acţiuni care pot
discredita profesia.
Acest principiu presupune:
 nefurnizarea de informaţii eronate despre profesie;
 sa fie cinstit şi loial:
 să nu facă revendicări exagerate pentru serviciile pe care
le oferă, calificările pe care le posedă şi experienţa pe
care o deţine;
 să nu ofere referinţe compromiţătoare sau comparaţii
lipsite de fundament privind munca desfăşurată de alţii.

4.3 Codul etic naţional al profesioniştilor contabili

În anul 1995, la Conferinţa Naţională a CECCAR a fost adoptat Codul

privind conduita etică şi profesională a experţilor contabili şi contabililor
autorizaţi din Romania.
Codul etic naţional din România stabileşte normele de conduită pentru
profesionişti contabili şi formulează principiile fundamentale care trebuie
respectate de aceştia în vederea realizări obiectivelor comune Profesioniştii
contabili din România acţionează în diferite entităţi şi ramuri ale economiei
naţionale ca liberi profesionişti sau angajaţi, scopul de bază al codului trebuie
însă respectat.

54
 Potrivit acestui cod, conduita profesioniştilor contabili şi relaţiile
profesionale cu ceilalţi trebuie caracterizate prin: integritate, obiectivitate,
independenţă, secret profesional, promovarea profesionalismului şi a
competenţei profesionale.
Codul etic naţional al profesioniştilor contabili reprezintă:
 baza pe care să fie fundamentate cerinţele etice din fiecare ţară,
pentru profesioniştii contabili din fiecare ţară.
 model pe care să se bazeze principiile etice din fiecare ţară.
Codul stabileşte standarde de conduită pentru contabili profesionişti şi
formulează principiile fundamentale care trebuie respectate de contabili
profesionişti în vederea realizării obiectivelor comune.
În cazul în care o prevedere naţională este în conflict cu o prevedere din
codul etic al I.F.A.C. cerinţa naţională trebuie să prevaleze.
Pentru acele ţări care doresc să adopte codul etic al I.F.A.C. drept cod
naţional, I.F.A.C. a dezvoltat un limbaj care poate fi utilizat pentru a indica
autoritatea şi aplicabilitatea în acea ţară. Limbajul este conţinut în declaraţia de
politică a consiliului I.F.A.C. prefaţă la cerinţele etice ale organizaţiei membre.
Codul se bazează pe aceea că dacă nu se prevede în mod special altceva,
obiectivele şi principiile fundamentale sunt egale pentru toţi contabilii
profesionişti indiferent dacă practică în domenii diferite ( industrie, comerţ,
sectorul public, învăţământ).
Apărarea onoarei şi independenţei Corpului trebuie dovedită prin:
 ştiinţă, competenţă şi conştiinţă;
 independenţă de spirit şi dezinteres material;
 moralitate, probitate şi demnitate.
CECCAR, în baza Declaraţiei privind obligaţiile referitoare la Codul etic
pentru profesioniştii contabili, are responsabilitatea de a promova norme de
înaltă conduită profesională şi să se asigure că cerinţele etice sunt respectate, iar
nerespectarea lor va fi investigată, luându-se măsurile care se cuvin.
Misiunea de a pregăti cerinţe etice detaliate aparţine Consiliului Superior
al CECCAR.
CECCAR elaborează prevederi normative adecvate cerinţelor etice
aplicabile tuturor misiunilor profesioniştilor contabili.
CECCAR asigură consultanţă şi îndrumări care să ajute la rezolvarea
conflictelor de etică ale profesioniştilor contabili.
În cadrul CECCAR funcţionează Departamentul de etică, comisiile de
apel şi comisiile de disciplină, atribuţiile acestora fiind stabilite prin hotărâri ale
Consiliului Superior.
Punerea în aplicare a cerinţelor etice va fi susţinută de introducerea unui
program menit să asigure Corpul că membrii individuali cunosc toate cerinţele
etice şi consecinţele nerespectării acestor cerinţe.
Profesioniştii contabili vor respecta cerinţele etice care îi privesc, fără să
fie nevoie de constrângeri sau sancţiuni.

55
 Pot exista însă şi cazuri în care astfel de cerinţe sunt ignorate în mod
flagrant sau pe care aceştia nu le respectă din eroare, omisiune sau din lipsa de
înţelegere a lor. Este în interesul profesiei şi al tuturor membrilor ca publicul
larg să aibă încredere că nerespectarea cerinţelor etice ale profesiei va fi
investigată şi, acolo unde este cazul, vor fi luate măsuri disciplinare.
Profesioniştii contabili trebuie săfie pregătiţi să justifice orice abatere de
la cerinţele etice. Nerespectarea cerinţelor etice sau incapacitatea de a justifica
abaterile de la acestea pot constitui abateri profesionale care pot da naştere unor
acţiuni disciplinare.
Măsurile disciplinare pot apărea, de obicei, ca urmare a:
 nerespectării normelor generale de bază şi specifice aplicabile
tuturor misiunilor profesionişţilor contabili;
 nerespectării regulilor de etică;
 conduitei discreditabile sau dezonorante.
Investigaţiile disciplinare vor începe, de obicei, ca rezultat al unor
plângeri. Investigaţiile pot fi introduse şi din oficiu de către CECCAR sau de
către o entitate administrativă, fără să fie făcută o plângere

Comportamentul cu clientela, calitatea lucrărilor, punctualitatea în

execuţie, autocontrolul calităţii şi remunerarea serviciilor prestate sunt precizate
în cadrul Codului de conduită etică şi profesională.
Codul etic naţional (CEN) are rolul de a da autoritate serviciilor prestate de
profesioniştii contabili şi de a proteja împotriva implicării acestora în elemente
negative.
Codul etic naţional are 3 părţi:
o destinată tuturor profesioniştilor contabili angajaţi sau liberi
profesionişti
o destinată exclusiv profesioniştilor contabili liber profesionişti
o destinată exclusiv celor angajaţi
Partea A – Aplicarea generală a Codului
Stabileşte principiile fundamentale ale eticii profesionale pentru
profesioniştii contabili şi oferă un cadru conceptual pentru aplicarea acestor
principii. Cadrul conceptual oferă îndrumări legate de principiile fundamentale
de etică. Profesioniştilor contabili li se cere să aplice acest cadru conceptual în
identificarea ameninţărilor la adresa conformităţii cu principiile fundamentale,
în evaluarea importanţei lor şi, dacă aceste ameninţări sunt altfel decât în mod
clar nesemnificative să aplice măsuri de protecţie pentru a le elimina sau reduce
la un nivel acceptabil astfel încât să nu fie compromisă conformitatea cu
principiile fundamentale.
Părtile B şi, respectiv, C ale prezentului Cod prezintă masurile de
protecţie în mediul de muncă al profesioniştilor contabili independenţi şi al
celor angajati.
Unele măsuri de protecţie pot creşte probabilitatea de identificare sau de
eliminare a comportamentului lipsit de etică. Astfel de măsuri de protectie, care

56
pot fi generate de profesia contabilă, de legislaţie, reglementări sau de
organizaţia angajatoare, includ, dar nu sunt limitate la:
▪ sisteme de reclamaţii eficace, gestionate public de către compania
angajatoare, de către profesie sau un organism de reglementare, care îi
împuterniceşte pe colegi, angajatori sau reprezentanţi ai marelui public să atragă
atenţia asupra unui comportament neprofesional sau lipsit de etică.
▪ o obligaţie explicită de a raporta încălcări ale prevederilor etice.
Natura măsurilor de protecţie care trebuie aplicate va varia în functie de
situaţie . În exercitarea unui raţionament profesional, un profesionist contabil ar
trebui să ia în considerare ceea ce consideră inacceptabil o terţă parte credibilă şi
informată, care cunoaşte toate informaţiile relevante, inclusiv importanţa unei
ameninţări şi măsurile de protecţie aplicate.
În evaluarea conformităţii cu principiile fundamentale, unui profesionist
contabil i se poate cere să decidă asupra unui conflict privind aplicarea
principiilor fundamentale.
În iniţierea unui proces de soluţionare, fie formal, fie informal, un
profesionist contabil trebuie să ia în considerare urmatoarele, fie individual, fie
împreună, ca parte a unui proces de soluţionare:
- fapte relevante;
- chestiuni etice implicate;
- principii fundamentale legate de problema pusă în discutie;
- procedurile interne implementate;
- modalităţi de acţiune alternative.
Luând în considerare aceste chestiuni, un profesionist contabil trebuie să
determine modalitatile adecvate de acţiune care respectă principiile
fundamentale identificate.
Profesionistul contabil trebuie, de asemenea, să ia în calcul consecinţele
fiecărei modalităţi posibile de acţiune. Dacă problema rămâne nerezolvată,
profesionistul contabil trebuie să se consulte cu alte persoane din cadrul firmei
sau al organizaţiei angajatoare pentru a obţine sprijin în găsirea unei soluţii.
Când o chestiune implică un conflict cu o organizaţie sau în cadrul unei
organizatii, un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să ia în considerare
consultarea cu persoanele însarcinate cu guvernarea organizaţiei, precum
consiliul de administraţie sau comitetul de audit.
Este în interesul profesionistului contabil să documenteze fondul
economic al problemei şi detaliile privitoare la discuţiile avute sau la deciziile
luate cu privire la respectiva problemă.
Dacă un conflict important nu poate fi rezolvat, un profesionist contabil
poate dori să obţină sprijin profesional de la organismul profesional relevant sau
de la consilierii juridici, pentru a obţine îndrumări pe probleme etice, fără a
încălca clauza de confidentialitate. De exemplu, un profesionist contabil poate
întâlni un caz de fraudă, prin raportarea căruia ar încălca clauza de
confidenţialitate. Profesionistul contabil trebuie atunci să ia în considerare
consilierea juridică pentru a determina dacă este obligat să raporteze acest lucru.

57
 Dacă, după epuizarea tuturor posibilităţilor relevante, conflictul etic
rămâne nerezolvat, un profesionist contabil ar trebui, dacă acest lucru este
posibil, să refuze să mai continue asocierea cu problema care a generat
conflictul. Profesionistul contabil poate determina ca, în situaţia respectivă, este
mai indicat să se retragă din echipa misiunii sau dintr-o sarcină specifică ori să
renunţe la acea misiune, companie sau organizaţie angajatoare.
Uneori profesioniştii contabili se întâlnesc cu situaţii care pot da nastere
la conflicte de interese. Asemenea conflicte pot apărea într-o mare varietate de
aspecte - de la dilema relativ neînsemnată până la cazul extrem de fraudă şi
activităţi ilegale similare. Nu este posibil să se încerce întocmirea unei liste
detaliate cu potenţialele cazuri în care ar putea apărea conflicte de interese.
Profesionistul contabil trebuie să fie în permanenţă conştient de aceasta
şi să fie prudent în faţa factorilor care pot da naştere la conflicte de interese.
Trebuie notat faptul că o diferenţă onestă de opinie între un profesionist contabil
şi o altă parte nu constituie o problemă etica în sine.
Oricum, faptele şi împrejurarile fiecărui caz necesită o investigaţie din
partea celor interesaţi.
Se recunoaşte totuşi că pot exista factori specifici care intervin când
responsabilităţile unui profesionist contabil pot intra în conflict de interese cu
cerinţele interne sau externe de un tip sau altul. Prin urmare:
 poate exista pericolul presiunii din partea unei autorităţi
superioare, director sau partener; sau atunci când există relaţii
personale ori de familie care pot da naştere posibilităţii
exercitării unei presiuni asupra lor. Intr-adevar, trebuie
descurajate relaţiile sau interesele care ar putea influenţa sau
ameninţa integritatea profesionistului contabil;
 unui profesionist contabil i se poate cere să acţioneze contrar
normelor profesionale şi/sau tehnice;
 poate apărea o problema legată de loialitate, care trebuie să se
împartă între superiorul profesionistului contabil şi normele
profesionale de comportament care îi sunt impuse;
 poate apărea un conflict când este publicată o informaţie
înselatoare, care poate fi în avantajul angajatorului sau al
clientului şi de care poate beneficia sau nu profesionistul
contabil, ca rezultat al acelei publicari.
La aplicarea normelor generale de comportament etic, profesioniştii
contabili angajaţi pot întâlni situaţii legate de identificarea unui comportament
care nu este etic sau de rezolvarea unui conflict etic.
Când se confruntă cu probleme etice importante, pentru a rezolva acest
conflict, profesioniştii contabili trebuie să respecte politicile stabilite de către
organizaţia, (întreprinderea) la care sunt angajaţi.
Dacă asemenea politici nu rezolva conflictul etic, trebuie să se ţină cont
de urmatoarele:

58
  să se analizeze problema conflictuală cu superiorul ierarhic imediat.
Dacă problema nu este rezolvată cu superiorul ierarhic imediat şi
profesionistul contabil se decide să meargă la nivelul superior
următor de conducere, superiorul ierarhic imediat trebuie să fie
înştiinţat despre această decizie. Dacă se descoperă că şeful
ierarhic superior este implicat în problema conflictuală,
profesionistul contabil trebuie să prezinte problema la nivelul
imediat superior din conducere. Când şeful ierarhic superior este
şeful compartimentului, următoarele niveluri superioare care
pot controla activitatea urmează să fie directorii de resort,
consiliul de administraţie, sau adunarea generală (după caz);
 să se solicite consultanţă sau consiliere, pe baza confidenţială, de la
un consilier independent ori de la organismul profesional
contabil, pentru a obţine o înţelegere a posibilelor evoluţii ale
situaţiei;
 dacă conflictul de etică mai există încă după epuizarea completă a
tuturor posibilităţilor de control intern, în ultimă instanţă
profesionistul contabil nu poate avea altă soluţie la unele
probleme semnificative (de exemplu, frauda) decât să-şi dea
demisia şi să prezinte un memorandum informativ unui
reprezentant corespunzator al acelei organizaţii (întreprinderi).
Orice profesionist contabil într-un post superior de conducere trebuie să
încerce să se asigure că în cadrul organizaţiei (întreprinderii) pentru care
lucrează sunt stabilite anumite politici în vederea rezolvării conflictelor.
Organismelor membre ale IFAC li se recomandă cu insistenţă să se
asigure că membrii lor care se confruntă cu conflicte de etică au acces la
activităţi confidenţiale de consiliere. În acest sens, în cadrul CECCAR
funcţionează Comisia de etică profesională, comisiile de apel, tribunalul arbitral
şi comisiile de disciplină.
Membrii CECCAR au dreptul să se grupeze pentru a constitui sindicate
profesionale sau asociaţii profesionale, potrivit prevederilor legale.
a) în vederea asigurării unei strânse legaturi cu CECCAR, grupările
profesionale au obligaţia să trimită consiliului filialei pe teritoriul căreia îşi au
sediul, în termen de o lună de la data constituirii:
 o declaraţie, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire, cuprinzând numele, prenumele, calitatea şi adresa
fondatorilor, indicarea sediului social şi un exemplar al statutului;
 în acelasi termen, forme şi detalii, modificarile aduse celor
prevazute la alineatul precedent;
 declaraţia poate fi, de asemenea, depusă la sediul consiliului
filialei respective contra unei dovezi de primire.
b) sindicatele sau asociaţiile profesionale trebuie să respecte în mod
deosebit:

59
  atribuţiile consiliilor CECCAR şi ale celorlalte organe de pe
lângă aceste consilii, prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.
65/1994;
 drepturile şi obligaţiile membrilor CECCAR şi ale societăţilor
comerciale recunoscute de acesta, care rezultă din reglementarile
legale şi din Regulamentul de organizare şi funcţionare a
CECCAR şi din prezentul cod.
De asemenea, o acţiune clară, în mod liber disciplinată şi orientată către
binele comun, nu numai al profesiei, dar mai ales al intereselor economice
generale ale ţării, trebuie să găsească pe lângă consiliile CECCAR o largă
audienţă, înţelegere şi aplicare.
c) în indeplinirea obligaţiilor sale statutare de membru al IFAC,
CECCAR se obligă să stimuleze şi să patroneze libera asociere a angajaţilor
contabili din economie, care nu sunt profesionişti contabili membri ai CECCAR,
în scopul sprijinirii acestora să îşi menţină şi dezvolte competenţele profesionale
prin însuşirea Standardelor Internaţionale de Contabilitate, a normelor tehnice şi
profesionale existente.
Un profesionist contabil care prestează servicii profesionale în domeniul
fiscalităţii este îndreptăţit să propună cea mai bună soluţie în favoarea unui
client sau a unui angajator, cu condiţia ca prestaţia să fie efectuată cu
competenţă. În niciun caz nu trebuie să fie diminuate integritatea şi
obiectivitatea, iar opinia profesionistului contabil trebuie să fie conform legii.
Dubiile pot fi rezolvate în favoarea clientului sau a angajatorului, dacă există
elemente rezonabile pentru soluţia respectivă.
Un profesionist contabil nu trebuie să dea unui client sau unui angajator
asigurarea că declaraţia fiscală şi consultanţa în materie fiscală sunt dincolo de
orice îndoiala. Profesionistul contabil trebuie să se asigure că angajatorul sau
clientul este conştient de limitele legate de serviciile şi consultanţă fiscală şi că
nu interpretează greşit exprimarea opiniei drept o afirmare a existenţei unui fapt
real.
Un profesionist contabil care întreprinde sau asistă la pregatirea unei
declaraţii fiscale trebuie să informeze clientul sau angajatorul că
responsabilitatea pentru conţinutul declaraţiei revine în primul rând clientului
sau angajatorului.
Profesionistul contabil trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura
că declaraţia fiscală este corect întocmită pe baza informaţiei primite.
Consultanţa fiscală sau opiniile referitoare la consecinţă materială, date
clientului ori unui angajator, trebuie să fie exprimate sub forma unei scrisori sau
într-o nota în dosarul de lucru.
Un profesionist contabil nu trebuie să fie asociat cu nicio declaraţie sau
comunicare în care există motiv să se creadă că:
a) ar conţine o declaraţie falsă sau înşelătoare;
b) ar conţine declaraţii sau informaţii furnizate neglijent ori fără nici o
cunoaştere reală a faptului că ele sunt adevărate sau false; sau

60
 c) ar omite sau ar ascunde informaţia cerută a fi prezentată şi o asemenea
omitere ori ascundere poate induce în eroare autorităţile fiscale.
Un profesionist contabil poate pregăti declaraţiile fiscale implicând
folosirea estimărilor, dacă o asemenea practică este în general admisă sau dacă
circumstanţele date nu permit obţinerea de informaţii exacte. Atunci când sunt
folosite estimările, ele trebuie să fie prezentate în aşa fel încât să nu lase
impresia că aceste date sunt exacte. Profesionistul contabil trebuie să fie convins
că sumele estimate sunt rezonabile în această situaţie.
Un profesionist contabil, în mod obişnuit, se poate baza în pregătirea
unei declaraţii fiscale pe informaţia furnizată de client sau angajator, în cazul în
care informaţia pare rezonabilă. Cu toate că nu se cere examinarea sau
revizuirea documentelor ori a altor evidenţe în sprijinirea informaţiei,
profesionistul contabil trebuie să încurajeze, atunci când este cazul, furnizarea
acestor date.
În plus, profesionistul contabil:
o trebuie să folosească atunci când este posibil declaraţiile
fiscale ale clientului din anii anteriori;
o este necesar să facă în mod rezonabil verificări, atunci
când informaţia prezentată pare să fie incorectă sau
incompletă;
o este încurajat să facă referiri la registrele şi înregistrările
operaţiunilor respective.
Când un profesionist contabil descoperă o eroare sau o omisiune în
declaraţia fiscală a anului anterior (cu care poate să fie asociat sau nu
profesionistul contabil) sau că nu s-a completat ori că nu s-a înregistrat
declaraţia fiscală cerută, el trebuie:
 să îl sfătuiască prompt pe client sau pe angajator în legătură cu eroarea
sau omisiunea şi să recomande informarea autorităţilor fiscale. În mod
normal, profesionistul contabil nu este obligat să informeze autorităţile
fiscale, iar aceasta nu poate fi făcută fără permisiunea clientului sau
angajatorului;
 dacă clientul sau angajatorul nu corectează eroarea, profesionistul
contabil:
▪ trebuie să informeze clientul sau angajatorul că nu este posibil
să lucreze pentru ei în legătură cu acea declaraţie sau cu alte
informaţii prezentate autorităţilor;
▪ trebuie să ia în consideraţie dacă continuarea misiunii sale cu
clientul sau cu angajatorul este în concordanţă cu
responsabilităţile sale profesionale;
 dacă profesionistul contabil ajunge la concluzia că poate fi continuată
relaţia profesională cu clientul sau cu angajatorul, trebuie luate toate
măsurile rezonabile pentru a se asigura că eroarea nu este repetată în
declaraţiile fiscale viitoare;

61
  în împrejurarea în care profesionistul contabil a încetat să mai
acţioneze pentru client sau pentru angajator, el trebuie să comunice
decizia sa clientului sau angajatorului şi nu trebuie să dea informaţii
terţilor fără consimţământul clientului sau al angajatorului, cu excepţia
cazului în care aceasta i se cere prin lege.
Conformitatea cu principiile fundamentale reglementate de prezentul cod
poate fi ameninţată şi în următoarele situatii:
1. când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru operatorii
economici sau pentru instituţiile la care are şi calitatea de salariat, indiferent de
natura şi durata contractului de munca;
2. când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru operatorii
economici sau pentru instituţiile cu care angajatorii profesionistului contabil se
află în raporturi contractuale, ca de exemplu:
a) profesionistul contabil angajat în industrie, comerţ, educaţie, etc. sau
într-o societate de expertiză prestează servicii profesionale pentru o
entitate care se află în relaţie contractuală cu angajatorul sau;
b) profesionistul contabil angajat într-o instituţie publică prestează
servicii profesionale pentru o entitate cu care instituţia se află în
raporturi juridice de drept comercial, fiscal etc;
3. când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru operatorii
economici sau pentru instituţiile cu care angajatorii profesionistului contabil se
află în concurenţă;
4. când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru operatorii
economici sau instituţii ori persoane fizice, în cazul în care sunt rude sau afini
până la gradul al IV-lea inclusiv ori soţi ai administratorilor;
5. când profesionistul contabil efectuează lucrări în situaţia în care există
elemente ce atestă starea de conflict de interese. Exista conflict de interese în
următoarele situaţii:
a) acceptarea numirii sau desemnării în calitate de expert într-o cauză,
dacă:
 expertul sau un membru al familiei sale se află într-o relaţie de
muncă, de familie, comercială sau de altă natură cu una dintre
părţile cauzei;
 expertul a avut calitatea de angajat sau a avut relaţii contractuale
de orice fel cu una dintre părţi în ultimii 2 ani;
 expertul are cunostinţă sau ar fi trebuit să ştie, în virtutea
funcţiilor pe care le deţine în structurile alese şi executive ale
CECCAR, că în cauza respectivă au existat sau există litigii în
curs la comisia de disciplină sau la alte organe şi instanţe ale
CECCAR, privind un membru al acestuia;
b) acceptarea numirii sau desemnării în calitate de expert în mai multe
faze succesive ale aceleiaşi cauze, cum ar fi:
- expert în faza de cercetare şi în faza de judecată;

62
 - expert numit într-o fază şi expert (consilier) al unei părţi
în altă fază;
c) obţinerea de lucrări în imprejurări legate de exercitarea funcţiilor şi
atribuţiilor aferente calităţii de organ ales sau numit în structurile de
conducere şi de execuţie ale filialei CECCAR;
d) participarea la acţiuni, fapte sau cauze în rol dublu: de profesionist în
practica publică şi de organ ales sau numit în structurile de
conducere şi de execuţie ale filialei CECCAR, ca de exemplu:
 luarea de hotărâri, decizii şi semnarea de corespondenţă în
numele filialei sau a comisiei de disciplină, dacă în cauza
respectivă un membru al consiliului filialei sau al comisiei de
disciplină a efectuat lucrări ori a participat în vreun fel în
calitate de liber-profesionist contabil;
 judecarea în cadrul comisiei de disciplină a filialei a unor
fapte în legatură cu cauze la care au participat în vreun fel, în
calitate de liber-profesionisti, membrii consiliului filialei,
membrii comisiei de disciplină, cenzorul sau vreun angajat al
filialei respective;
6. când profesionistul contabil efectuează lucrări în situaţia în care există
elemente care atestă starea de incompatibilitate.

Partea B – profesioniştii contabili independenţi

Această parte a codului etic naţional, ilustrează felul în care cadrul
conceptual conţinut de partea A trebuie aplicat de profesioniştii contabili
independenţi. În consecinţă un profesionist contabil din practică publică trebuie
să mai respecte şi cadrul cazurilor specifice cu care se confruntă.
Un profesionist contabil în practică publică nu ar trebui să se angajeze în
orice afaceri, ocupaţie sau activitate care i-ar putea, sau îi afectează deja
integritatea, obiectivitatea sau buna reputaţie profesională.
Multe ameninţări se încadrează în următoarele categorii:
- de interes propriu;
- de autocontrol;
- de favorizare;
- de familiaritate;
- de intimidare.
Toate aceste ameninţări sunt discutate în prima partea din codul etic
naţional. Bineînţeles că natura şi semnificaţia ameninţărilor poate diferi în
funcţie de natura serviciului prestat. De exemplu, există circumstanţe care ar
putea afecta activitatea şi integritatea unui profesionist contabil.
Exemple de circumstanţe ce ar putea genera ameninţări de interes
propriu:
o deţinerea unui interes financiar sau nu numai, împreună cu un
client;
63
 o întreţinerea unei relaţii de afaceri strânsă cu un client;
o preocuparea cu privire la posibilitatea pierderii unui client;
o potenţiala angajare a unui client;
o onorarii neprevăzute, legate de angajamentele de certificare; etc.
Exemple de circumstanţe ce ar putea genera ameninţări de autocontrol:
 descoperirea unei erori semnificative în timpul unei reevaluări a
muncii profesionistului contabil independent;
 raportarea asupra operării sistemelor financiare după ce tot acea
persoană a fost implicată în elaborarea/ implementarea lor;
 prestarea unor servicii pentru un client al certificării care
afectează direct subiectul în cauză; etc.
Exemple de circumstanţe ce ar putea genera o ameninţare de favorizare :
 promovarea acţiunilor într-o entitate cotată atunci când aceasta
este un client de audit al situaţiilor financiare;
 apărarea unui client al certificării în cazul unor litigii sau în
rezolvarea disputelor cu terţe părţi.
Exemple de circumstanţe care pot sen era o ameninţare de familiaritate:
 un membru al echipei de certificare are o rudă de gradul 1/ un afin
care ocupa funcţia de director/ funcţionar al clientului de
certificare;
 un membru al echipei de certificare are o rudă de gradul I care, ca
angajat al clientului, este în poziţia de a exercita o influenţă
directă şi semnificativă asupra subiectului misiunii de
certificare;
 acceptare de cadouri/ ospitalităţi din partea clientului, cu excepţia
cazului în care valoarea acestora este nesemnificativă; etc.
Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţări de intimidare:
 ameninţarea înlocuirii/ concedierii făcută de clientul
certificării;
 ameninţări de litigiu;
 exercitare unei presiuni în vederea reducerii inadecvate a
cantităţii de muncă executată pentru reducerea onorariilor.
Fie că este vorba de relaţii profesionale sau de afaceri, un profesionist
contabil ar trebui să fie mereu atent în astfel de cazuri şi ameninţări.
Măsurile de protecţie care ar putea elimina sau reduce ameninţările la un
nivel acceptabil se împart în două mari categorii:
1. Măsuri de protecţie generate de profesie/ legislaţie/ reglementări;
2. Măsuri de protecţie în mediul de lucru.
Măsuri de protecţie din întreaga firmă:
- poziţia de conducător al firmei care subliniază importanţa respectării
principiilor fundamentale;
- politici şi proceduri pentru implementarea şi monitorizarea controlului
calităţii misiunilor de certificare;

64
 - politici şi proceduri interne care permit identificarea
intereselor/relaţiilor dintre firma/ membrii echipei de certificare şi clienţii
certificării;
- politici şi proceduri pentru a monitoriza, a gestiona credibilitatea
datelor privind veniturile ce provin de la un singur client al certificării;
- utilizarea unor parteneri diferiţi şi echipe cu tendinţe separate de
raportare, în vederea prestării serviciilor de non-certificare pentru un client al
certificării;
- metode de consiliere a partenerilor şi a personalului profesional al
clientului certificării şi al entităţilor asociate faţă de care trebuie să îşi păstreze
independenţa;
- un mecanism disciplinar de promovare a conformităţii cu politicile şi
procedurile.
Măsuri de protecţie specifice misiunii în mediul de lucru:
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar pentru a revizui
munca efectuată sau măcar pentru a oferi consiliere dacă este necesar;
- discutarea problemelor de etică cu persoane însărcinate cu guvernarea
clientului;
- prezentarea naturii serviciilor prestate şi a mărimii onorariilor
percepute de către persoanele însărcinate cu guvernarea clientului;
- implicarea altor firme pentru realizarea unei părţi din misiunea de
certificare;
- rotaţia personalului echipei de certificare.
Măsuri de protecţie privind clientul certificării:
- atunci când clientul alege firma independentă pentru desfăşurarea
misiunii, persoane în afara conducerii ratifică/ aprobă această alegere;
- clientul certificării are angajaţi competenţi ce pot lua decizii
manageriale;
- clientul a implementat proceduri interne care asigură alegeri obiective
în mandatarea misiunilor de non-certificare;
- clientul deţine o structură de guvernare corporativă care asigură o
supraveghere corespunzătoare şi comunicarea informaţiilor privind serviciile
unei firme.

Acceptarea unui client

Înainte de acceptarea unei noi relaţii cu un client, un contabil profesionist
independent ar trebui să ia în considerare faptul dacă acceptarea ar crea anumite
ameninţări la adresa conformităţii cu principiile fundamentale.
Problemele clientului care, dacă apar la suprafaţă, ar putea ameninţa
conformitatea cu principiile fundamentale includ, de exemplu, implicarea
clientului în activităţi ilegale (cum ar fi spălarea banilor), minciuna sau practici
de raportare financiară care pot fi puse sub semnul întrebării.
Semnificaţia oricăror ameninţări ar trebui să fie evaluată. Dacă
ameninţările identificate sunt altfel decât clar nesemnificative ar trebui luate în

65
considerare măsuri de protecţie şi aplicate, după cum este cazul, pentru a le
elimina şi pentru a le reduce la un nivel acceptabil.
Măsurile de protecţie corespunzătoare ar putea include obţinerea
cunoştinţelor şi înţelegerea clientului, a proprietarilor săi, a celor din conducere
şi a celor responsabili pentru guvernarea sa şi pentru activităţile de afaceri sau
obţinerea certitudinii că clientul este angajat să-şi îmbunătăţească practicile de
guvernare corporativă sau instrumentele de control intern.
Atunci când nu este posibilă reducerea ameninţărilor la un nivel
acceptabil, un profesionist contabil independent ar trebui să refuze să intre în
relaţii cu clientul.
Deciziile privind acceptarea ar trebui revizuite periodic pentru misiunile
repetate la acelaşi client.
Un profesionist contabil independent ar trebui să fie de acord să ofere
acele servicii pentru care are competenţă de a le presta. Înainte de a accepta o
misiune specifică la un client, un profesionist contabil independent ar trebui să
ia în considerare dacă acceptarea ar da naştere la orice ameninţări la adresa
conformităţii cu principiile fundamentale. De exemplu, o ameninţare a
interesului propriu la adresa competenţei profesionale şi a prudenţei apare dacă
echipa misiunii nu posedă sau nu poate dobândi competenţe necesare pentru a
desfăşura angajamentul(misiunea) cum trebuie.
Un profesionist contabil independent ar trebui să evalueze semnificaţia
ameninţărilor identificate şi, dacă sunt altfel decât nesemnificative, ar trebui
aplicate, după caz, măsuri de protecţie pentru a le elimina şi a le reduce la un
nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include :
 Dobândirea unui bagaj de cunoştinţe corespunzător asupra naturii
afacerii clientului, asupra complexităţii operaţiunilor sale, asupra cerinţelor
specifice misiunii şi asupra scopului, naturii şi ariei de aplicabilitate a activităţii
ce urmează a fi prestată.
 Dobândirea cunoştinţelor privind sectoarele industriale relevante
sau aspecte-cheie.
 Deţinerea sau obţinerea experienţei în ceea ce priveşte cerinţele
relevante de raportare şi ale organelor de reglementare.
 Alocarea unui personal suficient şi cu toate competenţele necesare.
 Utilizarea unor experţi, acolo unde este necesar.
 Convenirea unui orizont de timp realist pentru realizarea misiunii.
 Respectarea politicilor şi procedurilor de control a calităţii
elaborate, pentru a oferi o asigurare rezonabilă că misiunile specifice sunt
acceptate numai atunci când pot fi realizate cu competenţă.
Atunci când un profesionist contabil independent intenţionează să se
bazeze pe consilierea sau activitatea unui expert, profesionistul contabil
independent trebuie să evalueze dacă această încredere este garantată.
Profesionistul contabil independent trebuie să ţină cont de factori cum sunt
reputaţia , experienţa, resursele disponibile şi standardele profesionale şi etice

66
aplicabile. Aceste informaţii pot fi obţinute dintr-o asociere anterioară cu
respectivul expert sau din consultarea cu alte părţi.
Un profesionist contabil independent care este solicitat pentru a înlocui
un alt profesionist contabil independent, sau care doreşte să aplice pentru o
misiune deţinută în prezent de către un alt profesionist contabil independent,
trebuie să stabilească dacă există motive, profesionale sau de altă natură,pentru
a nu accepta misiunea,cum ar fi circumstanţe care ameninţă conformitatea cu
principiile fundamentale. De exemplu, poate exista o ameninţare la adresa
competenţei profesionale şi a prudenţei dacă un profesionist contabil
independent acceptă misiunea înainte de a cunoaşte toate faptele necesare.
Trebuie evaluată importanţa tuturor ameninţărilor. În funcţie de natura
misiunii, acest lucru ar putea presupune comunicarea cu acel profesionist
contabil existent pentru a determina faptele şi circumstanţele care stau la baza
modificării propuse, astfel încât profesionistul contabil independent să poată
decide dacă este corespunzător să accepte misiunea. De exemplu,este posibil ca
motivele aparente pentru modificarea survenită în misiunea să nu reflecte în
totalitate faptele şi este posibil ca acestea să indice contradicţii cu acel
profesionist contabil existent care să influenţeze decizia de a accepta numirea.
Un profesionist contabil existent se află sub restricţia confidenţialităţii.
Măsura în care profesionistul contabil independent poate şi trebuie să discute cu
profesionistul contabil propus depinde de natura misiunii şi de :
 obţinerea permisiunii clientului de a face acest lucru;
sau
 cerinţele legale sau etice privind acest tip de comunicări sau
prezentări.
În absenţa unor instrucţiuni specifice din partea clientului, profesionistul
contabil existent nu trebuie, în general, să ofere în mod voluntar informaţii
despre afacerile clientului.
Dacă se identifică ameninţări care sunt, în mod clar, mai mult decât
nesemnificative, trebuie avute în vedere şi aplicate măsuri de protecţie pentru a
le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil.
Aceste măsuri de protecţie pot include :
 discutarea fără reţineri a afacerilor clientului cu acel profesionist
contabil existent în întregime;
 solicitarea profesionistului contabil existent să ofere informaţiile
cunoscute cu privire la orice fapte sau circumstanţe care, după părerea acestuia,
ar trebui aduse la cunoştinţa profesionistului contabil propus înainte ca acesta să
decidă dacă acceptă sau nu misiunea;
 atunci când se răspunde cererilor de a înainta oferte, să se prezinte
în respectiva ofertă că, înainte de a accepta misiunea, va fi solicitat contactul cu
acel profesionist contabil existent, astfel încât să se poată cerceta dacă există
motive profesionale sau de orice altă natură din cauza cărora numirea nu ar
trebui acceptată.

67
 Un profesionist contabil independent trebuie, în general, să obţină
permisiunea clientului, de preferabil în scris, de a iniţia discuţiile cu acel
profesionist contabil existent trebuie să respecte reglementările legale şi de altă
natură care guvernează astfel de cereri. Atunci când profesionistul contabil
existent oferă informaţii, acestea trebuie să fie oferite cu onestitate şi fără
ambiguitate. Dacă profesionistul contabil propus nu reuşeşte să comunice cu
profesionistul contabil existent, cel propus trebuie să încerce să obţină informaţii
cu privire la orice ameninţări posibile prin alte metode, cum ar fi chestionarea
părţilor terţe sau investigaţii de fond privind conducerea superioară sau cei
însărcinaţi cu guvernarea clientului.
Atunci când ameninţările nu pot eliminate sau reduse la un nivel
acceptabil prin aplicarea metodelor de protecţie şi nu pot fi obţinute, prin alte
modalităţi,informaţii satisfăcătoare cu privire la fapte,un profesionist contabil
independent trebuie să refuze misiunea.
Un profesionist contabil independent i se poate solicita să realizeze
activităţi complementare sau suplimentare faţă de activitatea profesionistului
contabil existent. Aceste împrejurări pot da naştere la ameninţări potenţiale faţă
de competenţă, ameninţări care rezultă din, de exemplu, informaţii incomplete
sau lipsa informaţiilor. Măsurile de protecţie faţă de aceste ameninţări includ
anunţarea profesionistului contabil existent cu privire la activitatea propusă,
situaţie care dă contabilului existent ocazia de a oferi orice informaţii relevante
necesare desfăşurării corespunzătoare a activităţii.

Conflicte de interese
Un profesionist contabil independent trebuie să ia măsuri
corespunzătoare pentru a identifica circumstanţele în care ar putea apărea un
conflict de interese. Acest tip de circumstanţe ar putea genera ameninţări la
adresa respectării principiilor fundamentale. De exemplu, o ameninţare la adresa
obiectivităţii poate apărea atunci când un profesionist contabil independent
concurează direct cu un client sau are o asociere în participaţie sau un acord
similar cu un competitor important al clientului. O ameninţare la adresa
obiectivităţii poate fi generată şi atunci când un profesionist contabil
independent prestează servicii pentru clienţi ale căror interese sunt în conflict
sau pentru clienţi care au o dispută cu privire la aspectul sau tranzacţia în cauză.
Un profesionist contabil independent trebuie să evalueze importanţa
oricăror ameninţări. Evaluarea include aprecierea, înainte de acceptarea sau
continuarea relaţiei sau misiunii specifice cu un client, daca profesionistul
contabil independent are interese de afaceri sau relaţii cu acel client sau cu o
terţă parte care ar putea genera ameninţări. Dacă există şi alte ameninţări cu
excepţia celor nesemnificative, trebuie luate în considerare şi aplicate măsurile
de protecţie necesare pentru a elimina ameninţările sau pentru a le reduce la un
nivel acceptabil.

68
 În funcţie de circumstanţele care generează conflictul, măsurile de
protecţie trebuie, în general, să includă următoarele acţiuni ale profesionistului
contabil independent:

activităţile firmei care ar putea reprezenta un conflict de interese şi obţinerea

consimţământului clientului de a acţiona în asemenea împrejurări;

profesionistul contabil independent acţionează în numele a două sau mai multe

părţi într-un aspect în privinţa căruia interesele lor sunt în conflict şi obţinerea
consimţământului acestora de a acţiona astfel;

independent nu acţionează în mod exclusiv pentru nici un client, pentru

furnizarea serviciilor propuse (de exemplu, într-un sector anume al pieţei sau în
ceea ce priveşte un anumit serviciu) şi obţinerea consimţământului clientului de
a acţiona astfel.
De asemenea, trebuie luate în considerare următoarele măsuri de
protecţie suplimentare:
 utilizarea unor echipe distincte ale misiunii;
 proceduri de împiedicare a accesului de informaţii (de exemplu, o strictă
separare fizică a unor astfel de echipe, completarea confidenţială şi
securizată a datelor );
 îndrumări clare pentru membrii echipei misiunii privind aspectele de
siguranţă şi confidenţialitate;
 utilizarea acordurilor de confidenţialitate semnate de către angajaţi şi
partenerii firmei;
 examinarea regulată a aplicării măsurilor de protecţie de către o
persoană cu experienţă şi care nu este implicată în misiunile relevante
ale clienţilor.
Atunci când un conflict de interese reprezintă o ameninţare la adresa
unuia sau mai multor principii fundamentale, inclusiv obiectivitatea,
confidenţialitatea sau comportamentul profesional, ameninţare care nu poate fi
eliminată sau redusă la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de protecţie,
profesionistul contabil independent trebuie să concluzioneze că nu este
corespunzător să accepte o anume misiune sau că este necesară demisionarea
din una sau mai multe misiuni care sunt în conflict.
Când un profesionist contabil independent a solicitat consimţământul
unui client de a acţiona pentru o altă parte într-o problemă în care interesele
celor doi sunt în conflict, iar acest consimţământ i-a fost refuzat de către client,
atunci acesta trebuie să acţioneze în numele uneia dintre părţile implicate în
problema care dă naştere unui conflict de interese.

Opinii suplimentare
Situaţiile în care un profesionist contabil independent este solicitat să
ofere o a doua opinie cu privire la aplicarea standardelor sau principiilor de

69
contabilitate, raportare sau a altor standarde sau principii în anumite
circumstanţe sau anumitor tranzacţii de către o companie sau o entitate care nu
este un client curent, sau în numele acesteia, pot genera ameninţări faţă de
conformitatea cu principiile fundamentale.
De exemplu, poate exista o ameninţare faţă de competenţa profesională
şi faţă de prudenţă în circumstanţe în care a doua opinie nu se bazează pe acelaşi
set de fapte ca cel pe care îl are la dispoziţie profesionistul contabil existent, sau
se bazează pe probe necorespunzătoare. Importanţa ameninţării va depinde de
circumstanţele cererii şi de alte fapte şi declaraţii disponibile, relevante pentru
exprimarea unui raţionament profesional.
Atunci când este solicitat să ofere o astfel de opinie, un profesionist
contabil independent trebuie să evalueze importanţa ameninţărilor şi, dacă
acestea sunt astfel decât nesemnificative, trebuie avute în vedere şi aplicate
măsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un
nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie pot include obţinerea permisiunii
clientului de a contacta contabilul existent, descrierea, în cadrul comunicării cu
acel client, a limitărilor aferente oricărei opinii şi furnizarea unei copii a opiniei
profesionistului contabil existent.
Dacă entitatea sau compania ce solicită opinia nu va permite
comunicarea cu acel profesionist contabil existent, un profesionist contabil
independent trebuie să evalueze dacă, în circumstanţele date, este corespunzător
să ofere opinia cerută.

Opinii şi alte tipuri de remuneraţii

Atunci când încep negocierile privind serviciile profesionale, un
profesionist contabil independent poate percepe orice onorariu pe care îl
consideră corespunzător. Faptul că un profesionist contabil independent percepe
un onorariu mai mic decât altul nu este, în sine, neetic; cu toate acestea, pot
exista ameninţări faţă de conformitatea cu principiile fundamentale care apar din
nivelul onorariului perceput. De exemplu, o ameninţare cauzată de interesul
propriu faţă de competenţa profesională şi faţă de prudenţă este generată dacă
respectivul onorariu perceput este atât de mic încât ar putea fi dificil să se
realizeze misiunea în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale
aplicabile.
Importanţa unor astfel de ameninţări depinde de factori cum ar fi nivelul
onorariului perceput şi serviciile pentru care se aplică. Ţinând cont de aceste
potenţiale ameninţări, trebuie avute în vedere şi aplicate măsurile de protecţie
necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil.
Măsurile de protecţie care pot fi aplicate include:
● atragerea atenţiei clientului cu privire la condiţiile misiunii şi, în
special, cu privire la baza pe care sunt percepute comisioanele şi cu privire la ce
servicii sunt acoperite de comisionul perceput
● alocarea timpului şi personalului calificat necesare pentru realizarea
sarcinii.

70
 Comisioanele contingente sunt adesea utilizate pentru anumite tipuri de
misiuni de altă natură decât cele de certificare. Totuşi, ele pot genera, în anumite
circumstanţe, ameninţări faţă de respectarea principiilor fundamentale. Ele ar
putea genera o ameninţare a obiectivităţii de către interesul propriu. Importanţa
acestor ameninţări depinde de factori precum:
misiunii;

zacţiei este examinat de o terţă parte independentă.

Importanţa unor astfel de ameninţări trebuie evaluată şi, dacă aceasta
sunt altfel decât nesemnificative, trebuie avute în vedere şi aplicate măsurile de
protecţie necesare pentru a elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil.
Astfel de măsuri de protecţie pot include:
● un precontract scris cu clientul privind baza de remunerare;
● prezentarea pentru grupul ţintă de utilizatori a activităţii realizate de
către profesionistul contabil independent şi a bazei de remunerare;
● politici şi proceduri de control al calităţii
● examinarea de către o terţă parte obiectivă a activităţii realizate de
către profesionistul contabil independent.

Marketingul serviciilor profesionale

Atunci când un profesionist contabil independent solicită noi misiuni
prin publicitate sau alte tipuri de marketing, pot exista ameninţări la adresa
conformităţii cu principiile fundamentale. De exemplu, o ameninţare de către
interesul propriu a conformităţii cu principiul comportamentului profesional este
generată dacă serviciile, realizările sau produsele sunt promovate într-un mod
care este inconsecvent cu acest principiu.
Un profesionist contabil independent nu trebuie să compromită profesia
atunci când promovează serviciile profesionale. Profesionistul contabil
independent trebuie să fie onest şi nu trebuie :
-să exagereze calitatea serviciilor oferite, a calificărilor deţinute sau a
experienţei câştigate.
-să facă referiri compromiţătoare la comparaţii nefundamentate cu
activitatea altora.
Dacă profesionistul contabil independent are îndoieli cu privire la
caracterul adecvat al unei anumite forme de publicitate sau promovare,
profesionistul contabil independent trebuie să se consulte cu organismul
relevant.
Profesioniştii contabili pot face uz numai de titlurile sau diplomele
eliberate de stat sau de şcoli sau instituţii atestate legal.
În înţelesul prezentului Cod termenii specifici au următoarele
semnificaţie:

71
 -prin ”Publicitate” se înţelege comunicarea către public a informaţiilor
asupra serviciilor oferite sau a calificărilor pe care le posedă un profesionist
contabil, în scopul obţinerii de lucrări;
-”Anunţul” este comunicarea către public a unor fapte privind un
profesionist contabil, care nu sunt destinate pentru promovarea acestui
profesionist sau a societăţii sale;
-”Oferta” , directă sau indirectă, este concretizată în demersurile făcute
pe lângă un eventual client, în scopul de a-i propune servicii profesionale.
Astfel, publicitatea şi oferta sunt permisive exclusiv pentru liber-
profesioniştii contabili – membri activi ai Corpului.
Sunt interzise:
• inserările personale făcute în presă, în publicaţiile profesionale sau
altele, prin scrisori, afişe circulare, reclame, cinema, TV, radio-difuziune şi în
general, toate procedeele publicitare, atunci când acestea folosesc comparaţii cu
alţi membri sau prin modul de prezentare şi conţinut aduc prejudicii în vreun fel
altor membri;
• oferta, atunci când prin ea se atribuie remize din onorariu, comisioane,
tarife reduse sau alte avantaje, precum şi când face în vreun fel de un mandat
politic sau de o misiune sau funcţie administrativă.
Anunţurile sunt permise în următoarele cazuri:
a) anunţurile în presă cu condiţia să nu contravină regulilor de etică
profesională, trebuind, de asemenea:
- să aibă un caracter sobru şi informativ;
- să respecte un format corespunzător pentru fiecare publicaţie.
b) inserare în presa locală a unor avize informând publicul despre o
primă deschidere de cabinet sau schimbare de adresă;
c) inserări în anuare, cărţi de telefon, cataloage de firme etc. sunt
autorizate cu condiţia de a fi limitate la indicarea informaţiilor necesare
utilizatorului pentru a contacta cabinetul.
Se pot tipări broşuri de prezentare a cabinetului sau a societăţii de
expertiză ce se vor distribui elevilor, studenţilor sau candidaţilor la un post oferit
de acestea sau clienţilor; broşura va trebui să cuprindă, obligatoriu, informaţii
despre istoricul, principiile de comportament, lucrările executate, numele şi
prenumele clienţilor, modalitatea de recrutare, formarea şi evoluţia în carieră a
membrilor cabinetului sau a societăţii.
Profesioniştii contabili pot folosi emblema Corpului pe hârtia cu antet
destinată corespondenţei.
Emblema Corpului e compusă din :
- o carte-registru, simbolizând însemnul profesiei;
- un caduceu- toiagul de crainic al zeului Hermes, având ca însemn divin
doi şerpi încolăciţi, preţuit în Grecia antică, având valoare de simbol
diplomatic; emblema Corpului simbolizează rolul de crainic al profesionistului
contabil, pe care îl are atunci când redă imaginea fidelă, corectă şi completă a
patrimoniului contabilizat au expertizat;

72
 - deviza “ Ştiinţă, Independenţă, Moralitate ” – atribute esenţiale ale
exercitării profesiei.
Consiliul Superior şi Consiliile filialelor pot efectua sau autoriza
efectuarea oricărei publicităţi colective pe care o consideră utilă, în interesul
profesiei.
Detaliile şi modalităţile de aplicare a dispoziţiilor din prezenta secţiune
sunt reglementate prin hotărâri ale Consiliului Superior.

Cadouri şi ospitalitate
Este posibil ca unui profesionist contabil independent sau unui afin sau
al unei rude apropiate a acestuia să i se ofere cadouri sau ospitalitate din partea
unui client. O astfel de ofertă generează ameninţări la adresa conformităţii cu
principiile fundamentale. De exemplu, ameninţări ale obiectivităţii de către
interesul propriu pot fi create dacă e acceptat un cadou din partea unui client;
ameninţări ale intimidării la adresa obiectivităţii pot apărea din divulgarea în
public a unor astfel de oferte.
Importanţa unor astfel de ameninţări depinde de natura, valoarea şi
interesul din spatele ofertei. Atunci când sunt oferite unui profesionist contabil
independent cadouri şi ospitalitate pe care o terţă parte rezonabilă şi în
cunoştinţă de cauză le-ar considera în mod clar nesemnificative, acesta poate
concluziona că oferta este făcută în cursul în cursul normal al afacerilor, fără
intenţia specific de a influenţa luarea deciziilor sau de a obţine informaţii.
În astfel de cazuri, profesionistul contabil independent poate
concluziona, în general, că nu există o ameninţare importantă la adresa
conformităţii cu principiile fundamentale.
Dacă este clar că ameninţările evaluate nu sunt nesemnificative, trebuie
avute în vedere şi aplicate măsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau
pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Atunci când ameninţările nu pot fi
eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de protecţie,
un profesionist contabil independent nu trebuie să accepte o astfel de ofertă.

Obiectivitate - toate serviciile

Un profesionist contabil independent trebuie să aibă în vedere, atunci
când oferă orice servicii profesionale, dacă există ameninţări la adresa
conformităţii cu principiul fundamental al obiectivităţii care rezultă din interese
în relaţiile cu un client sau cu directori, funcţionari sau angajaţi. De exemplu, o
ameninţare a obiectivităţii de către familiaritate poate fi generată de familie,
relaţie apropiată sau de afaceri.
Un profesionist contabil independent care oferă un serviciu de audit
trebuie să fie independent faţă de clientul auditării. Independenţa de fapt şi de
drept este necesară pentru a permite profesionistului contabil independent să
exprime o opinie şi să fie perceput ca exprimând o concluzie neafectată de erori,
conflict de interese sau influenţă necorespunzătoare a altor părţi.

73
 Existenţa ameninţărilor la adresa obiectivităţii în oferirea oricărui
serviciu profesional va depinde de circumstanţele particulare ale misiunii şi de
natura activităţii pe care profesionistul contabil independent o realizează.
Un profesionistul contabil independent trebuie să evalueze importanţa
ameninţărilor identificate, şi , dacă acestea nu sunt nesemnificative, trebuie
avute în vedere şi aplicate măsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau
pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie pot
include :
- retragerea din echipa misiunii;
- proceduri de supraveghere;
- terminarea relaţiei financiare sau de afaceri care generează
ameninţarea;
- discutarea problemei cu nivelurile superioare ale conducerii firmei;
- discutarea problemei cu cei însărcinaţi cu guvernarea clientului.

Partea C – profesioniştii contabili angajaţi

Această parte a Codului ilustrează modul în care cadrul conceptul din
Partea A trebuie aplicat de către profesioniştii contabili angajaţi.
Investitorii, creditorii, angajatorii şi alte sectoare ale comunităţii de
afaceri, precum şi guvernările şi publicul larg, toţi se pot baza pe activitatea
profesioniştilor contabili angajaţi. Aceştia pot fi unic responsabili sau
responsabili în comun de întocmirea şi raportarea informaţiilor financiare şi de
altă natură pe care se pot baza organizaţiile angajatoare şi terţele părţi. Aceştia
pot fi responsabili şi de oferirea unei administrări financiare eficiente şi a unei
consultanţe competente cu privire la varietatea aspectelor legate de profesie.
Un profesionist contabil angajat poate fi salariat, partener, director
(executiv sau non-executiv), manager proprietar, voluntar sau unul care lucrează
pentru una sau mai multe organizaţii angajatoare. Forma legală a relaţiei cu
organizaţiile angajatoare, dacă există, nu are nici un efect asupra
responsabilităţilor etice care revin profesioniştilor contabili angajaţi.
Un profesionist contabil angajat are responsabilitatea de a duce mai
departe scopurile legitime ale organizaţiei sale angajatoare. Acest Cod nu
încearcă să împiedice un profesionist contabil angajat de la îndeplinirea acestor
responsabilităţi, dar ia în considerare circumstanţele în care pot apărea conflicte,
doar din datoria de a respecta principiile fundamentale.
Un profesionist contabil angajat deţine, de obicei, o poziţie superioară
într-o organizaţie. Cu cât nivelul poziţiei este mai înalt, cu atât va fi mai mare
capacitatea şi posibilitatea de a influenţa evenimentele, practicile şi atitudinile.
De la un profesionist contabil angajat se aşteaptă să încurajeze o cultură bazată
pe etică într-o organizaţie angajatoare care subliniază importanţa pe care
conducerea superioară o acordă conduitei etice.
Exemplele prezentate în secţiunile următoare au ca scop ilustrarea
modului în care cadrul conceptul se va aplica şi nu se doresc a fi, nici nu trebuie

74
interpretate ca, o listă exhaustivă a tuturor circumstanţelor întâlnite de un
profesionist contabil angajat care pot conduce la ameninţări la adresa
conformităţii cu principiile. În consecinţă, nu este suficient pentru un
profesionist contabil angajat doar să respecte aceste exemple; mai degrabă,
cadrul trebuie aplicat circumstanţelor particulare care apar.
Respectarea principiilor fundamentale poate fi potenţial ameninţată de o
varietate de circumstanţe. Multe ameninţări se încadrează în următoarele
categorii:
- interes propriu;
- auto-examinare;
- favorizare;
- familiaritate;
- intimidare.
Exemple de circumstanţe care pot conduce la ameninţări generate de
interesul propriu pentru un profesionist contabil angajat, dar nu sunt limitate la:
a. Interese financiare, împrumuturi sau garanţii;
b. Acorduri de compensare prin stimulente;
c. Utilizarea inadecvată personală a activelor corporative;
d. Preocuparea cu privire la siguranţa muncii;
e. Presiunea comercială din exteriorul organizaţiei angajatoare.
Exemple de circumstanţe care pot conduce la ameninţări generate de
autoexaminare includ, dar nu sunt limitate la deciziile de specialitate, sau date
care fac obiectul examinării şi justificării de către acelaşi profesionist contabil
angajat pentru a lua aceste decizii sau pentru redactarea datelor.
Atunci când sunt duse mai departe scopurile legitime şi obiectivele
organizaţiilor lor angajatoare, profesioniştii contabili angajaţi pot promova
poziţia organizaţiei, cu condiţia ca orice declaraţii efectuate să nu fie nici false
nici să nu inducă în eroare. Astfel de acţiuni nu ar crea, în general, o ameninţare
legată de presiuni.
Exemplele de circumstanţe care pot conduce la ameninţări ale
familiarităţii, dar care nu sunt limitate la:
o Un profesionist contabil angajat într-o poziţie ce influenţează
raportarea financiară sau non-financiară sau deciziile de afaceri,
care are un afin sau un membru apropiat al familiei în poziţia de
a beneficia de pe urma acestei influenţe.
o Asocierea de lungă durată cu contacte din domeniu care
influenţează deciziile de afaceri.
o Acceptarea unui cadou sau al unui tratament preferenţial, cu
excepţia cazului în care valoarea acestora nu este în mod clar
nesemnificativă.
Exemple de circumstanţe care pot conduce la ameninţări generate de
intimidare includ, dar nu sunt limitate la:
• Ameninţarea concedierii sau a înlocuirii profesionistului contabil
angajat sau a afinului sau a rudei apropiate ca urmare a unui dezacord cu privire

75
la aplicarea unui principiu contabil sau a modului în care informaţiile financiare
urmează să fie raportate.
• O personalitate dominantă care încearcă să influenţeze procesul
decizional, de exemplu, cu privire la acordarea de contracte sau cu privire la
aplicarea unui principiu contabil.
Profesioniştii contabili angajaţi pot, de asemenea, întâlni situaţii
specifice care pot conduce la ameninţări unice generate de conformitatea cu
unul sau mai multe principii fundamentale. În toate relaţiile profesionale şi de
afaceri,profesioniştii contabili angajaţi trebuie să fie mereu atenţi la astfel de
situaţii şi ameninţări.
Măsurile de protecţie care pot elimina sau reduce până la un nivel
acceptabil ameninţările întâlnite de profesioniştii contabili angajaţi se încadrează
în două mari categorii:
(a) Măsurile de protecţie create de către profesie, legislaţie sau
reglementare;
(b) Măsurile de protecţie din mediul de lucru.
Exemple de măsuri de protecţie create de profesie, legislaţie sau
reglementare sunt detaliate în Partea A din Cod.
Măsurile de protecţie din mediul de lucru includ, dar nu sunt limitate la:
 Sistemul de supraveghere corporativă al organizaţiei angajatoare
sau alte structuri de supraveghere;
 Programele de etică şi conduită ale organizaţiei angajatoare;
 Procedurile de recrutare din cadrul organizaţiei angajatoare care
accentuează importanţa angajării unui personal extrem
de competent;
 Controale interne aprofundate;
 Proceduri disciplinare adecvate;
 Conducerea care subliniază importanţa conduitei etice şi se
aşteaptă ca angajaţii să acţioneze în mod etic;
 Politicile şi procedurile de implementare şi monitorizare a
calităţii performanţei angajaţilor;
 Comunicarea oportună a politicilor şi procedurilor organizaţiei
angajatoare, inclusiv orice modificare a acestora,
tuturor angajaţilor şi formarea şi educarea adecvată cu
privire la aceste politici şi proceduri;
 Politici şi proceduri de împuternicire şi încurajare a angajaţilor de
a informa nivelele superioare din cadrul organizaţiei
angajatoare asupra oricăror aspecte etice care îi privesc
fără teamă de represalii;
 Consultarea cu un alt profesionist contabil corespunzător.
În situaţiile în care un profesionist contabil angajat consideră că alte
persoane vor continua o conduită sau acţiune care nu sunt etice, în cadrul
organizaţiei angajatoare, profesionistul contabil angajat trebuie să aibă în vedere
apelarea la consilierea juridică. În aceste cazuri extreme, în care orice măsuri de

76
protecţie disponibile au fost epuizate şi nu există posibilitatea de a reduce
ameninţarea la un nivel acceptabil, un profesionist contabil angajat poate
concluziona că este adecvată demisionarea din cadrul organizaţiei
angajatoare.

Conflicte potenţiale
Un profesionist contabil angajat are obligaţia profesională de a se
conforma principiilor fundamentale. Pot exista totuşi situaţii în care
responsabilităţile acestora faţă de o organizaţie angajatoare şi obligaţiile
profesionale de a se conforma principiilor fundamentale intră în conflict. Un
profesionist contabil angajat trebuie să susţină obiectivele legitime şi etice
enunţate de către angajator şi regulile şi procedurile stabilite în sprijinul acestor
obiective.
Ca o consecinţă a responsabilităţilor faţă de o organizaţie angajatoare, un
profesionist contabil angajat se poate afla sub presiunea de a acţiona sau de a se
comporta într-un mod care să ameninţe direct sau indirect conformitatea cu
principiile fundamentale. Astfel de presiuni pot fi explicite sau implicite; ele pot
veni de la un supervizor, manager, director sau altă persoană din cadrul organizaţiei
angajatoare. Un profesionist contabil angajat poate să se confrunte cu presiuni
legate de:
- Încălcarea legii sau a reglementărilor;
- Încălcarea standardelor tehnice sau profesionale;
- Facilitarea strategiilor lipsite de etică şi ilegale de gestionare a veniturilor;
- Minciuna sau inducerea în eroare involuntară (inclusiv inducerea în eroare
prin păstrarea tăcerii) a altor persoane, în special:
• a auditorilor organizaţiei angajatoare; sau
• a reglementatorilor.
- Emiterea, sau alt tip de asociere cu un raport financiar sau non-financiar
care reprezintă în mod semnificativ eronat faptele, inclusiv situaţii legate de:
• situaţiile financiare;
• respectarea fiscalităţii;
• respectarea legilor; sau
• rapoarte solicitate de către organele de reglementare a titlurilor de valoare.

Semnificaţia ameninţărilor generate de astfel de presiuni, cum ar fi cele

legate de intimidare, trebuie evaluată şi, dacă sunt altfel decât în mod clar
nesemnificative, trebuie avute în vedere măsuri de protecţie ce trebuie aplicate
pentru a elimina sau reduce la un nivel acceptabil aceste ameninţări. Astfel de
măsuri de protecţie pot include:
• Obţinerea unei consilieri, când este cazul, din interiorul organizaţiei
angajatoare, de la un consilier profesionist independent sau de la un
organism profesional relevant.
• Existenţa unui proces oficial de soluţionare a disputelor în interiorul
organizaţiei angajatoare;

77
 • Apelarea la consultanţa legală.

Întocmirea şi raportarea informaţiilor

Profesionistul contabil angajat este adesea implicat în întocmirea şi
raportarea informaţiilor care pot fi fie făcute publice, fie utilizate de către alte
persoane din interiorul sau exteriorul organizaţiei angajatoare. Astfel de informaţii
pot include informaţii financiare sau administrative, de exemplu, prognoze şi
bugete, situaţii financiare, discuţii administrative şi analize şi scrisoarea de
declaraţie a conducerii furnizată auditorilor ca parte a unui audit al situaţiilor
financiare. Un profesionist contabil angajat trebuie să întocmească sau să prezinte
astfel de informaţii în mod corect, just şi în conformitate cu standardele
profesionale relevante astfel încât informaţiile să fie înţelese în contextul lor.
Un profesionist contabil angajat care are responsabilitatea de a întocmi sau
aproba situaţii financiare de uz general pentru o organizaţie angajatoare trebuie să
se asigure că acele situaţii financiare sunt prezentate în conformitate cu standardele
aplicabile de raportare financiară.
Un profesionist contabil angajat trebuie să menţină informaţiile pentru care
este responsabil astfel încât acestea:
- să descrie clar natura reală a tranzacţiilor de afaceri, a activelor şi a
datoriilor;
- să clasifice şi să înregistreze informaţiile în timp util şi într-un mod
adecvat; şi
- să reprezinte faptele cu acurateţe şi în mod complet din toate punctele de
vedere.
Ameninţările ce vizează conformitatea cu principiile fundamentale, de
exemplu cele generate de interesul propriu, de obiectivitate sau de competenţă
profesională şi prudenţă, pot apărea atunci când un profesionist contabil angajat
poate fi în pericol (fie din exterior fie prin posibilitatea unui câştig personal) de a fi
asociat cu informaţii eronate sau cu informaţii eronate generate de acţiunile altor
persoane.
Importanţa unor astfel de ameninţări va depinde de factori cum ar fi sursa
presiunilor şi gradul în care informaţiile sunt, sau pot fi, eronate. Importanţa
ameninţărilor trebuie să fie evaluată şi, dacă sunt altfel decât în mod clar
nesemnificative, trebuie luate în considerare şi aplicate măsurile de protecţie
necesare pentru a elimina sau reduce aceste ameninţări la un nivel acceptabil. Acest
tip de măsuri de protecţie pot include consultarea superiorilor din cadrul
organizaţiei angajatoare, de exemplu, comitetul de audit sau alt corp responsabil cu
guvernarea, sau alt organism profesional relevant.
Atunci când nu este posibilă reducerea ameninţării la un nivel acceptabil, un
profesionist contabil angajat ar trebui să refuze să rămână asociat cu informaţiile pe
care le consideră că sunt sau pot fi eronate. Dacă profesionistul contabil angajat este
conştient de faptul că emiterea unor informaţii eronate este fie semnificativă fie
persistentă, acesta trebuie să aibă în vedere informarea autorităţilor competente.

78
Profesionistul contabil angajat poate, de asemenea, să facă apel la consultanţă
juridică sau să demisioneze.

Luarea de măsuri în cunoştinţă de cauză

Principiul fundamental al competenţei profesionale şi al prudenţei solicită ca
un profesionist contabil angajat să se implice doar în misiuni semnificative pentru
care deţine, sau poate obţine, suficientă formare de specialitate sau suficientă
experienţă. Un profesionist contabil angajat trebuie să nu ducă în eroare, în mod
voluntar, un angajator cu privire la nivelul de pregătire şi experienţă, nici nu trebuie
să omită să facă apel la consilierea de specialitate adecvată şi asistenţă atunci când
este cazul.
Situaţiile care ameninţă capacitatea unui profesionist contabil angajat de a-şi
îndeplini îndatoririle cu un suficient grad de competenţă profesională şi prudenţă
includ:
- Insuficient timp pentru a realiza şi încheia în mod adecvat sarcinile
relevante;
- Informaţii incomplete, restricţionate sau uneori inadecvate, pentru
îndeplinirea sarcinilor în mod adecvat;
- Insuficientă experienţă, formare şi/sau pregătire;
- Resurse necorespunzătoare pentru îndeplinirea adecvată a sarcinilor.
Semnificaţia unor astfel de ameninţări va depinde de factori cum ar fi gradul
în care profesionistul contabil angajat colaborează cu ceilalţi, vechimea relativă în
domeniu şi nivelul de supervizare şi de examinare aplicat activităţii. Importanţa
ameninţărilor trebuie evaluată şi, dacă acestea sunt în mod clar semnificative,
trebuie aplicate măsuri de protecţie pentru a le elimina sau reduce la un nivel
acceptabil. Măsurile de protecţie vizate pot include:
• Obţinerea unei formări sau a unei consilieri suplimentare.
• Asigurarea că există suficient timp disponibil pentru a îndeplini sarcinile
relevante.
• Obţinerea asistenţei de la persoane care au experienţa necesară.
• Consultarea, dacă este cazul, cu:
- superiorii din cadrul organizaţiei angajatoare;
- experţii independenţi; sau
- un organism profesional relevant.
Atunci când ameninţările nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel
acceptabil, profesionistul contabil angajat trebuie să aibă în vedere dacă să refuze
sau nu îndeplinirea sarcinilor respective. Dacă profesionistul contabil angajat
determină că refuzul este adecvat, motivele pentru a face acest lucru trebuie să fie
clar comunicate.

Interese financiare
Un profesionist contabil angajat poate avea interese financiare sau poate fi la
curent cu interesele financiare ale rudelor apropiate sau ale afinilor, care ar
putea, în unele situaţii, să conducă la ameninţări generate de conformitatea cu

79
principiile fundamentale. De exemplu, ameninţările generate de interesul
propriu la adresa obiectivităţii sau confidenţialităţii pot fi cauzate de existenţa
unui motiv sau unei ocazii de a manipula informaţii sensibile referitoare la preţ
pentru a câştiga beneficii financiare. Exemple de situaţii care pot conduce la
ameninţări generate de interesul propriu include, dar nu sunt limitate la situaţii
în care un profesionist contabil angajat sau o rudă sau afin al acestuia:
- Deţine un interes financiar direct sau indirect în organizaţia angajatoare şi
valoarea acestui interes poate fi direct afectată de deciziile luate de către
profesionistul contabil angajat;
- Este eligibil pentru o primă aferentă unui profit şi valoarea primei poate fi
direct afectată de deciziile luate de către profesionistul contabil angajat;
- Deţine, direct sau indirect, opţiuni pe acţiuni în organizaţia angajatoare, a
căror valoare poate fi direct afectată de deciziile luate de către
profesionistul contabil angajat;
- Deţine, direct sau indirect, opţiuni pe acţiuni în organizaţia angajatoare
care sunt, sau vor fi în curând, eligibile pentru conversie;
- Se poate califica pentru opţiuni pe acţiuni în organizaţia angajatoare sau
pentru prime aferente performanţei dacă sunt atinse anumite obiective.
În evaluarea semnificaţiei unei astfel de ameninţări şi a măsurilor de
protecţie adecvate care trebuie aplicate pentru a elimina ameninţările sau
pentru a le reduce la un nivel acceptabil, un profesionist contabil angajat
trebuie să examineze natura interesului financiar. Aceasta include o evaluare
a semnificaţiei interesului financiar şi dacă acesta este direct sau indirect. În
mod clar ceea ce constituie un interes semnificativ sau de valoare într-o
organizaţie angajatoare variază de la persoană la persoană, în funcţie de
circumstanţele personale.
Dacă ameninţările sunt în mod clar semnificative, măsurile de protecţie
sunt analizate şi aplicate aşa cum este necesar pentru a elimina sau reduce
ameninţările la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie pot include:
 Politici şi proceduri ale unui comitet independent de conducere pentru
a determina nivelul de formă a remuneraţiei conducerii superioare;
 Prezentarea informaţiilor cu privire la toate interesele relevante şi la
orice planuri de tranzacţionare a acţiunilor relevante pentru cei care
sunt însărcinaţi cu guvernarea organizaţiei angajatoare, conform
oricăror politici interne;
 Consultarea, atunci când este cazul, cu superiorii din cadrul
organizaţiilor angajatoare;
 Consultarea, atunci când este cazul, cu cei însărcinaţi cu guvernarea
organizaţiei angajatoare sau a organismelor profesionale relevante;
 Proceduri de audit interne şi externe;
 Educaţie actualizată cu privire la aspecte legate de etică şi restricţii
legale şi alte reglementări privitoare la un potenţial trafic intern.
Un profesionist contabil angajat nu trebuie nici să manipuleze informaţia,
nici să utilizeze informaţii confidenţiale în interes propriu.
80
 Stimulente. Acceptarea şi emiterea de oferte
Unui profesionist contabil angajat, unui afin sau unei rude apropiate i se
poate oferi un stimulent. Stimulentele pot lua forme diferite, incluzând
cadouri, ospitalitate, tratamente preferenţiale şi solicitarea necorespunzătoare
de relaţii de prietenie şi loialitate.
Ofertele de stimulente pot reprezenta ameninţări la adresa conformităţii
cu principiile fundamentale. Când unui profesionist contabil angajat sau unui
afin, sau unei rude afiliate i se oferă un stimulent, situaţia trebuie atent
evaluată. Ameninţările generate de interesul propriu cu privire la obiectivitate
sau confidenţialitate apar atunci când un stimulent este oferit pentru a
influenţa acţiunile sau deciziile pentru a încuraja un comportament ilegal sau
incorect sau pentru a obţine informaţii confidenţiale. Ameninţările generate
de intimidare cu privire la obiectivitate sau confidenţialitate apar dacă astfel
de stimulente sunt acceptate şi sunt urmate de ameninţări de a face publică
oferta respectivă, dăunând astfel fie reputaţiei profesionistului contabil
angajat, fie reputaţiei afinului sau rudei apropiate şi acestuia.
Importanţa acestor ameninţări va depinde de natura, valoarea şi intenţia
din spatele ofertei. Dacă o terţă parte rezonabilă şi în cunoştinţă de cauză este
la curent cu toate informaţiile relevante, va considera stimulent ca
nesemnificativ, fără scopul de a încuraja un comportament lipsit de etică,
atunci un profesionist contabil angajat poate considera oferta ca aparţinând
cursului normal al activităţii, fără a reprezenta o ameninţare generată de
conformitatea cu principiile fundamentale.
Dacă ameninţările evaluate sunt în mod clar semnificative ar trebui luate
în calcul şi aplicate măsuri de protecţie pentru a le elimina sau reduce la un
nivel acceptabil. Când aceste ameninţări nu pot fi eliminate sau reduse la un
nivel acceptabil prin aplicarea unor măsuri de protecţie, profesionistul
contabil angajat nu ar trebui să accepte stimulentul. Cum ameninţările reale
sau aparente la adresa respectării principiilor fundamentale nu sunt generate
doar de acceptarea unui stimulent, ci şi, uneori, prin simplul fapt că o ofertă a
fost făcută în acest sens, ar trebui adoptate măsuri de protecţie suplimentare.
Un profesionist contabil angajat ar trebui să evalueze riscul asociat tuturor
ofertelor de acest gen şi ar trebui să ia în considerare dacă acţiuni de tipul de
celor de mai jos ar trebui întreprinse:
a) Când s-au făcut astfel de oferte, să informeze în cel mai scurt timp
nivelurile superioare de conducere sau nivelurile însărcinate cu
guvernarea organizaţiei angajatoare;
b) Să informeze părţile terţe despre această ofertă-de exemplu, un
organism profesional sau angajatorul persoanei care a făcut oferta; un
profesionist contabil angajat ar trebui, totuşi, să facă apel la
consultanţa juridică;
c) Să îi pună, în cel mai scurt timp, la curent pe afini şi pe rudele
apropiate asupra ameninţărilor relevante şi măsurilor de protecţie ce

81
 trebuie luate, dacă aceştia ocupă poziţii ce pot permite oferirea de
stimulente, de exemplu ca urmare a situaţiei lor profesionale;
d) Să informeze conducerea superioară sau pe cei însărcinaţi cu
guvernarea organizaţiei angajatoare atunci când afinii sau rudele
apropiate sunt angajaţi de către competiţie sau de potenţialii furnizori
ai acelei organizaţii.
Un profesionist contabil angajat se poate afla într-o situaţie în care se
preconizează că, sau este presat să, ofere stimulente pentru a subordona
raţionamentul altor persoane sau organizaţii, pentru a influenţa procesul
decizional sau obţinerea de informaţii confidenţiale.
Astfel de presiuni pot veni din interiorul organizaţiei angajatoare, de
exemplu, din partea unui coleg sau a unui superior. Ele pot veni şi de la o
persoană sau de la organizaţie din exterior care sugerează acţiuni sau decizii de
afaceri ce pot fi avantajoase organizaţiei angajatoare, influenţând probabil
activitatea unui profesionist contabil angajat.
Un profesionist contabil angajat trebuie să nu ofere un stimulent pentru a
influenţa în mod nefavorabil raţionamentul profesional al unei terţe părţi.
Atunci când presiunea de a oferi stimulente care nu sunt etice vine din
exteriorul organizaţiei angajatoare, un profesionist contabil angajat trebuie să se
conformeze principiilor şi îndrumărilor cu privire la soluţionarea conflictelor
etice prezentate în partea A din acest Cod.

82
GLOSAR DE TERMENI

A estima - A analiza riscurile identificate pentru a le stabili importanţa.

Termenul "a estima", prin convenţie, este utilizat exclusiv în legătură cu
riscurile. (a se vedea, de asemenea, a evalua)

A evalua - A identifica şi a analiza aspecte relevante, inclusiv realizarea de

proceduri suplimentare, după cum este necesar, pentru a ajunge la o anumită
concluzie într-o anumită privinţă. Termenul "evaluare", prin convenţie, este
utilizat doar în raport cu un anumit set de aspecte care includ probe, rezultatele
procedurilor şi eficacitatea răspunsului conducerii faţă de un risc. (a se vedea, de
asemenea, a estima).

Afini - Un părinte, un copil sau frate/soră care nu face parte din membrii
apropiaţi ai familiei.

A investiga - A chestiona în ceea ce priveşte aspecte legate de alte proceduri

pentru a le soluţiona.

Accentuarea paragrafelor importante - (a se vedea Raport de audit modificat)

Activităţi de control - Acele politici şi proceduri care ajută la asigurarea

respectării directivelor conducerii. Activităţile de control reprezintă o
componentă a controlului intern.

Alt auditor - (a se vedea Auditor)

Altă eşantionare decât cea statistică - (a se vedea Eşantionarea auditului)

Alte informaţii - Informaţiile financiare sau de altă natură (cu excepţia

situaţiilor financiare sau a raportului auditorului în legătură cu acestea) incluse
fie prin lege, fie prin uzanţe în raportul anual.

Angajament cu privire la procedurile convenite - Un acord prin care un

auditor se angajează să efectueze acele proceduri de audit pe care auditorul şi
entitatea, precum şi orice terţ adecvat le-au acceptat şi să raporteze conc1uziile
concrete. Destinatarii raportului îşi formează propriile concluzii în urma
raportului de audit. Raportul este limitat la acele părţi care au convenit cu privire
la procedurile care trebuie urmate, întrucât alţii, care nu cunosc motivele acestor
proceduri, pot interpreta greşit rezultatele.

Aria de aplicabilitate a unei examinări - Procedurile de analiză considerate

necesare în situaţiile respective pentru a atinge obiectivul examinării.

83
Aria de aplicabilitate a unui audit - Procedurile de audit care, în opinia
auditorului şi pe baza ISA-urilor, sunt considerate adecvate în situaţiile
respective pentru a atinge obiectivul auditului .

Asigurare rezonabilă (în contextul controlului calităţii) - Un nivel înalt, dar

nu absolut, de asigurare.

Asigurare rezonabilă (în contextul unei misiuni de audit) - Un nivel înalt, dar
nu absolut de asigurare, exprimat în mod pozitiv în cadrul raportului auditorului
ca asigurare rezonabilă a faptului că informaţiile care fac obiectul auditului nu
conţin prezentări eronate semnificative.

Asistenţi - Personalul implicat într-un audit individual, cu excepţia auditorului.

Asociere - (a se vedea Asocierea auditorului cu informaţiile financiare)

Asocierea auditorului cu informaţiile financiare - Un auditor este asociat cu

informaţiile financiare atunci când auditorul ataşează un raport la acele
informaţii sau consimte la utilizarea numelui auditorului în scop profesional.

Aspecte legate de audit de interes pentru guvernarea întreprinderii - Acele

aspecte care derivă din auditul situaţiilor financiare şi care, în opinia auditorului,
sunt atât importante, cât şi relevante pentru cei însărcinaţi cu guvernarea în
supravegherea procesului de raportare financiară şi de furnizare de informaţii.
Aspectele legate de audit de interes pentru guvernarea întreprinderii includ doar
acele aspecte care au trezit interesul auditorului ca urmare a realizării auditului.

Audit extern - Un audit efectuat de un auditor extern.

Audit intern - O activitate de evaluare stabilită în cadrul unei entităţi ca

serviciu către entitate. Funcţiile sale cuprind, printre altele, examinarea,
evaluarea şi monitorizarea caracterului adecvat şi a eficacităţii controlului
intern.

Auditor - Partenerul misiunii. Termenul "auditor" este utilizat pentru a descrie

fie partenerul misiunii, fie firma de audit. Atunci când se aplică partenerului
misiunii, aceasta descrie obligaţiile sau responsabilităţile partenerului misiunii.
Aceste obligaţii sau responsabilităţi pot fi îndeplinite fie de către partenerul
misiunii, fie de către un membru al echipei de audit. Atunci când se doreşte în
mod expres ca obligaţia sau responsabilitatea să fie îndeplinită de către
partenerul misiunii, se utilizează mai degrabă termenul "partenerul misiunii"
decât "auditor". (Termenul de "auditor" poate fi utilizat pentru a descrie
serviciile conexe şi misiunile de certificare, cu excepţia misiunilor de audit. Nu
se doreşte ca o astfel de referire să implice faptul că o persoană care prestează

84
un serviciu conex sau o misiune de certificare, cu excepţia auditului, trebuie să
fie neapărat auditorul situaţiilor financiare ale entităţii.)

Auditor existent - Auditorul situaţiilor financiare pentru perioada curentă.

Auditor extern - Atunci când este cazul, termenul "auditor extern" este utilizat
pentru a face distincţia dintre auditorul extern şi cel intern.

Auditor intern - O persoană care efectuează un audit intern.

Auditor nou - Auditorul situaţiilor financiare ale perioadei curente, atunci când
fie situaţiile financiare ale perioadei anterioare au fost auditate de un alt auditor
(în acest caz, auditorul nou este cunoscut şi sub denumirea de auditor succesor),
fie auditul este o misiune iniţială de audit.

Alt auditor - Un auditor diferit de auditorul principal, care este responsabil

pentru raportarea cu privire la informaţiile financiare ale unei componente, care
sunt incluse în situaţiile financiare auditate de către auditorul principal. Alţi
auditori includ firmele afiliate, fie sub acelaşi nume sau nu, şi corespondenţii,
precum şi auditorii care nu sunt asociaţi.

Auditor precedent - Auditorul care a fost anterior auditorul unei entităţi şi care
a fost înlocuit de un auditor nou.

Auditor principal- Auditorul responsabil pentru raportarea cu privire la

situaţiile financiare ale unei entităţi atunci când acele situaţii financiare includ
informaţii financiare cu privire la una sau mai multe componente auditate de un
alt auditor.

Auditor propus - Un auditor căruia i se cere să înlocuiască auditorul existent.

Auditor succesor - Un auditor care înlocuieşte un auditor existent (cunoscut şi

sub denumirea de auditor nou).

Auditor cu experienţă - O persoană (fie din interiorul, fie din exteriorul firmei)
care înţelege în mod rezonabil (a) procesele de audit, (b) ISA-urile şi cerinţele
legale şi de reglementare aplicabile, (c) mediul de afaceri în care îşi desfăşoară
activitatea entitatea şi (d) aspectele legate de audit şi de raportarea financiară
care sunt relevante pentru domeniul de activitate al entităţii.

Auditor existent - (a se vedea Auditor)

Auditor extern - (a se vedea Auditor)

85
Auditor intern - (a se vedea Auditor)

Auditor nou - (a se vedea Auditor)

Auditor permanent - (a se vedea Auditor)

Auditor precedent - (a se vedea Auditor)

Auditor principal - (a se vedea Auditor)

Auditor propus - (a se vedea Auditor)

Auditor succesor - (a se vedea Auditor)

Auditul situaţiilor financiare - Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare

este de a-i da auditorului posibilitatea de a-şi exprima opinia cu privire la faptul
dacă situaţiile financiare sunt întocmite sau nu, din toate punctele de vedere
semnificative, în conformitate cu un cadru general aplicabil de raportare
financiară. Un audit al situaţiilor financiare reprezintă o misiune de certificare (a
se vedea Misiune de certificare).

Baza contabilă completă - o bază contabilă completă cuprinde un set de criterii

utilizate la întocmirea situaţiilor financiare care se aplică tuturor elementelor
importante şi care are o bază solidă.

Baza de date - o colecţie de date care este utilizată în comun de un număr de

utilizatori diferiţi în scopuri diferite.

Cabinet - Un subgrup distinct, organizat fie pe criterii geografice, fie pe criterii

legate de
practică.

Cadrul general aplicabil pentru raportarea financiară - Cadrul de raportare

financiară adoptat de către conducere la întocmirea situaţiilor financiare pe care
auditorul îl consideră acceptabil având în vedere natura entităţii şi obiectivul
situaţiilor financiare, sau care este cerut de legislaţie sau reglementări.

Caracterul adecvat - Gradul de calitate al probelor, adică relevanţa şi

credibilitatea în oferirea de suport pentru clasele de tranzacţii, solduri ale
conturilor, prezentări de informaţii şi declaraţii asociate, sau la detectarea
prezentărilor eronate din acestea.

Cei însărcinaţi cu guvernarea - (a se vedea Guvernare)

86
Certificare - (a se vedea Certificare rezonabilă)

Cifre comparative - (a se vedea Situaţii financiare / Cifre comparative)

Cifrele perioadei curente - Valori şi alte prezentări de informaţii aferente

perioadei curente.

Clientul auditului situaţiilor financiare - O entitate cu privire la care o firmă

realizează o
misiune de audit al situaţiilor financiare. Atunci când clientul este o entitate
cotată, clientul
auditării situaţiilor financiare va include întotdeauna şi entităţile sale legale.

Clientul de certificare - Partea responsabilă este (sunt) persoana (persoanele)

care:
(a) într-o misiune directă de raportare este responsabilă de subiectul
în cauză; sau
(b) într-o misiune pe bază de declaraţii este responsabilă de
informaţiile cu privire la subiectul în cauză şi poate fi
responsabilă pentru subiectul în cauză.

Codificare (criptografie) - Procesul de transformare a programelor şi a

informaţiilor într-o formă care nu poate fi înţeleasă fără a avea acces la algoritmi
de decodificare speciali (chei criptografice). De exemplu, informaţiile
confidenţiale cu privire la personal din sistemul de ştate de plată pot fi codificate
împotriva dezvăluirii sau modificării neautorizate a acestora. Codificarea poate
oferi un control eficient pentru protejarea programelor şi a informaţiilor
confidenţiale sau sensibile împotriva dezvăluirii sau modificării neautorizate. Cu
toate acestea, o securitate eficientă depinde de controlul adecvat al accesului la
cheile criptografice.

Componenta unui set complet de situaţii financiare - Cadrul general aplicabil

pentru raportarea financiară adoptat la întocmirea situaţiilor financiare
determină ceea ce reprezintă un set complet de situaţii financiare. Componentele
unui set complet de situaţii financiare inc1ud: o situaţie financiară unică, conturi
specificate, elemente de cont sau elemente dintr-o situaţie financiară.

Componentă- O divizie, sucursală, filială, asociere în participaţie, companie

asociată sau altă entitate ale cărei informaţii financiare sunt incluse în situaţiiIe
financiare auditate de către auditorul principal.

Conducere - Cuprinde directorii şi alte persoane care deţin, de asemenea,

funcţii în conducerea de vârf. Conducerea îi include pe cei însărcinaţi cu

87
guvernarea întreprinderii doar în acele cazuri când aceştia deţin astfel de funcţii
de conducere.

Confirmare - Un tip specific de solicitare de informaţii care reprezintă procesul

de obţinere a declarării informaţiilor sau a unei condiţii existente direct de la un
terţ.

Confirmare externă - Procesul de obţinere şi evaluare a probelor de audit prin

comunicarea directă de la un terţ ca răspuns la o solicitare de informaţii cu
privire la un anumit element care afectează declaraţiile făcute de conducere în
cadrul situaţiilor financiare.

Controale ale calităţii - Politicile şi procedurile adoptate de către o firmă,

elaborate pentru a-i oferi acesteia asigurarea rezonabilă cu privire la faptul că
firma şi angajaţii acesteia respectă standardele profesionale şi cerinţele de
reglementare şi legale şi că rapoartele emise de către firmă sau de către
partenerii misiunii sunt adecvate în situaţiile date.

Controale informatice generale - Politici şi proceduri asociate unui număr

mare de aplicaţii şi care sprijină funcţionarea eficace a controalelor aplicaţiilor
oferind suport la asigurarea exploatării adecvate continue a sistemelor
informatice. Controalele informatice generale includ, de obicei, controale ale
bazelor de date şi ale funcţionalităţii reţelei; achiziţionarea, schimbarea şi
întreţinerea programelor pentru sistem; securitatea accesului; şi achiziţionarea,
dezvoltarea şi întreţinerea sistemului aplicaţiilor.

Controalele accesului - Proceduri menite să restricţioneze accesul la

dispozitive cu terminale on-line, programe şi informaţii. Controlul accesului
constă în "autentificarea utilizatorului" şi "autorizarea utilizatorului". Prin
"autentificarea utilizatorului" se încearcă, de obicei, identificarea unui utilizator
prin identificări de înregistrare unice, parole, cartele de acces sau informaţii
biometrice. ,,Autorizarea utilizatorului" constă în regulile de acces pentru a
stabili resursele calculatorului pe care îl accesează fiecare utilizator. Mai precis,
astfel de proceduri sunt create pentru a preveni sau detecta:
(a) Accesul neautorizat la dispozitive cu terminale on-line, programe
şi informaţii;
(b) Realizarea de tranzacţii neautorizate;
(c) Modificarea neautorizată a fişierelor de date;
(d) Utilizarea programelor de calculator de către personal
neautorizat; şi
(e) Utilizarea unor programe de calculator care nu au fost autorizate.

Control de fond - Proceduri de audit aplicate pentru identificarea prezentăriIor

eronate semnificative la nivelul declaraţiilor; acestea includ:

88
 (a) Teste ale detaliilor claselor de tranzacţii, soldurilor conturilor; şi
prezentări de informaţii, şi;
(b) Control de fond analitic.

Control intern - Procesul elaborat şi efectuat de cei însărcinaţi cu guvernarea,

conducerea şi de alţi angajaţi pentru a furniza o asigurare rezonabilă cu privire
la atingerea obiectivelor entităţii în ceea ce priveşte credibilitatea raportării
financiare, eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor şi conformitatea cu legislaţia şi
reglementările în vigoare. Controlul intern cuprinde următoarele componente:
(a) Mediul de control;
(b) Procesul entităţii de evaluare a riscului;
(c) Sistemul informaţional, inclusiv procesele activităţii aferente,
relevante pentru raportarea financiară şi comunicare;
(d) Activităţile de control; şi;
(e) Monitorizarea controalelor.

Controlul aplicaţiilor în tehnologia informaţiilor - Procedurile manuale sau

automate care se aplică, în general, la nivelul de procesare dintr-un sector de
activitate. Controlul aplicaţiilor poate avea rolul de a preveni sau detecta şi este
proiectat pentru a asigura -integritatea înregistrărilor contabile. În consecinţă,
controlul aplicaţiilor se referă la proceduri utilizate pentru a iniţia, înregistra,
procesa şi raporta tranzacţii sau alte informaţii financiare.

Controlul programelor informatice - Proceduri elaborate pentru a preveni sau

detecta modificări neadecvate ale programelor calculatorului care sunt accesate
prin dispozitive terminale on-line. Accesul poate fi restricţionat de controale
cum ar fi utilizarea unor baze de date separate de operare şi de dezvoltare a
programelor şi utilizarea unor programe de stocare a programelor specializate.
Este important ca modificările on-line ale programelor să fie documentate,
controlate şi monitorizate în mod adecvat.

Criterii - Reperele utilizate pentru a evalua sau măsura subiectul în cauză,

inc1usiv, acolo unde este cazul, repere pentru prezentarea şi furnizarea de
informaţii. Criteriile pot fi formale sau mai puţin formale. Pot exista criterii
diferite pentru acelaşi subiect în cauză. Criteriile adecvate sunt necesare pentru o
evaluare sau o măsurare consecventă într-un mod rezonabil a subiectului în
cauză în contextul raţionamentului profesional.

Criterii adecvate - Prezintă următoarele caracteristici:

(a) Relevanţă: criteriile relevante contribuie la emiterea unor concluzii care
ajută la luarea de decizii de către grupul-ţintă.
(b) Exhaustivitate: criteriile sunt suficient de complete atunci când factorii
relevanţi care pot afecta concluziile în contextul circumstanţelor misiunii

89
 nu sunt omişi. Criteriile complete includ, acolo unde este cazul, repere
pentru prezentarea şi furnizarea de informaţii.
(c) Credibilitate: criteriile credibile permit evaluarea sau măsurarea consec-
ventă într-un mod rezonabil a subiectului în cauză, inclusiv, acolo unde
este cazul, prezentarea şi furnizarea de informaţii, atunci când sunt
utilizate în situaţii similare de către practicieni cu calificare similară.
(d) Obiectivitate: criteriile neutre contribuie la emiterea unor concluzii
nepărtinitoare.
(e) Inteligibilitate: criteriile clare contribuie la emiterea de concluzii care
sunt clare, complete şi nu fac obiectul unor interpretări diferite în mod
semnificativ.

Criterii adecvate - (a se vedea Criterii)

Cunoaşterea şi înţelegerea entităţii şi a mediului acesteia - Cunoaşterea şi

înţelegerea de către auditor a entităţii şi a mediului acesteia cuprind următoarele
aspecte:
(a) Factori legaţi de sectorul de activitate, de reglementare şi alţi
factori externi, inclusiv cadrul general aplicabil pentru raportarea
financiară.
(b) Natura entităţii, inclusiv selectarea entităţii şi aplicarea politicilor
contabile.
(c) Obiectivele şi strategiile, precum şi riscurile conexe aferente
activităţii care pot duce la o prezentare eronată semnificativă a
situaţiilor financiare.
(d) Evaluarea şi examinarea performanţei financiare a entităţii.
(e) Controlul intern.

Curtea de Conturi - Organismul public al Statului care, indiferent de modul de

desemnare, constituire sau organizare, exercită în virtutea legii cea mai înaltă
funcţie publică de audit din Stat.

Data aprobării situaţiilor financiare - Data la care cei care au autoritate

recunoscută declară că au întocmit setul complet de situaţii financiare ale
entităţii, inclusiv note1e aferente, şi că şi-au asumat responsabilitatea pentru
acestea. În unele jurisdicţii, legislaţia sau reglementările identifică persoanele
sau organismele (de exemplu, directorii) care sunt responsabile pentru emiterea
concluziei cu privire la faptul că un set complet de situaţii financiare a fost
întocmit, şi specifică procesul de aprobare necesar. În alte jurisdicţii, procesul de
aprobare nu este reglementat de legislaţie sau de reglementări, iar entitatea
respectă propriile proceduri la întocmirea şi finalizarea propriilor situaţii
financiare din perspectiva structurilor sale de conducere şi guvernare a
întreprinderii. În unele jurisdicţii, aprobarea finală a situaţiilor financiare de
către acţionari este necesară înainte ca situaţiile financiare să fie emise public. În

90
aceste jurisdicţii, aprobarea finală de către acţionari nu este necesară pentru ca
auditorul să concluzioneze faptul că au fost obţinute suficiente probe adecvate
de audit. Data aprobării situaţiilor financiare în scopul ISA-urilor este prima
dată la care cei care au autoritate recunoscută stabilesc faptul că a fost întocmit
un set complet de situaţii financiare.

Data la care sunt emise situaţiile financiare - Data la care raportul auditorului
şi situaţiile financiare auditate sunt puse la dispoziţia terţilor, data care poate fi,
în multe situaţii, data la care acestea sunt înaintate unei autorităţi de
reglementare.

Data raportului auditorului - Data selectată de către auditor pentru a data

raportul cu privire la situaţiile financiare. Raportul auditorului nu este datat
anterior datei la care auditorul a obţinut suficiente probe adecvate de audit pe
care să se bazeze opinia asupra situaţiilor financiare. Probele suficiente şi
adecvate de audit inc1ud dovezi cu privire la faptul că setul complet de situaţii
financiare ale entităţii a fost întocmit şi că cei care au autoritate recunoscută au
declarat că şi-au asumat responsabilitatea pentru acestea.

Data situaţiilor financiare - Data încheierii celei mai recente perioade

acoperite de situaţiile financiare care este, de obicei, data celui mai recent bilanţ
din situaţiile financiare care fac obiectul auditului.

Declaraţii - Afirmaţii făcute de conducere, explicite sau de altă natură, care sunt
cuprinse în situaţiile financiare.

Declaraţiile conducerii - Declaraţiile date de conducere pentru auditor, pe

parcursul unui audit, fie în mod deliberat, fie ca răspuns la anumite chestionări.

Director sau funcţionar - Aceia însărcinaţi cu guvernarea unei entităţi,

indiferent de titulatura acestora, care poate varia de la ţară la ţară.

Documentaţia misiunii - Dosarele activităţii realizate, rezultatele obţinute şi

concluziile la care a ajuns practicianul (termeni precum "documente de lucru"
sau "lucrări" sunt folosiţi ocazional). Documentaţia pentru o misiune specifică
este cuprinsă într-un dosar al misiunii.

Documentaţie de audit - Dosarele privind procedurile de audit realizate,

probele de audit relevante obţinute şi conc1uziile la care a ajuns auditorul
(termeni precum "documente de lucru" sau "lucrări" sunt folosiţi ocazional).

Documente de lucru - Materialele întocmite de către şi pentru, sau obţinute şi

reţinute de către auditor în legătură cu realizarea auditului. Documentele de

91
lucru se pot prezenta sub formă de date stocate pe suport de hârtie, film, pe
suport electronic sau pe alte suporturi.

Echipa de certificare-
(a) Toţi membrii unei echipe de certificare pentru misiunea de
certificare ;
(b) Toate celalalte persoane dintr-o firmă care pot influenţa în mod
direct rezultatul unei misiuni de certificare, inclusiv:
(i) cei care recomandă compensarea sau care supraveghează
direct, gestionează sau supraveghează în alt mod partenerul
misiunii de certificare, cu privire la performanţa misiunii de
certificare. Din punct de vedere al misiunii de audit al situaţiilor
financiare. Aceştia includ persoanele de la toate nivelurile
succesive superioare, la un nivel mai înalt decât cel al
partenerului de misiune dintre executivul superior al firmei;
(ii) cei care oferă consultanţă cu privire la aspecte tehnice sau
de specialitate, tranzacţii sau evenimente pentru misiunea de
certificare; şi
(iii)cei care oferă control al calităţii pentru misiunea de
certificare, inclusiv cei care efectuează examinarea controlului
calităţii misiunii pentru misiunea de certificare; şi
(c) Din perspectiva clientului de audit al situaţiilor financiare, toţi cei
care sunt într-o reţea de firme care pot influenţa în mod direct
rezultatul misiunii de audit al situaţiilor financiare.

Entitate legată - O entitate care are oricare dintre relaţiile de mai jos cu
clinetul:
(a) o entitate care controlează, direct sau indirect, clientul cu condiţia
ca acest client să fie semnificativ pentru entitate;
(b) o entitate deţine un interes financiar direct în client cu condiţia ca
o astfel de entitate să exercite o influenţă semnificativă asupra
clientului, iar interesul în client să fie semnificativ pentru
entitate;
(c) o entitate controlată, direct sau indirect, de către client;
(d) o entitate în care clientul, sau orice entitate aferentă clientului (c)
de mai sus, deţine un interes financiar semnificativ care îi conferă
o influenţă semnificativă asupra unei astfel de entităţi, iar
interesul este semnificativ pentru client şi pentru entitatea sa
aferentă de la punctul (c); şi
(e) o entitate care se află sub control comun cu clientul (prin urmare
o „entitate soră”) cu condiţia ca această entitate şi clientul să fie
amândoi semnificativi pentru entitatea care controlează atât
clientul cât şi entitatea-soră.

92
Echipa misiunii - Întregul personal care ia parte la o misiune, inclusiv orice
experţi angajaţi de firmă pentru respectiva misiune.

Entitate cotată - O entitate ale cărei acţiuni, acţiuni la bursă sau datorii sunt
cotate sau listate la o bursă de valori recunoscută sau sunt comercializate pe
baza unor reglementări ale unei burse recunoscute sau ale unui alt organism
echivalent.

Entitate mică - Orice entitate în care:

a) Există o concentrare de capital propriu şi putere de administrare
într-un număr mic de persoane (de obicei, o singură persoană); şi
(b) Se regăsesc unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
(i) Puţine surse de venit;
(ii) O modalitate simplă de ţinere a contabilităţii; şi
(iii) Controale interne limitate, precum şi posibilitatea ca
membrii conducerii să se sustragă acestora.

Entităţile mici vor prezenta, de obicei, caracteristica (a) şi una sau mai multe
dintre caracteristicile inc1use la punctul (b).

Eroare - O prezentare eronată neintenţionată în situaţiile financiare, inc1usiv

omiterea unei valori sau a furnizării unor informaţii.

Eroare inconsecventă - (a se vedea Eşantionarea auditului)

Eroare preconizată - (a se vedea Eşantionarea auditului)

Eroare tolerabilă - (a se vedea Eşantionarea auditului)

Eroare totală - (a se vedea Eşantionarea auditului)

Estimare contabilă - o aproximare a valorii unui element în absenţa unei

modalităţi precise de evaluare.

Eşantionare statistică - (a se vedea Eşantionarea auditului)

Eşantionarea auditului - Aplicarea procedurilor de audit unui procent mai mic

de 100% din elementele dintr-un sold de cont sau clasă de tranzacţii astfel încât
toate unităţile de eşantionare să poată fi selectate. Acest fapt va da auditorului
posibilitatea de a obţine şi evalua probele de audit cu privire la anumite
caracteristici ale elementelor selectate pentru a redacta sau a ajuta la redactarea
unei conc1uzii cu privire la populaţia din care a fost selectat eşantionul.
Eşantionul de audit poate utiliza fie o abordare statistică, fie una non-statistică.

93
 Eroare inconsecventă - o eroare care rezultă în urma unui eveniment
izolat care nu s-a repetat decât în situaţii care pot fi identificate în mod
precis şi care nu este, prin urmare, reprezentativ pentru erorile populaţiei
respective.

Niveluri de încredere - Complementele matematice ale riscului asociat

eşantionării.

Eroare preconizată - Eroarea pe care auditorul o preconizează să apară

în acea populaţie.

Risc asociat altor factori decât eşantionarea - Este generat de factori

care duc la emiterea de către auditor a unei conc1uzii eronate din orice
cauză care nu este asociată dimensiunii eşantionului. De exemplu,
majoritatea probelor de audit sunt mai degrabă convingătoare decât
conc1udente, auditorul poate să utilizeze proceduri inadecvate sau să
interpreteze greşit probele şi să nu recunoască o eroare.

Altfel de eşantionare decât cea statistică - Orice metodă de eşantionare

care nu prezintă caracteristicile eşantionării statistice.

Populaţie - întregul set de informaţii din care se selectează un eşantion

şi cu privire la care auditorul doreşte să emită concluzii. O populaţie
poate fi divizată în straturi, sau subpopulaţii, fiecare strat fiind examinat
în parte. Termenul de populaţie este utilizat ca incluzând termenul de
strat.

Riscul asociat eşantionării - Este generat de faptul că auditorul poate

emite, pe baza unui eşantion, o concluzie care să fie diferită de concluzia
la care s-ar fi ajuns dacă întregul ansamblu ar fi făcut obiectul aceleiaşi
proceduri de audit.

Unitate de eşantionare - Elementele individuale care constituie un

ansamblu, de exemplu, eşantioane de control emise pentru extrase de
depozite, tranzacţii de credit în situaţiile bancare, facturi de vânzare sau
soldurile debitorilor, sau o unitate monetară.

Eşantionare statistică - Orice modalitate de eşantionare care prezintă

următoarele caracteristici:
(a) Selectarea aleatorie a unui eşantion; şi
(b) Utilizarea teoriei probabilităţii pentru a evalua rezultatele
eşantionului, inclusiv evaluarea riscului asociat
eşantionării.

94
 Stratificare - Procesul de divizare a unui ansamblu în subansambluri,
fiecare dintre acestea fiind un grup de unităţi de eşantionare care prezintă
caracteristici similare (de obicei, valoarea monetară).

Eroare tolerabilă - Eroarea maximă într-un ansamblu pe care auditorul

poate să o accepte.

Eroare totală - Fie gradul de deviere, fie o prezentare eronată totală.

Evenimente ulterioare datei închiderii - Standardul Internaţional de

Contabilitate (IAS) 10 ,,Evenimente ulterioare datei bilanţului" abordează
tratarea evenimentelor în situaţiile financiare, atât a celor favorabile, cât şi a
celor nefavorabile, care au loc între data situaţiilor financiare (numită "data
bilanţului" în IAS) şi data la care situaţiile financiare sunt autorizate pentru
emitere, şi identifică două tipuri de evenimente:
(a) Acelea care oferă probe cu privire la condiţiile care au existat la
data situaţiilor financiare; şi
(b) Acelea care arată condiţiile ulterioare datei situaţiilor financiare.

Evenimente ulterioare datei bilanţului - (a se vedea Evenimente ulterioare)

Examinare limitată (în raport cu controlul calităţii) - Evaluarea calităţii

activităţii realizate şi concluziile la care au ajuns alţii.

Examinarea independentă a controlului de calitate al misiunii - Un proces

menit să asigure o evaluare obiectivă, înainte de emiterea raportului, a
raţionamentelor semnificative ale echipei misiunii şi a concluziilor la care
aceasta a ajuns în întocmirea raportului.

Examinatorul independent al controlului de calitate al misiunii - Un

partener, o altă persoană din firmă,o persoană din exterior care deţine calificarea
corespunzătoare, sau o echipă formată din astfel de persoane care deţin
experienţă şi autoritate suficiente şi corespunzătoare pentru a evalua în mod
obiectiv, înainte de emiterea raportului, raţionamentele semnificative ale echipei
misiunii şi concluziile la care aceasta a ajuns în întocmirea raportului.

Expert – o persoană sau o firmă care deţine aptitudini, cunoştinţe şi experienţă

speciale într-un anumit domeniu, altul decât contabilitatea şi auditul.

Firewall- o combinaţie de componente şi de programe care protejează reţelele

extinse (WAN), reţelele locale (LAN) sau ca1culatorul de accesul neautorizat
prin intermediul Internetului şi de introducerea unor programe, date sau alte
materiale electronice care sunt neautorizate sau dăunătoare.

95
Firmă -
(a) Un practician individual partener sau corporaţie de profesionişti
contabili;
(b) O entitate formată din profesionişti contabili care controlează astfel
de părţi; şi
(c) O entitate controlată de astfel de părţi.

Firmă de audit - (a se vedea Firmă)

Firmă din reţea- o entitate controlată, deţinută sau administrată în comun cu o

firmă sau orice entitate pe care un terţ rezonabil şi informat care cunoaşte toate
informaţiile relevante ar considera-o în mod rezonabil ca facând parte din firmă,
la nivel naţional sau internaţional.

Fraudă - Un act intenţionat al uneia sau al mai multor persoane din cadrul
conducerii, al celor însărcinaţi cu guvernarea, al angajaţilor sau terţilor, care
implică inducerea în eroare pentru a obţine un avantaj incorect sau ilegal. În
cazul auditorului, există două tipuri de prezentări eronate intenţionate: prezentări
eronate care rezultă în urma raportării financiare frauduloase şi prezentări
eronate care rezultă în urma însuşirii necuvenite a activelor (a se vedea, de
asemenea, Raportare financiară frauduloasă şi Însuşirea necuvenită a activelor).

Fraudă comisă de angajaţi - Frauda care implică doar angajaţii entităţii care
face obiectul auditului.

Fraudă la nivelul conducerii - Frauda care implică unul sau mai mulţi membri
ai conducerii sau pe cei însărcinaţi cu guvernarea.

Grup-ţintă - Persoana, persoanele sau clasa de persoane pentru care

practicianul întocmeşte raportul de certificare. Partea responsabilă poate fi o
persoană din grupul ţintă, dar nu şi singura.

Guvernare corporativă - (a se vedea Guvernarea întreprinderilor)

Guvernarea întreprinderilor - Reprezintă rolul persoanelor însărcinate cu

supervizarea, controlul şi conducerea entităţii. Cei însărcinaţi cu guvernarea
întreprinderilor au, de obicei, responsabilitatea de a asigura că entitatea îşi
realizează obiectivele, raportarea financiară şi raportarea către părţile interesate.
Cei însărcinaţi cu guvernarea includ conducerea doar atunci când îndeplinesc
astfel de funcţii de conducere.

Importanţa - Importanţa relativă a unui aspect, într-un anumit context.

Importanţa unui aspect este stabilită de către practician în contextul în care

96
acesta este luat în considerare. Acest fapt poate include, de exemplu,
posibilitatea rezonabilă ca acesta să schimbe sau să influenţeze deciziile
grupului-ţintă al raportului practicianului; sau, ca exemplu suplimentar, atunci
când contextul reprezintă o judecată cu privire la faptul dacă se va raporta sau
nu un subiect celor însărcinaţi cu guvernarea, sau dacă subiectul poate fi sau nu
considerat de aceştia ca fiind important, în raport cu îndatoririle acestora.
Importanţa poate fi luată în considerare în contextul factorilor cantitativi şi
calitativi, cum ar fi magnitudinea relativă, natura şi efectul asupra subiectului în
cauză şi interesul exprimat de grupul-ţintă sau de către destinatari.

Imposibilitatea de exprimare a unei opinii - (a se vedea Raport de audit

modificat)

Icertitudine - Un aspect al cărui rezultat depinde de acţiuni sau evenimente

viitoare, care nu se află sub controlul direct al entităţii, dar care poate afecta
situaţiile financiare.

Inconsecvenţa semnificativă - Apare atunci când alte informaţii contrazic

informaţiile cuprinse în situaţiile financiare auditate. O inconsecvenţă
semnificativă poate duce la îndoieli cu privire la concluziile de audit care rezultă
din probe de audit obţinute anterior şi, posibil, cu privire la baza opiniei
auditorului asupra situaţiilor financiare.

Independenţa - Cuprinde:
(a) Independenţa spiritului - starea de spirit care permite emiterea
unei opinii fără a fi afectată de influenţe care compromit judecata
profesională, şi care îi permite individului să acţioneze cu
integritate,
să-şi exercite obiectivitatea şi scepticismul profesional.
(b) Independenţa conduitei - evitarea faptelor şi a situaţiilor care sunt
atât de importante încât o terţă parte rezonabilă şi în cunoştinţă
de cauza, care cunoaşte toate informaţiile relevante, inclusiv
măsurile de protecţie aplicate, ar concluziona în mod rezonabil că
integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional ale firmei
sau ale unui membru al echipei de certificare au fost
compromise.

Informaţii cu privire la subiectul în cauză - Rezultatul evaluării sau măsurării

unui subiect în cauză. Reprezintă informaţiile cu privire la subiectul în cauză în
legătură cu care practicianul colectează suficiente probe adecvate pentru a oferi
o bază rezonabilă de exprimare a concluziei într-un raport de certificare.

Informaţii financiare prospective - Informaţiile financiare care se bazează pe

ipoteze cu privire la evenimente care pot să aibă loc în viitor sau la posibilele

97
acţiuni ale entităţii. Informaţiile financiare prospective se pot prezenta sub
forma prognozelor, a proiecţiilor sau a unei combinaţii a celor două (a se vedea
Prognoză şi Proiecţie).

Informaţii sau situaţii financiare interimare - Informaţiile financiare (care

pot fi mai puţin decât un set complet de situaţii financiare, aşa cum sunt acestea
definite mai sus) emise la date interimare (de obicei, semestrial sau trimestrial)
cu privire la o perioadă financiară.

Informaţii sectoriale - Informaţii din situaţiile financiare cu privire la

componentele care pot fi identificate sau la aspectele referitoare la sectorul de
activitate sau aria geografică ce caracterizează o entitate.

Informaţii suplimentare - Informaţii care sunt prezentate împreună cu situaţiile

financiare care nu sunt cerute de cadrul general aplicabil pentru raportarea
financiară utilizat la întocmirea situaţiilor financiare, prezentate de obicei fie în
anexe suplimentare, fie ca note adiţionale.

Interes financiar - Un interes într-un instrument de capitaluri proprii sau de altă

garantare a obligaţiunilor sau de îndatorare al unei entităţi, inclusiv drepturile şi
obligaţiile de achiziţionare al unui astfel de interes şi a instrumentelor direct
derivate, aferente unui astfel de interes.

Interes financiar direct - Un interes financiar:

● deţinut direct de către şi sub controlul unui individ sau al unei entităţi
(inclusiv acelea gestionate pe o bază discreţionată de alte persoane); sau
● deţinut ca beneficiu printr-un vehicul de investiţii colectiv,
proprietate imobiliară, fond sau alt mod intermediar controlate de către
entitate sau individ.

Interes fianciar indirect - Un interes financiar deţinut ca beneficiu printr-un

vehicul
de investiţii colectiv, proprietate imobiliară, fond sau alte mod intermediar,
asupra căruia
individul sau entitatea nu are control.

Inspecţie (ca procedură de audit) - Examinarea înregistrărilor şi a

documentelor, fie interne, fie externe, sau a activelor corporale.

Inspecţie (în raport cu misiunile încheiate) - Proceduri al căror scop este de a

oferi probe care să ateste conformitatea echipelor misiunii cu politicile şi
procedurile de control al calităţii ale firmei.

98
Ipoteza continuităţii activităţii - Conform acestei ipoteze, o entitate este, de
obicei, considerată ca având o activitate continuă în viitorul previzibil, fără să
existe nici intenţia, nici necesitatea lichidării, întreruperii tranzacţiilor sau
solicitării protecţiei din partea creditorilor ca urmare a legislaţiei sau
reglementărilor. În consecinţă, activele şi datoriile sunt înregistrate pe baza
ipotezei că entitatea va putea să îşi realizeze activele şi să îşi stingă datoriile pe
parcursul desfăşurării normale a activităţii.

În mod clar nesemnificativ - o problemă care nu poate fi decât insignifiantă şi

care nu are
consecinţe.

Înregistrări contabile - Includ, de obicei, înregistrările intrărilor iniţiale şi

înregistrările de suport, cum ar fi controale şi înregistrări ale transferurilor
electronice de fonduri; facturi; contracte; Cartea mare generală şi cea a filialelor;
înregistrările în jurnalele contabile şi alte ajustări ale situaţiilor financiare care
nu se regăsesc în înregistrările oficiale din jurnalele contabile; şi înregistrări
cum ar fi foi de lucru şi tabele care cuprind alocările de costuri, calcule,
reconcilieri şi prezentări de informaţii.

Însuşirea necuvenită a activelor - Implică furtul activelor unei entităţi şi este

adesea comisă de angajaţi în cantităţi relativ mici sau lipsite de importanţă. Cu
toate acestea, aceasta poate implica, de asemenea, conducerea, care poate de
obicei să mascheze sau să ascundă mai bine însuşirile necuvenite de active prin
metode dificil de detectat.

Întreprinderi din sectorul public - Societăţi care îşi desfăşoară activitatea în

sectorul public de obicei pentru a atinge un obiectiv de interes politic sau social.
Acestora li se solicită de obicei să desfăşoare o activitate comercială, adică să
aibă profit sau să îşi recupereze, prin încasările de la utilizatori, o parte
importantă a costurilor de exploatare.

Limitarea ariei de aplicabilitate - (a se vedea Limitarea ariei de aplicabilitate)

Limitarea ariei de aplicabilitate - o limitare a ariei de aplicabilitate a activităţii

unui auditor poate să fie, uneori, impusă de către entitate (de exemplu, atunci
când termenii misiunii specifică faptul că auditorul nu va efectua o procedură de
audit pe care acesta o consideră ca fiind necesară). O limitare a ariei de
aplicabilitate poate fi impusă de circumstanţe (de exemplu, atunci când
programarea misiunii auditorului este de asemenea natură încât auditorul nu
poate să observe numărarea stocurilor fizice). Limitarea poate apărea şi atunci
când, în opinia auditorului, registrele contabile ale entităţii nu sunt adecvate sau
atunci când auditorul nu poate să realizeze o procedură de audit care este
considerată recomandabilă.

99
Lipsa de conformitate - Se referă la actele de omitere sau de comitere de către
entitatea auditată, fie intenţionat, fie neintenţionat, şi care sunt contrare legilor
sau rementărilor în vigoare.

Mediul de control - Include funcţiile de guvernare şi conducere, precum şi

atitudinile, luarea la cunoştiinţă şi acţiunile celor însărcinaţi cu guvernarea şi
conducerea cu privire la controlul intern al entităţii şi la importanţa acestuia
pentru entitate. Controlul mediului reprezintă o componentă a controlului intern.

Mediul informatic - Politicile şi procedurile pe care entitatea le implementează

şi infrastructura informatică (componente, sisteme de operare etc.) şi programele
pentru aplicaţii pe care aceasta le utilizează pentru a susţine operaţiunile
comerciale şi pentru a realiza strategiile activităţii.

Mediul sistemelor informatice computerizate (CIS) - Există atunci când un

computer de orice tip sau capacitate este implicat în procesarea de către entitate
a informaţiilor financiare de importanţă pentru audit, indiferent dacă acel
computer este folosit de către entitate sau de un terţ.

Membri apropiaţi ai familiei - Soţ/soţie (sau echivalentul) sau persoanele

dependente.

Misiunea de audit al situaţiilor financiare - O misiune de certificare

rezonabilă în care un
profesionist contabil independent îşi exprimă o opinie cu privire la faptul dacă
situaţiile
financiare sunt sau nu întocmite, din toate punctele de vedere, conform cu cadrul
de raportare
financiară, identificat, cum ar fi o misiune efectuată conform cu Standardele
Internaţionale de
Audit. Acestea includ un Audit Statutar care este auditul unei situaţii financiare
solicitată de
legislaţie sau de reglementări.

Misiune de certificare - o misiune în care un practician exprimă o concluzie

elaborată pentru a consolida gradul de încredere al grupului-ţintă, cu excepţia
părţii responsabile, cu privire la rezultatul evaluării sau măsurării unui obiect al
certificării, pe baza unor criterii. Rezultatul evaluării sau al măsurării unui
obiect al certificării reprezintă informaţiile care derivă din aplicarea criteriilor (a
se vedea, de asemenea. Informaţii cu la subiectul în cauză). În conformitate cu
"Cadrul internaţional pentru misiunile de certificare", există două tipuri de
misiuni de certificare pe care un profesionist le poate efectua: o misiune de
certificare rezonabilă şi o misiune de certificare limitată.

100
 Misiune de certificare rezonabilă - Obiectivul unei misiuni de
certificare rezonabilă este reducerea riscului asociat misiunii de
certificare până la un nivel suficient de scăzut, în circumstanţele
misiunii, ca bază a unei forme pozitive de exprimare a concluziei
practicianului.

Misiune de certificare limitată - Obiectivul unei misiuni de certificare

limitată este reducerea riscului asociat misiunii de certificare până la un
nivel suficient de scăzut în circumstanţele misiunii, dar atunci când acel
risc este mai mare decât în cazul unei misiuni de certificare rezonabilă,
ca bază pentru o formă negativă de exprimare a concluziei
practicianului.

Misiune de certificare limitată - (a se vedea Misiune de certificare)

Misiune de certificare rezonabilă - (a se vedea Misiune de certificare)

Misiune de compilare - o misiune în care expertiza contabilă, spre deosebire de

expertiza de audit, este utilizată pentru a colecta, clasifica şi rezuma informaţiile
financiare.

Misiune de examinare limitată - Obiectivul unei misiuni de examinare limitată

este de a da posibilitatea unui auditor să declare dacă, pe baza procedurilor care
nu oferă toate probele necesare în cadrul unui audit, acesta a sesizat sau nu orice
fapt care ar putea să îi sugereze că situaţiile financiare nu sunt întocmite, din
toate punctele de vedere, în conformitate cu un cadru general aplicabil pentru
raportarea financiară.

Misiune iniţială de audit - o misiune de audit în care fie situaţiile financiare

sunt auditate pentru prima dată, fie situaţiile financiare aferente perioadei
anterioare au fost auditate de către alt auditor.

Monitorizare (în legătură cu controlul calităţii) - Un proces care cuprinde o

analiză şi o evaluare continuă a sistemului de control intern al firmei, inclusiv o
examinare periodică a unei selecţii de misiuni încheiate, care are ca scop să dea
posibilitatea firmei să obţină o asigurare rezonabilă cu privire la faptul că
sistemul său de control al calităţii operează în mod eficace.

Monitorizarea controalelor - Un proces de evaluare a eficacităţii realizării

controlului intern în timp. Acesta include evaluarea proiectului şi a realizării
controalelor la timp şi efectuarea acţiunilor corective necesare, modificate
pentru schimbările condiţiilor. Monitorizarea controalelor reprezintă o
componentă a controlului intern.

101
Niveluri de încredere - (a se vedea Eşantionarea auditului)

Observaţie - Consistă în supervizarea unui proces sau a unei proceduri

desfăşurat(e) de alte persoane, de exemplu, observarea de către auditor a
inventarierii stocurilor de către angajaţii entităţii sau a realizării activităţilor de
control.

Onorariu contingent - Un onorariu calculat pe o bază predeterminată cu privire

la rezultatul sau
produsul unei tranzacţii sau cu privire la rezultatul activităţii realizate. Un
onorariu care este
stabilit de către o instanţă sau altă autoritate publică nu este contingent.

Opinie - Raportul auditorului cuprinde o exprimare clară în scris a opiniei cu

privire la situaţiile financiare. O opinie curată este exprimată atunci când
auditorul concluzionează că situaţiile financiare oferă o imagine fidelă şi justă
sau sunt prezentate în mod just, din toate punctele de vedere semnificative, în
conformitate cu cadrul general aplicabil pentru raportarea financiară (a se vedea,
de asemenea, Raport de audit modificat).

Opinie calificată - (a se vedea Raport de audit modificat)

Opinie curată - (a se vedea Opinie)

Opinie de audit - (a se vedea Opinie)

Opinie defavorabilă - (a se vedea Raport de audit modificat)

Parte afiliată - o parte este afiliată cu o entitate dacă:

a) În mod direct, sau indirect prin unul sau mai mulţi intermediari,
partea:
(i) Controlează, este controlată de, sau se află sub control
comun împreună cu entitatea (aceasta include societăţile-
mamă, filialele şi filialele din acelaşi grup);
(ii) Deţine un interes în entitate care îi conferă o influenţă
semnificativă asupra entităţii; sau
(iii) Deţine controlul în comun asupra entităţii;
b) Partea este o entitate asociată (conform definiţiei din IAS 28
"Investiţii în entităţile asociate") a entităţii;
c) Partea este o asociere în participaţie în cadrul căreia entitatea este
un asociat (a se vedea IAS 31 "Interese în asocierile în
participaţie");

102
 d) Partea este un membru al personalului de conducere cheie al
entităţii sau al societăţii - mamă;
e) Partea este un membru apropiat al familiei oricărui individ
menţionat la punctul (a) sau (d);
f) Partea este o entitate care este controlată, controlată în comun sau
influenţată în mod semnificativ de, sau pentru care puterea de vot
semnificativă într-o astfel de entitate îi revine, în mod direct sau
indirect, oricărui individ menţionat la punctul (d) sau (e); sau
g) Partea este un plan de beneficii postangajare în beneficiul
angajaţilor entităţii sau ai oricărei entităţi care este o parte afiliată
cu entitatea.

Partener - Orice individ care deţine autoritatea de a obliga firma cu privire la

realizarea unei misiuni pentru servicii profesionale.

Partenerul misiunii - Partenerul sau altă persoană din firmă care este
responsabil(a) de misiune şi de realizarea acesteia, precum şi de raportul care
este emis în numele firmei şi care, atunci când este cazul, primeşte autoritatea
necesară de la un organism profesional, legislativ sau de reglementare.
Participare - Prezenţa la întregul proces realizat de ceilalţi sau la o parte din
acesta; de exemplu, prezenţa la efectuarea efectivă a unei inventarieri îi va da
posibilitatea auditorului de a inspecta stocurile, de a controla respectarea
procedurilor conducerii de a calcula cantităţile şi de a înregistra respectivele
calcule şi în testarea-cuantificarea cantităţilor.

PC-uri sau calculatoare personale (se mai numesc şi microcalculatoare) -

Calculatoare de uz general, de sine stătătoare, economice, dar puternice în
acelaşi timp, care sunt alcătuite de obicei dintr-un monitor (unitatea de afişaj), o
carcasă care cuprinde componentele electronice ale calculatorului şi o tastatură
(şi un mouse). Aceste caracteristici pot fi combinate în cazul calculatoarelor
portabile (laptop-uri). Programele şi datele pot fi stocate intern, pe un hard disk
sau pe mijloace de stocare detaşabile cum ar fi CD-urile sau dischetele. PC-urile
se pot conecta la reţele on-line, imprimante sau alte dispozitive, cum ar fi
scannerele sau modemurile.

Persoană din exterior calificată adecvat (în contextul ISQC 1) - o persoană

din exteriorul firmei care deţine capacitatea şi competenţa de a acţiona ca
partener al misiunii, de exemplu, un partener al altei firme, sau un angajat (cu
experienţa adecvată) fie al unui organism contabil profesional ai cărui membri
pot realiza misiuni de audit şi examinări ale informaţiilor financiare istorice, alte
misiuni de certificare sau de servicii conexe, fie al unei organizaţii care oferă
servicii relevante de control al calităţii.

103
Persoană responsabilă de informaţia prezentată - Persoana (sau persoanele)
care:
(a) În cadrul unei misiuni de raportare directă, este responsabilă de
subiectul în cauză; sau

(b) În cadrul unei misiuni pe bază pe declaraţii, este responsabilă de

informaţiile referitoare la subiectul în cauză (declaraţia) şi poate
fi responsabilă de subiectul în cauză.
Partea responsabilă poate sau nu să fie partea care angajează practicianul (partea
care angajează).

Personal - Partenerii şi personalul profesional.

Personal profesional - Profesionişti, cu excepţia partenerilor, inclusiv orice

experţi pe care îi angajează firma.

Planificare - Implică stabilirea strategiei generale de audit pentru misiune şi

elaborarea unui plan de audit pentru a reduce riscul de audit până la un nivel
suficient de scăzut.

Populaţie - (a se vedea Eşantionarea auditului)

Practici naţionale (de audit) - Un set de îndrumări cărora le lipseşte autoritatea

standardelor definite de un organism cu autoritate la nivel naţional şi care se
aplică de obicei de către auditori la realizarea unui audit, a unei examinări
limitate, a altui tip de certificare sau a serviciilor conexe.

Practician - Un profesionist contabil independent.

Prag de semnificaţie - Informaţiile sunt semnificative dacă omiterea sau

prezentarea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor
pe care aceştia le au pe baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie
depinde de dimensiunea elementului sau a erorii, considerată în situaţiile
specifice ale omiterii sau ale prezentării sale eronate. Astfel, pragul de
semnificaţie reprezintă mai degrabă un prag sau un punct de oprire decât o
caracteristică calitativă primară pe care informaţiile trebuie să o aibă pentru a fi
utile .

Prezentare eronată-o prezentare eronată a situaţiilor financiare care poate

rezulta în urma fraudei sau a erorilor (a se vedea, de asemenea, Frauda şi
Eroare).

104
Prezentare eronată semnificativă de fapt - Apare în cazul altor informaţii
atunci când -astfel de informaţii, care nu sunt aferente unor probleme care apar
în situaţiile financiare auditate, sunt prezentate sau declarate în mod incorect.

Probe de audit - Toate informaţiile utilizate de auditor pentru a ajunge la

concluziile care se bazează opinia de audit. Probele de audit includ informaţii
cuprinse în înregistrările contabile care stau la baza situaţiilor financiare şi a
altor informaţii.

Probleme legate de mediu -

(a) Iniţiative de a preveni, diminua sau remedia pagubele asupra
mediului sau de a trata problema conservării resurselor
regenerabile şi neregenerabile (astfel de iniţiative pot fi stipulate
de legislaţia şi reglementările privitoare la mediu sau prin
contract, sau pot fi asumate în mod deliberat);
(b) Consecinţele încălcării legislaţiei şi reglementărilor privitoare la
mediu;
(c) Consecinţele pagubelor ecologice cu efect asupra altora sau
asupra resurselor naturale; şi
(d) Consecinţele responsabilităţii indirecte impuse prin legislaţie (de
exemplu, responsabilitatea pentru pagubele cauzate de foştii
proprietari).

Proceduri analitice - Evaluări ale informaţiilor financiare efectuate printr-un

studiu al relaţiilor plauzibile atât dintre informaţiile financiare, cât şi dintre cele
nonfinanciare. Procedurile analitice cuprind, de asemenea, investigarea
fluctuaţiilor şi a relaţiilor identificate care nu sunt în conformitate cu alte
informaţii relevante sau se depărtează în mod semnificativ de la valorile
prevăzute.

Proceduri de evaluare a riscului - Procedurile de audit aplicate pentru a obţine

cunoaşterea şi înţelegerea entităţii şi a mediului acesteia, inclusiv a controlului
intern al acesteia, pentru a evalua riscurile unei prezentări eronate semnificative
la nivelul situaţiilor financiare şi la cel al declaraţiilor.

Proceduri de examinare limitată - Procedurile presupuse a fi necesare pentru a

atinge obiectivul unei misiuni de examinare limitată, chestionări iniţiale ale
personalului entităţii şi proceduri analitice aplicate informaţiilor financiare.

Procesul entităţii de evaluare a riscului – O componentă a controlului intern

care reprezintă procesul entităţii de identificare a riscurilor aferente activităţii în
legătură cu obiectivele de raportare financiară şi de luare a deciziilor cu privire
la acţiunile întreprinse împotriva acelor riscuri şi rezultatele acestor acţiuni.

105
Profesionist contabil - O persoană care este membră a unui organism membru
IFAC.

Profesionist contabil angajat - Profesionist contabil angajat sau implicat într-o

funcţie
executivă sau non-executivă în arii de activitate cum ar fi industrie, comerţ,
servicii, sector
public, învăţamânt, sector non-profit, organisme reglementate sau profesionale,
sau un profesionist contabil contractat de o astfel de entitate.

Profesionist contabil existent - Un profesionist contabil independent care

deţine în prezent o
misiune de audit sau care prestează servicii contabile, fiscale, de consultanţă sau
alte servicii
similare pentru un client.

Profesionist contabil independent - Un profesionist contabil, indiferent de

categoria de servicii (de exemplu, audit, fiscalitate sau consultanţă), dintr-o
firmă care oferă servicii profesionale. Termenul este folosit şi pentru firmele de
profesionişti contabili independenţi.

Prognoză - Informaţii financiare viitoare întocmite pe baza unor ipoteze cu

privire la evenimente viitoare preconizate de către conducere şi la acţiunile pe
care conducerea preconizează că le va lua de la data la care informaţiile sunt
elaborate (presupunerile referitoare la cele mai bune estimări).

Proiecţie - Informaţiile financiare viitoare elaborate pe baza:

(a) Presupunerilor ipotetice cu privire la evenimentele şi acţiunile
viitoare ale conducerii care nu sunt neapărat preconizate să aibă
loc, cum ar fi situaţiile când entităţile sunt în curs de creare sau
trec prin modificări majore ale naturii activităţii lor; sau
(b) Unei combinaţii a presupunerilor ipotetice cu cele mai bune
estimări.

Publicitate - Comunicarea către public a unei informaţii despre serviciile sau

abilităţile
profesioniştilor contabili independenţi, în vederea obţinerii de angajamente
profesionale.

Raport anual- Un document emis de o entitate, de obicei anual, care include

situaţiile financiare ale acesteia împreună cu raportul auditorului cu privire la
acestea.

106
Raport de audit cu scop special- Un raport emis în legătură cu auditul
independent al informaţiilor financiare, diferit de raportul auditorului cu privire
la situaţiile financiare, incluzând:
(a) Un set complet de situaţii financiare întocmite în conformitate cu
o altă bază contabilă completă;
(b) O componentă a unui set complet de situaţii financiare de uz
general sau cu scop special, cum ar fi o singură situaţie
financiară, anumite conturi, elemente ale conturilor sau elemente
dintr-o situaţie financiară;
(c) Respectarea acordurilor contractuale; şi
(d) Situaţii financiare rezumate.

Raport de audit modificat - Raportul unui auditor se consideră a fi modificat

fie dacă se adaugă la raport o accentuare a paragrafului/paragrafelor
important(e), fie dacă opinia este de altă natură decât curată:

Aspecte care nu afectează opinia auditorului

Accentuarea paragrafului/paragrafelor important( e) - Raportul unui

auditor poate fi modificat prin adăugarea unei accentuari a
paragrafului/paragrafelor important(e) pentru a sublinia un aspect care
afectează situaţiile financiare, care este inclus într-o notă la situaţiile
financiare care discută pe larg aspectul respectiv. Adăugarea unei astfel
de accentuări a paragrafului/paragrafelor important(e) nu afectează
opinia auditorului. Auditorul poate, de asemenea, să modifice raportul
auditorului prin utilizarea unei accentuări a paragrafului/ paragrafelor
important(e) pentru a raporta aspecte diferite de cele care afectează
situaţiile financiare.

Aspecte care afectează opinia auditorului

Opinie calificată - o opinie calificată este exprimată atunci când

auditorul concluzionează că nu poate fi exprimată o opinie curată, dar că
efectul oricărui dezacord cu conducerea sau limitarea ariei de
aplicabilitate nu este atât de semnificativă şi de complexă încât să
necesite o opinie defavorabilă sau imposibilitatea de exprimare a unei
opinii.

Imposibilitatea de exprimare a unei opinii - Imposibilitatea de

exprimare a unei opinii apare atunci când posibilul efect al limitării ariei
de aplicabilitate este atât de semnificativ şi de complex încât auditorul
nu a fost capabil să obţină suficiente probe adecvate de audit şi în
consecinţă nu poate exprima o opinie cu privire la situaţiile financiare.

107
 Opinie defavorabilă - Se exprimă o opinie defavorabilă atunci când
efectul unui dezacord este atât de semnificativ şi de complex în ceea ce
priveşte situaţiile financiare încât auditorul concluzionează că o
calificare a raportului nu este adecvată pentru a dezvălui natura
înşelătoare sau incompletă a situaţiilor financiare.

Raport privind respectarea normelor de mediu - Un raport, separat de

situaţiile financiare, în care o entitate oferă terţilor informaţii calitative cu
privire la angajamentele entităţii faţă de aspectele legate de mediu ale activităţii,
politicile şi obiectivele sale în acest domeniu, realizările sale în gestionarea
relaţiei dintre procesele legate de activităţile sale şi riscul de mediu, precum şi
informaţii cantitative cu privire la respectarea ,normelor de mediu.

Raportare financiară frauduloasă - Implică prezentări eronate intenţionate,

inclusiv omiterea unor valori sau a furnizării unor informaţii în situaţiile
financiare pentru a induce în eroare utilizatorii situaţiilor financiare.

Recalculare - Reprezintă verificarea acurateţei matematice a documentelor sau

a înregistrărilor.

Registre ale tranzacţiilor - Rapoarte întocmite în scopul creării unei probe de

audit pentru fiecare tranzacţie on-line. Astfel de rapoarte înregistrează, de
obicei, sursa tranzacţiei (terminal, moment şi utilizator), precum şi detaliile cu
privire la respectiva tranzacţie.

Reluarea prestaţiei - Execuţia de către auditorul independent a procedurilor sau

controalelor care au fost iniţial realizate ca parte a controalelor interne ale
entităţii, fie manual, fie cu ajutorul sistemelor CAAT.

Reţea extinsă (WAN) - O reţea de comunicare care transmite informaţii pe o

arie largă, cum ar fi între fabrici, oraşe şi naţiuni. Reţelele extinse (WAN)
permit accesul on-line la aplicaţii prin terminale aflate la distanţă. Mai multe
reţele locale (LAN) pot fi legate la o reţea extinsă (WAN).

Reţea locală (LAN) – O reţea de comunicare ce deserveşte utilizatorii dintr-o

arie geografică limitată. Reţelele locale (LAN) au fost dezvoltate pentru a
facilita schimbul şi punerea în comun a resurselor dintr-o organizaţie, inclusiv a
datelor, programelor, mijloacelor de stocare, imprimantelor şi echipamentelor de
telecomunicaţii. Acestea permit descentralizarea procesării datelor.
Componentele de bază ale unei reţele locale (LAN) sunt mijloacele şi
programele de transmisie, terminalele utilizatorilor şi perifericele utilizate în
comun.

108
Risc asociat altor factori decât eşantionarea - (a se vedea Eşantionarea
auditului)

Risc de audit - Riscul de audit este riscul ca auditorul să îşi exprime o opinie
inadecvată de audit atunci când situaţiile financiare sunt prezentate în mod
semnificativ eronat. Riscul de audit reprezintă o funcţie a riscului prezentării
eronate semnificative (sau pur şi simplu "riscul prezentării eronate
semnificative") (adică riscul ca situaţiile financiare să fie prezentate în mod
semnificativ eronat înainte de efectuarea auditului) şi a riscului ca auditorul să
nu detecteze aceste prezentări eronate (″riscul nedetectării externe"). Riscul
prezentării eronate semnificative cuprinde două componente: riscul inerent şi
riscul de control (aşa cum se menţionează la nivelul declaraţiilor de mai jos).
Riscul nedetectării externe este riscul ca procedurile auditorului să nu detecteze
o prezentare eronată care există într-o declaraţie şi care poate fi importantă,
luată separat sau împreună cu alte prezentări eronate.

Risc inerent - Riscul inerent reprezintă gradul de susceptibilitate a unei

declaraţii cu privire la o prezentare eronată care poate fi importantă,
luată separat sau împreună cu alte prezentări eronate, presupunând că nu
au existat controale interne aferente.

Risc de control - Riscul de control este riscul ca o prezentare eronată

care ar putea să apară într-o declaraţie şi care poate fi importantă, luată
separat sau împreună cu alte prezentări eronate, să nu fie prevenită sau
detectată şi corectată la timp de către controlul intern al entităţii.

Risc de control - (a se vedea Risc de audit)

Risc inerent - (a se vedea Risc de audit)

Risc semnificativ - Un risc care necesită un audit special.

Riscul asociat eşantionării - (a se vedea Eşantionarea auditutui)

Riscul asociat misiunii de certificare - Riscul ca un practician să exprime o

concluzie inadecvată atunci când informaţiile privind subiectul în cauză sunt
declarate în mod semnificativ eronat.

Riscul de mediu - În anumite situaţii, factorii relevanţi pentru evaluarea riscului

inerent pentru elaborarea unui plan general de audit pot include riscul
prezentării eronate semnificative a situaţiilor financiare din cauza unor probleme
legate de mediu.

Riscul nedetectării exteme - (a se vedea Risc de audit)

109
Riscul prezentării eronate semnificative - (a se vedea Risc de audit)

Scepticism profesional - o atitudine care implică un spirit interogatoriu şi o

evaluare critică a probelor.

Schimb electronic de date (EDI) - Transmiterea pe cale electronică a

documentelor între organizaţii într-o formă care poate fi interpretată electronic.

Scrisoare de misiune - O scrisoare de misiune înregistrează şi confirmă faptul

că auditorul acceptă numirea, obiectivul şi aria de aplicabilitate a auditului,
dimensiunea responsabilităţilor auditorului faţă de client, precum şi forma
oricăror rapoarte.

Sectorul public - Guvernele naţionale, guvernele regionale (de exemplu, statale,

provinciale, teritoriale), locale (de exemplu, oraş, localitate) şi entităţile
guvernamentale aferente (de exemplu, agenţii, consilii, comisii şi întreprinderi).

Servcii conexe - Cuprind procedurile şi compilaţiile convenite.

Serviciile profesionale - Servicii care solicită aptitudini contabile sau aferente

prestate de un
profesionist contabil, care include servicii de contabilitate audit, fiscalitate,
consultanţă şi
management financiar.

Sistem informaţional relevant pentru raportarea financiară – O componentă

a controlului intern care include sistemul de raportare financiară şi constă din
proceduri şi evidenţe stabilite pentru a iniţia, înregistra, procesa şi raporta
tranzacţiile entităţii precum şi evenimentele şi condiţiile) şi pentru a menţine
responsabilitatea pentru activele, datoriile şi capitalurile proprii aferente.

Situaţii financiare - O declarare structurată a informaţiilor financiare care

cuprinde, de obicei, note însoţitoare, obtinută pe baza înregistrărilor contabile şi
al cărei scop este acela de a comunica resursele economice sau obligaţiile unei
entităţi la un anumit moment dat sau modificările din cadrul acestora pe
parcursul unei perioade de timp, în conformitate cu cadrul de raportare
financiară. Acest termen se poate referi la un set complet de situaţii financiare,
dar poate să se refere şi la o singură situaţie financiară, de exemplu, un bilanţ
sau o situaţie de venituri şi cheltuieli, precum şi notele explicative aferente.

Situaţii financiare / Cifre comparative - Cifrele comparative din situaţiile

financiare pot prezenta valori (cum ar fi poziţia financiară, rezultatele din
exploatare, fluxurile de trezorerie) şi prezentări de informaţii adecvate ale unei

110
entităţi pe mai mult de o perioadă, în funcţie de cadru. Cadrele şi metodele de
prezentare sunt următoarele:
(a) Cifrele comparative în care sunt inc1use valori şi alte furnizări de
informaţii pentru perioada precedentă ca parte a situaţiilor
financiare ale perioadei curente şi care trebuie să fie citite în
raport cu valorile şi alte prezentări de informaţii aferente
perioadei curente (numite "cifrele perioadei curente"). Aceste
cifre comparative nu sunt prezentate ca situaţii financiare
complete, de sine stătătoare, ci sunt parte integrantă din situaţiile
financiare ale perioadei curente care trebuie citite doar în raport
cu cifrele perioadei curente.

(b) Situaţiile financiare comparative în care sunt inc1use valorile şi

alte prezentări de informaţii pentru perioada anterioară în scopul
comparării cu situaţiile financiare ale perioadei curente, dar care
nu fac parte din situaţiile financiare ale perioadei curente.

Situaţii financiare comparative - (a se vedea Situaţii financiare / Cifre

comparative)

Situaţii financiare cu scop general - Situaţii financiare întocmite în

conformitate cu un cadru de raportare financiară care este elaborat astfel încât să
răspundă necesităţii obişnuite de informaţii a unei game largi de utilizatori.

Situaţii financiare rezumate - Situaţii financiare care rezumă situaţiile

financiare auditate anuale ale unei entităţi în scopul de a informa grupurile de
utilizatori interesate doar de punctele esenţiale ale performanţei şi poziţiei
financiare ale entităţii.

Solduri iniţiale - Acele conturi de sold care există la începutul perioadei.

Soldurile iniţiale se bazează pe soldurile de închidere ale perioadei anterioare şi
reflectă efectele tranzacţiilor perioadelor anterioare şi politicile contabile
aplicate pe parcursul perioadei anterioare.

Solicitare de informaţii - Solicitarea de informaţii reprezintă căutarea de

informaţii, atât financiare, cât şi de altă natură, la persoanele informate din
cadrul entităţii sau din exteriorul acesteia.

Standarde naţionale (de audit) - Un set de standarde definite prin lege sau
reglementări sau de către un organism cu autoritate la nivel naţional şi a căror
aplicare este obligatorie în realizarea unui audit, a unei examinări limitate, a
altui tip de certificare sau a serviciilor conexe.

111
Standarde profesionale - Standardele pentru Misiuni ale IAASB, conform
definiţiei din "Prefaţa la Standardele Internaţionale de Control al Calităţii,
Audit, Examinare, Alte Servicii de Certificare şi Servicii Conexe" emisă de
IAASB, şi cerinţele etice relevante, care cuprind de obicei Părţile A şi B ale
Codului etic al profesioniştilor contabili al IFAC şi cerinţele etice naţionale
relevante.

Strategie generală de audit - Stabileşte aria de aplicabilitate, planificarea şi

orientarea auditului, şi îndrumă elaborarea planului de audit mai detaliat.

Stratificare - (a se vedea Eşantionarea auditului)

Suficienţa probelor de audit - Suficienţa probelor de audit este măsura

cantităţii probelor de audit. Cantitatea probelor de audit necesare este afectată de
riscul prezentării eronate şi, de asemenea, de calitatea unor astfel de probe de
audit.

Tehnici de audit computerizate - Aplicarea procedurilor de audit utilizând

computerul ca instrument de audit (cunoscute şi sub numele de CAAT).

Test - Aplicarea unor proceduri unora sau tuturor elementelor unei populaţii.

Test de conformitate - Implică urmărirea câtorva tranzacţii cu ajutorul

sistemului de raportare financiară.

Test de control - Test realizat pentru a obţine probe de audit cu privire la

eficacitatea funcţionării controalelor în prevenirea sau detectarea şi corectarea
prezentărilor eronate semnificative la nivelul dec1araţiilor.

Tranzacţii cu părţile afiliate - Un transfer de resurse, servicii sau obligaţii între

părţi -afiliate, indiferent dacă se percepe un preţ sau nu.

Unitate de eşantionare - (a se vedea Eşantionarea auditului)

Valoare justă - Valoarea la care un activ poate fi tranzacţionat sau o datorie

poate fi achitată între părţi interesate şi în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei
tranzacţii desfăşurate în condiţii obiective.

Vulnerabilitate semnificativă - Vulnerabilitatea controlului intern care poate

avea un efect important asupra situaţiilor financiare.

112