CERERE ŞI OFERTA.

ECHILIBRUL PIEȚEI

Cerere completă: descrie relaţia dintre cantitatea solicitată dintr-un bun şi toţi factorii care în mod direct influenţează
cantitatea solicitată:
- preţul propriu al bunului;
- preţurile celorlalte bunuri;
- veniturile cumpărătorilor;
- anticipaţiile consumatorilor;
- gusturi, preferinţe;
- inclinaţia sau atitudinea faţă de risc, etc.
Funcţia cererii complete: Qc x = f (Px , Py , V, A, G, R, ...)
1. Relaţia cantitate cerută – preţul bunului:
Legea cererii: între cantitatea cerută şi preţul bunului există o relaţie invers proporţională: cu cât preţul creşte, cu atât
cantitatea cerută scade. Şi reciproc.
P ↑ → Qc ↓
P ↓ → Qc ↑

P1 T1
Coeficientul de elasticitate al cantităţii cerute în raport cu preţul Ke Qc/p
- măsoară gradul de răspuns al cererii la modificarea prețului P0 T0
Q ∆Qc
Dreapta cererii
Q Q p 0
Ke Qc/p =- 0 =- 
p p Q0 Q1 Q0
p0

1
 Intervale de variaţie ale coeficientului de elasticitate cantitate cerută – preţ:
• Ke Qc/p = 0 cerere perfect inelastică (rigidă), cantitatea cerută nu se modifică, chiar şi atunci când preţul variază;
• Ke Qc/p ꞓ (0,1) cerere inelastică, o modificare mare a preţului produce doar o slabă reacţie în mărimea cantităţii cerute;
• Ke Qc/p = 1 cerere unitară, cantitatea şi preţul se modifică proporţional, dar în sens diferit;
• Ke Qc/p ꞓ (1, +∞) cerere elastică, o variaţie mică a preţului determină o creştere mare a cantității cerute;
• Ke Qc/p → +∞ cerere perfect elastică, preţul nu se modifică, cererea variază.

p
p p p

p T1
P1 P1 T1 T0
P1 T1 ∆p T0 ∆p
P0 P0
∆p p=
T0 ct
P0
∆Qc ∆Qc ∆Qc

Q1 Q0 Q1 Q0 Qc Q1 Q0 Qc
Q0 = Q1 Qc Qc
Cerere perfect inelastică Cerere inelastică Cerere unitară Cerere elastică Cerere perfect elastică
Q
Q Q p0 p
Ke Qc/p =- 0 =-  = - Q p'  0 (formula elasticităţii punct – în T0 )
p p Q0 Q0
p0

Q p0  p1
Q Q1  Q0 2
Ke Qc/p =- =-  (formula elasticităţii arc)
p p1  p0 Q0  Q1
p 2
2
Sensibilitatea cumpărătorilor faţă de preţ este influenţată de:

• valoarea de unicat a produsului: cumpărătorii sunt mai puţini sensibili faţă de preţ când produsul este mai rar;

• existenţa unui înlocuitor: cumpărătorii sunt mai sensibili faţă de preţ dacă au cunoştinţă de existenţa unui înlocuitor;

• dificultatea comparaţiei: sunt mai puţin sensibili faţă de preţ în momentul în care le este greu să aprecieze calitatea unui
produs în comparaţie cu cea a unui produs substituent;

• mărimea cheltuielilor totale: cu cât ponderea cheltuielilor de achiziţie a produsului în cadrul veniturilor băneşti ale
cumpărătorului este mai mică, cu atât ei sunt mai puţin influenţaţi faţă de nivelul preţului;

• avantajele finale: cu cât cheltuielile de achiziţie sunt mai mici în raport cu avantajele finale ale produsului, cu atât
cumpărătorii sunt mai puţin sensibili faţă de preţ;

• participarea la cheltuieli: dacă costul aferent produsului va fi parţial suportat de o terţă parte, cumpărătorii se vor arăta mai
puţin interesaţi faţă de preţ;

• asocierea în utilizare: cumpărătorii sunt mai puţin sensibili faţă de preţ în cazul în care produsul urmează a fi utilizat
împreună cu bunuri achiziţionate anterior;

• imaginea produsului: dacă produsul pare să beneficieze de o imagine şi un renume superioare, cumpărătorii vor fi mai puţin
interesaţi de preţ;

• posibilitatea de stocare: cumpărătorii sunt mai sensibili la preţ dacă nu pot depozita produsul achiziţionat.

3
 2. Relaţia cantitate cerută – preţul altor bunuri:
↑ py → ↓ Qc y şi ↑ Qc x x, y bunuri substituibile
↑ py → ↓ Qc y şi ↓ Qc x x,y bunuri complementare

Elasticitatea cererii încrucişate: p y 0  p y1

Q x p y Qx 2
Ke Qc x / p y =  Ke Qc x / p y = 
Punct: p y Q x Arc: p y Qx 0  Qx1

2
Semnul coeficientului elasticităţii încrucişate dă informaţii legate de natura celor două bunuri:

Elasticitatea cererii încrucişate Înclinaţia curbei cererii încrucişate Felul bunurilor

Ke Qc x / p y > 0 pozitivă Substituibile
Ke Qc x / p y = 0 zero Independente
Ke Qc x / p y < 0 negativă Complementare

3. Relaţia cantitate cerută – venitul consumatorilor:

Cererea de tip Engel: se menţin constanţi factorii care influenţează cererea, cu excepţia venitului.
Un venit suplimentar poate duce fie la creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv, fie la reorientarea cumpărătorilor către alte
bunuri.
Dacă V ↑→ Qc ↑ bunul este normal pozitiv pentru bun normal;
V ↑→ Qc ↓ bunul este inferior Q V negativ pentru bun inferior.
Ke Qc / V = c
 0
V Qc 0
Reprezentarea curbei Engel pentru un bun normal şi pentru un bun inferior:

V V

Qc (V) Qc (V)
V1 V1

V0 V0

Qc0 Qc1 Qc1 Qc0

Qc Qc
Bun normal Bun inferior 4
 Cererea şi funcţia cererii:
Mulţimea punctelor ce reflectă combinaţii diferite ale cantităţii cerute pt nivele diferite ale preţului de vânzare, în
condiţiile în care ceilalţi factori sunt menţinuţi constanţi, se numeşte cerere sau funcţia cererii. Cererea se poate exprima în 3
moduri: sub forma unui tabel, a unui grafic sau a unei funcţii.
Ex: Px = f (Qx) = 1300-2Qx
P
1100
100

900
Cantitatea cerută Preţul unitar
100 1100 100

200 900 700

100
300 700
400 500 500
500 300 100

600 100
300
100 C1

100 C
C2
100 200 300 400 500 600 Qc

Curba cererii reprezintă relaţia dintre preţul de piaţă al unui bun şi cantitatea cerută din acel bun într-o perioadă de timp,
celelalte condiţii rămânând neschimbate.
O modificare în nivelul preţului produsului respectiv duce la o mutare a punctului pe curba cererii, de-a lungul acesteia.
Cu alte cuvinte, modificarea preţului de vânzare duce la o mişcare de-a lungul dreptei cererii.
În schimb, o modificare a oricărei alte variabile care influenţează cererea pentru un bun, exceptând preţul bunului, duce
la translatarea întregii curbe a cererii la dreapta sau la stanga, după cum aceasta (cererea) creşte sau scade.
Px creşte sau scade → mişcare de-a lungul dreptei cererii
Py, V, A, G, R, Nc cresc sau scad → translatarea întregii curbe a cererii

5
 Oferta completă: descrie relaţia dintre cantitatea destinată vânzării dintr-un bun şi toţi factorii care în mod direct
influenţează cantitatea oferită:
• preţul propriu al bunului;
• preţurile (costul) factorilor de producţie;
• tehnologia (modul de combinare a factorilor de producţie);
• nivelul concurenţei;
• anticipaţiile producătorilor;
• înclinaţia sau atitudinea faţă de risc a producătorilor;
• scopul producătorului, etc.
Funcţia ofertei complete: Qo x = f (Px , Pfp , T, C, A, R, S, ...)
1. Relaţia cantitate oferită – preţul bunului:
Oferta: reprezintă relaţia dintre cantitatea oferită dintr-un bun şi preţul propriu al acelui bun, în condiţiile în care toţi ceilalţi
posibili factori de influenţă sunt menţinuţi constanţi : Qo x = f (p)
Legea ofertei: între cantitatea oferită şi preţul bunului există o relaţie direct proporţională: pe măsură ce preţul creşte, şi
cantitatea oferită creşte. Şi reciproc.
P ↑ → Qo ↑
P ↓ → Qo ↓
Această relaţie este determinată de două fenomene care există pe piaţă:
- un preţ mai mare face posibil ca producătorii care fabrică şi vând deja bunul respectiv să obţină un profit superior. Prin urmare, la
acest preţ, ei vor dori să producă şi vândă o cantitate mai mare.
- un preţ mai mare şi deci, un profit superior va determina şi alţi concurenţi să intre pe piaţă, considerând-o atractivă.
Cât de mult se modifică nivelul cantităţii oferite atunci când preţul se modifică într-o anume măsură? Coeficientul care
măsoară gradul de răspuns al ofertei la modificarea preţului se numeşte coeficient de elasticitate al cantităţii oferite în raport cu
preţul Ke Qo/p :
Qo
Q0 Qo p 0 NU SE PUNE SEMNUL MINUS!
Ke Qo/p = =  Este totdeauna un coeficient pozitiv!
po p o Q0
p0

6
 Intervale de variaţie ale coeficientului de elasticitate cantitate oferită – preţ:
• Ke Qo/p = 0 ofertă perfect inelastică (rigidă), cantitatea oferită nu se modifică, chiar şi atunci când preţul
variază;
• Ke Qo/p (0,1) ofertă inelastică, o modificare mare a preţului produce doar o slabă reacţie în mărimea cantităţii
oferite;
• Ke Qo/p = 1 ofertă unitară, cantitatea şi preţul se modifică proporţional;
• Ke Qo/p (1, +∞) ofertă elastică, o variaţie mică a preţului determină o modificare mare a cant. oferite;
• Ke Qo/p → +∞ ofertă perfect elastică, preţul nu se modifică, oferta variază.
2. Relaţia cantitate oferită – preţul (costul) factorilor de producţie:
Creşte costul inputurilor scade cantitatea oferită.
3. Relaţia cantitate oferită – tehnologie utilizată:
Tehnologia – reprezintă acel stadiu de cunoaştere conform căruia se stabileşte cum trebuie combinate resursele, în scopul
producerii bunurilor şi serviciilor.
Perfecţionarea tehnologiei conduce la reducerea costurilor de producţie.
4. Relaţia cantitate oferită – anticipaţiile producătorului:
Dacă managerii unei organizaţii previzionează o creştere viitoare a preţului bunului pe care îl produc şi îl vând, pot opri
pentru o perioadă vânzarea unei cantităţi din acel produs, reducând ca urmare cantitatea oferită.
Dreapta cererii reprezintă relaţia dintre preţul de piaţă şi cantitatea dintr-un bun pe care producătorii sunt dispuşi să o
ofere în decursul unei perioade de timp, celelalte condiţii rămânând neschimbate.
Modificarea preţului bunului resp → modif cantităţii oferite (mişcare de-a lungul dreptei ofertei).
Modificarea altor factori → translatarea dreptei ofertei. p
P1 T1 Dreapta ofertei

P0 ∆p T0

∆Qo

Q0 Q1 Qc

7
ECHILIBRUL PIEŢEI

Interacţiunea consumatorilor şi a ofertanţilor va duce la echilibrul pieţei.

Preţul unitar Cantitatea cerută Cantitatea oferită

1100 100 700
900 200 600
700 300 500
500 400 400
300 500 300
100 600 200

Preţul şi cantitatea de echilibru se pot deduce matematic, pornind de la definiţia echilibrului pieţei: punctul în care
cantitatea oferită este egală cu cantitatea cerută.
Qcx = f(Px) = a – b Px
şi
Qox = f(Px) = m + n Px

Qcx = Qox deci a – b Px = m + n Px deci Px = Qcx = iar Qox =