Marketingul prin intermediul motoarelor de căutare (SEM) diferă de optimizarea

pentru motoarele de căutare (SEO).

În SEM, compania plătește pentru a participa la o licitație, apoi licitează pentru spațiu
publicitar pe site. Cine câștigă, își poate afișa anunțul în rețeaua de căutare.

Etichetarea cuvintelor cheie din conținut poate crește șansele ca site-ul să apară mai
sus în clasamentul motoarelor de căutare. Această metodă se numește optimizarea
pentru motoarele de căutare (SEO). Este o modalitate gratuită prin care Victor se
poate adresa mai multor clienți potențiali.

Niciuna dintre metode nu oferă spațiu de marketing gratuit și nici design de site
optimizat.
3. Rolul finanţelor publice în economie
Prin infaptuirea functiilor ce le revin in cadrul mecanismului economico – social,
finantele contribuie la infaptuirea unor obiective majore ale societatii. Ansamblul acestor
obiective, defineste rolul finantelor in dezvoltarea economico – sociala a fiecarei tari. In cazul
Romaniei, rolul finantelor consta in:
• asigurarea fondurilor banesti necesare satisfacerii nevoilor reproductiei P.I.B., a
factorului uman, a cadrului organizatorico – social si a relatiilor acestuia cu mediul;
• asigurarea fondurilor banesti destinate restructurarii, consolidarii, dezvoltarii si
perfectionarii suprastructurii societatii.
In conditiile acuale in Romania, ceea ce priveste reproductia produsului intern brut, rolul
finantelor publice s-a diminuat si se va diminua in continuare. Fata de perioada trecutului
apropiat,
cand circa 2/3 din resursele mobilizate la bugetul de stat erau alocate pentru finantarea
economiei
nationale, acest rol se rezuma in prezent la:
• asigurarea conditiilor de functionare a regiilor publice autonome, in cazul in care
resursele proprii ale acestora sunt insuficiente in raport cu necesitatile;
• finantarea construirii si dotarii unor obiective economice noi, in anumite ramuri ale
complexului economic national, neinteresante pentru investitorii privati, dar absolut necesare;
• participarea directa a statului la formarwea in tara si in strainatate a capitalului social al
unor societati comerciale mixte ce au o deosebita importanta pentru economia nationala;
• acordarea de subventii unor societati comerciale cu capital de stat;
• instituirea de facilitati si alte avantaje economico – financiare, in favoarea agentilor
economici, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social.
In aceste directii se aloca o parte a resurselor mobilizate la bugetul administratiei centrale
de stat si la bugetele locale, cu titlul de alocatii pentru activitati si actiuni economice. In
cazul
facilitatilor fiscale si altor avantaje nu este vorba despre utilizarea directa a unor fonduri
financiare, ci de abtinerea statului de la incasarea anumitor venituri ce I-ar reveni de drept, in
absenta instituirii respectivelor avantaje.
Reproductia largita a factorului uman implica, in conditiile actuale, sporirea rolului
finantelor publice prin dirijarea de la bugetul de stat si de la fondurile speciale a unui volum
mai
mare de resurse pentru finantarea invatamantului, culturii, artei, asigurarea ocrotirii sanatatii
si a
protectiei sociale a populatiei.
Prin alocarea inspirata a fondurilor financiare si utilizarea lor eficienta, finantele au rolul
de a contribui la reproductia si perfectionarea cadrului organizatorico – social si a
relatiilor
acestuia cu mediul economico – social.
Pe fondul promovarii principiului separatiei puterilor in stat si al democratizarii vietii
noastre economico – sociale, in Romania contemporana are loc o structurare ampla a
institutiilor
si organismelor ce compun suprastructura societatii, care antreneaza si o seama de implicatii
de
ordin financiar. In context, este vorba despre faptul ca o parte a P.I.N., mobilizata la buget
prin
finantele publice, este alocata constituirea fondurilor banesti destinate asigurarii unei baze
materiale corespunzatoare pentru noile institutii si organisme publice si pentru functionarea
acestora.
In domeniul protectiei sociale si cel al asigurarilor sociale sunt implicate si finantele
agentilor economici atat prin contributia acestora la constituirea fondurilor specifice
respectivelor
domenii, cat si prin propriile fonduri ce se constituie la nivelul microeconomiei.
Sintetizand ideile prezentate, rezulta concluzia ca rolul finantelor publice se manifesta pe
plan economic si social, iar amploarea acestui rol este dependenta de nivelul dezvoltarii
economice
a tarii si de gradul participarii finantelor la proceselor de distribuire primara si de redistribuire
a
P.I.B. si indeosebi a P.I.N.
Impactul finantelor publice asupra economiei nu se manifesta numai sub forma
utilitatilor puse la dispozitia membrilor sociatatii care influienteaza marimea si structura
acumularii de capital, a consumului total, privat si public, individual si social. Acesta se
manifesta
si sub forma redistribuirii veniturilor si a averii in randurile populatiei, ca si ale
intreprinzatorilor.
CURS 4
CADRUL JURIDIC ŞI INSTITUŢIONAL PRIVIND
FINANŢELE
PUBLICE
1. Ministerul Economiei şi Finanţelor
2. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
3. Garda Financiară
4. Curtea de Conturi
5. Autoritatea Naţională a Vămilor
1. Ministerul economiei şi finanţelor
Ministerul Economiei şi Finanţelor se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate
al administraţiei publice centrale, in subordinea Guvernului. Rolul ministerului este acela de
constituire şi gestionare generală a resurselor financiare publice printr-un sistem complex e
bugete:
bugetul de stat; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele locale; bugetul fondurilor
speciale;
bugetul fondurilor externe nerambursabile; bugetul trezoreriei şi altor instituţii publice cu
caracter
autonom.
Principalele atribuţii ale Ministerului Economiei şi Finanţelor:
- coordonează acţiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul
bugetar, referitoare la elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de
rectificare, precum şi altor acte normative cu incidenţă in domeniu;
- dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
- emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de prezentare a acestora;
- emite norme metodologice, precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc practicile şi
procedurile pentru incasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata
cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, incheierea exerciţiului bugetar anual,
contabilizarea şi raportarea;
- administrează şi gestionează datoria publică guvernamentală;
- coordonează monitorizarea intregului program de investiţii publice;
- colaborează cu Banca Naţională a Romaniei la elaborarea balanţei de plăţi externe, a
balanţei creanţelor şi angajamentelor externe, a reglementărilor in domeniul monetar şi
valutar;
- aprobă clasificaţiile bugetare, precum şi modificările acestora;
- analizează periodic modul de realizare a prevederilor bugetare, in corelare cu indicatorii
macroeconomici, şi prezintă informări Guvernului, cu propuneri de imbunătăţire;
- urmăreşte execuţia operativă a bugetului general consolidat şi stabileşte măsurile necesare
pentru incasarea veniturilor şi limitarea cheltuielilor, in vederea incadrării in deficitul
bugetar aprobat;
- contractează şi garantează imprumuturi de stat de pe piaţa financiară internă şi externă
- analizează propunerile de buget in etapele de elaborare a bugetelor
- stabileşte conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii
principali de credite;
- coordonează, negociază şi incheie acorduri internaţionale, in numele statului, in domeniul
relaţiilor financiare şi valutare, in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, etc.
2. Agenţia naţională de administrare fiscală
ANAF se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice
centrale, in subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor. Rolul său este acela de colectare
a
impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri bugetare; aplicarea legislaţiei privind
veniturile bugetare; aplicarea in domeniul vamal a măsurilor specifice rezultate din
Programul de
guvernare şi din legislaţia in domeniul vamal; dezvoltarea asistenţei contribuabililor in
vederea
imbunătăţirii nivelului de informare al acestora şi aplicării unitare a prevederilor privind
veniturile
bugetare,.
Principalele atribuţii:
- asigură aplicarea corectă, unitară şi nediscriminatorie a legislaţiei fiscale;
- elaborează şi/sau avizează proiectele de acte normative care conţin prevederi referitoare la
administrarea veniturilor bugetare pentru care este competentă;
- acţionează prin mijloace specifice pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale;
- exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenire, descoperirea şi combaterea
oricăror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal care au ca efect evaziunea
fiscală;
- exercită activitatea de inspecţie vamală, activitatea de control vamal ulterior şi orice altă
formă de control specific in legătură cu aplicarea şi respectarea reglementărilor in vigoare
in domeniul vamal;
- propune şi elaborează strategii de dezvoltare, precum şi soluţii de reformă in domeniul
administrării veniturilor bugetare;
- elaborează cadrul lega, aplică şi monitorizează administrarea contribaubililor
3. Garda financiară
Garda Financiară este instituţie publică de control, cu personalitate juridică, care exercită
controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi
fapte
din domeniul economic, financiar şi vamal, care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală,
organizată
ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale in subordinea Ministerului
Economiei şi
Finanţelor.
In vederea realizării atribuţiilor sale, pentru combaterea actelor şi faptelor de evaziune şi
fraudă fiscală, Garda Financiară efectuează controlul operativ şi inopinat cu privire la:
- respectarea actelor normative in scopul prevenirii, descoperirii şi combaterii oricăror acte şi
fapte
interzise de lege;
- respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea, depistarea şi inlăturarea operaţiunilor
ilicite;
- modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a bunurilor, in toate locurile şi
spaţiile
in care se desfăşoară activitatea agenţilor economici;
- participarea, in colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere şi instituţii
specializate,
la acţiuni de depistare şi combatere a activităţilor ilicite care generează fenomene de evaziune
şi
fraudă fiscală.
4. Curtea de Conturi
Curtea de Conturi constituie instituţia supremă de control financiar asupra modului de
formare, de administrare şi de intrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului
public, precum şi asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al
unităţilor administrativ-teritoriale. Prin activitatea sa, curtea de Conturi urmăreşte respectarea
legii
in gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti.
Curtea de Conturi are ca principală atribuţie verificarea conturilor anuale de execuţie ale
bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetele fondurilor
speciale, ale conturilor fondurilor de tezaur, contul anual al datoriei publice a statului şi
situaţiei
garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe primite de către alte persoane
juridice.
Curtea de Conturi este singura instituţie abilitată să exercite controlul execuţiei bugetelor
Camerei Deputaţilor, Senatului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Supreme de
Justiţie, Curţii Constituţionale, Consiliului Legislativ şi Avocatului Poporului.
5. Autoritatea Naţională a Vămilor
Autoritatea Naţională a Vămilor se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, in subordinea Ministerului
Economiei şi
Finanţelor şi in cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
In aplicarea politicii vamale a Uniunii Europene, Autoritatea Naţională a Vămilor exercită,
in principal, atribuţii de aplicare in domeniul vamal a măsurilor specifice rezultate din tariful
vamal comun şi din legislaţia europeană şi internaţională in domeniul vamal.
Prin departamentele specializate ale aparatului central se organizează, se indrumă şi
controlează
activitatea direcţiilor regionale vamale şi a birourilor vamale din subordine. Structurile
generale şi
regionale ale ANV urmăresc şi supraveghează respectarea legislaţiei vamale pe intreg
teritoriul
ţării şi exercită controlul specific potrivit reglementărilor legale in vigoare, a oricăror
infracţiuni şi
contravenţii in domeniul vamal.
ANV:
- coordonează şi indrumă activitatea direcţiilor regionale vamale şi a birourilor vamale pe
linia prevenirii şi combaterii traficului ilicit de droguri, arme, explozivi, obiecte din
patrimoniul cultural naţional;
- urmăreşte, in cooperare cu celelalte organe ale statului, cazurile de spălare a banilor prin
operaţiuni vamale;
- cooperează, pe bază de reciprocitate, cu autorităţile vamale ale altor state, precum şi cu
organismele internaţionale de specialitate, in vederea prevenirii, cercetării şi combaterii
fraudelor vamale.
CURS 5
MECANISMUL FINANCIAR
1. Conceptul de mecanism financiar
2. Sistemul financiar
3. Sistemul fondurilor de resurse financiare
1. Conceptul de mecanism financiar
Mecanismul economic cuprinde sistemul complex de organizare şi conducere a economiei
naţionale.
Mecanismul financiar este parte integrantă a mecanismului economic şi reprezintă
ansamblul metodelor, principiilor a instrumentelor financiare prin care se asigură organizarea,
previziunea, gestiunea şi conducerea activităţii financiare.
Mecanismul financiar cuprinde:
- sistemul financiar;
- parghiile financiare utilizate de stat pentru influenţarea activităţii economice;
- instrumentele administrative de coordonare a domeniului finanţelor publice;
- cadrul instituţional – parlament, guvern, ministere, structuri subordonate sau in coordonare;
- cadrul juridic – legi, hotărari de guvern, ordonanţe de guvern, ordonanţe de urgenţă, codul
fiscal, codul vamal, norme, reglementări, regulamente de aplicare.
1) Sistemul financiar
Sistemul financiar reprezinta totalitatea relatiilor financiare prin intermediul carora se
asigura formarea, repartizarea, utilizarea fondurilor banesti, necesare statului, dar si
organismelor sale pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii.
Caracteristicile sistemului financiar
1.cuprinde mai multe categorii de relatii financiare care alcatuiesc tot atatea
componente, subsisteme sau verigi ale sistemului financiar.
2. relatiile financiare prezinta 2 trasaturi importante respective:
a) se individualizeaza in functie de participantii la procesul de repartizare a resurselor
banesti, in functie de locul de constituire si destinatia fondurilor; in functie de metodele
folosite pentru creearea si repartizarea fondurilor.
b) se leaga intre ele formand un system al relatiilor financiare caracterizat prin unitate
in diversitate.
Sistemul financiar privit ca relatii economice este format din sistemul financiar public
si sistemul financiar privat. Sistemul financiar public cuprinde:
1. Bugetul de stat
2. Bugetele locale
3. Bugetul asigurarilor sociale de stat
Din cadrul sistemului financiar privat fac parte:
1. asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila
2. creditul public
3. finantele agentilor economici
2) Parghiile economico-financiare
Acestea reprezinta instrumente cu ajutorul carora statul actioneaza pentru stimulare
interesului economic al unei colectivitati determinate sau al membrilor acesteia, luati in mod
individual pt realizarea unui anumit obiectiv.
Caracteristicile parghiilor economico-fianciare
1. sunt concepute sa actioneze in mod automat la producerea evenimentelor economice sau la
punerea lor in functie de catre organelle publice.
2. metodele de prelevare si cele de plata actioneaza ca parghii numai in masura in care
asigura
concomitant pe langa indeplinirea functiei de repartitie si influentarea pozitiva a altor laturi
ale activitatii economice.
3. cu ajutorul lor statul poate interveni in economie sub multiple forme reglarea volumului
masei monetare si a productiei, stimularea acordarii de credite, reducerea consumului la
anumite marfuri considerate daunatoare sanatatii atc.
Alegerea unor anumite parghii financiare depinde de:
a. de politica urmarita de govern in domeniul economic, commercial, social etc.
b. de faza ciclului economic
Folosirea parghiilor economico-financiare nu exclude necesitatea utilizarii, in completare, a
unor metode administrative cum ar fi:
· intocmirea d prognoze, programe economice si planuri financiare pentru a sti in ce
directie, in ce ritm, cu ce eforturi si cu ce rezultate se dezvolta economia;
· a doua metoda-tinerea evidentelor contabile de catre agentii economici si
intocmirea de bilanturi contabile, conturi de profit si pierdere etc.;
· exercitarea controlului financiar de catre organe specializate asupra modului de
conservare si gestionare a mijloacelor materiale si banesti ale statului;
· stabilirea de catre stat de preturi si tarife pentru anumite bunuri si servicii;
· reglementarea de catre stat a modului de acordare de imprumuturi din fondurile
pulice;
· reglementarea regimului valutar ;
· supravegherea derularii exportului si importului;
· sanctionarea specului ilicite a evaziunii fiscale si a altor abateri de la prevederi
legale.
3) Planificarea financiara
Planificarea financiara reprezinta acea modalitate prin care are loc stabilirea, cu
character orientativ si cat mai riguros, a nevoilor si resurselor economiei nationale a
cerintelor
pietei etc.
Caracteristicile planificarii financiare
1. se intocmesc balante financiare de sinteza si planuri financiare cu caracter exectoriu
In cadrul balantelor financiare de sinteza se reflecta resursele preconizate a se realiza
precum si destinatiile acestora fiind un instrument cu character orientativ ce serveste la
fundamentarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic.
Cu ajutorul planurilor financiare cu caracter executoriu se stabileste modul de realizare
a echilibrului financiar in cursul anului.
2. indicatorii utilizati exprima incasari din activitatea desfasurata, incasari, varsaminte
la bugetul statului ale clientilor agenti economici, credite bugetare, credite bancare etc.
3. instrumente folosite pentru calculul indicatorului sunt:
- proiecte tehnice si de executie
- norme de asigurare
- normative de eficienta
- norme de stat
- norme de cheltuieli pentru actiuni social-culturale etc.
4) O alta componenta: Cadrul institutional(Mecanisme)
Este format din organe cu atributii si raspunderi in domeniul finantelor publice,
respective:
a. organe democratic alese ex. parlamentul, consiliile judetene si locale etc.
b. organe ale administratiei de stat centrale si locale cum ar fi guvern, ministere,
prefecturi etc.
c. organe specializate ale statului in domeniul financiar(ministerul finantelor publice,
administratii financiare publice etc.
5) Cadrul juridic
Acesta este format din ansamblul actelor normative care reglementeaza domeniul
financiar atat in faza de repartitie cat si in cea de prelevare.
Caracteristicile mecanismului economic-financiar sunt determinate de:
- forma de proprietate dominantă;
- sistemul de conducere a economiei naţionale;
- regimul politic-ideologic;
- conjunctura internă şi internaţională
2. Sistemul financiar
Sistemul financiar, privit ca relaţii economice, este alcătuit din:
a) bugetul de stat şi bugetele locale;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate;
c) bugetul fondurilor speciale extrabugetare;
d) creditul bancar;
e) asigurări de bunuri, persoane şi răspundere civilă;
f) finanţele intreprinderilor.
a) Bugetul de stat şi bugetele locale reprezintă o categorie de relaţii financiare prin
intermediul
cărora, pe de o parte, se colectează la dispoziţia statului fondurile financiare (prin mijloace de
constrangere şi pe baze contractuale), iar pe de altă parte, sunt distribuite resursele astfel
colectate
către beneficiari (instituţii, persoane fizice, intreprinderi).
Bugetul de stat se prezintă sub forma unei balanţe economice, a unui document de sinteză,
elaborat şi administrat de Guvern şi autorizat prin vot de către Parlament, in care sunt
prevăzute
veniturile şi cheltuielile.
Bugetele locale se aprobă de către consiliile locale şi judeţene.
b) Bugetul asigurărilor sociale de stat/ bugetul asigurărilor sociale de sănătate se constituie
din
contribuţiile plătite de agenţii economici, de instituţiile publice şi de salariaţi. Asigurările
sociale
de stat cuprind: pensiile (pentru vechime in muncă, pentru pierderea capacităţii de muncă, de
urmaşi); indemnizaţii (pentru prevenirea imbolnăvirilor, refacerea şi intărirea sănătăţii,
pierderea
temporară a capacităţii de muncă, maternitate, creşterea copilului); ajutoare (de şomaj, de
integrare
profesională, de deces); suportarea parţială sau integrală a costului medicamentelor, a
cheltuielilor
de spitalizare, a trimiterilor la tratament balneoclimateric şi la odihnă.
c) Bugetul fondurilor speciale extrabugetare. Fondurile speciale se constituie din alte taxe şi
contribuţii stabilite prin acte normative speciale, iar fondurile se folosesc pentru realizarea
obiectivelor care au stat la baza promovării actului normativ.
d) Creditul bancar exprimă relaţiile de redistribuire a resurselor financiare intre posesorii şi
nonposesorii de resurse. Astfel, băncile mijlocesc atragerea resurselor băneşti temporar libere
de
pe piaţă, iar pe de altă parte, ele le dirijează către solicitanţi.
Pe piaţa capitalului de imprumut vorbim şi despre creditul public prin intermediul căruia
autorităţile publice centrale şi unităţile administrativ-teritoriale işi procură resursele
financiare in
completarea resurselor bugetare ordinare de care dispun.
e) Asigurări de bunuri, persoane şi răspundere civilă. Pentru prevenirea prejudiciilor
provocate
de calamităţi naturale sau accidente, persoanele fizice şi juridice interesate sau obligate prin
lege
incheie contracte cu societăţi de asigurări care se angajează să acopere daunele suferite de
bunurile
cuprinse in asigurare sau să achite sumele asigurate cuvenite persoanelor care au avut de
suferit de
pe urma producerii riscurilor asigurate, in schimul unei anumite plăţi (prima de asigurare).
In concluzie, relaţiile economice care apar in procesul constituirii şi utilizării fondului de
asigurare
sunt relaţii de redistribuire intervenite intre membrii comunităţii de risc (totalitatea
persoanelor
fizice şi juridice asigurate impotriva unui anumit risc sau complex de riscuri), pe de o parte, şi
acei
dintre asiguraţi care au suferit daune de pe urma producerii riscului asigurat, pe de altă parte.
f) Finanţele agenţilor economici. Constituirea fondurilor de resurse financiare necesare
intreprinderilor generează relaţii de distribuire a valorii adăugate brute create in cadrul
acestora,
precum şi relaţii de redistribuire a disponibilităţilor băneşti temporar libere pe pia/ă intre
deţinătorii şi nondeţinătorii de asemenea resurse. Astfel, pentru procurarea resurselor
financiare,
intreprinderile apelează la beneficiile proprii, contractează imprumuturi de la bănci, emit
obligaţiuni sau vand acţiuni.
3. Sistemul fondurilor de resurse financiare
Fondurile financiare pot fi clasificate in funcţie de mai multe criterii:
1) după nivelul la care se constituie
- fonduri constituite la nivel central sau macroeconomic (bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor cu destinaţie specială, asigurările de bunuri,
persoane şi răspundere civilă, fondurile de creditare);
- fonduri constituite la nivel mediu sau mezoeconomic (fondurile bugetare ale judeţelor,
municipiilor, oraşelor şi comunelor);
- fonduri constituite la nivel microeconomic (fonduri proprii ale agenţilor economici,
instituţiilor şi persoanelor fizice)
2) după destinaţie:
- fonduri de înlocuire şi de dezvoltare;
- fonduri de consum;
- fonduri de rezervă (fondurile inscrise in bugetul de stat şi in bugetele locale cu acest titlu
care servesc pentru finanţarea unor acţiuni apărute in cursul anului precum şi fondurile de
rezervă
constituite la dispoziţia intreprinderilor pentru acoperirea unor eventuale pierderi);
- fonduri de asigurare (fonduri constituite la dispoziţia societăţilor de asigurare)
3) după forma de proprietate:
- fonduri proprietate publică (fondul bugetar centra de stat; fondurile bugetare ale
unităţilor administrativ-teritoriale; fondul asigurărilor sociale de stat, fondurile speciale
extrabugetare; fondurile proprii ale intreprinderilor, băncilor şi societăţilor de asigurare cu
capital
integral sau majoritar de stat; fondurile proprii ale instituţiilor publice);
Fondurile proprietate publică pot fi grupate in funcţie de calitatea pe care o are statul ca
titular al acestora. Astfel, statul poate să apară in calitate de:
· autoritate publică (in această calitate statul foloseşte o parte din resursele bugetare
pentru finanţarea cheltuielilor pentru apărarea naţională, menţinerea ordinii publice
şi a siguranţei naţionale, relaţiile externe şi satisfacerea nevoilor sociale);
· agent economic (statul foloseşte fondurile aparţinand intreprinderilor cu capital
integral sau majoritar de stat, o parte din resursele bugetare, dar şi resursele
mobilizate pe piaţa capitalurilor de imprumut pentru finanţarea unităţilor şi
acţiunilor economice)
· asigurător (statul foloseşte fondul asigurărilor sociale constituit la dispoziţia sa
pentru acordarea de pensii, indemnizaţii, ajutoare, etc)
· bancher (statul dispune de fondurile de creditare constituite la băncile cu capital
integral sau majoritar de stat, fondurile provenite din privatizarea unor bunuri ale
statului, dar şi creditele externe)
- fonduri proprietate privată (fondurile societăţilor comerciale, băncilor cu capital privat,
societăţilor de asigurări-reasigurări cu capital privat)
4) după titlul cu care se fac prelevări la fonduri şi plăţi de la acestea:
- prelevări cu titlu definitiv şi caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuţii, etc)
- prelevări cu titlu rambursabil şi caracter facultativ (depuneri la bănci, subscrieri la
imprumuturi de stat)