Sunteți pe pagina 1din 8

James Cook

Prof. Ungurean Nicoleta Paraschiva


Școala Gimnazială „George Bacovia” Bacău

1
James Cook

James Cook

James Cook, portret de Nathaniel Dance-Holland, circa 1775,


expus la Muzeul Maritim Național din Greenwich

James Cook (n. 7 noiembrie 1728 - d. 14 februarie 1779) a fost un


explorator, navigator și cartograf englez ce a ajuns la rangul de căpitan
în Marina Regală. Cook a realizat hărți detaliate ale
insulei Newfoundland înainte de a realiza trei expediții în Oceanul Pacific, unde
a realizat primul contact european cu coasta estică a Australiei și Insulele
Hawaii, precum și prima circumnavigare a Noii Zeelande.
Cook s-a alăturat flotei comerciale britanice ca adolescent și s-a alăturat
Marinei Regale în 1755. A luat parte la Războiul de șapte ani și a explorat și
cartografiat cea mai mare parte a intrării în Râul Sfântul Laurențiu în timpul
asediului orașului Quebec. Acest lucru a atras atenția Amiralității și Royal
Society. Acest lucru a venit într-un moment crucial atât al carierei lui Cook cât
și al explorărilor maritime britanice, ceea ce a condus la sarcina de comandant
al navei HMS Endeavourîn 1766 în prima din cele trei expediții în Pacific.
În acele călătorii Cook a navigat mii de kilometri în mari zone
necartografiate ale Globului. A cartografiat teritorii din Noua Zeelandă până în
Hawaii în cel mai mare detaliu și la o scară ce nu a mai fost atinsă până atunci.
În timpul acestor călătorii de descoperire a explorat și numit teritorii și a
cartografiat insule și zone de coastă pentru prima dată pe hărțile europene. A

2
demonstrat calități de marinar, aptitudini de explorator și cartograf, curaj fizic și
capacitatea de a-și conduce oamenii în condiții vitrege.
Cook a fost ucis în Hawaii în timpul unei altercații cu băștinașii în timpul
celei de-a treia călătorii de explorare în Pacific în 1779. A lăsat în urmă o
moștenire de cunoștințe științifice și geografice ce au influențat succesorii săi
inclusiv în secolul al XX-lea iar numeroase memoriale i-au fost dedicate în toată
lumea.

Cook s-a născut în satul Marton din provincia Yorkshire, astăzi suburbie a


orașului Middlesbrough. A fost botezat la biserica locală St. Cuthbert unde
numele său poate fi găsit în registrele bisericii. Cook a fost al doilea din cei opt
copii ai lui James Cook, un fermier scoțian, și al soției sale, Grace Pace. În 1736
familia s-a mutat la ferma Airey Holme din Great Ayton unde angajatorul
tatălui său, Thomas Skottowe, a plătit ca tânărul James să meargă la școală. În
1741, după cinci ani de școală, a început să lucreze pentru tatăl său, care a fost
promovat la rangul de administrator. Cooks' Cottage, ultimul domiciliu al
părinților săi, pe care probabil a vizitat-o, se află acum în Melbourne după ce a
fost mutată din Anglia și reconstruită cărămidă cu cărămidă în 1934.

Portretul doamnei Elizabeth Cook, realizat de William Henderson, datată 1830


În 1745, la vârsta de 16 ani, Cook s-a mutat la 32 km distanță în orașul
pescăresc Staithes pentru a deveni ucenicul băcanului și negustorului William
Sanderson. Istoricii au speculat că în această perioadă Cook a simțit pentru
prima dată atracția pentru mare în timp ce privea pe fereastra magazinului.
După 18 luni, când s-a dovedit că nu este potrivit pentru meseria de
băcan, Cook a călătorit spre orașul vecin Whitby pentru a face cunoștință cu
prietenii lui Sanderson, John și Henry Walker. Aceștia erau proprietari de nave
3
și activau în comerțul cu cărbune. Casa lor este acum Muzeul Memorial
Căpitanul Cook. Cook a fost luat ca ucenic în marina comercială în mica lor
flotă, transportând cărbune de-a lungul coastelor engleze. Prima sa sarcină a fost
la bordul navei Freelove și a petrecut câțiva ani la bordul acesteia sau al altor
nave, navigând între Tyne și Londra. În perioada uceniciei Cook a
studiat algebra, geometria, trigonometria, navigația și astronomia.
După ce și-a terminat cei trei ani de ucenicie, Cook a început să lucreze
pe navele de comerț din Marea Baltică. După ce a trecut examenele în 1752 a
început să progreseze în rangurile marinei comerciale, începând în acel an cu
promovarea la gradul de ofițer secund al bricului Friendship. În 1755, la o lună
după ce a primit comanda acestei nave, a intrat ca voluntar în Marina
Regală când aceasta se pregătea pentru ceea ce avea să fie Războiul de șapte
ani. În ciuda faptului că trebuia să o ia de la început cu ierarhia navală, Cook și-
a dat seama că va avansa mult mai rapid în serviciul militar și s-a alăturat
Marinei Regale la 7 iunie 1755.
Cook s-a căsătorit cu Elizabeth Batts (1742-1835), fiica hangiului
din Wapping, Samuel Batts. Cuplul a avut șase copii: James (1763–94),
Nathaniel (1764–81), Elizabeth (1767–71), Joseph (1768–68), George (1772–
72) și Hugh (1776–93). Când nu se afla pe mare, Cook locuia în partea estică a
Londrei. Cook nu a avut descendenți pe linie directă - copii săi fie au murit
înaintea sa fie nu au avut copii.

Harta lui James Cook a insulei Newfoundland, 1775


Primul post al lui Cook a fost la bordul navei HMS Eagle, navigând în
calitate de ofițer secund. În octombrie și noiembrie 1755 a luat parte la
capturarea unei nave franceze și la scufundarea alteia, după care a fost promovat
la gradul de șef de echipaj. Prima sa comanda temporară a fost în martie 1756

4
când a fost temporar comandantul navei Cruizer, o navă mică atașată la Eagle în
timpul unei misiuni de patrulare.
În 1757 Cook a absolvit examinările de comandant la Trinity House
în Deptford, ceea ce îi permitea să navigheze o navă a Regelui. S-a alăturat apoi
fregatei HMS Solebay în calitate de comandant sub căpitanul Robert Craig.
În timpul Războiului de șapte ani Cook a navigat în America de Nord în
calitate de comandant al navei Pembroke. În 1758 a luat parte la ambițiosul asalt
de capturare a fortăreței din Louisbourg de la francezi, după care a participat la
asediul orașului Quebec. A dovedit un talent pentru explorare și cartografiere și
a fost responsabil pentru cartografierea celei mai mari părți a intrării în Râul
Sfântul Laurențiu în timpul asediului.
Aptitudinea lui Cook pentru explorare a fost exploatată în anii 1760
pentru cartografierea coastei zimțate a insulei Newfoundland la bordul navei
HMS Grenville. A explorat partea nord-vestică în 1763 și 1764, coasta sudică în
1765 și 1766 și coasta vestică în 1767.
Prima călătorie (1768 - 1771)

Replica navei Endeavour în portul Cooktown, Queensland, ancorată unde nava


reală a fost eșuată timp de șapte săptămâni în 1770
În 1766 Royal Society l-a angajat pe Cook să navigheze în Oceanul
Pacific pentru a observa și marca tranziția planetei Venus în jurul Soarelui.
Cook, în vârstă de 39 de ani, a fost promovat la gradul de locotenent și a fost
numit comandantul expediției. Expediția a început în Anglia în 1768, a
ocolit Capul Horn și a continuat spre vest în Pacific pentru a ajunge la
insula Tahiti pe 13 aprilie 1769 unde s-au făcut observațiile tranziției planetei
Venus. Totuși, rezultatul observațiilor nu au fost atât de concluzive și precise pe
cât se aștepta. O dată ce observațiile s-au încheiat, Cook a deschis ordinele
sigilate ce conțineau instrucțiuni suplimentare din partea Amiralității pentru a
doua parte a călătoriei: căutarea în Pacificul de Sud a unor indicii cu referire la

5
continentul Terra Australis. Cook a pornit spre Noua Zeelandă și a cartografiat
întreaga zonă de coastă cu doar câteva greșeli minore. Apoi a călătorit spre vest,
ajungând pe coasta sud-estică a Australiei pe 19 aprilie 1770, fiind astfel primul
contact european cu coasta continentului.
Pe 23 aprilie a făcut primele observații înregistrate asupra băștinașilor
australieni pe insula Brush. Pe 29 aprilie Cook și echipajul său au realizat prima
debarcare pe continent în locul numit astăzi Peninsula Kurnell, pe care el l-a
numit „Golful Botanic" după specimenele unice colecționate de botaniștii
Joseph Banks și Daniel Solander. Aici Cook a realizat primul contact cu un
trib aborigen cunoscut sub numele de Gweagal.
După plecarea din Golful Botanic Cook a continuat spre nord unde a avut
loc un incident pe 11 iunie când nava Endeavour a eșuat pe un banc de nisip
în Marea Barieră de Corali. Nava a fost puternic avariată iar călătoria a fost
amânată aproape șapte săptămâni cât au avut loc reparațiile pe plajă (în
apropierea portului orașului Cooktown, Queensland de astăzi), la gura de
vărsare a râului Endeavour. O dată ce reparațiile au fost finalizate călătoria a
continuat prin Strâmtoarea Torres iar pe 22 august a debarcat pe Insula
Posesiunii pe care a declarat-o teritoriu britanic. S-a întors apoi în Anglia prin
Batavia (astăzi Jakarta, Indonezia), unde o bună parte din echipajul său a murit
de malarie, Capul Bunei Speranțe și Insula Sfânta Elena, ajungând în Anglia pe
12 iulie 1771.
Jurnalele lui Cook au fost publicate după întoarcerea sa în Anglia și a
devenit un erou pentru comunitatea științifică. În rândul publicului larg
botanistul Joseph Banks era adevăratul erou. Banks chiar a încercat să preia
comanda celei de-a doua călătorii a lui Cook dar s-a retras înainte ca expediția
să înceapă iar Johann Reinhold Forster și fiul său Georg Forster au fost aleși ca
oamenii de știință pentru această călătorie. Fiul lui Cook, George, s-a născut cu
cinci zile înainte de a pleca în călătorie:

6
Traseele celor trei călătorii ale lui Cook. Prima călătorie este marcată cu roșu, a
doua cu verde iar a treia cu albastru. Ruta echipajului lui Cook de după moartea
acestuia este marcată cu linia albastră întreruptă
A doua călătorie (1772-1775)
La puțin timp după întoarcerea din prima călătorie, Cook a fost promovat
la gradul de comandor în august 1771. Apoi, în 1772 a fost însărcinat de Royal
Society pentru a căuta ipoteticul Terra Australis. În prima călătorie Cook a
demonstrat prin circumnavigarea Noii Zeelande faptul că nu este atașată unui
continent mai mare aflat la sud. Deși a cartografiat aproape întreaga coastă
estică a Australiei, demonstrând că este de dimensiuni continentale, Terra
Australis se credea că este mai la sud. Deși s-a demonstrat contrariul, Alexander
Dalrymple și alții din Royal Society erau convinși că acest continent masiv
trebuie să existe mai la sud.
Cook a primit comanda navei HMS Resolution în această călătorie iar
Tobias Furneaux a primit comanda celei de-a doua nave, HMS Adventure.
Expediția lui Cook a circumnavigat globul la latitudini foarte sudice, fiind unul
dintre primii care să treacă de Cercul Polar de Sud pe 17 ianuarie 1773. A
explorat, cartografiat și luat în posesiune britanică Georgia de Sud, explorată de
Anthony de la Roché în 1675, descoperită și numită de Clerke Rocks
și Insulele Sandwich de Sud. În ceața antarctică, Resolution și Adventure, s-au
separat. Furneaux s-a îndreptat spre Noua Zeelandă, unde a pierdut o parte din
oameni în urma confruntărilor cu populația Māori după care s-a întors în
Anglia, în vreme ce Cook a continuat să exploreze zona antarctică, ajungând la
71°10'S pe 31 ianuarie 1774.
Cook aproape a ajuns pe continentul Antarctica dar a trebuit să se
îndrepte spre Tahiti pentru reaprovizionare. Apoi a reluat traseul sudic în a doua

7
tentativă eșuată de a găsi presupusul continent. În această parte a călătoriei
Cook a luat cu el un tânăr Tahitian pe nume Omai, care s-a dovedit având
cunoștințe mai slabe despre Pacific decât Tupaia din prima călătorie. În timpul
călătoriei de întoarcere din 1774 a debarcat în Insulele Tonga, Insula
Paștelui, Insula Norfolk, Noua Caledonie și Vanuatu. Raportul dat la întoarcere
a eliminat interesul pentru mitul continentului Terra Australis.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/James_Cook
https://www.who2.com/bio/james-cook/
https://www.britannica.com/biography/James-Cook
https://www.britannica.com/biography/James-
Cook/media/135983/216843

S-ar putea să vă placă și