Combaterea evaziunii fiscale internaţionale

Rezumat
Globalizarea economiei mondiale, precum şi breşele create în sistemul fiscal internaţional
şi rafinarea strategiilor financiare au creat un climat propice dezvoltării accentuate a paradisurilor
fiscale, care, datorită legislaţiei liberale şi regimului de impunere fiscală foarte indulgent, aduc,
pe de o parte, o serie de avantaje ţărilor de amplasare a acestora. Paradisurile fiscale reprezintă,
pe de altă parte, o problemă continuă, prin faptul că afectează negativ încasările bugetare ale
ţărilor cu fiscalitate mai ridicată şi implicit, conduc la creşterea evaziunii fiscale, în special a
celei legale, la ieşirea licită şi ilicită a capitalurilor, provocând, astfel, instabilitatea financiară.
Problema evaziunii fiscale, a devenit mai acută începând cu tranziţia spre economia de
piaţă, a unor ţări ale lumii, liberalizarea şi internaţionalizarea economiei, precum şi datorită
apariţiei posibilităţilor de înregistrare a companiilor off-shore în paradisurile fiscale.
Complexitatea fenomenului paradisurilor fiscale în economia contemporană, necesită cercetarea
acestuia la diferite niveluri motivaţia principală constând în faptul că paradisurile fiscale, în
condiţiile actuale, au devenit parte componentă a sistemului economic mondial şi a economiilor
naţionale, aceasta confirmând actualitatea temei de cercetare.
Cuvinte cheie: evaziune fiscala, evaziune fiscala internationala

1. Notiuni generlae privind evaziunea fiscala

Evaziunea fiscală constituie la momentul prezent un fenomen economic şi social
complex de mare amploare, cu care se confruntă foarte multe state şi de aceea, având în vedere
cauzele şi proporţiile sale, putem vorbi numai de o reducere a acestui fenomen, nu însă şi despre
o eradicare a acestui flagel, indiferent de măsurile de combatere la care s-a recurs. Existând mai
multe interpretări, denumiri şi aceepţiuni ale acestui fenomen, este normal ca el să fie şi greu de
definit. Terminii utilizaţi pentru desemnarea conceptului de evaziune sunt diferiţi, precum,
fraună fiscală, criminalitate economică, fraudă ilegală, evaziune internaţională, fraudă prin lege,
economie subterană. Nu doar terminologia constituie un element de confuzie, ci şi legea
ambiguă, graniţa dintre licit şi ilicit fiind foarte fragilă.1
Prima definiţie a evaziunii fiscale a fost dată între cele două războaie mondiale. Conform
acesteia, frauda fiscală îmbracă o concepţie extensivă, noţiunea de evaziune fiscală fiind inclusă
în cea de fraudă. Această tratare a evaziunii fiscale se întâlneşte foarte des şi în condiţiile actuale.
Cercetarea arată că cele mai diverse abordări privind evaziunea fiscală există la nivelul
academic, unde o mulţime de autori tratează evaziunea fiscală, fiecare încercând să înglobeze în
definiţie, în mod sintetic, semantica sintagmei „evaziune fiscală”, fie însumând sensul fiecăruia
dintre termeni, fie atribuind expresiei în sine un anumit sens. 2
O altă definiţie a evazinii fiscale este dată de Niţă Dobrotă în „A.B.C.-ul economiei de
piaţă moderne„ astfel evaziunea fiscală este definită ca sustragerea de la plata obligaţiunilor
fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele şi veniturile impozabile.3
Evaziunea fiscală se poate concretiza în multe alte acţiuni ale contribuabililor. În afară
de spiritul de fraudă care creşte din simplul joc al interesului, oricare ar fi cota impozitului pus
în cauză, există şi alte mobile care pot să determine contribuabilul, până atunci onest, la o
anumită disimulare. Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor şi inadvertenţelor unei
legislaţii imperfecte şi rău asimilate, a metodelor şi modalităţilor defectuoase de aplicare, precum
şi a neprevederii şi nepriceperii legiuitorului, a cărui fiscalitate excesivă este tot aşa de vinovată
ca şi cei care provoacă acestă evaziune. 4

1
Popescu Luigi, Fiscalitate comparată în afaceri, Ed Sitech, Craiova 2009, p. 374.
2
Man Aureliana, Caracterul dual al paradisurilor fiscale cercetat prin prisma evaziunii fiscale, Teză de doctor în
economie, 2010, p. 50.
3
Niţă Dobrotă, A.B.C-ul economiei pe piaţa moderne, Ed. Viaţa Românească, 1991.
4
Şaguna Dan Drosu, Şova Dan, Drept fiscal , Ed. C. H. Beck, Bucureşti , 2006, p. 289.
 În teza de doctorat în economie „Tendinţe în economia subterană mondială”, Rădulescu
Dragoş Lucian, subliniază că: evaziunea fiscală reprezintă modalitatea de răspuns a
contribuabililor la povara, din ce în ce mai crescândă, a obligaţiilor fiscale. 5
Din punct de vedere legal, evaziunea fiscală este definită în Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Noua reglementare nu defineşte evaziunea fiscală.
Totuşi, actele de evaziune fiscală sunt considerate sustragerea prin orice mijloace, în întregime
sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi altor sume datorate bugetului general consolidat de
către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine.6

2. Organismele pentru combaterea evaziunii fiscale internationale.

Pentru combaterea evaziunii fiscale internaţionale au fost create mai multe organisme cu
atribuţii în acest sens:
 Grupul de Acţiune Financiară Internaţională-GAFI (eng. Financial Action Task
Force-FATF)
GAFI este organismul internaţional de standardizare în domeniul combaterii spălării
banilor şi finanţării terorismului. În prezent GAFI este alcătuit din 26 de ţări şi două organizaţii
internaţionale, membrii săi fiind cele mai importante centre financiare din Europa, America de
Nord şi Asia. Grupul monitorizează progresul în implementarea măsurilor de combatere a
spălării banilor; reevaluează şi raportează evoluţiile, tehnicile şi contramăsurile privind spălarea
banilor; promovează adoptarea şi implementarea standardelor globale GAFI privind combaterea
spălării banilor.
GAFI a întocmit o listă neagră cu 19 state sau teritorii considerate necooperante, în care
intră şi o serie de paradisuri fiscale, acuzate de secret bancar, lipsă de transparenţă şi bineînţeles
spălarea banilor. Printre statele cuprinse în acestă listă se numără: Bahamas, Insula Man,
Mauritius, Bermuda, Delaware, Panama, Insulele Cayman, Liechtenstein.7
GAFI a elaborat în anul 1990, apoi a revizuit în 1996 un document intitulat „Cele 40 de
recomandări ale Grupului de Acţiune Financiară” cu scopul de a se lua în considerare
experienţa dobândită de Grup în cei 6 ani, dar şi pentru a surprinde schimbările care au intervenit
în lume pe acestă problemă. Aceste recomandări au pus bazele cadrului de desfăşurare a
eforturilor de combatere a spălării banilor şi sunt concepute pentru o aplicare universală. Ca
problematică, ele acoperă sistemul justiţiei penale şi aplicării legii, sistemul financiar-bancar şi
reglementarea sa precum şi coordonatele colaborării internaţionale. Chiar de la crearea Grupului,
s-a admis ideea că ţările au sisteme financiare şi juridice diferite şi astfel nu se pot lua măsuri
identice. În acest context, recomandările sunt principiile de acţiune în domeniu, pentru ca fiecare
ţară să le aplice conform cadrului constituţional.8
GAFI a susţinut o sesiune specială la Washington pe 29 octombrie 2001 şi a decis să-şi
extindă mandatul în lupta împotriva terorismului. Grupul a adoptat 8 recomandări în vederea
stopării organizaţiilor teroriste în obţinerea şi transferal fondurilor pentru activitaţile lor
criminale, şi anume:9
 ratificarea şi implementarea instrumentelor ONU în domeniu;
 incriminarea finanţării terorismului, a actelor şi organizaţiilor teroriste;
 blocarea şi confiscarea activelor teroriste;
 raportarea tranzacţiilor suspecte ca având legatură cu terorismul;
 furnizarea de asistenţă autorităţilor abilitatea cu aplicarea actelor normative
referitoare la investigarea finanţării terorismului;

5
Rădulescu Dragoş Lucian, Tendinţe în economia subterană mondială, Rezumat al tezei de doctorat în economie,
Bucureşti, 2006.
6
Legea 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale publicată în Monitorul Oficial, nr. 672 din 27
iulie 2005.
7
Pîrvu Daniela, Finanţe internaţionale, Ed. Larisa, Câmpulung Muscel, 2011, p. 73
8
Miriţoiu Aurel, Popescu Luigi, op. cit. p. 129
9
Lupulescu N., op. cit., p. 18
  stabilirea obligaţiilor de respectare a cerinţelor de combatere a spălării banilor
sistemelor de transmitere rapidă a banilor;
 întărirea măsurilor de identificare a clientului la transferurile prin swift interne şi
internaţionale;
 asigurarea ca entităţile, în special organizaţiile non-profit să nu poată fi utilizate în
scopul finanţării terorismului.
Totodată, GAFI a indicat un set de practici referitoare la blocarea activelor teroriste şi
combaterea abuzului sistemelor de transmitere rapidă a banilor, subliniind ca fiind strict necesare
luarea urgentă a următoarelor măsuri:10
 înfiinţarea unor autorităţi centrale competente în acest domeniu şi precizarea clară
a compeţentelor organelor judiciare;
 facilitarea cooperării şi comunicării cu guvernele străine şi instituţiile
internaţionale;
 facilitarea comunicării cu sectorul privat;
 asigurarea conformităţii adecvate a sectorului privat, a controlului acestuia;
 investigarea cu prioritate a acestor fenomene, colaborarea cu serviciile de
informaţii şi asigurarea unui feedback adecvat cu sectorul privat;
 publicarea listelor cu persoanele suspecte de terorism.
Având în vedere existenţa şi gravitatea fenomenelor infracţionale prezentate, legăturile şi
tendinţele lor, instituţiile abilitate în contracararea crimei organizate vor trebui să coopereze cu
cele specializate în antiterorism, întrucât orice reţea criminală care a fost identificată va trebui să
fie evaluată şi din punct de vedere al posibilităţii ca aceasta să fie o structură internă a unei
grupări teroriste.
Evoluţiile dintre reţelele crimei organizate transnaţionale şi grupările teroriste, în
contextul accelerării procesului de globalizare, demonstrează faptul că ameninţările identificate
la adresa securităţii statelor democratice nu trebuie privite drept fenomene de sine stătătoare,
deoarece acestea se află într-o continuă schimbare şi că trăsăturile entităţilor din afara legii,
motivaţiile lor şi tacticile aplicate se schimbă în timp, acomodându-se rapid la evoluţiile vieţii
internaţionale în toate sferele de activitate.
 Forumul pentru stabilitate financiară-FSF (aflat sub conducerea G7)
Forumul analizează punctele slabe din sectorul financiar şi defineşte măsurile politice
adecvate, inclusiv măsuri cu caracter reglementar. Pe baza chestionării multor state considerate
centre financiare off-shore, Forumul pentru Stabilitate, a redactat un raport, în care includea trei
categorii de paradisuri fiscale:11
 Cele cooperante, care aveau o monitorizare înaltă a activităţii bancare şi care
aveau încheiate multe tratate internaţionale: Hong Kong, Luxemburg, Singapore,
Jersey, Insula Man;
 Necooperante printre care se enumără: Aruba, Antigua, Anguilla, Antilele
Olandeze, Cipru, Liban, Costa Rica, Panama, Insula Cayman, Liechtenstein;
 State cu un grad minim al controlului şi cooperării: Bermude, Gibraltar, Andora,
Bahamas, Barbados, Monaco, Malta.
 Oficiul European pentru lupta Antifraudă (European Anti-Fraud Office –
OLAF)12
A fost înfiinţat la 28 aprilie 1999 de către Comisia Europeană înlocuind Grupul operativ
de coordonare a combaterii fraudei şi îi preia toate îndatoriile. Oficiul răspunde de desfăşurarea
investigaţiilor administrative cu scopul de a:
o Combate frauda, corupţia şi orice activitate ilegală care afecteză într-un mod
nefavorabil interesele financiare ale Comunităţii;

10
Lupulescu N., op. cit., p. 19.
11
Pîrvu Daniela, op. cit., p. 73-74
12
Decizia Comisiei Europene nr. 352/1999 privind înfiinţarea Oficiului European de Luptă Antifraudă
 o Investiga faptele grave legate de desfăşurarea activităţilor profesionale care
pot constitui o încălcare a obligaţiilor de către funcţionarii superiori şi alte
categorii de angajaţi ai Comunităţilor şi care pot duce la măsuri disciplinare şi,
atunci când este cazul, la iniţierea unei acţiuni penale. Oficiul poate fi
însărcinat de către Comisie sau de către alte instituţii sau organisme să facă
investigaţii în alte domenii.
Oficiul furnizează statelor membre asistenţă din partea Comisiei pentru organizarea unei
cooperări strânse şi periodice între autorităţile lor competente în vedere cooperării activităţii
acestora în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţii Europene. Oficiul contribuie la
eleborarea şi dezvoltarea de medode de combatere a fraudei şi a oricăror alte activităţii ilegale
care afectează interesele financiare ale Comunităţii Europene.
Oficiul are dreptul de acces imediat şi inopinat la orice informaţii deţinute de instituţii,
organisme, oficii şi agenţii şi la sediile acestora. Oficiul este împuternicit să cerceteze conturile
instituţiile, organismelor, oficiilor şi agenţiilor şi să facă copii după orice document sau
conţinuturile oricăror medii de stocare a datelor deţinute decătre instituţii, organisme, oficii şi
agenţii.

Sursa: OCDE, Promoting transparency and exchange of information for tax

purposes, (2010).
Figura nr.1. Evoluţia numărului de acorduri de schimb de informaţii fiscale
semnate anual
Un alt organism care se ocupă cu de cooperarea internaţională este Forumul Global
privind trasparenţă şi schimbul de informaţii. Acesta este continuarea unui forum care a fost
creat la începutul anilor 2000, în contextul lucrărilor OCDE referitoare la paradisurile fiscale.
Restructurat în anul 2009, acesta se asigură că toţi membrii săi sunt pe picior de egalitate şi vor
pune în aplicare pe deplin standard privind schimbul de informaţii pe care le-au angajat spre
transparenţă deplină.
În anul 2009, odată cu G20 s-au făcut progrese fără precedent de către comunitatea
internaţională în lupta împotriva fraudei şi evaziunii fiscale, aceste rezultate obţinându-se printr-
o transparenţă şi schimb eficient de informaţii în scopuri fiscale.
Din graficul de mai sus se observă că până la summit-ul G20 de la Washington din 15
noiembrie 2008, un total de 44 de acorduri de schimb de informaţii fiscale a fost semnat. În
urma summit-ul G20 de la Washington numărul de acorduri a crescut foarte multe ajungând în
anul 2010 la peste 450 de acorduri de schimb de informaţii şi este în creştere şi în anul 2011.13
13
OCDE, Promoting transparency and exchange of information for tax purposes, 2010,
http://www.oecd.org/dataoecd/32/45/43757434.pdf.
 Activitatea organismelor cu atribuţii în combaterea evaziunii fiscale internaţionale a
generat o serie de rapoarte, ale căror rezultate vor fi evidenţiate în continuare.
Raportul privind tranzacţiile suspecte (STR) este o unitate de bază şi punctul de plecare
în procesul de combatere a spălării banilor. Acesta a fost definită ca fiind o dezvăluire făcută
Unităţii de Informaţii Financiare (FIU) având obligaţia de a prezenta orice tip de suspiciune de
spălare a banilor sau de finanţare a terorismului.
30000
23963
25000

20000
15581
15000 13048
12943
8278
10000 7353

5000 2320
1554 2224 2934 2340 2275
1290 559
567 192 793 62 69 1062 192
0

Total număr tranzacții suspecte

Sursa: Eurostat, Money Laundering in Europe (2010)

Figura nr. 2. Numărul total al rapoartelor privind tranzacţiile suspecte în anul 2008
Se observă că numărul total al tranzacţiilor suspecte în unele ţări ale Uniunii Europene
variază foarte mult de la cifre extrem de mari, (pe primul loc fiind Letonia cu 23963 rapoarte
suspecte urmată fiind de Belgia cu 15581 rapoarte) la altele reduse (Ungaria cu 62 rapoarte şi
Malta cu 69 rapoarte).
Lista cu numărul de rapoarte privind tranzacţiile suspecte pe categorii de entităţi este
prezentată în
Tabel nr.1. Evoluţia numărului de persoane / entităţi juridice condamnate pentru
infracţiuni de spălare de bani
Ţara 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Bulgaria 2 6 4 4 8 25
Cehia 685 658 837 764 660 -
Germania 128 122 97 216 603 608
Estonia - - - 1 11 11
Franţa - - 156 144 215 -
Cipru 5 6 6 10 13 22
Letonia 1 0 3 4 13 16
Luxemburg 0 1 0 1 3 2
Malta 0 0 0 0 1 2
Austria 12 10 5 10 18 20
Polonia - - - - - 53
Portugalia 6 4 2 0 6 10
România - - 13 2 7 4
Slovenia 0 0 0 3 0 1
Finlanda 0 1 4 7 15 28

Suedia 4 1 15 12 19 97
Marea Britanie 123 207 595 1273 - -
Sursa Eurostat, Money Laundering in Europe (2010)
 Se observă o creştere a numărului de persoane condamnate pentru spălare de bani de la
un an la altul numărul maxim fiind în Marea Britanie 2006 de 1273 persoane, urmată de Cehia
cu 837 persoane în anul 2005. În anul 2008 numărul maxim de condamnări s-a înregistrat în
Germania cu 608 persoane, iar cele mai puţine condamnări au fost în Slovenia, Malta şi
Luxemburg.

1400
1200
1000 Suedia
800 Marea
600 Britanie
Germania
400
Cehia
200
0
2003 2004 2005 2006 2007 2008
Sursa Eurostat, Money Laundering in Europe (2011)
Figura nr.3. Evoluţia numărului de persoane / entităţi juridice condamnate
pentru infracţiuni de spălare de bani

Tabel nr.2. Evoluţia numărului pedepselor pe tipuri pentru infracţiuni

de spălare de bani în anul 2006

Ţara Amenzi Altele Pedepse cu Pedepse Alte Total

decât suspendare fără măsuri
amenzi suspendare
Bulgaria 1 0 0 3 0 3
Cehia 9 3 16 1 0 29
Germania 157 - 46 6 7 216
Estonia 0 0 1 0 0 1
Franţa 6 10 32 19 4 71
Cipru 0 0 0 10 0 10
Letonia 0 0 0 1 0 1
Lituania 0 0 0 0 0 0
Ungaria 1 0 1 0 0 2
Malta 1 1 2 0 0 3
Austria 0 0 1 2 0 3
Polonia 0 0 112 14 0 126
Portugalia 0 0 0 0 0 0
Slovenia 2 0 0 2 1 5
Finlanda 2 0 4 1 0 7
Suedia 2 1 9 0 0 12
Marea 109 613 139 365 18 1244
Britanie
Sursa Eurostat, Money Laundering in Europe (2010)

În anul 2006 cel mai mare număr al pedepselor pentru infracţiunii de spălare de bani s-a
înregistrat în Marea Britanie (1244) cele mai multe pedepse fiind din categoria altele decât
amenzi, iar cele mai puţine în Portugalia cu 0 cazuri şi apoi Letonia şi Estonia cu doar 1 caz.
 1%
9%
29%
Amenzi
Altele decât amenzi
Pedepse cu suspendare
Pedepse fără suspendare
Alte măsuri
50%
11%

Sursa Eurostat, Money Laundering in Europe (2010)

Figura nr. 4. Ponderea pe categorii de infracţiunii de spălare de bani
în Marea Britanie

Tabel nr.3. Evoluţia numărului pedepselor pe tipuri pentru infracţiuni

de spălare de bani în anul 2007

Ţara Amenzi Altele Pedepse cu Pedepse Alte Total

decât suspendare fără măsuri
amenzi suspendare
Bulgaria 4 0 0 10 0 10
Cehia 6 0 13 2 0 21
Germania 480 - 95 11 17 603
Estonia 1 0 9 0 1 11
Franţa 7 8 35 31 1 82
Cipru 0 0 0 13 0 13
Letonia 9 9 10 17 0 27
Lituania 0 0 0 4 0 4
Ungaria 1 0 1 0 5 7
Malta 2 0 3 2 0 6
Austria 0 0 11 3 0 14
Polonia 0 0 60 15 0 75
Portugalia 0 2 4 0 0 6
Slovenia 0 0 0 0 0 0
Finlanda 3 0 11 1 0 15
Suedia 0 1 6 11 1 19
Sursa: Eurostat, Money Laundering in Europe (2010)
Se constată că cel mai mare număr al pedepselor pentru infracţiunii de spălare de bani în
anul 2007 s-a înregistrat în Germania cu un total de 603 cazuri din care 480 doar amenzi.
Numărul pedepselor în Germania a crescut cu 387 de cazuri în 2007 faţă de 2006.
Un număr redus de cazuri s-a înregistrat în Lituania cu 4 şi Slovenia cu 0 pedepse pentru
spălare de bani.
 79%
Amenzi

Pedepse cu
suspendare
Pedepse fără
16% suspendare
alte măsuri
3% 2%

Sursa: Eurostat, Money Laundering in Europe (2010)

Figura nr.5. Ponderea pe categorii de infracţiunii de spălare de bani
în Germania în anul 2007
Tabel nr.4. Evoluţia numărului pedepselor pe tipuri pentru infracţiuni
de spălare de bani în anul 2008

Ţara Amenzi Altele Pedepse cu Pedepse Alte Total

decât suspendare fără măsuri
amenzi suspendare
Bulgaria 10 25 0 25 0 25
Germania 476 - 99 14 19 608
Estonia 0 0 4 6 1 11
Letonia 2 5 10 6 3 16
Lituania 0 0 0 1 0 1
Ungaria 1 0 1 0 2 4
Austria 3 0 3 1 0 7
Portugalia 1 4 4 1 0 10
Slovenia 0 0 1 0 1 2
Slovacia 1 - 3 1 - 10
Finlanda 6 0 20 1 1 28
Suedia 15 1 60 12 9 97
Sursa: Eurostat Money Laundering in Europe (2010)
Se constată că numărul de pedepse pentru infracţiunii de spălare de bani se menţine foarte
mare în Germania acesta crescând cu 5 cazuri în 2008 faţă de 2007 (608 cazuri în 2008, dintre
acestea 476 de cazuri reprezentând amenzi). Germania este urmată de Suedia cu un număr mult
mai mic de doar 97 de infracţiunii.
Se observă ca cele mai puţine pedepse se întregistrează în Lituania cu un caz, Slovenia cu 2
şi Ungaria cu 4 cazuri.
 700
608
600
500
400
300
200 97
100 11 16 1 7 10 10 28
25 4 2
0

Numărul pedepselor pentru infracțiuni de spălare de bani

Sursa: Eurostat Money Laundering in Europe (2010)
Figura nr. 6. Numărul pedepselor pentru infracţiuni de spălare
de bani în anul 2008

Din graficul de mai sus se observă că în Germania s-au înregistrat cele mai multe pedepse
pentru spălare de bani, adică un număr de 608, urmată fiind de Suedia cu un număr mult mai mic
de doar 97
 Schemă de spălare a banilor prin intermediul paradisurilor fiscale

Societate Societate din

5 mil USD
comercială Cipru -
contravaloare
română A paradis fiscal
consultanţă

acţionar
asociat/
avocat
Societate din
Liechtenstein-
paradis fiscal

Societate
2 mil USD
comercial

Donaţie 5 mil USD

donaţie
ă română
B

Cumpărare Persoană
titluri de stat 2 mil USD
fizică 1
donaţie

Fundaţie din
Cumpărare Persoană Liechtenstei
titluri de stat 2 mil USD n
fizică 2
donaţie

Sursa: Miriţoiu Aurel, Popescu Luigi, Evaziunea fiscală la nivel mondoeconomic-studii,

experienţe şi tendinţe în România, (2009).

Printr-un raport de tranzacţii suspecte, Oficiul a fost sesizat cu privire la un transfer

efectuat de o societate comercială română, în favoarea unei societăţi din Cipru, în valoare de 5
milioane USD. Transferul a avut la bază un contract de consultanţă încheiat între cele două
societăţi. La acel moment, analiza a fost întreruptă, întrucât Oficiul nu a primit informaţii
suficiente referitoare la provenienţa banilor sau la beneficiarul acestora.
După o perioadă de timp s-a primit un nou raport de tranzacţii suspecte, prin care s-a
semnalat faptul că fundaţia din Liechtenstein a încasat de la o societate din aceeaşi ţară, într-un
cont bancar deschis în România, suma de 5 mil. USD, cu titlul „donaţie”.
Întrucât suma a fost identică cu cea menţionată în primul raport, a apărut suspiciunea că
ar putea fi vorba de aceeaşi bani, motiv pentru care s-a făcut legătura între cele două rapoarte.
Această idee a fost întărită în momentul în care s-a primit de la instituţiile străine similare
informaţia că suma de 5 mil. USD a fost încasată de fundaţia din Liechtenstein, în urma unui
transfer efectuat din Cipru.
În ziua în care a fost alimentat contul fundaţiei, s-a efectuat şi transferul întregii sume,
astfel: 1 mil. USD, în contul unei societăţi comerciale române B, ca „majorare capital social”;
câte 2 mil. USD, în conturile a două persoane fizice române cu specificaţia „donaţie”, care au
achiziţionat titluri de stat cu toţi banii pe care i-a încasat.
Elementele cheie, care au certificat faptul că cele 5 mil. USD exportate din România în
Cipru au fost reintroduse, în ţară din Liechtenstein, au fost:
 Societatea comercială română A este acţionar majoritar la societatea română B;
 Cele două persoane fizice (beneficiare a câte 2 mil. USD) au calităţile de asociat,
respectiv avocat, la societatea comercială română A;
 Unul dintre cetăţenii implicaţi este mandatarul pentru România al fundaţiei din
Liechtenstein.