Romancierul, dramaturgul și filosoful francez, Albert

Camus, își dedică viața unor două extreme, între absurd

și revoltă.
Creațiile sale sunt supuse sub lumina
existențialismului, cum spune însăși autorul ”Existența
(ex-sistere) înseamnă, într-adevăr, a fi situat în afară
de, adică are sensul unei separări, al unei rupturi sau
al unui exil, al unei înstrăinări”. Prima sa operă este
”Străinul”, care prezintă o bază teoretică a istoriei
unui infern exil între oameni. Acțiunele au loc în jurul
unui individ pragmatic la ce se întîmplă în jurul său:
viață, moarte, căsătorie, crimă, toate poartă o
semnificație absurdă și fără sens. Personajul principal
nu se supune canoanelor moralităților sociale , aceasta
se desprinde din răspunsurile sale absolut absurde, chiar
inumane, exemplu ca:„Na-m nici o vină”, astfel se exprimă
la faptul acela ca a murita mama sa.