Mihai Eminescu

Mihai Eminescu
Afara-i toamna

Afara-i toamna, frunza 'mprastiata,

Iar v�ntul sv�rla 'n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si �ntr'un ceas g�ndesti la viata toata.

Pierz�ndu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,

N'ai vrea ca nimeni 'n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, c�nd afara-i sloata,
Sa stai vis�nd la foc, de somn sa picuri.

Si eu astfel ma uit din jet de g�nduri,

Visez la basmul vechiu al z�nei Dochii,
�n juru-mi ceata creste r�nduri-r�nduri;

De odat'aud fosnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de sc�nduri...
Iar m�ni subtiri si reci mi-acoper ochii.