Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Condacul 1
Să-l lăudăm toți credincioșii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în
aceste vremuri de cernere, spre mângâierea și îndrumarea noastră, pe cel
ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru
întreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima și-a pus pentru noi și
pentru mântuirea noastră, și să-i cântăm cu mulțumire zicând: Bucură-te,
Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Icosul 1
Dumnezeu a rânduit ca să te naști, Părinte, în binecuvântatul pământ al
Capadociei, cel ce a odrăslit mulțime nenumărată de sfinți. Cărora și tu
te-ai adăugat, întru deplină vrednicie, luminând alături de ei și neobosit
povățuindu-ne spre pocăință. Pentru care te și lăudăm, cu întreagă bucurie,
așa:
Condacul 2
Ales ai fost din pântecele maicii tale, Cuvioase, ca să te dăruiești lui
Dumnezeu cu totul și astfel să ajungi vas ales al Lui, spre mântuirea și
povățuirea tuturor celor ce au nădăjduit în tine. Pentru o binecuvântare ca
aceasta Îi cântăm cu toții, Celui ce a lucrat prin tine minuni și îndurări
mari, cântarea: Aliluia!
Icosul 2
Semnul harului lui Dumnezeu ce se odihnea asupra ta, Părinte, a fost
botezul pe care l-ai primit din mâinile Sfântului lui Dumnezeu, Arsenie.
Că acesta văzând cu duhul darurile tale cele multe, încă din fragedă
pruncie te-a binecuvântat spre a-i fi lui urmaș și a-i purta numele. Te
fericim, așadar, cu nevrednicie, zicând:
Icosul 3
Povățuit de pilda părinților tăi, te-ai nevoit de mic cu râvnă aprinsă spre
dragostea lui Hristos, arătând fapte de om desăvârșit. Că urmând mamei
tale celei binecuvântate, îndată ai început să postești cu asprime și să te
rogi neîncetat, pustnic fiind cu trăirea, însă copil cu vârsta. Minunându-
ne noi de bărbăția sufletului tău, îți cântăm cu bucurie, așa:
Condacul 4
În război fiind chemat pentru a-ți apăra țara de cei fără de Dumnezeu,
Părinte, ai strălucit prin vitejia ta cea fără margini. Că întru totul
lepădându-te de iubirea de sine, căutai mereu să fii acolo unde era
primejdia mai mare, pentru a-i scăpa pe cei ce luptau împreună cu tine.
Iar ei văzând aceasta, Îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru așa un sprijin,
zicând cu toții: Aliluia!
Icosul 4
Ai folosit războiul, Cuvioase, ca prilej de sfințire, că neîncetat ai sporit în
dragoste mai presus de patimă, punându-ți sufletul pentru prietenii tăi. Și
astfel ai câștigat cununi nepieritoare de la Cel ce se face răsplată însutită
a toată jertfa, de la Hristos Dumnezeu. Aceasta înțelegând-o și noi, ne
grăbim a-ți aduce, spre laudă, unele ca acestea:
Bucură-te, că în luptă ai fost chip minunat de întreagă jertfire de sine;
Bucură-te, că ți-ai disprețuit până la capăt viața aceasta pământească,
câștigând-o astfel pe cea cerească;
Bucură-te, că nu ai lepădat chipul evlaviei nici în vâltoarea cea cumplită
a primejdiilor;
Bucură-te, că prin mărimea ta de suflet te-ai făcut lumină spre sfințire și
celor din jur;
Bucură-te, că ajutai cu timp și fără timp pe toți cei ce se aflau în nevoi
și-n necazuri;
Bucură-te, că ai biruit desăvârșit frica cea omenească înarmându-te cu
bărbăție de fier;
Bucură-te, că războindu-te împotriva dușmanilor țării, în ascuns luptai și
împotriva vrăjmașilor sufletului tău;
Bucură-te, că deși vroiai să mori tu în locul prietenilor tăi, Dumnezeu te-
a păzit ca pe un preaiubit al Său;
Bucură-te, că și nouă ne arăți, prin tăria cea minunată a sufletului tău,
calea spre desăvârșire;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe
urmă!
Condacul 5
Cu râvnă aprinsă ai lepădat lumea, Părinte, și te-ai închinat lui Hristos în
întregime, alăturându-te obștii monahilor, care pururea se luptă pentru a-
și birui firea. Și în scurtă vreme te-ai făcut înger în trup, întru toate
îmbrăcându-te în Cel Căruia și noi Îi cântăm cu umilință: Aliluia!
Icosul 5
Te-ai retras în pustia cea minunată a Sinaiului pentru a-I sluji Stăpânului
Hristos, Cuvioase, și biruind poftele lumii, ai ajuns bărbat desăvârșit,
strălucind în toată virtutea și arzând de dragoste adevărată pentru
Dumnezeu, Care prin tine a pogorât asupra noastră mila Sa cea bogată.
Pentru aceasta și noi, cu slabe puteri, îți mulțumim zicând:
Condacul 6
După ce în Sinai te-ai luptat în bun chip, Părinte, ai fost chemat de Maica
Domnului în Grădina ei cea pământească, în Sfântul Munte Athos, cel ce
este floarea și lumina Ortodoxiei. Și înainte-văzând tu că acela va fi locul
desăvârșirii tale, i-ai mulțumit Preasfintei Împărătese pentru
acoperământul ei cel minunat, cu care pururea păzește întreaga lume de
răutatea necazurilor; iar Fiului ei I-ai cântat, cu bucurie, dulcea cântare:
Aliluia!
Icosul 6
Ajungând în Sfântul Munte și fiind purtat în multe locuri de harul lui
Dumnezeu, ai urcat mereu pe scara sfințeniei, Cuvioase, culegând de peste
tot, ca o albină înțeleaptă, nectarul duhovnicesc cel mai dulce. Iar mai apoi
ai ajuns fiu al Părintelui Tihon, stareț purtător-de-Duh și plin de toată
virtutea, pe care l-ai urmat în deplină ascultare. Pentru aceasta îți cântăm
și noi, cu glasuri neputincioase, așa:
Condacul 7
Întru deplină dragoste desăvârșindu-te, te-ai făcut unealtă a lui Dumnezeu,
Carele a început a lucra prin tine cu putere multă. Că te-a făcut un
mângâietor al tuturor celor necăjiți și un povățuitor al celor întunecați de
păcate. Îi mulțumim lui Dumnezeu, Părinte, pentru că te-a dăruit nouă pe
tine spre mântuirea noastră, cântându-I cu toții: Aliluia!
Icosul 7
“Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă
faptele voastre cele bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri”,
a zis Mântuitorul lumii cu glas nemincinos. Că și întru tine, Părinte,
cuvântul Lui s-a împlinit cu întreagă putere. Iar pentru aceasta te lăudăm
și noi, zicând:
Condacul 8
Văzând lupta cea înfricoșătoare pe care o duce vrăjmașul mântuirii
împotriva familiei celei binecuvântate de Dumnezeu, te-ai încins cu arma
cuvântului, învățându-i pe soți că pentru a putea câștiga liniștea caselor
lor, trebuie să aibă răbdare și îndelungă-răbdare, și jertfire de sine cu
dragoste. Îl slăvim pe Dumnezeu neîncetat, Cuvioase, pentru că te-a trimis
să ne arăți calea cea dreaptă, cântând: Aliluia!
Icosul 8
“Dați-mi mame creștine și vă voi da sfinți care să schimbe lumea”, a spus
dumnezeiescul Gură de Aur. Iar tu, pătruns fiind de acest adevăr, te-ai
ostenit cu timp și fără timp, prin rugăciuni și îndemnuri, să le arăți soților
celor credincioși că pacea familiei este roadă a Duhului Sfânt, și că trebuie
să lupte pentru ea cu străduință și înțelepciune. Pentru că te-ai nevoit ca
să aduci vindecare familiilor noastre celor atât de crunt lovite de ispite, îți
mulțumim cu toții, zicând:
Condacul 9
Pe cel ce în chip minunat a tămăduit bolile noastre cele trupești și
sufletești, prin rugăciunile lui cele făcute din adâncul inimii, pe Paisie,
mijlocitorul nostru, să-l lăudăm noi toți cu bucurie. Iar lui Dumnezeu, cel
slăvit în Sfânta Treime, să-I cântăm cu mulțumire, zicând: Aliluia!
Icosul 9
Vindecător a toată boala te-ai făcut, Părinte, prin darul de care te-a
învrednicit Dumnezeu. Că arzând de dragoste și de milă pentru oamenii
ce se chinuiau în dureri, te-ai rugat cu jertfire de sine pentru izbăvirea lor,
învățându-i să mulțumească lui Dumnezeu pentru toate. Te fericim într-
un glas, noi credincioșii, zicând:
Condacul 10
Domnul și Mântuitorul lumii a făgăduit mare răsplată celor ce se vor
osteni în bun chip spre desăvârșirea altora. Iar tu, Cuvioase, deși călugăr
simplu și neînvățat în cele lumești, ai fost înțelepțit de Însuși Duhul
Domnului ca să povățuiești mii de oameni pe calea mântuirii. Iar pentru
aceștia te rogi până acum lui Dumnezeu, Căruia și noi Îi cântăm cu
bucurie: Aliluia!
Icosul 10
Pentru întreaga ta virtute, Dumnezeu te-a împodobit cu daruri mai presus
de fire, pe care tu le-ai folosit spre slava Lui și spre folosul oamenilor. Că
te-ai făcut părintele a mulțimi nenumărate de credincioși, care, luptați
fiind de ispitele cele cumplite ale vremurilor noastre, căutau la tine ca la
un liman dumnezeiesc. Iar pentru aceasta, te rugăm să ne primești și pe
noi în rândul fiilor tăi duhovnicești, și să ne îngădui să-ți cântăm, cu
mulțumire, așa:
Condacul 11
Ajungând călugăr desăvârșit, Părinte, și plin fiind de harul lui Dumnezeu,
te-ai făcut nădejde tare pentru sufletele nemângâiate ale celor ce vroiau să
se închine lui Hristos în întregime. Iar pentru darurile tale, toți vedeau în
tine un îndrumător luminat de Duhul Sfânt. Pentru aceasta Îl lăudăm pe
Dumnezeu, Cel ce turma Sa nu a lipsit-o de păstori cu viață sfântă, zicând:
Aliluia!
Icosul 11
Ai întemeiat la Suroti o mănăstire de maici, unde fiicele tale cele mai
sporite puteau să se dăruiască Mirelui Hristos cu dragoste deplină. Iar mai
apoi le-ai povățuit spre desăvârșire, ca un părinte mult iubitor și îndelung
răbdător, prin sfaturile tale cele preaminunate, care ne sunt și nouă
îndrumare nemincinoasă. Te binecuvântăm cu toții pentru aceasta, zicând:
Condacul 12
Mare a fost harul lui Dumnezeu care s-a revărsat peste tine, Cuvioase, și
mari și milele Lui, că pentru multa ta jertfă, Cel Atotbun te-a învrednicit
de descoperiri minunate și de bucurii mai presus de fire. Ne bucurăm și
noi văzând răsplata pe care Dumnezeu o dă sfinților Săi, și rugându-L să
ne facă și pe noi părtași ei, Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 12
Ai gustat, Părinte, încă de aici din bucuriile raiului, cele gătite de Mult-
milostivul Dumnezeu tuturor celor ce slujesc Lui cu dragoste. Că deși au
fost mari luptele pe care vrăjmașul cel viclean le-a dus cu tine, cu mult
mai mari au fost mângâierile prin care Dumnezeu te-a întărit în virtute.
Pentru aceasta, întru smerită laudă, îți cântăm:
Condacul 13
“Mulți sfinți ar fi dorit să trăiască în vremea noastră, ca să se nevoiască”,
grăit-ai, Părinte, luminat fiind de Duhul Sfânt. Că ne-ai vestit nouă, celor
întunecați, că vremurile sunt spre plinire și că cei ce acum se luptă cu
vitejie ca să-și câștige mântuirea, au plată de mucenic. Pentru aceasta, Îi
mulțumim lui Dumnezeu, Cel ce cu milă și-a cercetat poporul, trimițând
pe Sfântul Său spre luminarea noastră, și Îi cântăm Preabunului Stăpân,
în glas de bucurie, cântarea: Aliluia!
Și iarăși:
Icosul 1
Dumnezeu a rânduit ca să te naști, Părinte, în binecuvântatul pământ al
Capadociei, cel ce a odrăslit mulțime nenumărată de sfinți. Cărora și tu
te-ai adăugat, întru deplină vrednicie, luminând alături de ei și neobosit
povățuindu-ne spre pocăință. Pentru care te și lăudăm, cu întreagă bucurie,
așa:
Condacul 1
Să-l lăudăm toți credincioșii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în
aceste vremuri de cernere, spre mângâierea și îndrumarea noastră, pe cel
ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru
întreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima și-a pus pentru noi și
pentru mântuirea noastră, și să-i cântăm cu mulțumire zicând: Bucură-te,
Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Apoi această
Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul
Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfințeniei și ai ajuns
desăvârșit în virtute, și pentru aceasta ai câștigat îndrăzneală deplină către
Milostivul Dumnezeu, roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în
viață, să nu ne piardă pentru păcatele noastre cele multe, ci să ne întoarcă
la pocăința cea binecuvântată.
Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputințele
noastre nenumărate, boli trupești și sufletești, cu mult mai mult poți acum
să ne ajuți și să ne izbăvești de toate greutățile. Deci miluiește-ne, Părinte,
pentru dragostea ta cea nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască,
și nu ne lăsa pe noi, cei plini de atâtea păcate.
Tu, care nu ai obosit a ne povățui spre mântuire și a ne purta neputințele
câtă vreme ai fost aici cu noi, înțelepțește-ne și acum ca să putem birui
ispitele pe care vicleanul diavol le țese neîncetat în jurul nostru și cu care
vrea să ne piardă sufletele pentru veșnicie. Luminează-ne ca să putem
cunoaște voia lui Dumnezeu pentru noi și roagă-te Stăpânului ca să ne dea
putere să o împlinim cu mulțumire.
Tu, care ne-ai fost o pildă nesmintită de vitejie și de jertfire de sine,
întărește-ne și pe noi ca să putem să-ți urmăm în virtute, pentru a câștiga
cununa cea nepieritoare, de care și tu te-ai învrednicit cu prisosință.
Așa, Părinte, nu ne lepăda pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-
răbdătorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrăzneală înaintea tronului
Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu să ne dea, pentru
tine, scumpa mântuire. Și astfel, mulțumindu-ți din adâncul inimii pentru
toate câte le-ai făcut pentru noi, și încă le mai faci, să-I mulțumim și
Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și
Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.