Sunteți pe pagina 1din 24

1.

Aspecte fundamentale privind curgerea metalelor şi aliajelor


1.1. Ecuaţia mişcării

Ecuaţia mişcării reprezintă ecuaţia echilibrului dinamic al volumului elementar de fază


lichidă asupra căreia acţionează forţe interioare şi exterioare.
Ca forţe interioare din sistem se pot considera: forţa determinată de gradientul de
presiune; forţa de frecare interioară datorată viscozităţii lichidului; forţa de inerţie.
În cadrul forţelor exterioare cele mai importante sunt forţa masică şi forţele electrice sau
magnetice.
Deplasarea fluidelor ideale a fost descrisă pentru prima dată de Euler. Ecuaţiile propuse
de Euler arată că faza lichidă se află în echilibru dinamic sub acţiunea forţelor unitare de inerţie,
masice şi de presiune:
v x v x v x v x 1 p
 vx  vy  vz X  ;
t x y z  x
v y v y v y v y 1 p
 vx  vy  vz Y  ;
t x y z  y
(1.1)
v z v z v z v z 1 p
 vx  vy  vz Z  ,
t x y z  z

unde X, Y, Z sunt componentele forţei masice Fm unitare.

Sub formă vectorială sistemul de ecuaţii (1.15) se poate scrie ca:
dv  1
 Fm  grad p,
dt 
(1.2) 
dv  1
unde: reprezintă forţa unitară locală de inerţie; Fm - forţa unitară masică;  grad p - forţa
dt
unitară de presiune.
În foarte multe cazuri ecuaţiile propuse de Euler nu scot în evidenţă unele particularităţi
cinematice şi energetice ale mişcării.
Ca urmare, pentru un fluid real, vâscos şi incompresibil, ecuaţiile de mişcare au forma:
v x v x v x v x 1 p   2v x  2v x  2v x 
 vx  vy  vz X      ;
t x y z  x  x 2 y 2 z 2 
 

v y v y v y v y 1 p   2v y  2v y  2v y 
 vx  vy  vz Y      ;
(1.3)
t x y z  y  x 2 y 2 z 2 
 

v z v z v z v z 1 p   2v z  2v z  2v z 
 vx  vy  vz Z     .
t x y z  z  x 2 y 2 z 2 
 
Relaţiile (1.3) reprezintă ecuaţiile Navier-Stokes pentru deplasarea fluidelor reale.
Pentru fluide incompresibile, ecuaţiile Navier-Stokes au următoarea formă vectorială:
 
dv 1 
 Fm  grad p   v .
dt 
(1.4)

unde:  v - forţa unitară de frecare vâscoasă

1.2. Modelarea proceselor de curgere


1
Calitatea pieselor turnate depinde în mare măsură de modul în care se desfăşoară
procesul de curgere. Defecte specifice precum incluziunile nemetalice, neumplerile, picăturile
reci sau suflurile exogene pot să apară ca urmare a unei curgeri necorespunzătoare (din punct
de vedere tehnologic) a aliajului lichid.
Analiza proceselor de curgere a unui aliaj prin canalele şi cavitatea formei este dificilă,
deoarece durata este mică, iar materialul formei temporare sau permanente nu este transparent
şi nu permite vizualizarea fenomenului. În plus, temperatura ridicată de turnare şi gazele
rezultate ca urmare a contactului topitură–amestec de formare impun măsuri speciale de
protecţie, cu efecte negative asupra exactităţii determinărilor. În această situaţie studiul pe
modele fizice este mult mai comod şi mai puţin costisitor [ Fl. Ştefănescu ş.a. 2010].
Modelarea procesului de curgere se bazează pe aplicarea teoriei similitudinii. Astfel, se
presupune că există pentru fiecare mărime un raport constant între valoarea sa în cadrul
procesului din natură şi valoarea sa în cadrul procesului pe model la timpi omologi.
Deoarece particularităţile procesului de curgere sunt determinate de un număr relativ
mare de forţe, realizarea unei similitudini dinamice totale este practic imposibilă şi de aceea se
iau în considerare doar forţele care au un rol esenţial în desfăşurarea curgerii. Pentru analiza
similitudinii a două mişcări ale unor fluide incompresibile se porneşte de la ecuaţia continuităţii
şi ecuaţia mişcării pe direcţia forţei de greutate. Se notează cu indicele N mărimile procesului
din natură şi cu indicele M mărimile procesului desfăşurat pe model.
În sistemul de coordonate carteziene, considerând că z este direcţia forţei de gravitaţie,
procesul din natură este caracterizat de ecuaţiile:
v xN v yN v zN
   0,
x N y N z N
(1.5)
v zN v zN v zN v zN 1 p N
 v xN  v yN  v zN  gN  
t N x N y N z N  N z N
  2v N  (1.6)
 2v zN  2v zN
 N  z
  ,
  
 x2 N  y2
N
 
 z2
N
  

ecuaţiile scrise pentru model fiind:
v xM v yM v zM
   0, (1.7)
x M y M z M

v zM v zM v zM v zM 1 p M
 v xM  v yM  v zM  gM  
t M x M y M z M  M z M
  2v M  (1.8)
 2v zM  2v zM
 M  z
  .
  
 x2 M  y2
M
 
 z2
M
  

Constantele se asemănare (coeficienţii de scară) pentru cele două procese sunt:
xN yN zN lN vN tN gN N pN
    Cl ;  Cv ;  Ct ;  Cg ;  C ;  Cp ;
xM yM zM lM vM tM gM M pM
N
 C ,
M
(1.9)
de unde rezultă:

2
x N  Cl x M ; y N  Cl y M ; z N  Cl z M ;
v N  Cv v M ; t N  Ct t M ; g N  Cg g M ;  N  C  M ; p N  C p p M ;  N  C  M .
(1.10)
Prin introducerea relaţiilor (1.10) în (1.5) şi (1.6) se obţine:
Cv  v xM v yM v zM 
  0,
  (1.11)
C l  x M y M z M 
 

Cv v zM Cv2  M v zM M v z
M
M v z
M 
  Cg g M 
Cp 1 p M
 v  v  v 
Cl  
x y z
Ct t M x M y M z M  C  C l  M
z M

  2v M
(1.12)
C C  2v zM  2v zM 
  2 v M  z
  .
Cl  x2 M
    
 y2
M
z  
2 M 

Pentru ca ecuaţiile (1.11) şi (1.12) să fie identice cu ecuaţiile (1.7) şi (1.8), ele conţinând
aceleaşi variabile, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
Cv
 ct .,
Cl
(1.13)
şi
Cv C2 Cp C C
 v  Cg    2v .
Ct Cl C C l Cl
(1.14)
Din egalităţile (1.14) rezultă:
Cv C2
 v;
Ct Cl
(1.15)
Cv2
 Cg ;
Cl
(1.16)
Cv2 Cp
 ;
Cl C C l
(1.17)
Cv2 C C
  2v .
Cl Cl
(1.18)
Ecuaţiile (1.15) … (1.18) stau la baza obţinerii principalelor criterii de similitudine
necesare la modelarea proceselor de curgere:

 Criteriul de similitudine de homocronicitate (Ho). Caracterizează similitudinea


fenomenelor variabile în timp şi periodice (de exemplu, formarea şi desprinderea vârtejurilor
care apar la curgerea fluidelor).
Din ecuaţia (1.15) rezultă:

3
Cv Ct
1
Cl
(1.19)
de unde, pe baza relaţiilor de definiţie a constantelor de asemănare pentru cele două procese,
se obţine:
vN tN vM tM
 . (1.20)
lN lM
Mărimea adimensională:
vt
Ho 
l
(1.21)
reprezintă criteriul de similitudine de homocronicitate.

 Criteriul de similitudine Froude (Fr). Caracterizează raportul dintre forţele de inerţie


şi cele masice.
Din ecuaţia (1.16) rezultă:
Cv2
1
Cl Cg
(1.22)
de unde, pe baza relaţiilor de definiţie a constantelor de asemănare pentru cele două procese,
se obţine:
v 
2 N

v 2 M
(1.23)
lN gN lM gM

Mărimea adimensională:
v2
Fr 
lg
(1.24)
reprezintă criteriul de similitudine Froude şi se foloseşte la studiul proceselor de curgere în care
greutatea joacă un rol important.
Dacă pentru procesul din natură şi cel de pe model g N  g M şi l M  l N , rezultă că
viteza pe model trebuie să fie mai mică decât cea reală.

 Criteriul de similitudine Euler (Eu). Caracterizează raportul dintre forţele de inerţie şi


cele de presiune.
Din ecuaţia (1.17) rezultă:
Cp
1
C Cv2
(1.25)
de unde, pe baza relaţiilor de definiţie a constantelor de asemănare pentru cele două procese,
se obţine:
pN pM
 . (1.26)
 
N v 2
N
M v 2  M

Mărimea adimensională:

4
p
Eu  2
v 
(1.27)
reprezintă criteriul de similitudine Euler şi se foloseşte în analiza fenomenelor în care pe lângă
forţele de inerţie trebuie luate în considerare şi cele determinate de presiune (de exemplu, în
cazul curgerii aliajelor prin reţele de turnare convergente).
 Criteriul de similitudine Reynolds (Re). Caracterizează raportul dintre forţele de
inerţie şi cele de frecare internă.
Din ecuaţia (1.18) rezultă:
Cv C l
1
C
(1.28)
de unde, pe baza relaţiilor de definiţie a constantelor de asemănare pentru cele două procese,
se obţine:
vN lN vM lM
 . (1.29)
N M
Mărimea adimensională:
vl
Re 

(1.30)
reprezintă criteriul de similitudine Reynolds şi caracterizează regimul de curgere. Astfel dacă
numărul Reynolds are o valoare mai mică decât o valoare critică, Re  Re cr1 , regimul de
curgere este laminar (pentru apă Re cr 1 = 2300, fonte Re cr 1 = 7000, oţeluri Re cr 1 = 3500, aliaje
neferoase Re cr 1 = 5000). Dacă Re  Re cr2 regimul de curgere se consideră turbulent (pentru
apă Re cr 2 = 2700, fonte Re cr 2 = 10000, oţeluri Re cr 2 = 10000, aliaje neferoase Re cr 2 = 7000).
Pentru Re cr 1  Re  Re cr2 regimul de curgere este de tranziţie.
Cunoaşterea procesului de tranziţie de la starea laminară la cea turbulentă este foarte
importantă pentru clarificarea unor fenomene care apar la deplasarea aliajelor prin reţeaua de
turnare, filtre ceramice sau cavitatea formei.
Cu modelele realizate în conformitate cu teoria similitudinii se poate analiza o serie de
procese, cum ar fi: pierderea de presiune prin frecare şi în rezistenţe locale în vederea
determinării profilului longitudinal şi transversal al canalelor de turnare; absorbţia de aer la
curgerea aliajului prin reţeaua de turnare (prin determinarea zonelor depresionare); formarea
vârtejurilor; modificarea debitului de aliaj în funcţie de geometria canalelor de turnare;
dispersarea jetului de aliaj la turnare; reţinerea particulelor nemetalice în reţeaua de turnare;
filtrarea aliajelor ş.a.

1.3. Mişcarea laminară a fluidelor reale

În mişcarea laminară particulele de fluid se deplasează pe traiectorii aproximativ paralele


între ele şi paralele cu axa canalului (curgerea are un caracter stratificat). Din cauza frecărilor,
viteza fluidului variază pe secţiunea canalului, fiind maximă în zona centrală şi nulă la periferie
(ca urmare a fenomenului de adeziune).
Pentru a determina distribuţia vitezelor la mişcarea laminară, în regim permanent a unui
fluid real, se ia în considerare un canal circular de rază R. În spaţiul ocupat de fluid se
delimitează un cilindru de lichid de rază r şi de lungime L [J. Florea ş.a. 1987].
5
Asupra elementului cilindric central acţionează forţa de presiune Fp , care determină
procesul de deplasare a fazei lichide:
Fp   r 2 p   r 2  p2  p1 .
(1.31)
Deplasarea a două straturi de fluid aflate la o distanţă infinitezimală dr şi care alunecă
unul faţă de celălalt cu o viteză relativă dv conduce la apariţia unor eforturi tangenţiale.
Prezenţa acestor eforturi determină o rezultantă (forţa de frecare vâscoasă) care se opune
mişcării.
Forţa de frecare vâscoasă acţionează pe suprafaţa periferică a elementului de volum
analizat şi are expresia:
dv dv
Fv    A   2  r L ,
dr dr
(1.32)
dv
unde:  este viscozitatea fluidului; - gradientul de viteză pe direcţia perpendiculară
dr
deplasării.
În regim de curgere staţionar Fp  Fv . Prin urmare:
dv
 r 2 p   2  r L ,
dr
(1.33)
de unde, separând variabilele, se obţine:
p r
dv   dr .
2 L
(1.34)
Prin integrare rezultă:
p r 2
v   C.
4 L
(1.35)
Pe baza condiţiilor la limită ( r  R ; v  0 ) se determină expresia constantei de
integrare:
p R 2
C .
4 L
(1.36)
Înlocuind expresia (1.36) în relaţia (1.35) se obţine legea de distribuţie a vitezelor în
secţiunea canalului (legea Hagen–Poiseuille):

v 
p
4 L

R2  r 2 . 
(1.37)
Reprezentarea grafică a legii este o parabolă. Viteza maximă a fluidului se obţine în axa
canalului ( r  0 ):
p
v max  R 2.
4 L
(1.38)
Prin urmare:

6
 r  
2
v  v max 1     (1.39)
  R  

şi legea de distribuţie a vitezei se poate scrie:


2
v r 
 1   . (1.40)
v max R 

Pentru a determina distribuţia eforturilor tangenţiale pe secţiunea canalului de curgere,


se are în vedere că, în conformitate cu legea lui Newton, pentru un fluid laminar:
dv
 .
dr
(1.41)
Pe baza relaţiei de distribuţie a vitezelor, ecuaţia (1.41) devine:

  
d  p1  p2 2

dr  4  L
 
R  r2  

(1.42)
sau:
p
  r.
2L
(1.43)
Pentru r  0 efortul tangenţial este nul, iar pentru r  R se obţine:
p
   max  R.
2L
(1.44)
Din relaţiile (1.43) şi (1.44) rezultă:
 r
 .
 max R
(1.45)
Prin urmare, distribuţia eforturilor tangenţiale este liniară si nu depinde de dimensiunile
canalului sau de natura fluidului.
Debitul volumetric, Qv , de fluid care se deplasează prin conducta circulară se obţine
prin însumarea debitelor elementare ale inelelor de rază r şi lăţime (grosime) dr. Într-un astfel
de element geometric, datorită dimensiunii infinit de mici a lăţimii, viteza fluidului, dată de relaţia
Hagen – Poiseuille, poate fi considerată constantă.
Dacă se ia în considerare o suprafaţă inelară dS  2  r dr , prin care circulă un fluid cu
debitul dQv  v dS  v 2  r dr , debitul total de fluid este:

 
R
p R 2
Qv  2   v r dr  2  R r  r 3 dr
0 4 L 0
(1.46)
sau
 p R 4
Qv  .
8 L
(1.47)
Din această ultimă relaţie se poate determina viscozitatea dinamică a fluidului:

7
 p R 4
 .
8 Qv L
(1.48)

1.4. Mişcarea turbulentă a fluidelor reale

În majoritatea aplicaţiilor tehnice, mişcarea fluidelor polifazice este turbulentă şi


nestaţionară.
Regimul turbulent de curgere diferă de mişcarea laminară din punct de vedere cinematic,
structural, matematic şi energetic [J. Florea ş.a. 1987].

Cinematic. În cazul mişcării turbulente, liniile de curent nu sunt paralele cu direcţia de


curgere ca la mişcarea laminară. Mişcarea turbulentă se caracterizează prin intersectarea,
amestecarea sau chiar împletirea liniilor de curent.
În interiorul fluidului apar vârtejuri locale, dispuse aleatoriu faţă de direcţia generală de
curgere. Vârtejurile sunt instabile şi, după o durată scurtă de existenţă, se reintegrează în
mediu, transmiţând acestuia energia lor, superioară momentan.

Structural. Mişcarea turbulentă este determinată de suprapunerea unor mişcări de


agitaţie a macroparticulelor de fluid peste mişcarea browniană a moleculelor (mişcarea de
agitaţie termică moleculară). Macroparticula este formată din grupuri mari de molecule şi
vârtejuri.

Energetic. Din punct de vedere energetic mişcarea turbulentă se deosebeşte de regimul


laminar de curgere prin pierderea mai mare de energie hidraulică a particulei de fluid în timpul
deplasării acesteia între două puncte din domeniul de referinţă.

Matematic. Mărimile caracteristice mişcării turbulente (viteza, presiunea, temperatura,


densitatea etc.) variază continuu în timp şi spaţiu. Determinarea valorilor instantanee ale
acestor mărimi se realizează cu dificultate. Din acest motiv, pentru descrierea matematică a
mişcării turbulente se recomandă o descompunere a valorii mărimii instantanee într-o valoare
medie şi una pulsativă:
f  f  f ',
(1.49)
unde: f este o mărime scalară sau vectorială; f - valoarea medie; f ' - componenta pulsativă.
Viteza într-un punct al fluidului nu este niciodată un vector constant. Ea variază atât ca
mărime şi direcţie, dar şi ca sens. Componentele vitezei au caracterul unei mărimi care
oscilează în jurul unei valori medii constante în timp (mişcare permanentă) sau variabile
(mişcare nepermanentă).
Pentru stabilirea ecuaţiilor de mişcare a fluidelor reale, Reynolds consideră că, dacă se
notează cu v x , v y , v z valorile medii în timp ale componentelor vitezelor într-un punct fix în
raport cu sistemul Oxyz şi cu v x' , v y' , v z' componentele vitezei de pulsaţie, atunci valorile
instantanee ale componentelor vitezelor sunt:
v x  v x  v x' ;

v y  v y  v y' ; (1.50)
v z  v z  v z' .

În mod similar, rezultă pentru presiunea instantanee relaţia:


8
p  p  p '. (1.51)
Valorile medii se calculează ca medii temporale într-un punct fix:
1 t0  T
vx   v x dt ,
T t0
(1.52)
unde T este perioada de mediere; t 0 - timpul iniţial (pentru simplificarea calculelor se consideră
t 0  0 ).
Valorile medii în timp ale mărimilor pulsatorii sunt nule. Astfel, din ecuaţiile (1.50) rezultă:
v x'  v x  v x (1.53)
şi pe baza relaţiei (1.68) se obţine:
1T ' 1T 1 1
v x'   x
v dt   v x dt  T  v x dt  v x  T v x T  v x  v x  0.
T 0 T 0
(1.54)
În mod asemănător rezultă:
v y'  0, v z'  0, p '  0. (1.55)
În regimul turbulent de mişcare apar şi eforturi unitare tangenţiale suplimentare datorate
componentei pulsative a vitezei, care se adaugă la cele date de legea lui Newton.
Pentru a se obţine efortul tangenţial suplimentar se foloseşte relaţia:
 'yx    v x' v y' , (1.56)
în care, primul indice al lui ' precizează direcţia normalei la elementul de suprafaţă
considerat, iar al doilea indice arată direcţia la care efortul este paralel.
Expresia (1.56) este cunoscută ca relaţia lui Prandtl. Această relaţie are două consecinţe
importante:
- eforturile tangenţiale care se opun deplasării fluidului sunt mai mari decât cele
corespunzătoare mişcării laminare şi de aceea pierderile de presiune din mişcarea turbulentă le
depăşesc pe cele din regimul laminar de deplasare;
- faţă de distribuţia parabolică a vitezelor din mişcarea laminară, diagrama vitezelor în
curgerea turbulentă are o formă aplatizată. Viteza fluidului pe peretele canalului este nulă
datorită fenomenului de adeziune. În apropierea peretelui particulele de fluid au posibilităţi
reduse de deplasare transversală (componenta pulsativă este foarte mică sau chiar nulă). Prin
urmare, într-un strat de grosime mică, apropiat de perete, cresc rapid. Apoi, vitezele încep să se
uniformizeze şi creşterea lor până la valoarea maximă la care se ajunge în centrul canalului are
loc lent.
v med
Valorile raportului în funcţie de valoarea raportului adimensional Reynolds sunt
v max
prezentate în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1
v med
Valorile raportului adimensional [J. Florea ş.a. 1979]
v max
Re 2700 106 108 
vmed/vmax 0,75 0,86 0,90 1

9
Ecuaţia continuităţii şi ecuaţiile Navier-Stokes pentru mişcarea laminară a fluidelor reale
sunt valabile şi în cazul mişcării turbulente, cu precizarea că trebuie efectuată medierea în timp
a fiecărui termen. Astfel, ecuaţia continuităţii:
v x v y v z
   0, (1.57)
x y z

prin mediere devine:


1 T  v x v y v z 
     dt  0

T 0  x y z 

(1.58)
sau
v x v y v z
   0. (1.59)
x y z

Ecuaţiile Navier-Stokes au forma:


v x v x v x v x 1 p
 vx  vy  vz X  ν v x ;
t x y z ρ x
v y v y v y v y 1 p
 vx  vy  vz Y   ν v y ; (1.60)
t x y z ρ y

v z v z v z v z 1 p
 vx  vy  vz Z  ν v z .
t x y z ρ z
Dacă se mediază în timp prima ecuaţie se obţine:
1 T  v x v x v x v x  1 T  1 p 
 
  v x  v y  v z 
 d t       v x  dt .
T 0  t x y z  T 0   x 
(1.61)
Dacă se are în vedere şi ecuaţia continuităţii pentru mişcarea turbulentă (ec. 1.59),
rezultă în final:
v x v x v x v x 1 p
 vx  vy  vz  X    v x 
t x y z  x
Forţa unitară de inerţie Forţa Forţa Forţa unitară
unitară unitară de viscozitate
masică de presiune

10
1        .
   v x v x      v y v x  
' ' ' ' ' '
   vz vx
  x   y   z  
(1.62)
Forţele unitare determinate de pulsaţiile turbulente

În deplasarea turbulentă, eforturile tangenţiale care se opun mişcării sunt mai mari decât
cele corespunzătoare curgerii laminare şi, ca urmare, pierderile de sarcină sunt mai mari.
În mod similar, se obţin şi ecuaţiile pe direcţiile Oy şi Oz:
v y v y v y v y 1 p
 vx  vy  vz Y    v y 
t x y z  y
1         ;
   v x v y      v y v y  
' ' ' ' ' '
  vz v y
  x   y   z   
(1.63)
v z v z v z v z 1 p
 vx  vy  vz Z   v z 
t x y z  z
1       ' 
   vx vz     v y vz     vz vz 
' ' ' ' '
    .
 
 x   y   z  
(1.64)
Ecuaţiile (1.62 ... 1.64) reprezintă ecuaţiile de mişcare a fluidelor reale în regim
turbulent (ecuaţiile Reynolds). Prin comparaţie cu ecuaţiile Navier – Stokes pentru mişcarea
laminară se observă că, pe fiecare direcţie de deplasare, există în membrul drept al ecuaţiilor
un termen determinat de forţele unitare datorate pulsaţiilor turbulente.
Ecuaţiile lui Reynolds nu reflectă toate aspectele legate de mişcarea turbulentă. Astfel, în
timp ce aspectele interne legate de caracterul pulsatoriu al vitezelor sunt bine precizate, cele
externe, condiţionate de rugozitatea şi natura pereţilor canalului de curgere, nu sunt luate în
considerare.

1.5. Teoria stratului limită

Noţiunea de strat limită sau strat de frecare pentru mişcarea fluidelor a fost introdusă în
1904 de Ludwig Prandtl.
La deplasarea aliajului lichid pe o suprafaţă solidă, viteza sa în zona de contact este
nulă, datorită fenomenului de adeziune. Viteza fluidului creşte o dată cu mărirea distanţei de la
suprafaţa solidă şi între particulele de fluid care se deplasează cu viteze diferite apar forţe de
frecare vâscoasă. Stratul de fluid în mişcare din imediata apropiere a suprafeţei solide, în care
se manifestă intens acţiunea forţelor de viscozitate şi unde viteza fazei lichide variază de la zero
până la valoarea corespunzătoare curentului exterior, este cunoscut sub numele de strat limită
[J. Florea ş.a. 1987].
În interiorul stratului limită tensiunea tangenţială de frecare este caracterizată de valori
ridicate, deoarece gradientul vitezei pe direcţia perpendiculară suprafeţei solide este foarte
mare. În afara stratului limită, efortul tangenţial de frecare este redus. Prin urmare, pentru
mişcarea fluidelor caracterizate de viscozitate mică, procesul de deplasare poate fi analizat sub
două aspecte:
- curgerea în domeniul stratului limită, unde se manifestă intens forţele de viscozitate;
- curgerea în exteriorul stratului limită, în care forţele de frecare vâscoasă se pot neglija
şi deci, mişcarea se poate studia cu ajutorul teoriei fluidelor ideale.
Această separare simplifică foarte mult studiul teoretic al curgerii fluidelor reale.

11
Grosimea stratului limită creşte în direcţia de mişcare, ca urmare a măririi zonei de
influenţă a frecării. Aceasta nu poate fi precizată cu exactitate, dar este influenţată de regimul
de deplasare a aliajului în zonă.
Regimul de deplasare a aliajului în stratul limită este caracterizat de numărul Reynolds
local, determinat de viteza exterioară a fluidului v m , viscozitatea  şi de distanţa x, măsurată de
la punctul de contact:
v x
Re x  m . (1.65)

Pentru o suprafaţă plană, regimul de mişcare este laminar pe distanţe mici din
apropierea punctului de contact şi trece în regim tranzitoriu la o lungime x cr1 . Pentru distanţe
mai mari de x cr2 regimul este turbulent. În cazul apei, cele două numere Reynolds critice au
valorile Recr1  3,2  105 şi respectiv Re cr2  10 6 .
Grosimea stratului limită laminar se poate aprecia pe baza valorilor forţelor de inerţie şi
de viscozitate. Dacă în afara stratului limită cele două forţe se pot neglija, în interiorul acestuia
forţele de viscozitate şi forţa de inerţie au acelaşi ordin de mărime:
2
vm vm
  l , (1.66)
 L2 x
în care:  este grosimea stratului limită;  l - densitatea fluidului;  - viscozitatea dinamică a
fazei lichide.
Pe baza relaţiei (1.67) s-a obţinut expresia:
x
L  k ,
vm
(1.67)
unde, factorul de proporţionalitate k are valoarea 4,7.
O dată cu creşterea grosimii, stratul limită laminar devine instabil şi încep să apară zone
de turbulenţă. Modificarea caracterului curgerii este influenţată de rugozitatea suprafeţei, gradul
de turbulenţă a curentului principal, gradientul de presiune pe direcţia de curgere şi se
desfăşoară pe o distanţă scurtă denumită zonă de tranziţie.
În zona turbulenţei depline, grosimea stratului limită creşte mult mai rapid decât cea a
stratului laminar, fiind proporţională cu x 0,8 B.S. Massey, 1983.
Grosimea stratului limită turbulent se poate aprecia şi cu expresia:

  30 .
vm
(1.68)
În zona turbulentă există permanent un strat foarte subţire, în apropierea suprafeţei
solide, în care curgerea este laminară. Acest strat este cunoscut sub numele de substrat
laminar sau vâscos. La viteze mici de curgere ale curentului exterior, grosimea substratului
laminar reprezintă circa 1% din grosimea totală a stratului.
Introducerea sintagmei de strat limită permite simplificarea ecuaţiilor Navier-Stokes în
acest domeniu. Datorită grosimii mici a stratului limită, efectul forţelor de masă este neglijabil şi
ecuaţiile Navier-Stokes se reduc la:
v x v x v x 1 p   2v x  2v x 
 vx  vy     ;
t x y  x  x 2 y 2 
 

v y v y v y 1 p   2v y  2v y 
 vx  vy     ,
t x y  y  x 2 y 2 
 
(1.69)

12
iar ecuaţia continuităţii devine:
v x v y
  0.
x y
(1.70)

1.6. Ecuaţia bilanţului de energie. Fenomene complementare procesului de


curgere

Pentru un fluid aflat în mişcare, ecuaţia bilanţului de energie exprimă legea conservării şi
transformării energiei, fiind cunoscută şi ca ecuaţia lui Bernoulli.
a. Pierderea de energie. La deplasarea aliajelor lichide prin canale, apar pierderi de
energie, determinate atât de procesele de frecare din zona de contact cu suprafaţa solidă, cât şi
de ciocnirile neelastice ale atomilor cu viteze diferite, care se produc la schimbările bruşte de
direcţie sau secţiune.
Pierderea de energie se manifestă printr-o micşorare a vitezei de curgere a fazei lichide.
Deoarece pierderea de energie la deplasarea topiturilor metalice este determinată numai de
înălţimea coloanei de aliaj, aceasta se poate interpreta ca o pierdere de înălţime. La rândul său,
pierderea de înălţime reprezintă o pierdere de presiune. Prin urmare, la deplasarea topiturilor
metalice între două secţiuni ale canalului de curgere pierderea de presiune este dată de relaţia:
p12  pf  prl , (1.71)
unde: pf este pierderea de presiune prin frecare;
prl - pierderea de presiune ca urmare a rezistenţelor locale, prl  prs  prd ;
prs - pierderea de presiune datorată modificărilor de direcţie;
prd - piederea de presiune determinată de schimbările de direcţie.

 Pierderea de presiune prin frecare. La curgerea aliajelor prin canale cu pereţi netezi,
pierderea de presiune prin frecare se determină pornind de la corelaţia, constatată
l
experimental, între criteriile Euler, Reynolds şi simplexul de similitudine :
d
 l 
Eu  f  Re, ,
 d
(1.72)
în care, l şi d reprezintă lungimea şi respectiv diametrul canalului de curgere.
Dacă se consideră că există o dependenţă liniară între pierderea de presiune pe
l
lungimea canalului ( pf ) şi simplexul de similitudine relaţia (1.72) devine:
d
pf l
2
 f '  Re 
v d
(1.73)
sau:
ρv 2 l ρv 2
pf  2 f '  Re   ξf ,
2 d 2
(1.74)
l
unde: f este coeficientul de pierdere de presiune prin frecare, ξ f  λ ;
d
 - coeficientul de frecare ( λ  2f ' (Re) ).

13
Pentru calcule hidraulice este important să se determine forma mai exactă a expresiei
care defineşte coeficientul de frecare  .
La viteze mici de curgere, când influenţa viscozităţii asupra deplasării lichidului este
mare,  depinde de numărul Reynolds în conformitate cu expresia:
C1
λ ,
Re
(1.75)
relaţia valabilă pentru regimul laminar de curgere ( C1 - constantă caracteristică fiecărei topituri
metalice).
Dacă influenţa viscozităţii asupra curgerii este redusă, dependenţa dintre coeficientul de
frecare şi numărul Reynolds este dată de relaţia:
C2
λ , (1.76)
Re 0,25
expresie valabilă pentru regimul de curgere turbulent ( C2 - constantă caracteristică fiecărei
topituri metalice).
La numere Reynolds foarte mari (Re > 20 000) coeficientul de frecare devine practic
independent de Re, deci independent de viscozitate:
λ  C3 .
(1.77)
Reprezentarea grafică a acestor corelaţii arată că la curgerea fluidelor se pot delimita trei
domenii distincte:
- domeniul I, în care curgerea este laminară şi este puternic influenţată de viscozitate:
C1 ρ v 2 l C ρv 2 l
pf   1 ν  f v  ;
Re 2 d vd 2 d
(1.78)
- domeniul II, în care curgerea are un caracter turbulent, regimul de curgere fiind
influenţat în mică măsură de forţele determinate de viscozitate:

pf 
C2 ρv 2 l
Re0,25 2 d

 f v 1,75 ;
(1.79)
- domeniul III, în care curgerea este puternic turbulentă şi nu este influenţată de
viscozitate:

pf  C3
ρv 2 l
2 d
 
 f v2 ;

(1.80)
La deplasarea aliajelor în forme temporare, valoarea coeficientului de frecare depinde
atât de regimul de curgere, cât şi de rugozitatea relativă a suprafeţelor canalelor [ D. Ştefănescu
ş.a. 1983].
Rugozitatea relativă este dată de raportul dintre rugozitatea absolută  (exprimată prin
media înălţimilor asperităţilor) şi diametrul ( d ) secţiunii canalului:

 .
d
(1.81)
În cazul curgerii laminare se admite, în continuare, că rugozitatea suprafeţei nu
influenţează deplasarea fluidului. Coeficientul de frecare se determină în această regiune pe
baza relaţiei Darcy – Weisbach:
14
64
 . (1.82)
Re
În regimul turbulent, influenţa numărului Reynolds se micşorează, mai ales la grade
ridicate de turbulenţă. Această situaţie se poate explica prin raportul care există între grosimea
substratului limită laminar şi rugozitatea absolută.
Pentru grosimi ale substratului limită laminar mai mari decât mărimea asperităţilor (zona
mişcării turbulente netede sau zona pereţilor netezi hidraulic) valorile coeficientului de frecare
sunt influenţate numai de valorile numărului Reynolds. Valoarea coeficientului de frecare se
poate determina pe baza relaţiilor propuse de Blasius, Nikuradse şi Prandtl-Kármán:
0,3164
 ;
Re 0,25
(1.83)
  0,0032  0,221Re0,237 ; (1.84)
1  Re  
 2 lg ,
 (1.85)
  2,51 
10 d
unde Re  .

Pentru zona în care grosimea substratului limită vâscos are acelaşi ordin de mărime cu
înălţimea asperităţilor (perete semirugos hidraulic), valorile coeficientului de frecare depind atât
de numărul Reynolds cât şi de rugozitatea absolută:
  f  Re,  ,
(1.98)
d d
unde: 10  Re  560 .
 
Una dintre relaţiile folosite frecvent pentru determinarea coeficientului de frecare, este
cea propusă de Colebrook – White:
1  2,51  
  2 lg   . (1.86)
  Re  3,72 d 
Ultimul domeniu (zona turbulenţei rugoase sau zona pereţilor rugoşi hidraulic) este
caracterizat de grosimi ale substratului laminar mai mici decât mărimea asperităţilor şi prin
d
valori mari ale numărului Reynolds ( Re  560 ). Valorile coeficientului  nu mai depind de

regimul de deplasare ci numai de rugozitate:
  f  
(1.87)
şi pot fi apreciate pe baza relaţiei Prandtl – Nikuradse:
1  d
 2 lg  3,72  . (1.88)
  
Pentru aplicaţiile curente metalurgice, se poate considera că valoarea coeficientului de
frecare este aproximativ constantă şi egală cu 0,04.
Toate relaţiile anterioare neglijează schimbul de căldură dintre aliajul lichid şi amestecul
de formare.
 Pierderea de presiune în rezistenţe locale. Rezistenţele locale sunt determinate de
schimbările de direcţie şi de secţiune ale canalelor prin care are loc deplasarea topiturilor.
Pierderea de presiune în rezistenţe locale se determină cu expresia:

15
v 2
prl   rl ,
2
(1.89)
unde:  rl este coeficientul de pierdere de presiune în rezistenţe locale:
 rl   rd   rs ; (1.90)
 rd - coeficientul de pierdere de presiune datorită schimbărilor de direcţie;
 rs - coeficientul de pierdere de presiune datorită schimbărilor de secţiune.
Valoarea coeficientului  rd este dependentă de unghiul cotului pe care-l face canalul
(tab. 1.2). Coturile canalelor din reţeaua de turnare sunt în majoritatea cazurilor la 90º.

Tabelul 1.2
Valorile coeficientului de pierdere de presiune datorită schimbărilor de direcţie
Unghiul cotului canalului 30º 60º 90º 120º
rd 0,20 0,55 1,00 (1,10) 1,40

16
În cazul trecerii de la o secţiune îngustă ( S1 ) la una largă ( S2 ), coeficientul  rs se
determină cu expresia:
2
 S 
 rs  1  1  . (1.94)
 S2 
Valorile coeficientului  rs , pentru câteva rapoarte uzuale între cele două secţiuni, sunt
prezentate în tabelul 1.3.

Tabelul 1.3
Valorile coeficientului de pierdere de presiune datorită schimbărilor de secţiune
S1/S2 0,2 0,4 0,6 0,8
rs 0,42 0,34 0,25 0,15

17
În cazul reţelelor de turnare, coeficientului  rs variază în jurul valorii de 0,15.

b. Aspiraţia de gaze şi spumarea. La obţinerea pieselor utilizând forme temporare, în


porii amestecului de formare (care reprezintă 15...30% din volumul amestecului) se găsesc:
- vapori proveniţi din procesul de evaporare a apei din zona de contact cu aliajul lichid;
- aer, la presiunea atmosferică;
- gaze rezultate din arderea lianţilor organici sau a prafului de cocs.
La deplasarea aliajelor lichide prin canale şi în cavitatea formei, în anumite condiţii,
acestea se pot desprinde de suprafaţa solidă, formându-se o zonă depresionară. În acest
domeniu pătrund gazele existente în amestecul de formare, fiind antrenate de topitura metalică.
Datorită temperaturii înalte a aliajului, volumul gazului încorporat se măreşte şi, în cazul unei
viscozităţi ridicate a fazei lichide, separările de gaz rămân incluse în topitură. La solidificare,
aceste incluziuni de fază gazoasă provoacă defectul cunoscut sub numele de sufluri exogene.
Apariţia zonelor depresionare are loc în următoarele situaţii:
- deplasarea aliajului printr-un canal vertical de secţiune constantă;
- schimbarea bruscă de direcţie;
- modificările de secţiune.
La modificările de secţiune, datorită diferenţei de presiune, particulele fluide de la
suprafaţa jetului se desprind de restul aliajului şi, deplasându-se pe o traiectorie circulară, revin
la suprafaţa acestuia, generând un fenomen turbionar. În cazul aliajelor pe bază de aluminiu
sau magneziu, particulele fluide reacţionează cu oxigenul, contribuind ulterior la oxidarea
avansată a fazei lichide. Pelicula oxidică formată astfel la suprafaţa topiturii (de exemplu, Al 2O3)
împiedică eliminarea separărilor de gaze în timpul răcirii aliajului. Se formează în final un
ansamblu de bule de gaz înconjurate de fază oxidică, care poartă denumirea de spumă.

c. Cavitaţia. Fenomenul de cavitaţie constă în modificarea bruscă a condiţiilor


hidrodinamice de deplasare a topiturilor datorită apariţiei unor separări de fază gazoasă care
întrerup continuitatea jetului. Aşadar, cavitaţia apare la formarea în mediul lichid a bulelor de
vapori şi gaze dizolvate, al căror volum creşte rapid pe măsura măririi vitezei de deplasare şi
micşorării corespunzătoare a presiunii.
Golurile de cavitaţie apar în acele zone depresionare ale fluxului de aliaj lichid în care
presiunea scade până la valoarea presiunii de vaporizare la temperatura dată. Fenomenul se
manifestă prin apariţia unor zgomote puternice, iar presiunea locală foarte mare poate duce la
distrugerea pereţilor formei.

2. Turnarea metalelor şi aliajelor lichide

Deplasarea metalelor şi aliajelor lichide se poate analiza secvenţial în diferitele etape ale
procesului de elaborare – turnare - solidificare:
- evacuarea din agregatul de elaborare;
- golirea oalei de turnare;
- curgerea prin reţeaua de turnare şi cavitatea utilă a formei;
- curgerea prin porii amestecului de formare (forme temporare);
- curgerea în timpul stadiului de solidificare (de exemplu, în zona bifazică).

2.1. Evacuarea topiturilor metalice din agregatele de elaborare şi turnare


2.1.1. Traiectoria şi configuraţia jetului la evacuarea din agregatul de elaborare

18
La evacuarea agregatelor de elaborare sau turnare, aliajul curge liber, în câmp
gravitaţional.
În cursul evacuării, prin înclinarea agregatului de elaborare, se creează o diferenţă de

nivel h0 între nivelul aliajului şi pragul de deversare, rezultând o viteză iniţială de curgere v 0 ,
dată de relaţia:
v 0  0 2 g h0 ,
(2.1)
în care,  0 este coeficientul de pierdere a vitezei ca urmare a frecării aliajului de pragul peste
care se realizează deversarea (  0  0,97 ) [I. Ciobanu, 1984].
Viteza aliajului creşte pe măsură ce acesta se deplasează pe jgheabul de evacuare. La
părăsirea jgheabului topitura metalică va avea o viteza v :
v  v 02  2 a l   2 g  h0  l sin     2 g ( h0  h1 )   2 g h ,
(2.2)
unde: a este acceleraţia topiturii pe planul înclinat; l – lungimea jgheabului de evacuare;  -
unghiul de înclinare a jgheabului în timpul procesului de evacuare; h - diferenţa de nivel
dintre suprafaţa topiturii din agregatul de elaborare la momentul iniţial şi punctul de desprindere
a jetului; μ - coeficientul total de pierdere a vitezei.
Asociind punctului de desprindere a aliajului sistemul de coordonate Oxy, viteza topiturii
v se poate descompune în două componente:
- viteza pe direcţia orizontală
v x  v cos  ; (2.3)
- viteza pe direcţia verticală
v y  v sin  .
(2.4)
Distanţa parcursă de o particulă de fluid, care părăseşte jgheabul de evacuare, în
intervalul de timp t , este dată de relaţiile:
x  v x t  v t cos 
(2.5)
şi:
g t 2 g t 2
y  v y t   v t sin   .
2 2
(2.6)
Prin eliminarea intervalului de timp t din ecuaţiile (2.5) şi (2.6) se obţine ecuaţia
traiectoriei:
g x2
y  x tg  .
2 v 2 cos 2 
(2.7)
Prin urmare, traiectoria jetului este o parabolă.
Particulele fluide aflate în mişcare au viteze diferite din cauza frecărilor cu aerul şi pereţii
jgheabului de evacuare. În această situaţie există o tendinţă de dispersare a jetului, care îşi
măreşte secţiunea pe măsură ce creşte distanţa parcursă.

2.1.2. Curgerea aliajelor din agregatele de turnare

Oalele utilizate pentru turnarea aliajelor se pot grupa în două categorii:


19
- oale cu evacuarea topiturii pe la partea superioară (oale cu cioc);
- oale cu sistemul de deversare amplasat în zona inferioară (oale cu dop).
Alegerea tipului de oală se realizează, în primul rând, în funcţie de natura aliajului care
se toarnă. Astfel, oalele din prima categorie sunt utilizate la turnarea aliajelor la care zgura se
poate îndepărta cu uşurinţă şi pierderile de căldură prin radiaţie sunt mici (de exemplu, aliajele
neferoase, fontele şi uneori oţelurile elaborate în cuptoare electrice cu căptuşeală acidă).
Avantajele utilizării acestor tipuri de oale constau în:
- reglarea cu uşurinţă a vitezei de curgere prin modificarea unghiului de înclinare. Se
poate asigura astfel o turnare cu debit ridicat în primele momente (cazul turnării pieselor cu
pereţi subţiri) sau la final (turnarea pieselor cu pereţi groşi) ori se poate menţine o viteză
constantă a aliajului pe durata umplerii cavităţii utile a formei.
- fenomene reduse de eroziune în zona de contact dintre aliajul lichid şi suprafaţa formei
de turnare.
Principalele dezavantaje determinate de folosirea oalelor de turnare cu evacuare pe la
partea superioară sunt următoarele:
- aliajul lichid se află în contact cu atmosfera o perioadă relativ mare de timp, ceea ce
favorizează pierderile de căldură prin radiaţie. Pentru diminuarea acestor pierderi se recomandă
utilizarea unor capace de protecţie.
- antrenarea zgurii în cavitatea formei, în cazul neîndepărtării în totalitate a acesteia de la
suprafaţa topiturii.
Oalele de turnare cu dop se folosesc în cazul aliajelor la care reţinerea zgurii este dificilă
şi la care pierderile de căldură prin radiaţie sunt mari (în cazul oţelurilor, în mod special a celor
elaborate în cuptoare bazice). Aceste oale de turnare prezintă următoarele avantaje:
- se evită antrenarea zgurii la turnarea aliajului;
- pierderile de căldură prin radiaţie, datorită prezenţei stratului de zgură, sunt mici;
- turnarea se realizează cu precizie mare prin poziţionarea corespunzătoare a oalei de
turnare.
Dintre dezavantajele acestor oale de turnare, cele mai importante sunt:
- debit ridicat de turnare în primele momente, ceea ce determină ca forţa de lovire a
suprafeţei formei de către jetul de aliaj lichid să fie mare. Viteza de turnare se micşorează
progresiv la turnările ulterioare, pe măsură ce nivelul topiturii în oală scade. Pentru a micşora
viteza de ieşire a jetului se pot folosi orificii de turnare cu secţiune variabilă.
- sistem complicat de manevrare a dopului şi posibilitatea nefuncţionării acestuia.
În cazul oalelor de turnare cu evacuare pe la partea inferioară, la intrarea aliajului în
orificiul de turnare liniile de curent ale fluxului se deformează ceea ce determină desprinderea
jetului de pereţii canalului. Desprinderea jetului de peretele orificiului de turnare şi formarea
turbioanelor favorizează absorbţia aerului de către aliajul aflat în mişcare.
Coeficientul de pierdere a vitezei  t depinde de lungimea relativă a orificiului de
evacuare ht/dt şi de numărul Reynolds, putându-se determina cu următoarea formulă empirică
[V.A. Efimov, 1980]:
1
t 
58 ht .
1,23 
Re d t
(2.8)
Tendinţa de formare a turbioanelor se micşorează dacă se racordează suprafaţa
interioară a cavităţii oalei cu suprafaţa canalului de evacuare.
20
Trebuie remarcat că, după evacuare, forma jetului nu corespunde exact cu secţiunea
orificiului de turnare. Astfel, de exemplu, pentru o secţiunea transversală rotundă, forma jetului
este eliptică. Dacă secţiunea de evacuare este pătrată, forma jetului va fi apropiată de o cruce.
La acest tip de oale de turnare, determinarea timpului de golire permite estimarea în
orice moment a cantităţii de aliaj disponibile pentru turnare.
Debitul aliajului care părăseşte oala de turnare se calculează cu expresia:
Qm   l St v t , (2.9)

d 2
unde: St este suprafaţa orificiului de turnare ( St  t ); d t - diametrul orificiului de turnare;
4
v t - viteza aliajului la evacuare;  l - densitatea topiturii metalice.
Coeficientul de pierdere de viteză prin orificiul de evacuare este, în general, cuprins în
intervalul 0,63…0,65.
Pentru determinarea vitezei cu care aliajul părăseşte oala de turnare se utilizează legea
lui Bernoulli. Dacă se consideră nivelul orificiului de evacuare ca nivel de referinţă ( ht  0 ),
neglijând pierderile de presiune, ecuaţia conservării energiei are forma:
l v 2 l v t2
p  l gh   pt  (2.10)
2 2
Deoarece p  pt  patm , relaţia (2.10) devine:
v t2  v 2  2gh . (2.11)
Pe de altă parte, în conformitate cu ecuaţia continuităţii:
S v  St v t
(2.12)
sau:
St
v  vt .
S
(2.13)
Înlocuind în relaţia (2.11) expresia (2.13), viteza aliajului în momentul evacuării este:
2g h
vt 
St2 (2.14)
1 2
S

La turnarea aliajului, în intervalul de timp dt , nivelul topiturii coboară de la h la h  dh .


Acestei micşorări de nivel a fazei lichide din oala de turnare îi corespunde un volum de aliaj
evacuat:
dV   S dh .
(2.15)
De asemenea, volumul de aliaj evacuat se poate determina şi cu expresia:
d V  S t v t dt .
(2.16)
Prin egalarea celor două expresii se obţine:
S 1
dt   dh
St v t
(2.17)
sau:
21
St2
1
dt  
S S 2 dh .
St 2g h
(2.18)
Dacă se admite că oala de turnare are pe toată înălţimea sa un diametru constant D şi
S
se are în vedere că d t  D , atunci t  0 . În această situaţie ecuaţia (2.18) devine:
S
D2 1
dt   dh .
d t2 2gh
(2.19)
Pe baza condiţiilor la limită:
t  0, h  h0
(2.20)
şi
t  tg , h  0 ,
(2.21)
timpul necesar pentru evacuarea completă a oalei (timpul de golire) se determină din ecuaţia:
tg
D2 1 0 1
 dt    dh .
0 d t2 2 g h0 h
(2.22)
Prin integrare rezultă:
D2 h0
tg  2 .
d t2 2g
(2.23)
Pentru evaluarea timpului de golire în funcţie de capacitatea oalei, se are în vedere că
volumul total de aliaj este dat de relaţiile:
M
V  ;
l
(2.24)
D 2
V  h0 ,
4
(2.25)
unde, M este masa totală de aliaj lichid din oala de turnare.
Egalând expresiile (2.24) şi (2.25) rezultă:
4M
h0  .
 D 2 l
(2.26)
Prin urmare, timpul necesar pentru evacuarea totală a aliajului din oala cu dop devine:
4D M
tg  .
d t2 2  l g
(2.27)
22
2.1.3. Forţa şi energia de lovire a jetului

Jetul de aliaj lichid în cădere loveşte suprafaţa aliajului din oală sau formă (la turnarea
directă) şi exercită asupra acestuia o forţă, care poate fi calculată cu ajutorul ecuaţiei impulsului,
pentru un punct de masă m:
m dv  F d t ,
(2.28)
în care: F este forţa care acţionează în timpul dt, determinând o variaţie dv a vitezei şi
mdv a impulsului.
Pentru o particulă fluidă de masă dm ecuaţia (2.28) devine:
dm
dF  dv ,
dt
(2.29)
dm
în care este masa de aliaj lichid care atinge suprafaţa în unitatea de timp.
dt
dm
Având în vedere faptul că este debitul masic de aliaj lichid în cădere, se poate scrie:
dt
dF  Qm  dv (2.30)
sau
dF  Qv   l  dv , (2.31)
în care: Qv este debitul volumetric;  l - densitatea topiturii.
Prin urmare:
v2
F  Qv  l  dv  Qv  l  v 2  v 1  ,
v1
(2.32)
în care, v 1 este viteza iniţială a jetului (înainte de ciocnire), iar v 2 viteza paralelă cu suprafaţa
de impact.
La impactul cu suprafaţa formei, v 2  0 şi rezultă:
F   Qv  l v 1 .
(2.33)
Semnul minus arată că forţa de reacţiune exercitată asupra jetului de aliaj este orientată
în sens contrar vitezei de curgere. Forţa de acţiune a jetului asupra amestecului de formare
acţionează în sensul de curgere a topiturii.
Dacă jetul are secţiunea S, atunci Qv  S v 1 şi expresia forţei, dacă neglijăm coeficientul
de pierdere a vitezei, devine:
F  S  l v 12  2 S  l g h  2mg  2G
(2.34)
în care, h este înălţimea de cădere a jetului.
Energia de lovire consumată se determină pornind de la expresia energiei cinetice:
v 12
Em (2.35)
2

23
Deoarece m  S  l h , rezultă:
S l h 2 g h
E  S l g h 2 .
2
(2.36)
În cazul pieselor cu pereţi subţiri şi înălţime relativ mare (de exemplu, cazul bucşelor
turnate din fontă, bronz, alamă etc.) sau la obţinerea lingourilor din bronz şi alamă, pentru
frânarea aliajului la intrarea în formă se recomandă utilizarea turnării în ploaie (turnarea în jet
divizat).

1.1.4. Oxidarea aliajelor în timpul curgerii libere

În timpul evacuării aliajelor din agregatul de elaborare sau oala de turnare acestea vin în
contact cu aerul şi se pot oxida. Astfel, la turnarea oţelurilor procesul se desfăşoară pe una din
următoarele căi:
a. oxidare directă. În urma reacţiei directe de oxidare a carbonului la interfaţa oţel -
atmosferă, conţinutul acestuia se va micşora, în timp ce proporţia de oxigen va creşte. Ca
urmare, este posibilă apariţia unor noi particule oxidice.     
b. antrenarea fizică a aerului de către jetul de turnare, fenomen urmat de reacţiile
corespunzătoare într-un fluid polifazic din sistemul gaz - lichid.
Procesul de oxidare este influenţat, în principal, de următorii factori:
- înălţimea de cădere;
- diametrul jetului.
Intensitatea reoxidării este cu atât mai redusă cu cât înălţimea de cădere a jetului este
mai mică şi cu cât diametrul acestuia este mai mare.
De asemenea, gradul de reoxidare a oţelului este invers proporţional cu conţinutul de
carbon. La oţelurile cu un conţinut ridicat de carbon, intensitatea procesului de reoxidare şi de
formare a incluziunilor solide se micşorează, deoarece oxidul de carbon determină apariţia unui
strat cu caracter reducător, care protejează jetul de turnare.
Incluziunile de reoxidare astfel formate sunt antrenate de aliaj şi introduse în cavitatea
utilă a formei.
Deoarece incluziunile nemetalice formate în urma procesului de oxidare influenţează
negativ caracteristicile fizico-mecanice ale aliajelor, în practică se urmăreşte diminuarea acestui
proces.

24