Sunteți pe pagina 1din 28

Dinamica fluidelor polifazice

4. ASPECTE FUNDAMENTALE PRIVIND CURGEREA


METALELOR ŞI ALIAJELOR

4.1. Noţiuni generale de cinematica fluidelor

Cinematica fluidelor studiază mişcarea acestora, fără a lua în considerare forţele


care o determină şi transformările energetice care apar. În studiul cinematic al fluidelor
se are în vedere ipoteza continuităţii acestora, în sensul că funcţiile de proprietate sunt
definite, continue şi derivabile în raport cu timpul şi coordonatele punctului de referinţă.
Principalele elemente la care se face apel în analiza mişcării metalelor şi aliajelor
lichide sunt [J. Florea ş.a. 1979, J. Florea ş.a. 1987]:

■ Curentul de fluid, definit prin masa de fluid aflat în mişcare.

■ Linia de câmp. Reprezintă curba tangentă în fiecare punct al ei la vectorul


viteză.

Dacă v este viteza instantanee a particulelor mediului continuu, liniile de câmp
se numesc linii de curent. Ecuaţia vectorială a liniilor de curent:
 
v  dr  0,
(4.1)

dx dy dz
 
vx vy vz . (4.2)

Liniile de curent nu se intersectează şi ocupă în întregime spaţiul delimitat de


curentul fluid. În cazul mişcării nepermanente liniile de curent îşi modifică forma în timp.
Pentru mişcarea staţionară, liniile de curent rămân aceleaşi în orice moment.
 
În situaţia în care v reprezintă vectorul viteză de rotaţie,  r , liniile de curent
devin linii de vârtej. Acest vector se defineşte ca fiind viteza medie de rotaţie a unei
particule fluide în jurul unei axe instantanee care trece prin centrul său de greutate.
Componentele vârtej sunt date de ecuaţiile:
1  v z v y 
x    ;

2  y z 

1  v x v z 
y    ; (4.3)
2  z x 

1  v y v x 
z    .

2  x y 

Ecuaţia vectorială a liniilor de vârtej este asemănătoare ecuaţiei liniilor de curent:


 
 r  dr  0
(4.4)
şi este echivalentă cu sistemul de ecuaţii:

1
Dinamica fluidelor polifazice

dx dy dz
 
x y z .
(4.5)
■ Traiectoria. Se defineşte prin locul geometric al punctelor ocupate succesiv de
centrul de masă al unei particule aflate în mişcare. În regimul de deplasare staţionar
traiectoria se confundă cu liniile de curent. Ecuaţiile parametrice ale traiectoriei sunt:
x  xt  ;

y  y t  ;
(4.6)
z  z t  .

■ Suprafaţa de curent. Este suprafaţa formată din liniile de curent care se sprijină
pe o curbă oarecare.

■ Tubul de curent. Reprezintă suprafaţa formată din liniile de curent care trec la
un moment t prin toate punctele unei curbe închise.
În mişcarea lor particulele de fluid, nu părăsesc tubul de curent deoarece liniile
de curent nu se intersectează,. Dacă mişcarea are loc în regim staţionar, tubul de
curent nu-şi modifică în timp dimensiunile sau forma.

■ Secţiunea transversală a tubului de curent. Reprezintă suprafaţa normală,


limitată de tubul de curent, pe toate liniile de câmp. Raportul dintre aria secţiunii
transversale S a tubului de curent şi lungimea conturului acesteia reprezintă raza
hidraulică:
S
rh  ,
P
(4.7)
în care P este perimetrul udat de fluid. Pentru o conductă circulară de diametru d,
d
rh  .
4

■ Tubul elementar de curent. Se defineşte ca fiind tubul cu o secţiune


transversală care asigură o distribuţie uniformă a vitezelor şi presiunilor.

■ Debitul curentului de fluid. Se defineşte prin limita raportului dintre volumul de


fluid care trece prin suprafaţă S într-un interval de timp t care tinde către zero:
V
Q  lim .
t  0 t
(4.8)

4.2. Metode de studiu în cinematica topiturilor metalice

2
Dinamica fluidelor polifazice

Studiul cinematic al deplasării metalelor şi aliajelor lichide urmăreşte stabilirea


traiectoriei, vitezei şi acceleraţiei particulei de fluid. Analiza se poate efectua prin două
metode [J. Florea ş.a. 1979, E. Carafoli ş.a. 1981, J. Florea ş.a. 1987]:

- metoda Lagrange, recomandată doar în cazul studiului mişcării unei particule


izolate sau a unui sistem finit de particule;

- metoda Euler, care tratează fluidul ca un sistem infinit de particule între care
se manifestă forţe de legătură.

Prin metoda Lagrange se analizează deplasarea fiecărei particule în spaţiul de


mişcare, definit în raport cu sistemul de coordonate Oxyz. Poziţia particulei la un
moment dat depinde de timp şi de coordonatele poziţiei iniţiale.

Dacă M0 (x0, y0, z0, t0) sau M0 (r0, t0) este poziţia iniţială a centrului de masă al
particulei de fluid, la momentul t particula se va găsi în punctul M (x, y, z, t), localizat
prin vectorul de poziţie r, adică în poziţia M (r, t).
Ecuaţiile parametrice ale traiectoriei particulei de fluid au forma:
x  x  x 0 , y 0 , z0 , t ,

y  y  x 0 , y 0 , z0 , t ,
(4.9)
z  z  x 0 , y 0 , z0 , t 
sau:
r  r  r0 , t ,
(4.10)
în care r0 şi t sunt variabilele independente Lagrange.
Viteza particulei de fluid este:
d r  r0 , t 
v ,
dt
(4.11)
cu următoarele componente:
x y z
vx  , vy  , vz  ,
t t t
(4.12)
iar acceleraţia aceleiaşi particule este:
dv d 2 r  r0 , t 
a  
dt dt 2
(4.13)
şi are componentele:
v x 2x
ax   ;
t t 2
3
Dinamica fluidelor polifazice

v y 2y
ay   ;
t t 2
(4.14)
v z  2z
az   .
t t 2
Pentru descrierea mişcării fluidelor prin metoda Euler se analizează deplasarea
tuturor particulelor care trec succesiv printr-un punct dat al sistemului de
referinţă. Metoda este mai uşor de utilizat deoarece, în comparaţie cu metoda
Lagrange, foloseşte un aparat matematic simplu (teoria câmpului). Pentru fiecare
funcţie de proprietate ce caracterizează mişcarea, Euler a definit o funcţie de tipul
f  f  r , t  , în care r este vectorul de poziţie al punctului analizat. Metoda propusă se
reduce astfel la studiul unor câmpuri vectoriale, v  v r, t  , şi scalare, p  p r, t  sau
ρ    r, t  .
Traiectoria unei particule se defineşte prin relaţiile:
x  x  x1, y 1, z1, t  ;
y  y  x1, y 1, z1, t  ;
(4.15)
z  z  x1, y 1, z1, t  ,
în care x1, y 1, z1 sunt coordonatele punctului analizat.
Viteza cu care diferitele particule trec succesiv prin punctul analizat se determină
prin derivarea totală a funcţiilor x  t  , y  t  şi z t  :
dx dy dz
vx  , vy  , vz  . (4.16)
dt dt dt
dv x dv dv
Componentele acceleraţiei a x  , a y  y , az  z , se obţin utilizând regula
dt dt dt
diferenţierii totale a unei funcţii de mai multe variabile:
v x v x v x v x
dv x  dt  dx  dy  dz;
t x y z
v y v y v y v y
dv y  dt  dx  dy  dz;
t x y z
(4.17)
v z v z v z v z
dv z  dt  dx  dy  dz,
t x y z
de unde rezultă:
v x v x v x v x
ax   vx  vy  vz,
t x y z

v y v y v y v y
ay   vx  vy  vz, (4.18)
t x y z

4
Dinamica fluidelor polifazice

v z v z v z v z
az   vx  vy  v z.
t x y z
Pornind de la această regulă, se defineşte operatorul diferenţial de mişcare a
fluidelor prin relaţia:
d    
  vx  vy  vz,
dt t x y z
(4.19)
care poate fi aplicat oricărei funcţii scalare sau vectoriale. Prin urmare, pentru orice
funcţie f de proprietate scalară (presiune, densitate), derivata totală este:
df f f f f
  vx  vy  vz.
dt t x y z
(4.20)

4.3. Ecuaţia continuităţii

Ecuaţia continuităţii sau legea conservării masei unui fluid, reprezintă expresia
matematică a principiului conservării masei aplicat unui mediu continuu, omogen şi
izotrop aflat în mişcare.
În cazul cel mai general, se ia în considerare un fluid compresibil, de densitate
    x, y , z , t  , aflat în mişcare nestaţionară cu viteza v  v  x, y , z , t  . În spaţiul
ocupat de fluid se delimitează un volum elementar de formă paralelipipedică, fix în
raport cu sistemul Oxyz, mărginit de o suprafaţă permeabilă cu muchiile dx, dy, dz
paralele cu axele sistemului de referinţă.
Ecuaţia continuităţii se obţine prin egalarea variaţiei masei de fluid din volumul
elementar dV, într-un interval de timp dt, cu diferenţa dintre masa de fluid care intră în
acest volum şi masa care-l părăseşte în aceeaşi perioadă [ J. Florea ş.a. 1979, J. Florea ş.a.
1987].
La momentul iniţial, t 0 , masa de fluid este:
 dx dy dz .
(4.21)
După o perioadă dt, aceasta se modifică, datorită variaţiei în timp a densităţii, şi
devine:
  
  dt  dx dy dz.
 t 
(4.22)
Prin urmare, variaţia masei de fluid în intervalul de timp analizat este:
  
dm     dt  dx dy dz   dx dy dz
 t 
(4.23)
sau:

dm  dx dy d z dt . (4.24)
t

5
Dinamica fluidelor polifazice

Diferenţa dintre masa de fluid care intră în volumul elementar de fluid şi masa
care părăseşte acest volum fix se obţine din bilanţul maselor intrate şi ieşite prin feţele
laterale ale paralelipipedului în intervalul dt:

Direcţia Masa de fluid intrată Masa de fluid ieşită Diferenţa


Ox  x v x dy dz dt    x v x     x v x 
 x v x  dx  dy dz dt  dx dy dz dt
 x  x
Oy  y v y dx dz dt  
  y vy   
 y vy 
 y v y  dy  dx dz dt  dx dy dz dt
 y  y
Oz  z v z dx dy dt    z v z     z v z 
 z v z  dz  dx dy dt  dx dy dz dt
 z  z

6
Dinamica fluidelor polifazice

În consecinţă, se obţine:

   x v x    y v y 
  z v z  
dm       d x d y dz dt .
 x y z 
(4.25)
Egalând relaţiile (4.24) şi (4.25) rezultă:

 

   x v x    y v y


  z v z  
.
t  x y z 
(4.26)
Prin urmare, ecuaţia continuităţii, pentru un fluid compresibil aflat în mişcare
nestaţionară are forma:

 

    x v x    y v y


  z v z 
0
t x y z
(4.27)

Pentru un fluid incompresibil aflat în mişcare permanentă (   ct .,  0 ),
t
ecuaţia continuităţii devine:
v x v y v z
   0.
x y z
(4.28)
Dacă se ia în considerare un tub de curent limitat de secţiunile S1 şi S 2 şi se
admite că prin suprafaţa de curent care delimitează geometric tubul de curent nu au loc
pierderi de fluid, se poate exprima variaţia masei de fluid în tubul de curent în intervalul
de timp dt prin ecuaţia:

dm   dV dt .
V t
(4.29)
În intervalul de timp luat în considerare prin suprafaţa de intrare pătrunde o
cantitate de fluid mai mare decât cea care părăseşte tubul:
 
dm    1 v n1 dS1    2 v n2 dS 2  dt . (4.30)
S 
 1 S2 

Din ecuaţiile variaţiei masei de fluid se obţine:


  
 t dV    1 v n1 dS1    2 v n2 dS 2 
V  S1 S2 
(4.31)
În cazul unui fluid incompresibil aflat în mişcare permanentă ecuaţia continuităţii
devine:
  v n1 dS1    v n2 dS2
S1 S2
(4.33)

7
Dinamica fluidelor polifazice

sau:
 v n1 dS1   v n2 dS2 . (4.34)
S1 S2

Din ecuaţia (4.34) rezultă că în mişcarea staţionară a unui fluid incompresibil, în


orice secţiune a tubului de curent debitul volumetric este constant ( QV  ct . ).

4.4. Dinamica fluidelor omogene

Dinamica fluidelor studiază procesul de mişcare a acestora şi interacţiunea cu


suprafeţele solide cu care se află în contact, luând în considerare forţele care determină
sau modifică starea de mişcare şi transformările energetice care apar în cursul
deplasării.
Dinamica fluidelor omogene are la bază principiile generale ale mecanicii clasice:
principiul conservării masei; principiul proporţionalităţii forţă-acceleraţie (legea a II-a a
lui Newton); principiul variaţiei cantităţii de mişcare (legea conservării impulsului);
principiul variaţiei momentului cinetic; principiul conservării energiei [ J. Florea ş.a. 1987].
Principiul conservării masei. În timpul mişcării, masa unui mediu continuu,
dintr-un domeniu D, rămâne constantă. Pentru mediul continuu care ocupă un domeniu
D ce delimitează un volum V, masa se determină cu expresia:
m     x, y , z, t  dV .
V
(4.35)
Principiul conservării masei se exprimă matematic astfel:
dm d d      
dt

dt    x , y , z , t  dV
V
 
V
dt
dV  
V

 t
 vx
x
 vy
y
 vz
z
 dV  0.

(4.36)
Principiul proporţionalităţii forţă-acceleraţie. Rezultanta forţelor care acţionează
asupra unei particule de fluid este un vector al cărui modul este proporţional cu
produsul dintre masa acesteia, m, şi acceleraţia centrului ei de masă, a :
 
R  m a,
(4.37)

unde Reste rezultanta forţelor ce acţionează asupra particulei de fluid.
Principiul variaţiei cantităţii de mişcare. Impulsul reprezintă produsul dintre masa
particulei de fluid şi viteza centrului de masă al acesteia. Pentru un mediu continuu,
care ocupă un domeniu D, ce delimitează un volum V, se poate scrie:
 
H    v dV ,
V
(4.38) 
unde H este impulsul sau momentul liniar total.
Principiul variaţiei cantităţii de mişcare exprimă faptul că modificarea momentului
liniar total într-un interval de timp este egală cu impulsul total al forţelor exterioare care
acţionează asupra particulei de fluid:

8
Dinamica fluidelor polifazice

dH n
  Fi .
dt i 1
(4.39)

4.5. Ecuaţia mişcării

Ecuaţia mişcării reprezintă ecuaţia echilibrului dinamic al volumului elementar de


fază lichidă asupra căreia acţionează forţe interioare şi exterioare.
Ca forţe interioare din sistem se pot considera: forţa determinată de gradientul de
presiune; forţa de frecare interioară datorată viscozităţii lichidului; forţa de inerţie.
În cadrul forţelor exterioare cele mai importante sunt forţa masică şi forţele
electrice sau magnetice.
Deplasarea fluidelor ideale a fost descrisă pentru prima dată de Euler. Ecuaţiile
propuse de Euler arată că faza lichidă se află în echilibru dinamic sub acţiunea forţelor
unitare de inerţie, masice şi de presiune:
v x v x v x v x 1 p
 vx  vy  vz X  ;
t x y z  x
v y v y v y v y 1 p
 vx  vy  vz Y  ;
t x y z  y
(4.40)

v z v z v z v z 1 p
 vx  vy  vz Z  ,
t x y z  z

unde X, Y, Z sunt componentele forţei masice Fm unitare.
Sub formă vectorială sistemul de ecuaţii (4.40) se poate scrie ca:
 
dv 1
 Fm  grad p,
dt 

(4.41)

dv 
unde: reprezintă forţa unitară locală de inerţie; Fm - forţa unitară masică;
dt
1
grad p - forţa unitară de presiune.

În foarte multe cazuri ecuaţiile propuse de Euler nu scot în evidenţă unele
particularităţi cinematice şi energetice ale mişcării.
Pentru un fluid real, vâscos şi compresibil, ecuaţiile de mişcare au forma:
v x v x v x v x 1 p   2v x  2v x  2v x   
 vx  vy  vz X       ;
t x y z  x  x 2 y 2 z 2  3 x
 

v y v y v y v y 1 p   2v y  2v y  2v y   
 vx  vy  vz Y       ; (4.50)
t x y z  y  x 2 y 2 z 2  3 y
 
9
Dinamica fluidelor polifazice

v z v z v z v z 1 p   2v z  2v z  2v z   
 vx  vy  vz Z       ,
t x y z  z  x 2 y 2 z 2  3 z
 
v x v y v z
unde     .
x y z
Forma vectorială a ecuaţiei (4.50) este:

dv  1  
  Fm  grad p   v  grad  ,
dt  3

 
unde:  v - forţa unitară de frecare vâscoasă; grad  - forţa unitară de
3
compresiune.

Relaţiile (4.50) reprezintă ecuaţiile Navier-Stokes pentru deplasarea fluidelor


reale. În cazul fluidelor incompresibile   0 . Ca urmare, ecuaţiile Navier-Stokes devin:
v x v x v x v x 1 p   2v x  2v x  2v x 
 vx  vy  vz X      ;
t x y z  x  x 2 y 2 z 2 
 

v y v y v y v y 1 p   2v y  2v y  2v y 
 vx  vy  vz Y      ;
(4.51)
t x y z  y  x 2 y 2 z 2 
 

v z v z v z v z 1 p   2v z  2v z  2v z 
 vx  vy  vz Z      .
t x y z  z  x 2 y 2 z 2 
 
Pentru fluide incompresibile, ecuaţiile Navier-Stokes au următoarea formă
vectorială:
 
dv 1 
  Fm  grad p   v .
dt 
(4.52)

4.6. Modelarea proceselor de curgere

Calitatea aliajelor turnate depinde în mare măsură de modul în care se


desfăşoară procesul de curgere. Defecte specifice precum incluziunile nemetalice,
neumplerile, picăturile reci sau suflurile exogene pot să apară ca urmare a unei curgeri
necorespunzătoare (din punct de vedere tehnologic) a aliajului lichid.
Analiza proceselor de curgere a unui aliaj prin canalele şi cavitatea formei este
dificilă, deoarece durata este mică, iar materialul formei temporare sau permanente nu
este transparent şi nu permite vizualizarea fenomenului. În plus, temperatura ridicată de
turnare şi gazele rezultate ca urmare a contactului topitură–amestec de formare impun
măsuri speciale de protecţie, cu efecte negative asupra exactităţii determinărilor. În
această situaţie studiul pe modele fizice este mult mai comod şi mai puţin costisitor [ Fl.
Ştefănescu ş.a. 2010].

10
Dinamica fluidelor polifazice

Modelarea procesului de curgere se bazează pe aplicarea teoriei similitudinii.


Astfel, se presupune că există pentru fiecare mărime un raport constant între valoarea
sa în cadrul procesului din natură şi valoarea sa în cadrul procesului pe model la timpi
omologi.
Deoarece particularităţile procesului de curgere sunt determinate de un număr
relativ mare de forţe, realizarea unei similitudini dinamice totale este practic imposibilă
şi de aceea se iau în considerare doar forţele care au un rol esenţial în desfăşurarea
curgerii. Pentru analiza similitudinii a două mişcări ale unor fluide incompresibile se
porneşte de la ecuaţia continuităţii şi ecuaţia mişcării pe direcţia forţei de greutate. Se
notează cu indicele N mărimile procesului din natură şi cu indicele M mărimile
procesului desfăşurat pe model.
În sistemul de coordonate carteziene, considerând că z este direcţia forţei de
gravitaţie, procesul din natură este caracterizat de ecuaţiile:
v xN v yN v zN
   0,
x N y N z N
(4.58)

v zN v zN v zN v zN 1 p N
 v xN  v yN  v zN  gN  
t N x N y N z N  N z N
  2v N  (4.59)
 2v zN  2v zN
 N  z
  ,
  
 x2 N  y2
N
 
 z2
N
  

ecuaţiile scrise pentru model fiind:
v xM v yM v zM
   0,
x M y M z M
(4.60)

v zM v zM v zM v zM 1 p M
 v xM  v yM  v zM  gM  
t M x M y M z M  M z M
  2v M  (4.61)
 2v zM  2v zM
 M  z
  .
 x2 M
    y2
M
 z2  
M
  

Constantele se asemănare (coeficienţii de scară) pentru cele două procese sunt:
xN yN zN lN vN tN gN N pN
    Cl ;  Cv ;  Ct ;  Cg ;  C ;  Cp;
xM yM zM lM vM tM gM M pM
N
 C ,
M
(4.62)
de unde rezultă:
x N  Cl x M ; y N  Cl y M ; z N  Cl z M ;
v N  Cv v M ; t N  Ct t M ; g N  Cg g M ;  N  C  M ; p N  C p p M ;  N  C  M .
(4.63)
Prin introducerea relaţiilor (4.63) în (4.58) şi (4.59) se obţine:
11
Dinamica fluidelor polifazice

Cv  v xM v yM v zM 
  0,
 
C l  x M y M z M 
 
(4.64)

Cv v zM Cv2  M v zM M v z
M
M v z
M 
  Cg g M 
Cp 1 p M
 v  v  v 
Cl  
x y z
Ct t M x M y M z M  C Cl  M z M
  2v M
(4.65)
C C  2v zM  2v zM 
  2 v M  z
  .
Cl  x2 M
    y2 M
 
 z 2 
M

Pentru ca ecuaţiile (4.64) şi (4.65) să fie identice cu ecuaţiile (4.60) şi (4.61), ele
conţinând aceleaşi variabile, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
Cv
 ct .,
Cl
(4.66)
şi
Cv C2 Cp C C
 v  Cg    2v .
Ct Cl C C l Cl
(4.67)
Din egalităţile (4.67) rezultă:
Cv Cv2
 ; (4.68)
Ct Cl

Cv2
 Cg ; (4.69)
Cl

Cv2 Cp
 ; (4.70)
Cl C C l

Cv2 C C
  2v . (4.71)
Cl Cl

Ecuaţiile (4.68) … (4.71) stau la baza obţinerii principalelor criterii de similitudine


necesare la modelarea proceselor de curgere:

 Criteriul de similitudine de homocronicitate (Ho). Caracterizează


similitudinea fenomenelor variabile în timp şi periodice (de exemplu, formarea şi
desprinderea vârtejurilor care apar la curgerea fluidelor).
Din ecuaţia (4.68) rezultă:
Cv Ct
1
Cl
(4.72)

12
Dinamica fluidelor polifazice

de unde, pe baza relaţiilor de definiţie a constantelor de asemănare pentru cele două


procese, se obţine:
vN tN vM tM
 . (4.73)
lN lM
Mărimea adimensională:
vt
Ho 
l
(4.74)
reprezintă criteriul de similitudine de homocronicitate.

 Criteriul de similitudine Froude (Fr). Caracterizează raportul dintre forţele de


inerţie şi cele masice.
Din ecuaţia (4.69) rezultă:
Cv2
1
Cl Cg
(4.75)
de unde, pe baza relaţiilor de definiţie a constantelor de asemănare pentru cele două
procese, se obţine:
v 
2 N

v 2 M
(4.76)
lN gN lM gM

Mărimea adimensională:
v2
Fr 
lg
(4.77)
reprezintă criteriul de similitudine Froude şi se foloseşte la studiul proceselor de curgere
în care greutatea joacă un rol important.
Dacă pentru procesul din natură şi cel de pe model g N  g M şi l M  l N , rezultă
că viteza pe model trebuie să fie mai mică decât cea reală.

 Criteriul de similitudine Euler (Eu). Caracterizează raportul dintre forţele de


inerţie şi cele de presiune.
Din ecuaţia (4.70) rezultă:
Cp
1
C Cv2
(4.78)
de unde, pe baza relaţiilor de definiţie a constantelor de asemănare pentru cele două
procese, se obţine:
pN pM
 . (4.79)
 
N v 2
N
M v 2  M

Mărimea adimensională:

13
Dinamica fluidelor polifazice

p
Eu  2
v 
(4.80)
reprezintă criteriul de similitudine Euler şi se foloseşte în analiza fenomenelor în care pe
lângă forţele de inerţie trebuie luate în considerare şi cele determinate de presiune (de
exemplu, în cazul curgerii aliajelor prin reţele de turnare convergente).
 Criteriul de similitudine Reynolds (Re). Caracterizează raportul dintre forţele
de inerţie şi cele de frecare internă.
Din ecuaţia (4.71) rezultă:
Cv C l
1
C
(4.81)
de unde, pe baza relaţiilor de definiţie a constantelor de asemănare pentru cele două
procese, se obţine:
vN lN vM lM
 . (4.82)
N M
Mărimea adimensională:
vl
Re 

(4.83)
reprezintă criteriul de similitudine Reynolds şi caracterizează regimul de curgere. Astfel
dacă numărul Reynolds are o valoare mai mică decât o valoare critică, Re  Re cr1 ,
regimul de curgere este laminar (pentru apă Re cr 1 = 2300, fonte Re cr 1 = 7000, oţeluri
Re cr 1 = 3500, aliaje neferoase Re cr 1 = 5000). Dacă Re  Re cr2 regimul de curgere se
consideră turbulent (pentru apă Re cr 2 = 2700, fonte Re cr 2 = 10000, oţeluri Re cr 2 =
10000, aliaje neferoase Re cr 2 = 7000). Pentru Re cr 1  Re  Re cr2 regimul de curgere este
de tranziţie.
Cunoaşterea procesului de tranziţie de la starea laminară la cea turbulentă este
foarte importantă pentru clarificarea unor fenomene care apar la deplasarea aliajelor
prin reţeaua de turnare, filtre ceramice sau cavitatea formei.
Cu modelele realizate în conformitate cu teoria similitudinii se poate analiza o
serie de procese, cum ar fi: pierderea de presiune prin frecare şi în rezistenţe locale în
vederea determinării profilului longitudinal şi transversal al canalelor de turnare;
absorbţia de aer la curgerea aliajului prin reţeaua de turnare (prin determinarea zonelor
depresionare); formarea vârtejurilor; modificarea debitului de aliaj în funcţie de
geometria canalelor de turnare; dispersarea jetului de aliaj la turnare; reţinerea
particulelor nemetalice în reţeaua de turnare; filtrarea aliajelor ş.a.

4.7. Mişcarea laminară a fluidelor reale

14
Dinamica fluidelor polifazice

În mişcarea laminară particulele de fluid se deplasează pe traiectorii aproximativ


paralele între ele şi paralele cu axa canalului (curgerea are un caracter stratificat). Din
cauza frecărilor, viteza fluidului variază pe secţiunea canalului, fiind maximă în zona
centrală şi nulă la periferie (ca urmare a fenomenului de adeziune).
Pentru a determina distribuţia vitezelor la mişcarea laminară, în regim permanent
a unui fluid real, se ia în considerare un canal circular de rază R. În spaţiul ocupat de
fluid se delimitează un cilindru de lichid de rază r şi de lungime L [J. Florea ş.a. 1987].
Asupra elementului cilindric central acţionează forţa de presiune Fp , care
determină procesul de deplasare a fazei lichide:
Fp   r 2 p   r 2  p2  p1 .
(4.84)
Deplasarea a două straturi de fluid aflate la o distanţă infinitezimală dr şi care
alunecă unul faţă de celălalt cu o viteză relativă dv conduce la apariţia unor eforturi
tangenţiale. Prezenţa acestor eforturi determină o rezultantă (forţa de frecare vâscoasă)
care se opune mişcării.
Forţa de frecare vâscoasă acţionează pe suprafaţa periferică a elementului de
volum analizat şi are expresia:
dv dv
Fv    A   2  r L ,
dr dr
(4.85)
dv
unde:  este viscozitatea fluidului; - gradientul de viteză pe direcţia perpendiculară
dr
deplasării.
În regim de curgere staţionar Fp  Fv . Prin urmare:
dv
 r 2 p   2  r L ,
dr
(4.86)
de unde, separând variabilele, se obţine:
p r
dv   dr .
2 L
(4.87)
Prin integrare rezultă:
p r 2
v   C.
4 L
(4.88)
Pe baza condiţiilor la limită ( r  R ; v  0 ) se determină expresia constantei de
integrare:
p R 2
C .
4 L
(4.89)
Înlocuind expresia (4.89) în relaţia (4.88) se obţine legea de distribuţie a vitezelor
în secţiunea canalului (legea Hagen–Poiseuille):

15
Dinamica fluidelor polifazice

v 
p
4 L

R2  r 2 . 
(4.90)
Reprezentarea grafică a legii este o parabolă. Viteza maximă a fluidului se obţine
în axa canalului ( r  0 ):
p
v max  R 2.
4 L
(4.91)
Prin urmare:
 r  
2
v  v max 1     (4.92)
  R  

şi legea de distribuţie a vitezei se poate scrie:


2
v r 
 1   . (4.93)
v max R 

Pentru a determina distribuţia eforturilor tangenţiale pe secţiunea canalului de


curgere, se are în vedere că, în conformitate cu legea lui Newton, pentru un fluid
laminar:
dv
 .
dr
(4.94)
Pe baza relaţiei de distribuţie a vitezelor, ecuaţia (4.94) devine:

  
d  p1  p2 2

dr  4  L
 
R  r2  

(4.95)
sau:
p
  r.
2L
(4.96)
Pentru r  0 efortul tangenţial este nul, iar pentru r  R se obţine:
p
   max  R.
2L
(4.97)
Din relaţiile (4.80) şi (4.81) rezultă:
 r
 .
 max R
(4.98)
Prin urmare, distribuţia eforturilor tangenţiale este liniară si nu depinde de
dimensiunile canalului sau de natura fluidului.

16
Dinamica fluidelor polifazice

Debitul volumetric, Qv , de fluid care se deplasează prin conducta circulară se


obţine prin însumarea debitelor elementare ale inelelor de rază r şi lăţime (grosime) dr.
Într-un astfel de element geometric, datorită dimensiunii infinit de mici a lăţimii, viteza
fluidului, dată de relaţia Hagen – Poiseuille, poate fi considerată constantă.
Dacă se ia în considerare o suprafaţă inelară dS  2  r dr , prin care circulă un
fluid cu debitul dQv  v dS  v 2  r dr , debitul total de fluid este:

 
R
p R 2 3
Qv  2   v r dr  2  R r  r dr
0 4 L 0
(4.99)
sau
 p R 4
Qv  .
8 L
(4.100)
Din această ultimă relaţie se poate determina viscozitatea dinamică a fluidului:
 p R 4
 .
8 Qv L
(4.101)
4.8. Mişcarea turbulentă a fluidelor reale

În majoritatea aplicaţiilor tehnice, mişcarea fluidelor polifazice este turbulentă şi


nestaţionară.
Regimul turbulent de curgere diferă de mişcarea laminară din punct de vedere
cinematic, structural, matematic şi energetic [J. Florea ş.a. 1987].

Cinematic. În cazul mişcării turbulente, liniile de curent nu sunt paralele cu


direcţia de curgere ca la mişcarea laminară. Mişcarea turbulentă se
caracterizează prin intersectarea, amestecarea sau chiar împletirea liniilor de
curent.
În interiorul fluidului apar vârtejuri locale, dispuse aleatoriu faţă de direcţia
generală de curgere. Vârtejurile sunt instabile şi, după o durată scurtă de existenţă, se
reintegrează în mediu, transmiţând acestuia energia lor, superioară momentan.

Structural. Mişcarea turbulentă este determinată de suprapunerea unor mişcări


de agitaţie a macroparticulelor de fluid peste mişcarea browniană a moleculelor
(mişcarea de agitaţie termică moleculară). Macroparticula este formată din grupuri mari
de molecule şi vârtejuri.

Energetic. Din punct de vedere energetic mişcarea turbulentă se deosebeşte de


regimul laminar de curgere prin pierderea mai mare de energie hidraulică a particulei de
fluid în timpul deplasării acesteia între două puncte din domeniul de referinţă.

17
Dinamica fluidelor polifazice

Matematic. Mărimile caracteristice mişcării turbulente (viteza, presiunea,


temperatura, densitatea etc.) variază continuu în timp şi spaţiu. Determinarea valorilor
instantanee ale acestor mărimi se realizează cu dificultate. Din acest motiv, pentru
descrierea matematică a mişcării turbulente se recomandă o descompunere a valorii
mărimii instantanee într-o valoare medie şi una pulsativă:
f  f  f ',
(4.102)
unde: f este o mărime scalară sau vectorială; f - valoarea medie; f ' - componenta
pulsativă.
Viteza într-un punct al fluidului nu este niciodată un vector constant. Ea variază
atât ca mărime şi direcţie, dar şi ca sens. Componentele vitezei au caracterul unei
mărimi care oscilează în jurul unei valori medii constante în timp (mişcare permanentă)
sau variabile (mişcare nepermanentă).
Pentru stabilirea ecuaţiilor de mişcare a fluidelor reale, Reynolds consideră că,
dacă se notează cu v x , v y , v z valorile medii în timp ale componentelor vitezelor într-un
punct fix în raport cu sistemul Oxyz şi cu v x' , v y' , v z' componentele vitezei de pulsaţie,
atunci valorile instantanee ale componentelor vitezelor sunt:
v x  v x  v x' ;

v y  v y  v y' ; (4.103)
v z  v z  v z' .

În mod similar, rezultă pentru presiunea instantanee relaţia:


p  p  p '.
(4.104)
Valorile medii se calculează ca medii temporale într-un punct fix:
1 t0  T
vx   v x dt ,
T t0
(4.105)
unde T este perioada de mediere; t 0 - timpul iniţial (pentru simplificarea calculelor se
consideră t 0  0 ).
Valorile medii în timp ale mărimilor pulsatorii sunt nule. Astfel, din ecuaţiile
(4.103) rezultă:
v x'  v x  v x (4.106)
şi pe baza relaţiei (4.105) se obţine:
1T ' 1T 1 1
v x'   v x dt   v x dt   v x dt  v x  v x T  v x  v x  0.
T 0 T 0 T T
(4.107)
În mod asemănător rezultă:
v y'  0, v z'  0, p '  0. (4.108)

18
Dinamica fluidelor polifazice

În regimul turbulent de mişcare apar şi eforturi unitare tangenţiale suplimentare


datorate componentei pulsative a vitezei, care se adaugă la cele date de legea lui
Newton.
Pentru a se obţine efortul tangenţial suplimentar se foloseşte relaţia:
 'yx    v x' v y' ,
(4.114)
în care, primul indice al lui ' precizează direcţia normalei la elementul de suprafaţă
considerat, iar al doilea indice arată direcţia la care efortul este paralel.
Expresia (4.114) este cunoscută ca relaţia lui Prandtl. Această relaţie are două
consecinţe importante:
- eforturile tangenţiale care se opun deplasării fluidului sunt mai mari decât cele
corespunzătoare mişcării laminare şi de aceea pierderile de presiune din mişcarea
turbulentă le depăşesc pe cele din regimul laminar de deplasare;
- faţă de distribuţia parabolică a vitezelor din mişcarea laminară, diagrama
vitezelor în curgerea turbulentă are o formă aplatizată. Viteza fluidului pe peretele
canalului este nulă datorită fenomenului de adeziune. În apropierea peretelui particulele
de fluid au posibilităţi reduse de deplasare transversală (componenta pulsativă este
foarte mică sau chiar nulă). Prin urmare, într-un strat de grosime mică, apropiat de
perete, cresc rapid. Apoi, vitezele încep să se uniformizeze şi creşterea lor până la
valoarea maximă la care se ajunge în centrul canalului are loc lent.
v med
Valorile raportului în funcţie de valoarea raportului adimensional Reynolds
v max
sunt prezentate în tabelul 4.1.

Tabelul 4.1
v med
Valorile raportului adimensional [J. Florea ş.a. 1979]
v max
Re 2700 106 108 
vmed/vmax 0,75 0,86 0,90 1

19
Dinamica fluidelor polifazice

Ecuaţia continuităţii şi ecuaţiile Navier-Stokes pentru mişcarea laminară a


fluidelor reale sunt valabile şi în cazul mişcării turbulente, cu precizarea că trebuie
efectuată medierea în timp a fiecărui termen. Astfel, ecuaţia continuităţii:
v x v y v z
   0,
x y z
(4.115)
prin mediere devine:
1 T  v x v y v z 
     dt  0
T 0  x y z 

(4.116)
sau
v x v y v z
   0. (4.117)
x y z

Ecuaţiile Navier-Stokes au forma:


v x v x v x v x 1 p
 vx  vy  vz    v x ;
t x y z  x
v y v y v y v y 1 p
 vx  vy  vz    v y ;
t x y z  y
(4.118)
v z v z v z v z 1 p
 vx  vy  vz g    v z .
t x y z  z
Dacă se mediază în timp prima ecuaţie se obţine:
1 T  v x v x v x v x  1 T  1 p 
   vx  vy  vz  dt       v x  dt .
T 0  t x y z  T 0   x 
(4.119)
Dacă se are în vedere şi ecuaţia continuităţii pentru mişcarea turbulentă (ec.
4.117), rezultă în final:
v x v x v x v x 1 p
 vx  vy  vz    v x 
t x y z  x
Forţa unitară de inerţie Forţa Forţa unitară
unitară de viscozitate
de presiune

20
Dinamica fluidelor polifazice

1        .
   v x v x      v y v x  
' ' ' ' ' '
  vz vx (4.127)
  x   y   z  
Forţele unitare determinate de pulsaţiile turbulente

În deplasarea turbulentă, eforturile tangenţiale care se opun mişcării sunt mai


mari decât cele corespunzătoare curgerii laminare şi, ca urmare, pierderile de sarcină
sunt mai mari.
În mod similar, se obţin şi ecuaţiile pe direcţiile Oy şi Oz:
v y v y v y v y 1 p
 vx  vy  vz    v y 
t x y z  y
1         ;
   v x v y      v y v y  
' ' ' ' ' '
   vz vy
  x   y   z   
(4.128)
v z v z v z v z 1 p
 vx  vy  vz    v z 
t x y z  z
1       ' 
   vx vz     v y vz     vz vz 
' ' ' ' '
     .
  x   y   z  
(4.129)
Ecuaţiile (4.127), (4.128) şi (4.129) reprezintă ecuaţiile de mişcare a fluidelor
reale în regim turbulent (ecuaţiile Reynolds). Prin comparaţie cu ecuaţiile Navier –
Stokes pentru mişcarea laminară se observă că, pe fiecare direcţie de deplasare, există
în membrul drept al ecuaţiilor un termen determinat de forţele unitare datorate pulsaţiilor
turbulente.
Ecuaţiile lui Reynolds nu reflectă toate aspectele legate de mişcarea turbulentă.
Astfel, în timp ce aspectele interne legate de caracterul pulsatoriu al vitezelor sunt bine
precizate, cele externe, condiţionate de rugozitatea şi natura pereţilor canalului de
curgere, nu sunt luate în considerare.

4.9. Teoria stratului limită

Noţiunea de strat limită sau strat de frecare pentru mişcarea fluidelor a fost
introdusă în 1904 de Ludwig Prandtl.
La deplasarea aliajului lichid pe o suprafaţă solidă, viteza sa în zona de contact
este nulă, datorită fenomenului de adeziune. Viteza fluidului creşte o dată cu mărirea
distanţei de la suprafaţa solidă şi între particulele de fluid care se deplasează cu viteze
diferite apar forţe de frecare vâscoasă. Stratul de fluid în mişcare din imediata apropiere
a suprafeţei solide, în care se manifestă intens acţiunea forţelor de viscozitate şi unde
viteza fazei lichide variază de la zero până la valoarea corespunzătoare curentului
exterior, este cunoscut sub numele de strat limită [J. Florea ş.a. 1987].
În interiorul stratului limită tensiunea tangenţială de frecare este caracterizată de
valori ridicate, deoarece gradientul vitezei pe direcţia perpendiculară suprafeţei solide
este foarte mare. În afara stratului limită, efortul tangenţial de frecare este redus. Prin
urmare, pentru mişcarea fluidelor caracterizate de viscozitate mică, procesul de
deplasare poate fi analizat sub două aspecte:

21
Dinamica fluidelor polifazice

- curgerea în domeniul stratului limită, unde se manifestă intens forţele de


viscozitate;
- curgerea în exteriorul stratului limită, în care forţele de frecare vâscoasă se pot
neglija şi deci, mişcarea se poate studia cu ajutorul teoriei fluidelor ideale.
Această separare simplifică foarte mult studiul teoretic al curgerii fluidelor reale.
Grosimea stratului limită creşte în direcţia de mişcare, ca urmare a măririi zonei
de influenţă a frecării. Aceasta nu poate fi precizată cu exactitate, dar este influenţată
de regimul de deplasare a aliajului în zonă.
Regimul de deplasare a aliajului în stratul limită este caracterizat de numărul
Reynolds local, determinat de viteza exterioară a fluidului v m , viscozitatea  şi de
distanţa x, măsurată de la punctul de contact:
v x
Re x  m . (4.130)

Pentru o suprafaţă plană, regimul de mişcare este laminar pe distanţe mici din
apropierea punctului de contact şi trece în regim tranzitoriu la o lungime x cr1 . Pentru
distanţe mai mari de x cr2 regimul este turbulent
Grosimea stratului limită laminar se poate aprecia pe baza valorilor forţelor de
inerţie şi de viscozitate. Dacă în afara stratului limită cele două forţe se pot neglija, în
interiorul acestuia forţele de viscozitate şi forţa de inerţie au acelaşi ordin de mărime:
2
vm vm
  l ,
2 x
(4.131)
în care:  este grosimea stratului limită;  l - densitatea fluidului;  - viscozitatea
dinamică a fazei lichide.
Pe baza relaţiei (4.131) s-a obţinut expresia:
x
k ,
vm
(4.132)
unde, factorul de proporţionalitate k are valoarea 4,7.
O dată cu creşterea grosimii, stratul limită laminar devine instabil şi încep să
apară zone de turbulenţă. Modificarea caracterului curgerii este influenţată de
rugozitatea suprafeţei, gradul de turbulenţă a curentului principal, gradientul de
presiune pe direcţia de curgere şi se desfăşoară pe o distanţă scurtă denumită zonă de
tranziţie.
În zona turbulenţei depline, grosimea stratului limită creşte mult mai rapid decât
cea a stratului laminar, fiind proporţională cu x 0,8 B.S. Massey, 1983.
În zona turbulentă există permanent un strat foarte subţire, în apropierea
suprafeţei solide, în care curgerea este laminară. Acest strat este cunoscut sub numele
de substrat laminar sau vâscos. La viteze mici de curgere ale curentului exterior,
grosimea substratului laminar reprezintă circa 1% din grosimea totală a stratului.
Introducerea sintagmei de strat limită permite simplificarea ecuaţiilor Navier-
Stokes în acest domeniu. Datorită grosimii mici a stratului limită, efectul forţelor de
masă este neglijabil şi ecuaţiile Navier-Stokes se reduc la:
v x v x v x 1 p   2v x  2v x 
 vx  vy     ;
t x y  x  x 2 y 2 
 

22
Dinamica fluidelor polifazice

v y v y v y 1 p   2v y  2v y 
 vx  vy     ,
(4.134)
t x y  y  x 2 y 2 
 

iar ecuaţia continuităţii devine:


v x v y
  0.
x y
(4.135)

4.10. Ecuaţia bilanţului de energie. Fenomene complementare


procesului de curgere

Pentru un fluid aflat în mişcare, ecuaţia bilanţului de energie exprimă legea


conservării şi transformării energiei, fiind cunoscută şi ca ecuaţia lui Bernoulli.
a. Pierderea de energie. La deplasarea aliajelor lichide prin canale, apar pierderi
de energie, determinate atât de procesele de frecare din zona de contact cu suprafaţa
solidă, cât şi de ciocnirile neelastice ale atomilor cu viteze diferite, care se produc la
schimbările bruşte de direcţie sau secţiune.
Pierderea de energie se manifestă printr-o micşorare a vitezei de curgere a fazei
lichide. Deoarece pierderea de energie la deplasarea topiturilor metalice este
determinată numai de înălţimea coloanei de aliaj, aceasta se poate interpreta ca o
pierdere de înălţime. La rândul său, pierderea de înălţime reprezintă o pierdere de
presiune.
 Pierderea de presiune prin frecare. La curgerea aliajelor prin canale cu pereţi
netezi, pierderea de presiune prin frecare se determină pornind de la corelaţia,
l
constatată experimental, între criteriile Euler, Reynolds şi simplexul de similitudine :
d
 l 
Eu  f  Re, ,
 d
(4.173)
în care, l şi d reprezintă lungimea şi respectiv diametrul canalului de curgere.
Dacă se consideră că există o dependenţă liniară între pierderea de presiune pe
l
lungimea canalului ( pf ) şi simplexul de similitudine relaţia (4.173) devine:
d
pf l
2
 f '  Re 
v d
(4.174)
sau:
v 2 l v 2
pf  2 f '  Re   f ,
2 d 2
(4.175)
l
unde: f este coeficientul de pierdere de presiune prin frecare,  f   ;
d
 - coeficientul de frecare.
23
Dinamica fluidelor polifazice

Pentru calcule hidraulice este important să se determine forma mai exactă a


expresiei care defineşte coeficientul de frecare  .
La viteze mici de curgere, când influenţa viscozităţii asupra deplasării lichidului
este mare,  depinde de numărul Reynolds în conformitate cu expresia:
C
  ,
Re
(4.177)
relaţia valabilă pentru regimul laminar de curgere ( C - constantă caracteristică fiecărei
topituri metalice).
Dacă influenţa viscozităţii asupra curgerii este redusă, dependenţa dintre
coeficientul de frecare şi numărul Reynolds este dată de relaţia:
C1
 ,
Re 0,25
(4.178)
expresie valabilă pentru regimul de curgere turbulent ( C1 - constantă caracteristică
fiecărei topituri metalice).
La numere Reynolds foarte mari (Re > 20 000) coeficientul de frecare devine
practic independent de Re, deci independent de viscozitate:
  C2 .
(4.179)
Reprezentarea grafică a acestor corelaţii arată că la curgerea fluidelor se pot
delimita trei domenii distincte:
- domeniul I, în care curgerea este laminară şi este puternic influenţată de
viscozitate:
C v 2 l C v 2 l
pf     f v  ;
Re 2 d vd 2 d
(4.180)
- domeniul II, în care curgerea are un caracter turbulent, regimul de curgere fiind
influenţat în mică măsură de forţele determinate de viscozitate:

pf 
C
Re 0,25
v 2 l
2 d
 
 f v 1,75 ;

(4.181)
- domeniul III, în care curgerea este puternic turbulentă şi nu este influenţată de
viscozitate:

pf  C2
v 2 l
2 d
 f v2 ; 
(4.182)
La deplasarea aliajelor în forme temporare, valoarea coeficientului de frecare
depinde atât de regimul de curgere, cât şi de rugozitatea suprafeţelor canalelor.
Rugozitatea suprafeţei solide a canalului de deplasare este determinată de rugozitatea
granulelor de cuarţ.

24
Dinamica fluidelor polifazice

Corelaţia existentă între coeficientul de frecare, numărul Reynolds şi rugozitatea


specifică (  s ) este prezentată în diagrama lui Nikuradze [ I. Ciobanu, 1984]. Rugozitatea
specifică este dată de raportul dintre rugozitatea absolută  (exprimată prin înălţimea
asperităţilor) şi diametrul hidraulic ( d h ) al secţiunii canalului:

s  . (4.183)
dh

În cazul curgerii laminare (partea din stânga a diagramei), rugozitatea suprafeţei


nu influenţează deplasarea fluidului. Coeficientul de frecare se determină în această
regiune pe baza relaţiei lui Darcy:
64
 .
Re
(4.184)
În regimul turbulent, influenţa numărului Reynolds se micşorează, mai ales la
grade ridicate de turbulenţă. Această influenţă se explică prin raportul care există între
grosimea stratului limită şi rugozitatea absolută.
Pentru grosimi ale stratului limită mai mari decât mărimea asperităţilor (zona
mişcării turbulente netede) valorile coeficientului de frecare sunt influenţate numai de
valorile numărului Reynolds:
0,3164
 .
Re 0,25
(4.185)
Pentru zona în care grosimea stratului limită are acelaşi ordin de mărime cu
înălţimea asperităţilor, valorile coeficientului de frecare depind atât de numărul
Reynolds cât şi de rugozitate:
  f2  Re,  ,
(4.186)
dh d
unde: 23  Re  560 h .
 
Ultimul domeniu (zona turbulenţei rugoase) este caracterizat de grosimi ale
stratului limită mai mici decât mărimea asperităţilor şi prin valori mari ale numărului
d
Reynolds ( Re  560 h ). Valorile coeficientului  nu mai depind de regimul de

deplasare ci numai de rugozitate:
  f3   .
(4.187)
Pentru aplicaţiile curente metalurgice, se poate considera că valoarea
coeficientului de frecare este aproximativ constantă şi egală cu 0,04.
 Pierderea de presiune în rezistenţe locale. Rezistenţele locale sunt determinate
de schimbările de direcţie şi de secţiune ale canalelor prin care are loc deplasarea
topiturilor.
Pierderea de presiune în rezistenţe locale se determină cu expresia:

25
Dinamica fluidelor polifazice

v 2
prl   rl ,
2
(4.188)
unde:  rl este coeficientul de pierdere de presiune în rezistenţe locale:
 rl   rd   rs ; (4.189)
 rd - coeficientul de pierdere de presiune datorită schimbărilor de direcţie;
 rs - coeficientul de pierdere de presiune datorită schimbărilor de secţiune.
Valoarea coeficientului  rd este dependentă de unghiul cotului pe care-l face
canalul (tab. 4.2). Coturile canalelor din reţeaua de turnare sunt în majoritatea cazurilor
la 90º.

Tabelul 4.2
Valorile coeficientului de pierdere de presiune datorită schimbărilor de direcţie
Unghiul cotului canalului 30º 60º 90º 120º
rs 0,20 0,55 1,10 1,40

26
Dinamica fluidelor polifazice

În cazul trecerii de la o secţiune îngustă ( S1 ) la una largă ( S 2 ), coeficientul  rs


se determină cu expresia:
2
 S 
 rs  1  1  . (4.190)
 S2 
Valorile coeficientului  rs , pentru câteva rapoarte uzuale între cele două secţiuni,
sunt prezentate în tabelul 4.3.

Tabelul 4.3
Valorile coeficientului de pierdere de presiune datorită schimbărilor de secţiune
S1/S2 0,2 0,4 0,6 0,8
rs 0,42 0,34 0,25 0,15

27
Dinamica fluidelor polifazice

În cazul reţelelor de turnare, coeficientului  rs variază în jurul valorii de 0,15.

b. Aspiraţia de gaze şi spumarea. La obţinerea pieselor utilizând forme


temporare, în porii amestecului de formare (care reprezintă 15...30% din volumul
amestecului) se găsesc:
- vapori proveniţi din procesul de evaporare a apei din zona de contact cu aliajul
lichid;
- aer, la presiunea atmosferică;
- gaze rezultate din arderea lianţilor organici sau a prafului de cocs.
La deplasarea aliajelor lichide prin canale şi în cavitatea formei, în anumite
condiţii, acestea se pot desprinde de suprafaţa solidă, formându-se o zonă
depresionară. În acest domeniu pătrund gazele existente în amestecul de formare, fiind
antrenate de topitura metalică. Datorită temperaturii înalte a aliajului, volumul gazului
încorporat se măreşte şi, în cazul unei viscozităţi ridicate a fazei lichide, separările de
gaz rămân incluse în topitură. La solidificare, aceste incluziuni de fază gazoasă
provoacă defectul cunoscut sub numele de sufluri exogene.
Apariţia zonelor depresionare are loc în următoarele situaţii:
- deplasarea aliajului printr-un canal vertical de secţiune constantă;
- schimbarea bruscă de direcţie;
- modificările de secţiune.
La modificările de secţiune, datorită diferenţei de presiune, particulele fluide de la
suprafaţa jetului se desprind de restul aliajului şi, deplasându-se pe o traiectorie
circulară, revin la suprafaţa acestuia, generând un fenomen turbionar. În cazul aliajelor
pe bază de aluminiu sau magneziu, particulele fluide reacţionează cu oxigenul,
contribuind ulterior la oxidarea avansată a fazei lichide. Particula de oxid care se
formează astfel la suprafaţa topiturii (de exemplu, Al 2O3) împiedică eliminarea
separărilor de gaze în timpul răcirii aliajului. Se formează în final un ansamblu de bule
de gaz înconjurate de fază oxidică, care poartă denumirea de spumă.

c. Cavitaţia. Fenomenul de cavitaţie constă în modificarea bruscă a condiţiilor


hidrodinamice de deplasare a topiturilor datorită apariţiei unor separări de fază gazoasă
care întrerup continuitatea jetului. Aşadar, cavitaţia apare la formarea în mediul lichid a
bulelor de vapori şi gaze dizolvate, al căror volum creşte rapid pe măsura măririi vitezei
de deplasare şi micşorării corespunzătoare a presiunii.
Golurile de cavitaţie apar în acele zone depresionare ale fluxului de aliaj lichid în
care presiunea scade până la valoarea presiunii de vaporizare la temperatura dată.

28