Sunteți pe pagina 1din 2

LIBERA INITIATIVA

În economie, există trei forme de proprietate: privată, publică şi mixtă.Într-o economie de


piaţă, proprietatea privată ocupă locul central, ea este fundamentul liberei iniţiative. Libera
iniţiativa este expresia libertăţii agenţilor economici de a poseda bunuri, de adispune de ele şi
de uzufructul lor. Libera iniţiativă presupune libertatea agenţilor economici de a folosi, cum
cred ei de cuviinţă,bunurile aflate în proprietatea lor, libertatea deplina în adoptarea
deciziilor, libertatea de a dezvolta, menţine sau restrânge acţiunile lor, libertatea de a-şi
asuma riscul pentru tot ceea ce întreprind.

Acolo unde proprietatea privată este îngrădită, prin existenţa unor monopoluri de stat sau prin
măsuri dictatoriale ale partidelor guvernamentale, libera iniţiativă este lichidată sau restrânsă;
ea încetează a mai fi o sursă de eficienţă şi rentabilitate. În astfel decazuri, asistăm la o
“înstrăinare” a oamenilor faţă de procesul deproducţie şi de rezultatele acestuia.

Despre libera initiativa

In viata economica, libera initiativa sau libertatea de actiune are numeroase fatete, forme de
manifestare pe cat de multe, pe atat de diferite. In acest sens, se remarca mai intai dreptul
agentilor economici de a dezvolta, mentine sau restrange actiunile lor, de a se manifesta ca
intreprinzatori, consumandu-si cum considera ca le este mai favorabil bunurile de care dispun
sau de a se angaja in mod liber in acte de schimb, in asociatii si societati cu caracter
economic. Prin libera initiativa se exprima dreptul proprietarului de a adopta decizii in orice
problema privind actiunile sale economice si bunurile care formeaza obiectul proprietatii lui.
Proprietatea este o sursa profunda de motivatii pentru orice agent economic, concretizandu-se
in initiativa, stimulare, responsabilitate si competenta.

Libera initiativa cunoaste cea mai mare dezvoltare in conditiile proprietatii private si ale
regimurilor politice bazate pe democratie. Pe fundamentul acesteia se creeaza acel
comportament economic cotidian pentru milioane de agenti economici, care conduce la
realizarea unei activitati economice eficiente, atat pentru fiecare proprietar in parte, cat si
pentru societate.
Astfel, ibertatea de actiune creeaza premisele ca agentii economici sa participe asa cum vor la
tranzactiile economice, asigurandu-se conditiile functionarii normale a economiei, pornind de
la interesele si posibilitatile fiecaruia. In acest fel, agentul economic devine atent la semnalele
pietei si isi indreapta eforturile spre ceea ce este cu adevarat necesar si eficient, orientand
resursele de care dispune spre acoperirea nevoilor sociale reale, spre promovarea cu prioritate
a activitatilor utile.