Sunteți pe pagina 1din 28

Cuprins

Definiți următoarele noțiuni: impozit, taxă, contribuție.............................................................................................................2


Definiți următoarele noțiuni: sistem bugetar, consolidare bugetară, buget general consolidat...............................................2
3. Continutul si structura bugetului de stat..................................................................................................................................2
4. CONTINUTUL SI STRUCTURA BUGETELOR LOCALE.................................................................................................3
5. Continutul si structura bugetului asigurarilor sociale de stat.................................................................................................3
6 Continutul si structura bug asig sociale de sanatate.................................................................................................................3
7. Descrieți principiul echilibrului și cel al solidarităţii ce stau la baza bugetelor locale..........................................................3
8. Descrieți principiul autonomiei locale financiare, principiul proporţionalităţii și principiul consultării
întâlnite în procesul bugetar la nivel local.
......................................................................................................................................................................................................... 4
9. Prezentați mecanismul cotelor și sumelor defalcate utilizat pentru echilibrarea bugetelor locale conform LFLP.............4
10. Elaborați și comentați fluxul informațional aferent calendarului bugetar determinat de elaborarea și aprobarea
proiectului bugetului de stat.......................................................................................................................................................... 4
11. Elaborați și comentați fluxul informațional aferent calendarului bugetar determinat de elaborarea și aprobarea
proiectelor bugetelor locale (conform LFPL)...............................................................................................................................5
12. Definiti notiunea de ordonatori de credite bugetare si prezentati structura si raspunderile acestora...............................5
13. Descrieți fundamentarea proiectelor de bugete publice ca primă fază a elaborării proiectelor de bugete publice..........6
14. Descrieți lucrările pregătitoare (centralizarea datelor) ca fază ( a II-a) a elaborării proiectelor de bugete publice.........7
15. Implicări instituționale în elaborarea proiectelor bugetelor publice....................................................................................7
16. Descrieți aprobarea proiectelor bugetelor publice ca etapă a procesului bugetar..............................................................7
17. Descrieți execuția veniturilor bugetare...................................................................................................................................8
18. Descrieți execuția cheltuielilor bugetare.................................................................................................................................8
19. Prezentati succinct cerințele clasificației bugetare.................................................................................................................9
20. Prezentați și exemplificați subdiviziunile clasificației bugetare............................................................................................9
21. Exprimări și interpretări ale fiscalității/ratei fiscalității.......................................................................................................9
22. Asezarea și perceperea impozitului pe veniturile din salarii la agenții economici.............................................................10
23.Asezarea și perceperea impozitului profit la agenții economici...........................................................................................10
24. Asezarea și perceperea taxei pe valoarea adăugată la agenții economici...................................................................11
25. Asezarea și perceperea taxelor vamale si accizelor la agenții economici...................................................................13
26Asezarea și perceperea impozitelor locale la agenții economici............................................................................................15
27. Asezarea și perceperea contribuțiilor sociale la agenții economici.............................................................................17
28. Fundamentarea cheltuielilor de personal la instituțiile publice..........................................................................................18
29. Fundamentarea cheltuielilor materiale la instituțiile publice.............................................................................................19
30. Finanțarea instituțiilor din învățământ................................................................................................................................21
31. Finanțarea instituțiilor sanitare............................................................................................................................................22
32. Finanțarea instituțiilor din bugetele locale...........................................................................................................................23
33 Constatarea materiei impozabile...........................................................................................................................................23
34 Titlurile de creanţă fiscală şi contestarea lor.........................................................................................................................24
35 Modificarea obligaţiilor bugetare..........................................................................................................................................25
36 Modalităţi speciale de stingere a obligaţiilor fiscale.............................................................................................................26

1
37 Executarea silita a creantelor bugetare.................................................................................................................................26

1. Definiți următoarele noțiuni: impozit, taxă, contribuție.


taxă – suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un
operator economic, o instituţie publică ori un serviciu public

impozit – prelevarea obligatorie, fără contraprestaţie imediată, directă şi nerambursabilă, pentru satisfacerea
necesităţilor de interes general

contribuţie – prelevarea obligatorie a unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi juridice, cu sau fără posibilitatea
obţinerii unei contraprestaţii

2. Definiți următoarele noțiuni: sistem bugetar, consolidare bugetară,


buget general consolidat.
Sistem Bugetar – Ansamblul (totalitatea) relatiilor economice sub forma baneasca, rezultat al repartitiei venitului
national, relatii ce apar cu prilejul constituirii si repartizarii de fonduri centralizate la si de la dispozitia statului,
precum si a unitatilor administrativ-teritoriale, in scopul satisfacerii de interese generale ale societatii ori
colectivitatilor publice.

Bugetul general consolidat = ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate si consolidate
pentru a forma un intreg.

ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar agregate şi consolidate pentru a forma un întreg: bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul centralizat al unităţilor administrativ-
teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice
finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetele fondurilor
speciale, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite
din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din
fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, precum şi al altor entităţi finanţate în proporţie de peste
50% din fonduri publice stabilite potrivit normelor europene

Consolidare – operaţiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre două bugete componente ale bugetului
general consolidat, în vederea evitării dublei evidenţieri a acestora

3. Continutul si structura bugetului de stat


Bugetul de stat exprima relatii economice banesti ce apar in procesul repartitiei venitului national cu prilejul
constituirii si repartizarii unui fond centralizat cu adresare generala la si de la dispozitia statului, in scopul
satisfacerii unor interese de ordin national.

Ca balanta financiara, bugetul de stat cuprinde o diversitate pronuntata de venituri si de cheltuieli la care sunt
implicate toate categoriile de contribuabili si respectiv de consumatori de fonduri bugetare, precum ordonatorii de
credite bugetare, din diverse domenii de activitate.

Structural, la venituri, bugetul de stat cuprinde o diversitate prinuntata de surse de formare si categorii de indicatori.
Platitorii acestora sunt persoane juridice (ag economici si institutii publice) si persoane fizice(indeosebi salariati).
Veniturile reprezentative, ca pondere sunt :impozitul pe salarii, impozitul pe profit, taxa asupra valorii adaugate,
taxele vamale si accizele, care detin intre 80% si 90% din total, raportare la mai multe perioade de gestiune
bugetara. La cheltuieli se remarca aceeasi diversitate de indicatori prin regasirea lor in ramuri si domenii de
activitate din cele mai diverse (invatamant, sanatate, cultura, justitie, aparare, cercetare stiintifica, economie, ordine
publica etc). Cu caracter exclusiv, numai in bugetul de stat apar la cheltuieli :apararea si siguranta nationala, justitia,
datoria publica, cercetare stiintifica.

2
4. CONTINUTUL SI STRUCTURA BUGETELOR LOCALE
Bugetele locale reflecta relatii economice banesti care apar in procesul repartitiei venitului national cu prilejul
constituirii si repartizarii de fonduri centralizate cu adresare generala la si de la dispozitia unitatilor administrativ-
teritoriale, in scopul satisfacerii unor interese ale colectivitatilor publice locale.

Bugetele locale cuprind atat venituri, cat si cheltuieli. Ambele categorii de indicatori se gasesc intr-o structura
diversa. Veniturile din bugetele locale se afla intr-o situatie particulara, prin comparatie cu celelalte componente ale
sistemului. Astfel, o prima parte a acestora o constituie veniturile proprii reprezentate de impozite si taxe locale
(impozit pe cladiri, impozit pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de transport etc) care detin in medie, pe total,
bugetele locale intre 30-40% din totalul de venituri ale acestora prin raportare la mai multe perioade de gestiune
bugetara. Diferenta pentru completare, pana la concurenta marimii cheltuielilor o reprezinta veniturile de echilibrare
ce provin din bugetul de stat realizate in teritoriu.

Competentele mai mari, in materie de cheltuieli la bugetele locale, sunt determinate si de nevoia de implicare a
autoritatilor la acest nivel pentru a actiona in interesul localitatilor si cetatenilor pe domeniile mentionate, in sensul
dezvoltarii si sustinerii bazei tehnico-materiale a institutiilor implicate in educatie, cultura, asistenta. Structural,
cheltuielile din bugetele locale se refera la actiuni social-culturale, de gospodarire comunala, administratie publica,
ordine publica.

5. Continutul si structura bugetului asigurarilor sociale de stat


Bug. Asigurarilor sociale de stat exprima relatii economice banesti ce apar in procesul repartitiei venitului national
cu prilejul constituirii si repartizarii unui fond specific centralizat la si de la dispozitia statului, in scopul satisfacerii
unor interese generale ale populatiei aflata intr-o anumita structura socio-demografica.

Specificitatea fondului la dispozitia statului este data, pe langa modul de constituire centralizata si de repartizare
descentralizata pe destinatii, potrivit cu anumite situatii in care se gasesc anumite categorii ale populatiei (depasirea
unei limite de varsta, afectiuni ale sanatatii, stari de handicap, somaj, venituri reduse, absenta locuintelor etc)

Bug asigurarilor sociale de stat inregistreaza la venituri o structura relativ simpla, cu surse reduse, unde
reprezentativi ca indicatori sunt: contributia pentru asigurarile sociale de stat si contributia pentru constituirea
fondului de ajutor de somaj, platite de angajatori si de angajati. La cheltuieli, indicatorii apar intr-o structura mai
diversificata si totusi limitata la semnificatia acestui buget. Aici, reprezentative ca pondere sunt cheltuielile privind
pensiile (pentru limita de varsta, pentru boala, pentru urmasi), urmate de cele privind protectia sociala, cu accent pe
starea de somaj.

6 Continutul si structura bug asig sociale de sanatate


Bug asigurarilor sociale de sanatate exprima relatii economice sub forma baneasca rezultate din repartitia VN, cu
prilejul constituirii centralizate si repartizarii descentralizate a unui fond specific, la si de la dispozitia unei institutii
specializate a statului in scopul satisfacerii unor necesitati de sanatate manifestate la populatie.

Bugetul asig sociale de sanatate se constituie si ca balanta financiar-operativa, reflectand atat veniturile, cat si
cheltuielile. La venituri, reprezentative sunt cele doua contributii specifice (cu aceeasi denumire), platite de angajati,
respectiv de angajatori. La cheltuieli, situatia este mai complexa prin prisma concretizarii si definirii lor, chiar daca
prin raportare la indicatori, acestia pot fi usor individualizati tinand de ceea ce se intampla in institutiile sanitare ca
activitati si actiuni. Inscrierea cheltuielilor, atat in bugetul specific, cat si in bugetele de venituri si cheltuieli ale
institutiilor sanitare, se face pe baza unor contracte cadru de prestari de servicii medicale incheiate intre institutia
specializata in gestiunea asigurarilor de sanatate (Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate) si institutiile existente
in sistemul sanatatii (care beneficiaza de fonduri banesti, potrivit cu anumite destinatii, si din bugetul de stat prin
intermediul Ministerului Sanatatii)

7. Descrieți principiul echilibrului și cel al solidarităţii ce stau la baza


bugetelor locale
Principiul echilibrului- Cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile bugetului respectiv, inclusiv
excedentul anilor precedenţi
Principiul solidarităţii
3
(1) Prin politicile bugetare locale se poate realiza ajutorarea unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a
persoanelor fizice aflate în situaţie de extremă dificultate, prin alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară
constituit în bugetul local.
(2) Din fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul local consiliile locale, judeţene sau Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, după caz, pot aproba acordarea de ajutoare către unităţile administrativ-teritoriale aflate în
situaţii de extremă dificultate, la cererea publică a primarilor acestor unităţi administrativ-teritoriale sau din proprie
initiative

8. Descriețiprincipiul autonomiei locale financiare, principiul


proporţionalităţii și principiul consultării întâlnite în procesul bugetar
la nivel local.
Principiul autonomiei locale financiare- (1) Unităţile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare
suficiente, pe care autorităţile administraţiei publice locale le pot utiliza în exercitarea atribuţiilor lor, pe baza şi în
limitele prevăzute de lege.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au competenţa stabilirii nivelurilor impozitelor şi taxelor locale, în
condiţiile legii.
(3) Alocarea resurselor financiare pentru echilibrarea bugetelor locale nu trebuie să afecteze aplicarea politicilor
bugetare ale autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul lor de competenţă.
(4) Sumele defalcate cu destinaţie specială se utilizează de către autorităţile administraţiei publice locale în
conformitate cu prevederile legale

Principiul proporţionalităţii -Resursele financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale trebuie să fie


proporţionale cu responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale stabilite prin lege
Principiul consultării -Autorităţile administraţiei publice locale, prin structurile asociative ale acestora, trebuie să
fie consultate asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale

9. Prezentați mecanismul cotelor și sumelor defalcate utilizat pentru


echilibrarea bugetelor locale conform LFLP.
Pentru finanţarea cheltuielilor publice prevăzute la art. 6, precum şi pentru echilibrarea bugetelor locale ale unităţilor
administrativ- teritoriale, prin legea bugetului de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat, cu destinaţie specială şi, respectiv,pentru echilibrarea bugetelor locale. Sumele defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale vor fi repartizate pe judeţe. Din sumele defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale o cotă de 27% se alocă bugetului propriu al
judeţului iar diferenţa se repartizează pentru bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor. Pentru
repartizarea sumelor conform criteriilor, consiliul judeţean are obligaţia ca, în termen de 5 zile de la publicarea legii
bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, să solicite în scris tuturor unităţilor administrativ-teritoriale din
cadrul judeţului prezentarea de cereri pentru acordarea de sume pentru achitarea arieratelor, precum şi pentru
susţinerea programelor de dezvoltare locală şi pentru susţinerea proiectelor de infrastructură care necesită
cofinanţare locală. Pentru municipiul Bucureşti se alocă o cotă de 25% pentru bugetul local al municipiului
Bucureşti, iar diferenţa se repartizează pentru bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Nerespectarea
prevederilor atrage nulitatea absolută a deciziilor directorilor direcţiilor generale ale finanţelor publice şi a
hotărârilor adoptate de consiliile judeţene, respectiv a hotărârilor Consiliului General al Municipiului Bucureşti,
pentru repartizarea sumelor şi a cotelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea
bugetelor locale, urmând să se emită o nouă decizie, respectiv o nouă hotărâre, în termen de 5 zile lucrătoare de la
data anulării acestora. Nulitatea se constată de către instanţa de contencios administrativ, la sesizarea prefectului sau
a oricărei alte persoane interesate.

4
10. Elaborați și comentați fluxul informațional aferent calendarului
bugetar determinat de elaborarea și aprobarea proiectului bugetului de
stat
Ministerul Finanţelor Publice va înainta Guvernului, până la data de 31 iulie a fiecărui an, limitele de cheltuieli
pentru anul bugetar următor, precum şi estimările pentru următorii 3 ani, stabilite pe ordonatorii principali de
credite.

(1) Ministrul finanţelor publice va transmite ordonatorilor principali de credite, până la data de 1 august a fiecărui
an, o scrisoare-cadru, care va specifica contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget,
metodologiile de elaborare a acestora, precum şi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.

(2) Limitele de cheltuieli aprobate şi stabilite pe ordonatori principali de credite potrivit alin. (1) pot fi
redimensionate de către Ministerul Finanţelor Publice, pe baza prognozelor de toamnă ale Comisiei Naţionale de
Prognoză sau în cazul modificării ulterioare a legislaţiei din domeniu, în funcţie de specificul ordonatorului principal
de credite, cu informarea Guvernului.

1) Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca, până la data de 1 septembrie a fiecărui an, să depună la
Ministerul Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul bugetar următor,
cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoţite de
documentaţii şi fundamentări detaliate.

(2) Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aprobă bugetele proprii şi le înaintează Guvernului
în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale au aceeaşi obligaţie pentru propunerile de transferuri consolidate şi de
sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

(4) În situaţia în care ordonatorii principali de credite nu îşi aliniază propunerea de buget la strategia fiscal-bugetară
şi metodologia pentru elaborarea proiectului anual de buget, Ministerul Finanţelor Publice va proceda în
conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 69/2010.

(5) Proiectele de buget şi anexele la acesta, refăcute, se depun la Ministerul Finanţelor Publice, până la data de 15
septembrie a fiecărui an

11. Elaborați și comentați fluxul informațional aferent calendarului


bugetar determinat de elaborarea și aprobarea proiectelor bugetelor
locale (conform LFPL).

1) Ministerul Finantelor Publice transmite Directiilor Generale ale Finantelor Publice, consiliilor judetene si Consiliului
Genearal al Municipiului Bucuresti o scrisoare cadru.
2) 10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai
altor bugete
transmit autorităţilor administraţiei publice locale sumele aferente.
3) -ordonatorii principali de credite elaborează şi depun la direcţiile generale ale finanţelor publice proiectele bugetelor locale
echilibrate şi anexele la acestea
4) -direcţiile generale ale finanţelor publice transmit proiectele bugetelor locale pe ansamblul judeţului şi municipiului
Bucureşti Ia Ministerul Finanţelor Publice
5) Ministerul Finanţelor Publice transmite direcţiilor generale ale finanţelor publice sumele defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat şi transferurile consolidate, aprobate prin legea bugetului de stat.
6) Direcţiile generale ale finanţelor publice repartizează pe unităţi administrativ - teritoriale sumele defalcate, precum şi
transferurile consolidate.
7) —Ordonatorii principali de credite definitivează proiectul bugetului local.
8) -Proiectul bugetului local, însoţit de raportul ordonatorului principal de credite este supus aprobării autorităţilor deliberative
de către ordonatorii principali de credite
9) maximum 10 zile de la data supunerii spre probare, autorităţile deliberative se pronunţă asupra contestaţiilor şi adoptă
proiectul bugetului local. Proiectele de buget se aprobă de autorităţile deliberative în termen de maximum 45 de zile de la
data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
10) -Ordonatorii principali de credite transmit direcţiilor generale ale finanţelor publice bugetele locale aprobate în termen de 15
5
zile de la
aprobarea acestora

11) -Direcţiile generale ale finanţelor publice, în termen de 10 zile, întocmesc şi transmit Ministerului Finanţelor Publice
bugetele pe
ansamblul fiecărui judeţ, respectiv al municipiului Bucureşti

12. Definiti notiunea de ordonatori de credite bugetare si prezentati


structura si raspunderile acestora
Ordonatorii de credite bugetare sunt conducatorii institutiilor si unitatilor care folosesc mijloace banesti din bugetele
publice, cu titlul de credite bugetare, in vederea acoperirii cheltuielilor aprobate prin bugetele lor de venituri si
cheltuieli (in conditiile existentei unor autorizatii legale in acest sens)

Ordonatorii principali de credite sunt ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei
publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome. Ei pot delega
aceasta calitate inlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane imputernicite in acest scop. Prin actul
de delegare se precizeaza limitele si conditiile delegarii.

Ordonatorii princ de credite bug repartizeaza creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pentru institutiile
ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt ordonatorii secundari sau tertiari de credite bugetare, in raport cu
sarcinile acestora, potrivit legii, pe cand ordonatorii secundari de credite bugetare repartizeaza creditele bugetare
aprobate pentru bugetul propriu si pentru bugetele intitutiilor publice subordonate, ai caror conducatori sunt
ordinatori tertiari de credite in raport cu prevederile din bugetele aprobate in conditiile stabilite prin dispozitiile
legale.

Ordonatorii de credite bugetare au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor
si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor respective si cu respectarea
dispozitiilor legale.

Raspunderile ordonatorilor de credite bugetare:

1. angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare


repartizate şi aprobate;
2. realizarea veniturilor;
3. angajarea şi utilizarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare pe baza bunei
gestiuni financiare;
4. integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
5. organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare asupra situaţiei
patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
6. organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de
investiţii publice;
7. organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
8. organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale.

13. Descrieți fundamentarea proiectelor de bugete publice ca primă fază


a elaborării proiectelor de bugete publice

Implicarea in elaborarea proiectelor de bugete publice este conceputa unitar ca metodologie de pe pozitia institutiilor
statului stabilite prin. In acest sens, Guvernul desemneaza Ministerul Finantelor Publice cu raspunderea elaborarii
unor norme unitare privind sectorul bugetar, respectiv cu referire la fundamentarea indicatorilor de venituri si de
cheltuieli.
Atat proiectele de legi bugetare anuale, cat si bugetele propriu-zise, cuprinzand structural venituri si cheltuieli au la
baza urmatoarele:

6
-Prognoze ale indicatorilor macroeconomici si sociali pentru anul bugetar de referinta plus pentru inca trei ani
urmatori acestuia
-Politici fiscale si bugetare
- Prevederile memorandumurilor de finantare, ale memorandumurilor de intelegere sau ale altor acorduri
internationale cu organisme si institutii financiare internationale
- Politici si strategii sectoriale, ale prioritatilor stabilite in formarea propunerilor de buget, prezentate ordonatorilor
principali de credite bugetare
-Propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite bugetare.
- Programele intocmite de ordonatorii principali de credite bugetare in scopul finantarii unor actiuni sau a
ansamblului de actiuni, carora le sunt asociate obiective precise, indicatori de rezultate si de eficienta (programele
sunt insotite de estimarea anuala a performantelor lor, care trebuie sa precizeze actiunile, costurile asocitae,
obiectivele urmarite, rezultatele obtinute si estimate pentru anii urmatori, masurate prin indicatori precisi, a caror
selectare este justificata.
- Propuneri de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat precum si transferuri consolidabile pentru
autoritatile administratiei publice locale
-Posibilitati de finantare a deficitului bugetar.

Structural, bugetele publice cuprind veniturile si cheltuielile, potrivit cu subdiviziunile clasificatiei indicatorilor
finantelor publice astfel:
- Veniturile sunt grupate pe capitole si subcapitole, iar cheltuielile pe parti, capitole, subcapitole, titluri,
articole si alineate;
- Cheltuielile prevazute in capitole si articole au destinatie precisa si limitata
- Numarul de salariati (permanenti si temporari) si fondul salariilor de baza se aproba distinct prin anexa la
bugetul de venituri si cheltuieli al ficarui ordonator principal de credite bugetare.
- Cheltuielile de capital se cuprind pe fiecare capitol bugetar in conformitate cu creditele de angajament si
duratele de realizare a investitiilor
- Programele se aproba ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare. Tot sub forma de
anexe, la aceiasi ordonatori, se cuprind si fondurile externe nerambursabile.

In fundamentarea veniturilor si cheltuielilor de inscris in proiectele de bugete publice, se detaseaza ca reper


important identificarea si selectarea acelor indicatori ce devin reprezentativi pentru materia impozabila si
respectiv pentru consumul de fonduri bugetare.

14. Descrieți lucrările pregătitoare (centralizarea datelor) ca fază ( a II-


a) a elaborării proiectelor de bugete publice.
Lucrarile pregatitoare privind elaborarea proiectelor de bugete publice, care presupun un flux informational
ascendent, sunt precedate de orientarile stabilite de Guvern cu concursul Ministerului Finantelor Publice si apoi al
ordonatorilor principali de credite pornind de la politica fiscala si bugetara, orientari care se concretizeaza in limite
minime (venituri) si maxime (cheltuieli) privind indicatorii bugetari de presupus pentru toti cei implicati in relatiile
bugetare.

Implicarea in elaborarea proiectelor de bugete publice potrivit cu anumite atributii, raspunderi si competente se
refera la stat (institutii specializate in gestiunea bugetara) si partenerii lui din relatiile specifice : agentii economici
(societati comerciale, regii autonome, organizatii cooperatiste etc), institutiile publice din domeniile de activitate
corespunzatoare ramurilor economico-sociale existente si populatia aflata intr-o anumita structura socio-
demografica. Acestia din urma se afla intr-o dubla ipostaza: de contribuabili si de consumatori de fonduri publice
(ordonatori de credite bugetare)
Fluxurile informationale generate de intocmirea lucrarilor pregatitoare privind elaborarea proiectelor de bugete
publice, precum si implicatiile celor mentionati mai sus pot fi structurate pe mai multe niveluri de actiune distincte
care vizualizate iau forma unei piramide.
I. Institutiile publice conduse de ordonatorii tertiari de credite bugetare, agentii economici cu dubla calitate, unitatile
si institutiile de subordonare locala, populatia aflata intr-o anumita situatie socio-demografica
II. Institutiile publice conduse de ordonatorii secundari de credite bugetare; institutiile finantelor publice din
teritoriu; unitatile administrativ-teritoriale de baza (comune, orase, municipii, sectoare)

7
III. Ministerele si institutiile centrale conduse de ordonatorii principali de credite bugetare si unitatile administrativ-
teritoriale de la judete si municipiul Buc.
IV. Ministerul Finantelor Publice.

15. Implicări instituționale în elaborarea proiectelor bugetelor publice


Implicarea in elaborarea proiectelor de bugete publice potrivit cu anumite atributii, raspunderi si competente se
refera la stat (institutii specializate in gestiunea bugetara) si partenerii lui din relatiile specifice : agentii economici
(societati comerciale, regii autonome, organizatii cooperatiste etc), institutiile publice din domeniile de activitate
corespunzatoare ramurilor economico-sociale existente si populatia aflata intr-o anumita structura socio-
demografica. Acestia din urma se afla intr-o dubla ipostaza: de contribuabili si de consumatori de fonduri publice
(ordonatori de credite bugetare)
Guvernul arc răspunderea juridică a elaborării proiectelor de bugete ale statului, insă acţiunea efectivă de
realizare a acestora revine în sarcina Ministerului Finanţelor Publice. Printr-o şedinţă specială afectată problematicii
bugetare, Guvernul decide asupra documentelor din domeniu pentru anul financiar următor. In acest sens, capătă
contur final proiectele de legi bugetare ale statului (privind bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat), la
care se adaugă contul general dc încheiere a exerciţiului bugetar privind anul financiar expirat.
înainte de a fi transmise Parlamentului, documentele bugetare sunt structurate în două forme juridice
distincte: proiecte de legi şi proiecte de bugete. Proiectele de legi stabilesc cadrul principal de abordare a
problematicii având o construcţie proprie actelor normative date publicităţii. Proiectele de bugete cuprind structura
veniturilor şi cheltuielilor pe capitole şi subcapitole ale clasificaţiei precum şi pe titulari (ministere şi instituţii
centrale).
Documentele bugetare în cele două variante sunt transmise comisiilor de specialitate ale Parlamentului până la data
de 15 octombrie a fiecărui an, împreună cu un raport asupra situaţiei economiei (macro) pe anul bugetar şi următorii
3 ani (rezumat al politicilor macroeconomice care susţin propunerile bugetare, precum şi strategia Guvernului în
domeniul investiţiilor publice).

16. Descrieți aprobarea proiectelor bugetelor publice ca etapă a


procesului bugetar

Aprobarea documentelor bugetare revine ca raspundere institutiilor


puterii legislative, respectiv Parlamentului (prin cele doua camere), la
nivel central si Consiliilor locale, in profil teritorial. Aceasta etapa a
procesului bugetar se deruleaza in doua faze distincte: aprobarea
bugetelor statului si aprobarea bugetelor locale.
Aprobarea prin Parlament poate fi prezentata la randul ei prin alte
momente procedurale distincte si anume: analiza si avizarea
documentelor bugetare de catre comisiile de specialitate ale acestuia;
prezentarea lor in plenul Parlamentului; dezbaterea acelorasi documente
de catre Parlament si concomintent, aprobarea pe fiecare articol si
alineat de lege prin corelare cu subdiviziunile clasificatiei(parti, capitole,
subcapitole, titluri, articole, alineate, ordonatori principali de credite
bugetare); adoptarea pe ansamblu a bugetelor ca legi.
Comisiile permanente ale Parlamentului au un rol consultativ in privinta
documentelor bugetare pe care le primesc de la Guvern potrivit cu
8
structura mentionata. La analiza acestor documente pot fi solicitate sa
participe la dezbateri reprezentati ai Guvernului, Ministerului Finantelor
Publice, ministerelor, institutiilor centrale, Bancii Nationale a Romaniei
etc. In final se procedeaza la exprimarea avizului comisiilor mentionate
(favorabil sau nefavorabil)
Documentele bugetare prezentate dezbaterii din Parlament sunt
precedate de doua interventii: una din partea Guvernului prin
intermediul ministrului finantelor publice si alta din partea comisiilor de
specialitate ale Parlamentului.
Dezbaterile parlamentare au loc cu privire la documentele bugetare in
cele doua variante de lucru, aprobarea fiind pronuntata mai intai pe
fiecare articol de lege in parte si apoi pe ansamblul legilor prin care se
aproba bugetul de stat si respectiv bugetul asigurarilor sociale de stat.
Urmeaza definitivarea aprobarii bugetelor locale in doua trepte
succesive. Mai intai se dezbat bugetele centralizate ale judetelor si mun.
Buc in conditiile aprobarii transferurilor consolidate si a sumelor
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, pentru nivelul teritorial
respectiv.
Definitivarea aprobarii bugetare in profil teritorial este continuata de
urmatoarea treapta administrativ-teritoriala prin dezbaterea celorlalte
bugete locale si adoptarea de hotarari specifice ale consiliilor locale respective.
Dupa aprobarea Parlamentului si consiliilor locale, documentele bugetare se transmit ca raspundere executorie
institutiilor din administratia publica centrala si locala.

17. Descrieți execuția veniturilor bugetare


Un segment important în execuţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare. în gestiunea lor propriu-zisă. îl reprezintă
execuţia de casă la nivelul Trezoreriei Publice.
In ceea ce priveste veniturile, realizarea se concretizeaza in varsarea-plata, incasarea, controlul si urmarirea lor de pe
pozitia contribuabililor si a institutiilor financiar-bancare. Cea mai mare parte a obligatiilor bugetare se realizeaza la
initiativa platitorilor, indeosebi persoane juridice, care actioneaza in nume propriu si in numele unor subiecte de
venituri bugetare (salariati, pentru impozitul de salarii). La randul lor, organele fiscale sunt in situatia de a prelua
prin impunere-debitare alte venituri. Totodata, pe parcursul executiei bugetare, compartimentele de venituri bugetare
se implica in urmarirea si controlul realizarii obligatiilor banesti catre bugetele publice. Intr-o masura mai
pronuntata, se gasesc in aceasta situatie inspectiile fisale si compartimentele de control si urmarire fiscala din cadrul
institutiilor finantelor publice.
Incasarea propriu-zisa a veniturilor bugetare se realizeaza separat pe categorii de contribuabili (agenti economici,
institutii publice si persoane fizice), pe bugete publice si pe categorii de venituri corespunzatoare subdiviziunilor
clasificatiei (capitole si subcapitole) pe baza unor metode, tehnici, procedee de lucru stabilite la nivelul unitatilor
operative ale Trezoreriei Finantelor Publice.

9
18. Descrieți execuția cheltuielilor bugetare
Executia partii de cheltuieli a bugetelor publice se deruleaza separat de venituri, presupunand notiuni, elemente,
metode si procedee specifice. In mod reprezentativ pentru executia cheltuielilor sunt expresii care pornesc de la
notiunea de credite bugetare (aprobare, virare, ordonatori etc), metode si tehnici de finantare bugetara (deschidere si
repartizare de credite bugetare, alimentare cu mijloace banesti sau alocare de fonduri), etape in perfectarea unei
cheltuieli (angajare, lichidare, ordonantare, plata).
Executia propriu-zisa a partii de cheltuieli din bugete publice ca balante financiare are drept modalitate tehnica de
exprimare cheltuielile efective, care inseamna plata furnizorilor de energie electrica si energie termica, plata
salariilor nete, plata burselor etc. In evidentele institutiilor publice acestea sunt consemnate prin conturile specifice
de cheltuieli.

Circuitul mijloacelor banesti pe seama relatiilor bugetare poate fi vizualizat ca un parcurs cu mai multe momente
definitorii, care declanseaza in executia bugetelor publice, ca balante financiare operative, modalitati tehnice
distincte in realizarea acesteia, cu consemnari informationale separate la cei implicati in actiune. In acest sens,
relevante sunt: asezarea si calculul veniturilor bugetare, varsarea si plata acestora, incasarea lor propriu-zisa,
depersonalizarea ca efect in manifestarea principiului bugetar al neafectarii veniturilor, credite bugetare aprobate,
plati de casa, cheltuieli efective. Suita de momente tehnice mai sus mentionate este incadrata de fundamentarea
indicatorilor financiari care precede elaborarea proiectelor de bugete publice si rezultatul executiei lor bugetare prin
contul general de incheiere a exercitiului bugetar.

19. Prezentati succinct cerințele clasificației bugetare


Cerinte ale clasificatiei bugetare:
Universalitatea = cuprinderea tuturor veniturilor si cheltuielilor din toate bugetele publice (v. OMF 1954/2005)
Unitatea = un singur document pentru inscrierea veniturilor si cheltuielilor bugetare
Realitatea = reflectarea veniturilor si cheltuielilor bugetare in concordanta cu starea de fapt a posibilitatilor de
mobilizare a resurselor financiare si a necesitatilor de cheltuieli
Logica si sistematizarea = gruparea indicatorilor dupa criterii usor de inteles (venituri curente/venituri de capital,
cheltuieli de personal/cheltuieli materiale)
Claritatea = detalierea veniturilor si cheltuielilor intr-un mod precis, fara echivoc
Accesibilitatea = asigurarea unui grad ridicat de intelegere din partea tuturor celor interesati de gestiunea banilor
publici
Comparabilitatea = asigurarea posibilitatii de urmarire in timp si spatiu a indicatorilor bugetari (analize si prognoze)
Obligativitatea = utilizarea generalizata a clasificatiei bugetare ca instrument de lucru pentru toti participantii la
procesul bugetar

20. Prezentați și exemplificați subdiviziunile clasificației bugetare


Fiecare indicator bugetar este fixat in clasificatie printr-o localizare care poarta denumirea de subdiviziune.
Structural, clasificatia bugetara are drept subdiviziuni de referinta urmatoarele:
-la venituri
-capitole si subcapitole
-la cheltuieli
-parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate
La venituri, capitolele, exprima in sensul financiar al criteriului de grupare, provenienta globala, generala, potrivit cu
denumirea categoriilor de venituri, individualizate sau grupate dupa unele elemente comune. Unele din capitole de
venituri sunt detaliate in sensul provenientei pe subcapitole, care reflecta, prin denumire, semnificatii mai precise,
mai bine redate in cadrul criteriului financiar de grupare. De exemplu,la capitolul “impozitul pe profit” apar drept
subcapitole urmatoarele: impozit pe profit de la agentii economici, impozit pe profit de la bancile comerciale,
impozitul pe profit de la BNR.
La cheltuieli partile sunt subdiviziuni orientative care grupeaza de regula mai multe capitole de cheltuieli,
asemanatoare ca destinatie generala si anume: servicii publice generale, aparare, ordine publica si siguranta
nationala si cheltuieli social culturale, servicii si dezvoltare publica, locuinta, mediu si ape; actiuni economice,
transferuri, imprumuturi acordate, plati de dobanzi si alte cheltuieli aferente datoriei publice, rambursari de

10
imprumut, fonduri de rezerva etc. Partile ca subdiviziuni ale gruparii cheltuielilor, scot in evidenta intr-o prima
forma, generala, sensul dat clasificatiei acestora, de functionala.
Capitolele de cheltuieli semnifica destinatii ale acestora, cu individualizari, pe ramuri ori domenii de activitate
precum si sub forma de activitati sau actiuni importante.
Titlurile din clasificatia economica a cheltuielilor exprima destinatii comune ale acestora la nivelul ordonatorilor de
credite bugetare potrivit si cu obiectul lor de activitate si anume: cheltuieli de personal, cheltuieli materiale si
servicii, subventii, prime, transferuri, dobanzi, cheltuieli de capital, imprumuturi acordate, rambursari de credite,
plati de dobanzi si comisioane la credite.
Articolele sutn subdiviziuni ale clasificatiei economice care semnifica destinatii concrete ale cheltuielilor cu
incadrare (inglobare) in subcapitolele ori direct in capitole.
Alineatele sunt subdiviziuni ale clasificatiei economice prin care sunt detaliate, ca destinatii ale cheltuielilor, unele
articole.

21. Exprimări și interpretări ale fiscalității/ratei fiscalității


Fiscalitatea reprezintă un cadru de acţiune motivat social economic, având o organizare de lip instituţional care
foloseşte, potrivit cu un anumit suport juridic existent, mijloace oh instrumente susţinute de principii, metode,
tehnici de lucru şi procedee in mobilizarea de mijloace băneşti de la persoane fizire şi juridice in vederea acoperirii
cheltuielilor de ordin public. Prezentarea fiscalităţii se realizează prin descrierea principiilor impunerii, a aşezării şi
perceperii obligaţiilor bugetare ori a implicaţiilor social-economice pe care le au' .
Exprimarea fiscalităţii, apare cu referire la indicatorii utilizaţi şi la spaţiul de adresare (regiuni, zone, ţări). în mod
simplificator, fiscalitatea este redusă la sensul dat de noţiunile de impozit, taxă, contribuţie şi prelevare obligatone.

Exprimările asupra fiscalităţii pornind de la rată. grad sau nivel apar în mai multe ipostaze prin luarea în calcul la
numărător a totalului veniturilor fiscale ori a veniturilor fiscale minus contribuţiile pentru securitate naţională. De
aici, indicatorii de eficienţă a fiscalităţii potrivit cu relaţia de calcul menţionată, la care se adaugă şi alţii cum ar fi:
venituri fiscale medii pe locuitor; grad de la dispoziţia statului, prin bugetele publice, cu ajutorul impozitelor taxelor
şi contribuţiilor.

22. Asezarea și perceperea impozitului pe veniturile din salarii la agenții


economici
Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/ sau în natură obţinute de o persoană fizică ce
desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege,
indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv
indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă.

În vederea impunerii veniturilor din salarii sunt asimilate salariilor: indemnizaţii din activităţi desfăşurate ca urmare
a unei funcţii, premii, prime, sporuri, orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor.

Nu sunt asimilate veniturilor salariale şi nu sunt impozabile următoarele sume: ajutoare pentru înmormântare,
naştere, boli, calamităţi, cadourile pentru copii salariaţilor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă etc.

Subiectul impozitului sau plătitorul impozitului pe veniturile din salarii este angajatorul cu sediul ,domiciliul sau
reşedinţa în România, care au obligaţia de a calcula, reţine şi virat lunar impozitul şi celelalte contribuţii ca venituri
la dispozitia statului.

Suportatorul impozitului sau destinatarul impozituluieste persoana fizică în calitate de salariat în baza unui contract
de muncă încheiat cu un angajator. Salariatul suportă efectiv impozitul plătit în sensul că cedează o parte din
disponibilităţile sale băneşti dobândite din salarii, indemnizaţii, sporuri şi alte drepturi băneşti cuvenite.

Obiectul impozitului îl constituie veniturile în bani şi/sau natură obţinute de persoana fizică ce desfăşoară o
activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada
la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru
incapacitate temporară de muncă.

11
Baza de calcul reprezintă suma la care se aplică cota de impozitare. Ea se determină ca diferenţă între venitul brut
obţinut de un salariat şi cheltuielile privind contribuţia privind asigurările sociale de stat, contribuţia privind
asigurările de sănătate, contribuţia la fondul de şomaj şi deducerile personale ale salariatului.

Cota de impozitare conform prevederilor legale în vigoare este o cotă procentuală în cuantum de 16%.

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează şi se reţine la sursă de către
plătitorii de venituri.

Impozitul lunar se determină prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul
net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni şi: deducerea
personală acordată pentru luna respectivă, cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă, contribuţiile la schemele
facultative de pensii ocupaţionale, astfel încât a nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 200 euro.

Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent
veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.

Paşii în calcularea impozitului pe salarii sunt:


1. Stabilirea venitului net anual :
V net = V brut – Contribuţii (CAS, CASS, FS)
2. Determinarea venitului impozabil:
V impozabil = V net – Dp (Deduceri personale)
3. Determinarea impozitului pe salarii (Is):
Is = V impozabil * 16%

23.Asezarea și perceperea impozitului profit la agenții economici


Subiectul impozitului(plătitorii):

•  persoanele juridice române;


•  persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în
România;
•  persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate în România
într-o asociere fără persoanalitate juridică;

Obiectul venitului bugetar îl reprezintă profitul impozabil.

• profitul impozabil obţinut din orice sursă atât din România cât şi din străinătate de către persoanele
juridice române;
• profitul impozabil atribuit sediului permanent, în cazul persoanelor juridice străine care desfăşoară
activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;

Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următoarele categorii de contribuabili

• trezoreria statului;
• persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
• fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat;
• cultele religioase;
• instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate;
• Banca Naţională a României;
• Fondul de garantare a depozitelor in sistemul bancar;
• Fondul de compensare a investitorilor.

Scutirea impozitului pe profit se mai acţioneză şi în alte situaţii, cum ar fi:organizaţiile nonprofit, organizaţiile
sindicale şi patronale pentru anumite categorii de venituri.

12
Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.

Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor,
cazinourilor, sau pariurilor sportive sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat asupra acestor venituri realizate.

Anul fiscal este anul calendaristic.

Baza de calcul a impozitului pe profit îl reprezintă profitul impozabil a cărui determinare presupune respectarea unor
reguli generale, luarea în considerare a veniturilor neimpozabile, determinarea cheltuielilor, deducerea rezervelor şi
provizioanelor, influenţarea prin cheltuielile cu dobânzile şi diferenţele de curs valutar, amortizarea fiscală şi
pierderile fiscale.

Potrivit regulilor generale, profitul impozabil (Pi) se stabileşte ca diferenţă între veniturile realizate din
orice sursă (Vt) şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri (Cht), într-un an fiscal din care se scad
veniturile neimpozabile(Vni) şi se adaugă cheltuielile nedeductibile(Ch nd).

În calculul profitului impozabil nu sunt cuprinse anumite venituri care sunt considerate neimpozabile:

• dividendele primite de la o persoană juridică română;


• veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere;
• veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere;

Cheltuielile care se scad din venituri pentru determinarea profitului impozabil apar în lege deductibile, efectuate în
scopul realizării de venituri impozabile sau cu deductibilitate limitată.

Cheltuielile deductibile sunt cele efectuate în scopul realizării de venituri impozabile aici, fiind cuprinse:
cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de contribuabil, cheltuielile efectuate pentru
protecţia muncii, etc.

Cheltuieli nedeductibileau ca efect creşterea profitului impozabil şi se referă la dobânzi, majorări de întârziere,
amenzi, confiscări şi penalităţi de întârziere datorate către autorităţile române conform prevederilor legale etc.

Asezarea și perceperea taxei pe valoarea adăugată la agenții economici


Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect unul dintre cele mai moderne şi mai eficiente componente ale
politicii fiscale, asigurând 1/3 din veniturile statului. Câteva din avantajele pe care le prezintă pentru stat sunt: are un
randament fiscal ridicat prin faptul că este plătit în mod obligatoriu, nu reclamă cheltuieli mari de percepere şi nu
este susceptibil de evaziune fiscală.

Subiectul impozitului adică plătitorii impozitului sunt persoanele impozabile adică orice persoană fizică sau juridică
care desfăşoară de o manieră independentă şi indiferent de loc, operaţiuni impozabile, oricare ar fi scopul sau
rezultatul acestei activităţi.

Pentru operaţiunile din interiorul ţării, plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt:

•  persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată;


•  beneficiarii prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite în străinătate,
indiferent dacă beneficiarii sunt sau nu înregistraţi ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată,
•  persoanele care importă bunuri în România;

Obiectul impozitului sunt operaţiunile taxabile (impozabile) pentru care se aplică cotele prevăzute.

Sunt considerate a fi operaţiuni impozabile:

• livrarea de bunuri
• prestarea de servicii
• schimburi de bunuri sau servicii
• importul de bunuri

Baza de impozitare pentru operaţiunile în interiorul ţării cuprinde:

13
•  livrările de bunuri şi prestările de servicii obţinute sau care urmează a fi obţinute, inclusiv
subvenţiile legate de preţul operaţiunilor;
•  preţurile de achiziţie sau preţul de cost, la momentul livrării;
•  suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru executarea prestărilor de servicii;
•  impozitele, taxele dacă prin lege nu se prevede altfel (exculsiv TVA);
•  cheltuielile accesorii: comisioane, cheltuieli de ambalare;

Nu se cuprind în baza de impozitare: rabaturi, remize, risturnele, sconturile, daunele, penalizările, valoarea
ambalajelor returnabiledobânzi de întârziere,taxa de reclamă şi publicitate, taxa hotelieră.

Cotele de taxă pe valoarea adăugată

Există două tipuri de cote de taxă pentru valoarea adăugată:

• cota standard – 24%aplicată asupra bazei de impozitare pentru orice operaţiune impozabilă care nu este
scutită sau redusă de taxă.
• cota redusă – 9% aplicată asupra bazei de impozitare pentru:

Scutiri pentru operaţiunile din interiorul ţării:

 spitalizarea, îngijiri mediacale, veterinare, şi operaţiunile strâns legate de acestea;


 prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi, şi tehnicieni dentari;
 prestările de îngijire şi supraveghere efectuate de de personalul medical, transportul bolnavilor, livrările de
organe sânge şi lapte de provenienţă umană;
 activitatea de învăţământ desfăşurată de autorităţile autorizate, activitatea căminelor, cantinelor;
 prestările de servicii sau livrările de bunuri legate de asistenţa sau protecţia socială, de protecţia copiilor sau
a tinerilor, efectuate de instituţiile publice sau alte entităţi recunoscute;
 prestările de servicii legate de: practicarea sportului sau a educaţiei fizice, cultură precum şi livrările de
bunuri strâns legate de aceste servicii.
 activităţi specifice posturilor publice naţionale de radio şi de televiziune (excepţie activităţile de
publicitate).

Scutiri la import

 importul de bunuri scutite de TVA în România;


 comercializarea în regim duty-free sau în funcţie de modalităţile de intrare sau de procurare a bunurilor
primite gratuit sub formă de ajutoare sau donaţii destinate unor scopuri cu caracter religios, de apărare,
artistic sau finanţate din împrumuturi nerambursabile.

Scutiri la export

 -bunurile expediate, bunurile transportate sau expediate în afara tării de cumpărătorul care nu este stabilit în
România, cu excepţia celor cu uz privat
 -prestările de servicii legate direct de exportul de bunuri .

În sfera de aşezare şi percepere a taxei pe valoarea adaugată un caracter specific o are şi regimul deducerilor,
determinarea taxei pe valoarea adaugată sau a sumei negative de taxă, regimul special de scutire sau unele obligaţii
ale plătitorilor cu referire la înregistrare, asociere, facturi fiscale, evidenţa operaţiunilor impozabile şi depunerea
decontului.

Dreptul de deducere

Dreptul de deducere ia naştere în cazul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă. Exercitarea
dreptului de deducere se justifică de către persoanele impozabile în funcţie de tipul operaţiunii folosind anumite
documente (factura fiscală, declaraţia vamală de import etc). Într-o reglementare separată, deducerea vizează
persoanele impozabile (cu regim mixt) în sensul celui înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adaugată ce
realizează operaţiuni.

Dacă bunurile şi serviciile achiziţionate sunt destinate utilizării în fololosul operaţiunilor sale taxabile, orice
persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă:

14
 taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie
livrate, şi pentru prestările de servicii prestate ori cele care urmează .
 taxa pe valoarea adăugată achitată pentru bunurile importate
 livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată
 operaţiuni rezultând din activităţi economice, pentru care locul livrării/prestării este considerat a fi în
străinătate, dacă taxa pe valoarea adăugată ar fi deductibilă, în căzul în care operaţiunea s-ar desfăşura în
ţară.

Perioada fiscală pentru taxa pe valoarea adaugată este luna calendaristică.

Plătitorii taxei pe valoarea adaugată

 în interiorul ţării, persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA, pentru operaţiunile taxabile şi
beneficiarii prestărilor de servicii taxabile, efectuate de către persoane impozabile stabilite în străinatate,
indiferent dacă beneficiarii sunt sau nu înregistraţi ca plătitori de taxă pe valoarea adaugată.
 la importul de bunuri, plătitorii de TVA sunt persoanele care importă bunuri în România şi care sunt
taxabile potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora.

25. Asezarea și perceperea taxelor vamale si accizelor la agenții


economici
Aşezarea şi perceperea Taxelor Vamale

Contribuabilul sau subiectul impunerii, persoanele fizice sau juridice, care introduc sau scot din ţară anumite
bunuri. Este obligat la plata taxelor vamale fie că importă anumite bunuri, fie că exportă, conform prevederilor
legale.

Obiectul impunerii, îl constituie acea materia importată sau exportată ce este supusă impozitării.

Introducerea sau scoaterea din ţară a anumitor bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea
frontierei de stat, moment în care sunt supuse vămuirii de către autorităţile vamale. Autoritatea vamală are dreptul să
să stabilească un regim vamal. Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplică în cadrul procedurii de
vămuire, în funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi de destinaţia mărfii.

Regimurile vamale sunt:

• Definitive;
• Suspensive.

În categoria regimurilor vamale definitive se cuprind:

• Importul si Exportul
• Introducerea şi scoaterea din ţară de bunuri aparţinând călătorilor sau altor persoane fizice,
necomercianţi.

Taxele vamale de import se determină pe baza Tarifului vamal de import al României, aprobat prin lege pe baza
nomenclaturii combinate a mărfurilor.

Taxa vamală este exprimată în procente şi se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor, exprimată în lei.

Taxele vamale aplicabile sunt cele prevăzute la data înregistrării declaraţie vamale de import.

Sunt exceptate de la plata taxelor vamale: Mărfurile provenite din import care se vând în valută prin magazine
autorizate, potrivit legii, să comercializeze mărfuri în regim „duty-free”, precum şi prin magazinele pentru servirea
în exclusivitate a reprezentanţelor diplomatice şi a personalului acestora;

Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:

 Produsele de pescuit maritim şi oceanic şi alte produse extrase din marea teritorială a unei terţe ţări de
navele înmatriculate în România şi care navighează sub pavilion românesc;

15
 Bunurile obţinute din produsele prevăzute mai sus la bordul unei nave – fabrică ce îndeplineşte condiţiile
de înmatriculare în România şi de navigaţie sub pavilion românesc.

Sunt admise la export mărfurile produse în ţară, precum şi cele importate anterior, cu excepţia unor mărfuri
care sunt supuse unor măsuri de prohibiţie sau de restricţie în cadrul politicii comerciale.

Exportatorul de mărfuri scoase definitiv sau temporar din ţară este obligat să depună o declaraţie vamală de
export la biroul vamal în raza căruia se află sediul exportatorului sau la locul unde mărfurile sunt ambalate ori
încărcate pentru a fi exportate.

La exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale.

Regimul vamal aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice, cu domiciliul în ţară sau în străinătate pot
introduce şi scoate din ţară bunurile aflate în bagajele personale sau ale persoanelor care le însoţesc, fără a fi supuşi
taxelor vamale, în condiţiile şi limitele stabilite prin Hotărâre de Guvern.

Baza de impozitare, este de fapt valoarea mărfii în lei stabilită în vamă. Valoarea în vamă a mărfurilor
reprezintă valoarea dată de preţul extern al mărfii. Dacă în preţul extern nu sunt cuprinse, atunci în valoarea în vamă
se cuprind şi:

• Cheltuielile de transport ale mărfurilor importate până la frontiera română;


• Cheltuielile de încărcare – descărcare şi de manipulare ale mărfurilor de import, aferente parcursului
extern;
• Costul asigurării pe parcursul extern.

Cota de impozitare, este stabilită în funcţie de natura bunurilor importate sau exportate în conformitate cu
Codul Vamal, aproximativ de 30% - 35%.

Termenul de plată a taxelor vamale, acestea trebuie plătite în vamă.

Aşezarea şi perceperea accizelor

Contribuabilul sau subiectul impunerii, este agentul economic-persoana juridică, asociaţii familiale şi
persoane fizice autorizate care produc sau importă produse accizabile.

Obiectul impunerii, sunt taxe speciale de consum ce se datorează bugetului de stat, pentru următoarele
produse provenite din producţia internă sau din import:

• Bere;
• Vinuri;
• Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri;
• Produse intermediare;
• Alcool etilic;
• Produse din tutun;
• Uleiuri minerale şi elictricitate.

Faptul generator, produsele enumerate anterior sunt supuse accizelor în momentul producerii lor în
România sau în momentul importării lor în ţară.

Exicibilitatea, acciza este exicibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau
lipsuri de produse accizabile.

Eliberarea pentru consum reprezintă:

• Orice ieşire a produselor accizabile din regimul suspensiv;


• Orice producţie de produse accizabile în afara regimului suspensiv;
• Orice import de produse accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;
• Utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, altfel decât ca materie primă;
• Orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în
sistemul de accizare.

16
Scutiri la plata accizelor, produsele accizabile sunt scutite la plata accizelor, atunci când sunt destinate
pentru:

• livrarea în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice;


• Organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de către autorităţile publice ale României, în limitele
şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii, sau prin
acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;
• Forţele armate aparţinând oricărui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu excepţia Forţelor
Amate ale României;
• Rezerva de stat şi rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim..

Conform Codului Fiscal sunt scutite la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice atunci când sunt:

• a)Complet denaturate;
• b)Denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
• c)Utilizate pentru producerea de medicamente;
• d)Utilizate pentru producerea de arome alimentare ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în
volum, destinate preparării de alimente sau băutri nealcoolice;
• e)Utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;

Sunt scutite de la plata accizelor:

• a)Uleiuri minerale folosite în orice alt scop decât drept combustibil sau carburant;
• b)Uleiuri minerale livrate în vederea utilizării drept carburant pentru aeronave, altele decât aviaţia
turistică în scop privat;
• c)Uleiuri minerale livrate în vedrea utilizării drept carburant pentru navigaţia maritimă internaţională şi
pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, altele decât navigaţiile de agrement în scop privat;
• d)Uleiuri minerale utilizate în scopul testării aeronavelor şi vapoarelor;
• e)Uleiuri minerale care intră în România în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinat
utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul;
• f)Uleiuri minerale utilizate drept combustibil neconveţional (bio-diesel).

Termenul de plată a accizelor, accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată al accizelor este până la
data de 25 inclusi a lunii următoare celei în care acciza devine exicibilă.

26Asezarea și perceperea impozitelor locale la agenții economici


Principalele taxe şi impozite locale sunt:
•impozitul pe clădiri
•impozitul pe teren
•taxa asupra mijloacelor de transport
•taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor
•taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate
•impozitul pe spectacole
•taxa hotelieră
•taxe speciale
•alte taxe speciale

Impozitul pe clădiri
Subiectul impozitului pe clădire este reprezentat de către proprietarul clădirii respective.
Clădire este orice construcţie care serveşte la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii
şi altele asemenea.

Scutiri de la impozitul pe clădiri


•clădirile proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a instiţutiilor publice
•clădirile care potrivit legii sunt cosiderate monumente istorice, de arhitectură sau arheologice
•clădirile care aparţin instituţiilor de învaţământ universitar
•clădirile care constituie lacaş de cult şi care aparţin cultelor religioase;
•clădirile sau construcţiile din parcurile industriale, ştiinţifice sau tehnologice;
•contrucţii şi amenajări funerare;

17
Obiectul impozitul pe clădire il reprezintă:
- clădirile situate în România şi care se află în proprietatea unei persoane fizice sau juridice,
- clădirile proprietate publică sau privată a statului ce sunt administrate sau date în folosinţă unor contribuabili;
- clădirile noi care s-au dobândit în cursul anului indierent de formă, se supun impunerii de la data de 1 a lunii
următoare celei care au fost dobândite;

Baza de impozitare la impozitul pe clădiri este determinată diferit pentru persoanele fizice faţă de cele juridice.
Baza de calcul a impozitului pe clădiri la persoanele juridice o constituie valoarea de inventar înregistrată în
contabilitate care poate să exprime:
costul de achiziţie al clădirii procurate
valoarea actuală, în funcţie de evaluarea clădirilor ce au caracteristici tehnice şi economice similare
valoarea negociată între părţi la contractele de leasing.

Cota de impozitare este cuprinsă între 0,5% şi 1%,inclusiv.

Aşezarea şi plata impozitului pe clădiri


Aşezarea şi plata impozitului pe clădire porneşte de la declaraţia de impunere depusă de către contribuabil la
compartimentul de specialitate al consiliului local, pe raza teritorială care se află clădirea sau construcţia.

Termene de plată
Impozitul se determină anual şi se plăteşte trimestrial, scadenţele de plată fiind data de 15, inclusiv, a ultimei luni a
fiecărui trimestru .
Impozitul pe clădire se plăteşte anual în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, şi 15
noiembrie inclusiv, din anul fiscal de referinţă.

Impozitul pe teren
Subiectul impozitului pe teren

Impozitul pe teren este datorat de orice persoană care are în proprietate un teren situat în România, de persoanele
care administrează în baza unui contract de închiriere/arendare terenuri, de concesionari, locatari, titularii dreptului
de administrare sau de folosinţă a terenurilor proprietate publică sau privată a statului sau a unei unităţi
administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în folosinţă.

Scutiri de la impozitul pe teren


- terenul aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire;
- terenul care aparţine lăcaşelor de cult;
- terenul instituţiilor de învăţămât preuniversitar sau universitar;
-terenul instituţiilor sanitare de interes naţional care nu este trecut în patrimoniul autorităţilor locale;
- terenurile degradate, poluate, incluse în perimetrul de ameliorare;
- terenurile ocupate de drumuri naţionale, europene, autostrăzi;

Obiectul impozitului pe teren îl reprezintă terenurile deţinute de contribuabili cu poziţionare în intravilanul sau
extravilanul localităţii, potrivit cu încadrarea lor în anumite zone. Intrarea sau ieşirea din posesie a terenurilor atrag
modificarea obligaţiilor de plată asupra impozitului care operează din luna următoare celei în care are lor
schimbarea de proprietate.
Impozitul pe teren se stabileşte anual, luând-se în calcul suprafaţa în metri pătraţi de teren, şi încadrarea acestuia în
intravilanul sau extravilanul localităţii, rangul localităţii, zona şi categoria de folosinţă a terenului, conform
încadrării făcute de consiliul local.
Termene de plată. Impozitul pe teren se determină anual şi se plăteşte trimestial. Scadenţele de plată sunt datele de
15 ale ultimei luni ale fiecărui trimestru: 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, şi 15 noiembrie, inclusiv din anul fiscal
de referinţă.

Taxa asupra mijloacelor de transport


Taxa asupra mijloacelor de transport reprezintă o altă categorie de venituri care se constituie la bugetul local în
vederea susţinerii cheltuielile publice angajate de autorităţile publice locale.

Subiectul taxei asupra mijloacelor de transport


Taxa asupra mijloacelor de trasport are ca titular de plată persoana juridică care deţine în proprietate un mijloc de
transport înmatriculat în România.
18
Scutiri de la taxa asupra mijloacelor de transport
pentru mijloacele de transport ale persoanelor juridice care sunt utilizate pentru servicii de transport public de
pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de
transport este stabilit în condiţii de transport public;
pentru mijloacele de transport ale instituţiilor publice, navele, fluviale, de pasageri, bărcile, luntrele folosite pentru
transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei.

Baza calcul pentru unele mijloace de transport cu tracţiune mecanică este reprezentată de numărul de centrimetri
cubi a capacităţii cilindrice. Astfel, în cazul oricărui mijloc de transport cu tracţiune mecanică, taxa se calculează
prin înmulţirea fiecărui 500 cm3 sau fracţiune din aceasta, cu suma corespunzatoare stabilită pentru categoria de
mijloc de transport .

Termene de plată
Taxa asupra mijloacelor de transport se plateşte trimestrial în patru rate egale: 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie,
15 noiembrie inclusiv.

27. Asezarea și perceperea contribuțiilor sociale la agenții economici


Contribuţia la asigurările sociale de sănătate

Asigurările socoale de sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătăţii populaţiei.


Subiectul- plătitorii contribuţiei la fondul de asigurări sociale de sănătate sunt persoanele fizice sau juridice sau orice
altă entitate în beneficiul căreia una sau mai multe persoane fizice prestează în baza unui contract individual de
muncă sau a unei convenţii civile de prestări servicii.
Suportatorul - persoanele asigurate:
- cetăţenii români cu domiciliul în ţară;
cetăţenii străini care au reşedinţa în România.

Scutiri:
-copii şi tinerii până la vârsta de 26 de ani dacă sunt elevi, studenţi şi dacă nu realizeză venituri din muncă.
-persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă sau se află în grija familiei;
-soţul, soţia, părinţii sau bunicii fără venituri proprii aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate.
Persoanele exceptate de la plata contribuţiei la asigurările sociale de sănătate sunt:
- membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;
- cetăţenii străini care se află temporar în ţară.

Cota de impunere
Angajatorii au obligaţia ca în calitate de plătitori de taxe şi impozite să calculeze, să reţină şi să vireze către acest
fond o contribuţie de 7% datorată pentru asigurarea sănatăţii personalului din unitatea respectivă, raportat la fondul
de salarii.

Termenele de plată a contribuţiilor la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate sunt:
 data plăţii drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor
salariale lunar, care nu poate fi stabilită mai târziu de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;
 data plăţii chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, care
nu poate fi stabilită mai târziu de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

Contribuţia la asigurările sociale de stat

Angajatorul are obligaţia ca lunar să calculeze şi să vireze contribuţia de asigurări sociale împreună cu contribuţiile
individuale reţinute de la salariaţi.
Contribuţia la asigurările sociale de muncă, datorată de către angajatori, reprezintă diferenţa faţă de contribuţia
individuală de asigurări sociale, până la nivelul cotelor de contribuţii stabilite de legea anuală a bugetului de stat, în
funcţie de condiţiile de muncă.
Contribuţia la asigurările sociale de stat datorată de angajator nu poate fi mai mare decât produsul dintre salariul
mediu lunar al salariaţilor asiguraţi şi valoarea a cinci salarii medii brute este:
NR.salariaţi x 5 x salariul mediu brut
19
Când fondul total de salarii brute lunare este mai mare ca baza de calcul admisă, contribuţia se calculează din
plafonul maxim admis de lege şi nu din fondul total de salarii brute iar atunci când fondul de salarii este mai mic
decât plafonul stabilit de lege, contribuţia se calculează din fondul de salarii.
Cotele contribuţiilor la asigurările sociale de stat sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă şi sunt
aprobate anual prin legea bugetului de stat

Termenul de plată stabilit pentru contribuţia la asigurările sociale de stat este data de 20 a lunii următoare celei
pentru care se face plata drepturilor salariale.

În România fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi
dreptul la asigurările sociale de şomaj.
Asiguraţii pot fi:
- cetăţenii şomeri care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în România în condiţiile legii;
- cetăţenii şomeri care lucrează în străinătate în condiţiile legii;
- străini care în perioada care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau realizează
venituri.

Subiectul - plătitorii contribuţiei la fondul de şomaj sunt persoanele fizice sau juridice sau orice altă entitate în
beneficiul căreia una sau mai multe persoane fizice prestează în baza unui contract individual de muncă sau a unei
convenţii civile de prestări servicii.

Suportatori
În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu în efectul legii:
- persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau persoanele care
desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţie civilă de prestări de servicii care realizează venituri pe an
calendaritic echivalent cu 9 salarii de bază minime brute în ţară.
- Funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire;
- Persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numiţi în cadrul autorităţii
executive legislative ori judecătoreşti pe durata mandatului.

Cota impozitului
Angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor de şomaj în cota de 2,5% aplicată asupra
fondului total de salarii brute lunare realizate de către asiguraţi.
În cazul angajatorilor, formula de calcul este AS = cota x baza de impozitare.

Termenul de plată a contribuţiilor la fondul de şomaj este de cel mult 5 zile de la data stabilită pentru plata
drepturilor salariale.

28. Fundamentarea cheltuielilor de personal la instituțiile publice


Cheltuielile de personal, fac parte din categoria cheltuielilor curente, alături de alte cheltuieli, precum
cheltuieli materiale șiservicii, subvenții, precum și transferuri. Cheltuielile de personal se referă în principiu la
cheltuielile efectuate pentru plata drepturilor salariale, ordonatorii principalide credite având obligația de a se
încadra în cheltuielile de personal, ținând cont denumărul maxim de posturi, precum și de structura acestora.

Salarizarea se efectuează în funcție de anumite criterii, criterii care fac referire la performanțele
profesionale ale individului. Astfel, printre aceste criterii se pot enunțagradul de îndeplinire a standardelor de
performanță, asumarea responsabilităților, aspecte legate de inițiativă și creativitate, precum și aspecte legate de
adaptarea la complexitateamuncii prestate. De asemenea, trebuie precizat faptul că procedura de măsurare și
evaluare a acestor performanțe profesionale au la bază anumite norme de evaluare,reprezentate printr-un cumul de
tehnici de măsurare a performanțelor profesionaleindividuale între anumite limite, potrivit legii. Totodată, această
procedură va fi aplicată nu la nivel de colectivitate, ci pentru fiecare salariat în parte, ținându-se cont în principiu de
cerințele postului ocupat.Ca elemente definitorii în cadrul cheltuielilor privind salariile, trebuie făcute anumite
precizări, în conformitate cu Codul Muncii. Astfel:

 salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
 salariul cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
 salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănesti aleangajatorilor.

20
 salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți
ai acestora.
 salariul este confidențial, angajatorul având obligația de a lua măsurilenecesare pentru asigurarea
confidențialității.

De asemenea, în stabilirea cheltuielilor salariale trebuie să se țină cont și decontribuția pentru asigurările sociale
de stat, contribuțiile la bugetul asigurărilor pentrușomaj, contribuții pentru asigurările sociale de sănătate, cheltuieli
legate de deplasări,detașări, transferuri.

Salariile de bază ale funcționarilor publici numiți în funcții publice specifice se stabilesc de ordonatorii
principali de credite prin asimilare cu salariile de bază ale funcționarilor publici numiți în funcții publice generale, în
raport cu categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcției publice, cu avizul Agentiei Naționale a
Funcționarilor Publici.

Pentru candidații declarați admiși la concursul pentru ocuparea unei funcții publice de conducere, care nu au
avut anterior calitatea de funcționar public, salariul de bază se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului de
credite, la nivelul de finanțare prevăzut în statul de funcții. Funcționarul public care exercită cu caracter temporar pe
o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile legii, o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților
funcționari publici sau categoriei funcționarilor publici de conducere are dreptul la salariul de bază corespunzător
funcției publice exercitate temporar, astfel cum este prevăzut în statul de funcții. 

Salarii de bază (Sb)reprezintă necesarul de fonduri pentru salarizarea angajaților .Fundamentarea  acestor cheltuieli


se face potrivit relației:Sb = N x Smb x 12luni.

Salarii de merit (Sm) . Se acorda pentru rezultatele deosebite obținute în activitatea desfășurată. Ordonatorul
de credite poate acorda în limita a 20% din numarul total  al personalului contractual prevăzut în statutul de funcții,
un salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de bază. Personalul care beneficiază de salariu de merit se
stabilește o dată pe an  pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul precedent.În fundamentarea
acestor cheltuieli se ține cont de următoarele elemente:Numărul salariaților care beneficiază de salariu de merit
(Nb);Sporul aferent salariului mediu de bază din anul luat ca bază de calcul pentru previzionări (15% x Smb).Sm =
Nb x (15% x Smb) x 12 luni

Îndemnizații de conducere (Ic) reprezintă drepturile bănești cuvenite persoanelor care îndeplinesc funcții de
conducere, Ic = Imc x Nc x 12 luni.  

Spor de vechime (Spv). Pentru vechimea în munca salariații beneficiază de un spor de vechime de până la 25%,
calculat la salariul de bază. Cheltuielile ocazionate de sporul de vechime  sunt în funcție de vechimea personalului
angajat (minim 3 ani vechime pentru a beneficia de acest spor) și de cuantumul sporului de vechime aferent acestuia

Fond de premii (Fdp). Ordonatorii de credite pot acorda premii lunare in limita a 10% din cheltuielile cu salariile
aferente funcțiilor publice prevăzute în statul de funcții, cu incadrarea în fondurile aprobate anual prin buget cu
această destinație.

29. Fundamentarea cheltuielilor materiale la instituțiile publice


Cheltuielile materiale și prestările de servicii  se stabilesc pe baza calculelor proprii și a actelor
normative specifice fiecărui domeniu de activitate, precum și a legislației care reglementează
normativele de cheltuieli. Se analizează necesitatea, oportunitatea și eficacitatea fiecărei
cheltuieli, asigurându-se condiții normale de funcționare.
Fundamentarea acestor categorii de cheltuieli se face în raport cu indicatorii specifici fiecărei
acțiuni utitlizându-se formulare întocmite de către Ministerul Finanțelor, dar și orice alte date din
baza proprie de date.  Fundamentarea cheltuielilor materiale se realizează ca și la cheltuielile de
personal tot în conformitate cu clasificația bugetară, dupa execuția anului precedent, actualizată
prin indicele de inflație

21
Furnituri de birou cuprinde fondurile bănești necesare achiziționării rechizitelor de birou și se
evaluează în funcție de necesarul de rechizite de birou și imprimante tipizate, diskete, dosare,
hârtie scris,etc.Furnituri de birou = cantitatea estimată an curent x preț unitar

Materiale pentru curătenie  se dimensionează în funcție de: tipul de materiale de curățenie


necesare, cantitatea necesară din aceste materiale, prețul unitar.Materiale pentru
curățenie = cantitatea estimată an curent x preț unitar.

Încălzit, iluminat și forța motrică cuprinde fondurile  bănești necesare achitării furnizorilor  de


energie termică, gaze naturale și combustibil. Se dimensionează ținând cont de: total suprafața
radiantă, consum de agent termic, număr ore încălzire, tariful pentru o gigacalorie.  Aceste
cheltuieli se evaluează pe baza devizului întocmit în prețuri curente.Iluminat și forța motrice
cuprinde cheltuieli care se vor efectua pentru plata energiei electrice și are în vedere numărul
orelor de iluminat și funcționarea aparaturii,consum de energie electrică; tariful pentru 1 kw.
Apa,canal și salubritate cuprinde fondurile bănești necesare pentru plata furnizorilor de apă
rece menajeră, achitarea taxelor de canalizare și gunoi. Se dimensionează în funcție de:
consumul deapa; tariful pentru 1 mc de apă potabilă; tariful pentru servicii canalizare; tariful
pentru servicii de salubritate.

Poșta,telecomunicații,radio,tv,internet se dimensionează în funcție de: cheltuielile cu


corespondența poștală internă și externă; numărul de impulsuri pentru convorbirile telefonice și
alte servicii telefonice; tariful pentru abonament servicii telefonice, fax, telex, alte servicii; tariful
pentru abonament radio, TV și internet.

Reparații curente  cuprinde fondurile bănești pentru efectuarea reparațiilor la construcții


(reparații efectuate la instalațiile de apă, canalizare, gaze, aer conditionat etc, piese de schimb
necesare pentru reparații curente pentru mijloacele de transport, conform devizului pentru
reparații curente întocmite de serviciul de specialitate sau de executantul lucrării.

Deplasări, detașări, transferăricuprinde fondurile bănești necesare deplasărilor angajaților


instituției în interes de serviciu atât în țară cât și în străinătate

Cărți, publicații și materiale documentare cuprinde cheltuielile pentru procurarea de


documente specifice, costul abonamentelor la ziare și reviste, plățile și cheltuielile făcute în
scopul procurării cărților și publicațiilor necesare desfășurării activității și pregătirii personalului.

 Pregatire profesionalăcuprinde fondurile necesare desfășurării  unor acțiuni pentru calificarea,


perfecționarea și specializarea profesională a salariaților.

 Alte cheltuielicuprinde cheltuielile pentru reclamă și publicitate, protocol și reprezentare, prime


de asigurare non-viață. Dintre acestea, ponderea cea mai mare o au cheltuielile de protocol și
reprezentare.

30. Finanțarea instituțiilor din învățământ


Finaţarea de la buget reprezintă alocarea de mijloace băneşti din bugetele la dispoziţia instituţiilor publice, cu titlu
definitiv si destinaţii precise, în concordată cu anticipaţiile din bugetul de venituri si cheltuieli al fiecărei instituţii
publice după aprobare, cuprinzând cheltuielile ce urmează să fie suportate din bugetul de stat, din bugetul local sau
din veniturile proprii.
Finanţarea scolii se realizează, în general, din două surse de finanţare :
22
• surse bugetare (bugetul de sta; local)
• surse extrabugetare
I. Finanţarea din surse bugetare
§ din bugetul de stat
Ministerul Educaţiei si Cercetării asigură finanţarea din bugetul de stat a urmaătoarelor cheltuieli privind
 finanţarea unor programe anuale sau multianuale de investiţii, modernizare si dezvoltare a
bazei materiale a unităţii de învăţământ si de sprijin social (investiţii pentru construirea unor unităţi de învăţământ,
consolidări si reabilitări de scoli, dotarea cu mijloace de transport, rechizite şcolare, etc.)
 cofinanţarea unor programe de dezvoltare cu finanţare externă
 bursele elevilor străini ale elvilor români din afara graniţelor tării
 finanţarea unor prigrame naţionale de pregătire profesională a personalului didactic si de
conducere din scoli
§ din bugetul local
Bugetul local alimentează cu fonduri unităţile de învăţământ de stat pentru următoarele categorii de
cheltuieli :
§ cheltuielile materiale curente necesare procesului instructiv-educativ pentru întreţinere şi reparaţii
şi pentru plata utilităţilor
§ cheltuielile salariale aferente personalului auxiliar şi nedidactic
§ reparaţii capitale şi investiţii, inclusiv dotarea cu mijloace de învăţăm’nt
§ subvenţii pentru internatele şi cantinele şcolare
§ suplimentarea fondului de burse primit de şcoală dela bugetul de stat
§ finanţarea unor activităţi de protecţie socială a copiilor şi elevilor care provin din familii
defavorizate din punct de vedere social şi economic
§ organizarea examenelor naţionale de ocupare a posturilor didactice
§ suplimentarea fondului provenit din TVA aferent finanţării proporţionale, pentru salarizarea
diferenţiată a personalului
II. Finanţarea din surse extrabugetare
Veniturile proprii ale unităţilor de învăţământ se compun din :
§ activităţi aducătoare de venit – cursuri şi activităţi facultative solicitatea de elevi, cursuri de
reconversie profesională, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, etc, activităţi de
servicii şi producţie, închirieri de spaţii temporar disponibile, taxe percepute (de şcolarizare, pentru eliberarea unor
documente şcolare, etc.)
§ donaţii şi sponsorizări ale comitetelor de părinţi sau oferite de persoane fizice şi juridice.
Aceste venituri sunt incluse în bugetul unităţii şi pot fi folosite pentru acoperirea următoarelor categorii
de cheltuieli :
§ cheltuieli materiale curente şi de capital
§ suplimentarea fondurilor aferente finanţării proporţionale pentru acordarea de salarii diferenţiate
personalului angajat
§ suplimentarea fondurilor pentru bursele elevilor şi alte forme de ajutor social acordat acestora
Fondurile provenite din donaţii şi sponsorizări sunt utilizate potrivit destinaţiei indicate de donator /
sponsor.
Fondurile alocate şcolii indiferent de surse (buget de stat, buget local sau surse proprii) vor fi acordate pe
următoarele direcţii :
a) fonduri pentru finaţarea proporţională cu numărul de elevi pentru următoarele categorii de
cheltuieli
§ cheltuieli de personal;
§ cheltuieli cu bursele;
§ cheltuieli cu manualele.
Cuantumul fondurilor pentru finanţarea proporţională se stabileşte în funcţie de numărul de elevi din
şcoală şi costul mediu pe un elev. Nivelul costurilor medii se stabileşte pe baza costurilor istorice medii naţionale
corectate cu coeficienţii de diferenţiere pe judeţe. La stabilirea acestor costuri se va ţine seama şi de costurile
standard calculate de Consiliul Naţional al Finanţării Învăţăm’ntului Preuniversitar de Stat, pe bază de consumuri
fizice de resurse materiale şi umane.
Fondurile pentru finanţarea proporţională vor fi alocate ca o sumă globală în bugetul instituţiei.
Repartizarea pe capitole şi articole de cheltuieli a fondurilor aferente finanţării proporţionale aprobate de
ordonatorul principal de credite sau provenite din rectificările bugetare din timpul anului va fi realizată la
propunerea directorului unităţii, cu aprobarea Consiliului de Administraţie.
b) fonduri pentru finanţarea complementară aferentă următoarelor categorii de cheltuieli
 reparaţii capitale, consolidări şi investiţii
23
 subvenţii pentru internate şi cantine şcolare
 cheltuieli pentru organiyarea examenelor naţionale de capacitate
 cheltuieli cu bursele elevilor
 cheltuieli pentru transport elevi şi / sau cadre didactice
 alte cheltuieli care nu sunt determinate prepoderent de numărul de elevi
Nivelul fondurilor pentru finanţarea complementară va fi stabilit în funcţie de amploarea şi urgenţa
satisfacerii unor nevoi de reabilitare şi dezvoltare a bazei materiale a instituţiei, de amploarea nevoilor de acordare a
burselor şi a altor forme de sprijin social, precum şi de capacitatea de finanţare a ordonatorilor de credite ierarhic
superiori.

31. Finanțarea instituțiilor sanitare


Spitalele publice sunt instituţii publice finanţate integral din venituri proprii şi funcţionează pe principiul autonomiei
financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte
prestaţii efectuate pe bază de contract, precum şi din alte surse, conform legii. 
Surse de finanțare:

 Venituri din contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate pentru furnizarea de servicii medicale
 Sume de la bugetul de stat – cheltuieli de personal, investiții, reparații capitale, aparatură modernă, etc;
 Din accize de la bugetul de stat – sume pentru investiții: aparatură, reparații;
 Venituri proprii realizate de spital din : taxe, vizitatori, taxe spitalizare pentru însoțitori, prestări servicii
către alte spitale, servicii medicale cu plată; închirierea spațiilor proprii; (a se vedea anexa nr 3)
 Donații, sponsorizări cu caracter general sau cu destinație specială;
 Sume de la bugetul local.

Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului cu Casa de Asigurări Sociale de sănătate reprezintă sursa
principală a veniturilor în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli şi se negociază de către manager cu conducerea
casei de asigurări sociale de sănătate, în funcţie de indicatorii stabiliţi în contractul-cadru de furnizare de servicii
medicale. (a se vedea anexa nr.4) Spitalul primește și sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, care vor fi
utilizate numai pentru destinaţiile pentru care au fost alocate.

Finanţarea cheltuielilor specifice domeniului sanitar se face din fonduri aflate la dispoziţia statului, fonduri adunate
din taxe şi impozite, precum şi din contribuţiile asiguraţilor.
Spitalul pot realiza venituri suplimentare din:
a) donaţii şi sponsorizări;
b) asocieri investiţionale în domenii medicale ori de cercetare medicală şi farmaceutică;
c) închirierea unor spaţii medicale, echipamente sau aparatură medicală către alţi furnizori de servicii medicale, în
condiţiile legii;
d) contracte privind furnizarea de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări private sau agenţi economici;
e) editarea şi difuzarea unor publicaţii cu caracter medical;
f) servicii medicale, hoteliere sau de altă natură, furnizate la cererea unor terţi;
g) servicii de asistenţă medicală la domiciliu, furnizate la cererea pacienţilor;
h) contracte de cercetare şi alte surse;
i) alte surse, conform legii.
Veniturile proprii ale spitalulului provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestaţii efectuate
pe bază de contract, precum şi din alte surse, conform legii.
Finanţarea spitalelor publice se asigură din veniturile realizate în raport cu serviciile medicale furnizate pe baza
contractelor încheiate cu Casele de asigurări de sănătate, de la bugetul de stat, de la bugetele locale, din asocieri
investiţionale în profil medical sau medico-social, din donaţii şi sponsorizări, precum şi din veniturile obţinute de la
persoanele fizice şi juridice, în condiţiile legii.

De la bugetul de stat se asigură finanţarea unor programe naţionale de sănătate, realizarea de construcţii de
interes naţional, dotarea cu aparatură medicală de mare performanţă, expertizarea, proiectarea şi consolidarea
construcţiilor grav afectate de seisme şi de alte acţiuni de forţă majoră, precum şi efectuarea unor reparaţii capitale.

De la bugetele locale se poate asigura finanţarea pentru finalizarea construcţiilor noi de interes local,
precum şi a unor cheltuieli pentru realizarea de lucrări de reparaţii curente şi capitale.

Drepturile salariale cuvenite conducerii spitalelor publice, precum şi formele de salarizare ale personalului
medico-sanitar şi alte categorii de personal ce se aplică în cadrul acestor spitale se stabilesc prin hotărâre a

24
Guvernului. Veniturile şi cheltuielile spitalelor şi ale celorlalte unităţi sanitare pubice se aprobă anual prin bugetul
de venituri şi cheltuieli ce stau la baza funcţionării instituţiilor sanitare în cadrul exerciţiului financiar respectiv.

Spitalele vor fi finanţate prin intermediul:


 Direcţiilor Judeţene de Sănătate Publică pentru investiţii;
 Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică pentru servicii preventive speciale, promoţionale, curative;
 Casa de Asigurări de Sanătate pentru servicii;
 Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale pentru servicii în cazul accidentelor la locul de muncă;
 Ministerul Educaţiei Naţionale pentru servicii de cercetare şi educare (clinici universitare);
 Sponsorizare pentru investiţii şi servicii (organizaţii de caritate, programe industriale, de parteneriat sau
programe externe);
 Coplăţi ale pacienţilor pentru servicii tip hotelier.

32. Finanțarea instituțiilor din bugetele locale


Tehnica de finanţare din bugetul local este cea de alocare de fonduri sau mijloace băneşti. În cazul
bugetului local angajarea de plăţi se face numai in limita disponibilităţilor existente în cont. Practic, atât pentru
bugetul local cât şi pentru consumatorii de fonduri bugetare din bugetul local sunt deschise conturi de disponibil în
care se fac încasări şi din care sunt angajate plăţi în limita încasărilor existente.

În cazul bugetului local finanţarea este iniţiată de către primar, care în calitatea de ordonator principal de
credite adresează cu o solicitare de fonduri către organul financiar local, prin care se solicită banii necesari
desfăşurării de acţiuni cu referire la activitatea proprie a consiliului local, dar şi a ordonatorilor bugetari finanţaţi din
bugetul local.

În finanţare este implicată şi Trezoreria Finanţelor Publice, întrucât aici sunt deschise conturi in legătură cu
execuţia de casă a bugetului local finanţator atât pentru unitatea administrativ teritorială, cât şi pentru ordonatorii
terţiari de credite .

Potrivit cu solicitarea ordonatorului principal de credite, compartimentul de specializare in gestiunea


bugetului local dispune printr-un document specific (dispoziţie bugetară) ca o anumită sumă de bani să treacă din
contul bugetului local în contul OPCB. Acesta este informat de alimentarea contului său şi poate angaja finanţarea.
În acelaşi timp prin dispoziţie bugetară de repartizare ordonatorul principal dispune către Trezorerie ca din contul
său anumite sume să teacă in conturile ordonatorilor subordonaţi. După alimentara conturilor acestora, ordonatorii
subordonaţi sunt informaţi de către Trezorerie, pentru a declanşa finanţarea proprie.

33 Constatarea materiei impozabile


Materia de impunere sau impozabilă este strâns legată de două elemente tehnice folosite în aşezarea şi
perceperea veniturilor bugetare: obiectul venitului şi baza de calcul.

Constatarea materiei de impunere este reglementată prin dispoziţii ale actelor normative în care se prevăd
organele fiscale competente , termenele de constatare, procedeele şi operaţiunile necesare în acest sens.
Competenţa constatării obiectului impunerii revine în mod direct agenţilor şi inspectorilor fiscali din
cadrul instituţiilor de specialitate ale Ministerului Finanţelor Publice .Acestora li se adaugă, potrivit cu răspunderile
şi competenţele stabilite prin lege în faza realizării veniturilor bugetare, funcţionarii de specialitate de la
compartimentele de venituri şi casierie din cadrul unităţilor operative ale Trezoreriei Finanţelor Publice (cu ocazia
verificării documentelor de plată ale obligaţiilor bugetare).
Eventualele modificări intervenite, pe parcursul execuţiei bugetare, în ceea ce priveşte dimensiunea şi
structura obiectului de impunere , subiectele de venituri bugetare au obligaţia să informeze, în acest sens, organele
fiscale care, la rândul lor trebuie să procedeze la constatarea şi la reevaluarea materiei impozabile.
Procedeele, actele şi operaţiunile de constatare a obiectelor de impunere sunt diferenţiate pe cele două
categorii principale de impozite: directe şi indirecte. Diferenţe mai apar şi în cazul impozitelor directe şi anume: în
cazul celor care se stabilesc de organele fiscale; la cele ce se percep prin calcul, reţinere şi vărsare de către
contribuabili şi a treia categorie, sunt cele ce se percep prin calcul şi plată (în cazul venitului sau profitului
impozabil).

25
Constatarea obiectului de venit bugetar pentru care impozitele se stabilesc de către organele fiscale
comportă procedura declaraţiilor de impunere ale contribuabililor completată cu verificările operative efectuate de
organele fiscale (impozitul pe veniturile meseriaşilor, liber-profesioniştilor şi din alte activităţi independente,
impozitul pe clădiri, taxele asupra mijloacelor de transport etc.). subiectele de venit bugetar au obligaţia să
întocmească şi să depună la organele fiscale, la termene prevăzute de lege, declaraţii de impunere din care să rezulte
date care să conducă la identificarea elementelor tehnice de calcul pentru obligaţia bugetară. Verificările operative
ale organului fiscal întreprinse la angajatori au rolul de a constata, în primul rând , respectare normelor privind
drepturile salariale (de inclus sau exceptate de la obiectul impozabil).
Constatarea obiectului de venit pentru impozitele ce se percep prin calcul , reţinere şi vărsare de către
unităţile plătitoare (impozitul pe salarii) se îmbină cu controlul exercitat pentru verificarea conformităţii acestei
impuneri.
Constatarea veniturilor impozabile pentru calculul şi plata impozitului pe profit (venit) se îmbină cu
controlul exercitat pentru verificarea conformităţii perceperii acestui impozit, procedeul folosit fiind cel al
declaraţiilor de impunere. În aceste sunt cuprinse date privind profitul impozabil determinat potrivit legii,
cheltuielile deductibile şi cele nedeductibile din rezultatele financiare.
Constatarea obiectelor de venit bugetar în cazul impozitelor indirecte se efectuează exclusiv în contextul
verificării întreprinse de organele fiscale asupra conformităţii calculului acestora.

34 Titlurile de creanţă fiscală şi contestarea lor


Derularea acţiunii de constatare a obiectului de venituri bugetare are drept finalitate determinarea titlurilor
de creanţă fiscală. Acestea sunt înscrisuri care atestă, pe de o parte, obligaţia bănească a contribuabilului stabilită
potrivit legii, iar pe de altă parte, drepturile băneşti cuvenite bugetelor publice.

Ca acte de constatare şi individualizare a sumelor de bani datorate cu denumirea de impozite, taxe,


contribuţii etc, titlurile de creanţe fiscale pot fi structurate, din punctul de vedere al modului sau procedurii de
întocmire, în două categorii: titluri de creanţe întocmite exclusiv în acest scop şi acte care implicit sunt titluri de
creanţe fiscale. Într-o altă grupare, titlurile de creanţe fiscale apar ca principale şi completatoare.

1.Titlurile de creanţe fiscale întocmite exclusiv în acest scop sunt înscrisuri ale organelor fiscale sau ale
altor persoane ori instituţii desemnate de lege, întocmite prin manifestarea lor de voinţă, în scopul de a constata şi
individualiza un venit bugetar. Expresia concretă a unor astfel de titluri de creanţe este procesul verbal de impunere
prevăzut pentru unele venituri bugetare (de exemplu, impozite şi taxe locale). În structura documentului sunt date
de identificare a contribuabilului şi a materiei impozabile a acestuia. Procesul verbal de impunere este un înscris
oficial care produce efectul juridic de individualizare a unei creanţe fiscale şi în acest scop se comunică subiectului
(plătitorului) pentru executare şi eventual contestare.

Actele care în mod implicit sunt titluri de creanţe fiscale se referă la înscrisurile întocmite într-un scop
propriu sau specific care cuprind, pe lângă date pretinse de scopul lor, şi informaţii de individualizare a unor creanţe
fiscale. Reprezentative, în acest sens, sunt statele de plată a salariilor, a drepturilor băneşti de autor, a colaborărilor
cu unele entităţi organizatorice. Ele sunt emise de compartimentele funcţionale ale persoanelor juridice (resurse
umane şi financiar - contabilitate) cu scopul de a individualiza drepturi băneşti (salarii) cu caracter brut şi net,
precum şi obligaţii către terţi. Între aceste din urmă obligaţii se înscrie şi impozitul pe salarii care conferă statului de
plată semnificaţia de titlu de creanţă fiscală cu caracter implicit.

Titlurile principale de individualizare a unor creanţe fiscale sunt cele de natura proceselor verbale de
impunere şi a actelor de evidenţă a impozitelor indirecte.

Titlurile de creanţe fiscale completatoare sunt cele întocmite pentru diferenţe de impozite stabilite cu
prilejul verificării conformităţii impunerii. Ele sunt la fel de executorii ca şi prototipul titlului de creanţă fiscală.

Titlurile de creanţe fiscale pot fi contestate sau atacate pentru orice motiv de neconformitate sau
netemeinicie legală. Reglementările juridice şi practica soluţionării conflictelor privind titlurile de creanţe fiscale au
condus la două proceduri de acţiunea jurisdicţiei administrativ – financiare şi contenciosului fiscal.

a.Procedura jurisdicţiei administrativ – financiare de soluţionare a conflictelor generate de titlurile de


creanţe fiscale constă în exercitarea jurisdicţiei în domeniul veniturilor bugetare de către organele fiscale (inclusiv
Ministerul Finanţelor Publice).

26
- Procedura administrativ – financiară cu doua grade de jurisdicţie este reglementată la impozitul pe profit
(venit), taxa pe valoarea adăugată, taxele de timbru etc, unde cele două nivele instituţionale de pronunţare
(soluţionare) sunt: direcţiile judeţene ale Finanţelor Publice (inclusiv a municipiului Bucureşti) şi Ministerul
Finanţelor Publice. Pentru fiecare nivel de intervenţie este stabilită în zile perioada de pronunţare asupra soluţionării
cererilor ori contestaţiilor.

- Procedura administrativ – financiară cu trei grade de jurisdicţie este reglementată pentru impozitele şi
taxele locale, îndeosebi. În acest caz, prima instanţă (nivel) de adresare, înainte de cele două menţionate anterior, o
reprezintă organul fiscal care a realizat impunerea şi debitarea.

Un caz particular este la impozitul pe salarii unde, procedura jurisdicţiei administrativ – financiare este, în
parte, diferită la soluţionarea contestaţiilor individuale.Salariaţii se pot adresa în primul rând, în vederea soluţionării
neconformităţii cu realitatea, angajatorilor după care intră, posibil, în acţiune şi adresarea către direcţiile judeţene ale
finanţelor publice.

b.Procedura contenciosului fiscal este reglementată şi se aplică diferit în unele state cu economie de piaţă.
Ca variante de soluţionare a contestaţiilor sunt procedura tradiţională a judecării apelurilor fiscale de către instanţele
speciale cu drept de recurs la instanţele de drept comun şi procedura modernă a soluţionării apelurilor fiscale de
către organele administrative cu drept de recurs la instanţele superioare sau de drept comun.

35 Modificarea obligaţiilor bugetare


Intervenţiile asupra cuantumului de venit bugetar calculat şi datorat pot să apară pe parcursul exerciţiului
financiar în două situaţii majore: modificări intervenite în situaţia obiectelor şi subiectelor de venituri bugetare şi
întârzieri la plată, ca urmare a nerespectării termenului de plată .
Obligaţiile fiscale individualizate pot fi modificate în anumite condiţii generale:

 Numai în ce priveşte mărimea lor;


 Dacă se datorează pe un interval de timp;
 Dacă în intervalul de timp pentru care se datorează intervin modificări în situaţia subiectelor şi obiectelor
de venituri bugetare pentru care prin lege sunt admise recalculări.
Din punct de vedere procedural, modificarea obligaţiilor bugetare este de competenţa organelor de
impunere care au stabilit şi individualizat obligaţiile băneşti.

Neplata obligaţiilor bugetare în termenele legale (deci depăşirea termenului legal de plată a creanţelor
respective) atrage aplicarea unor majorări de întârziere. Acestea sunt imperative şi independente de orice altă acţiune
coercitivă de stat întreprinsă pentru respectarea normelor privind veniturile bugetare. Intervalul de timp pentru care
se calculează majorările de întârziere începe cu ziua imediat următoare expirării termenului legal de plată şi ţine
până în ziua plăţii efective (inclusiv) a datoriilor bugetare.

În plan procedural, aplicarea majorărilor de întârziere poate fi la iniţiativa organelor fiscale şi de control
financiar când acestea constată nerespectarea termenelor legale de plată a creanţelor fiscale sau la intervenţia
agenţilor sau casierilor desemnaţi de lege cu încasarea veniturilor bugetare. Majorările de întârziere aplicate pot fi
reduse şi chiar anulate de către organele fiscale (inclusiv de Ministerul Finanţelor Publice) în funcţie de mărimea lor
şi potrivit cu o anumită procedură stabilită.

36 Modalităţi speciale de stingere a obligaţiilor fiscale


Normele de procedură fiscală stabilesc drept modalităţi speciale de stingere a creanţelor bugetare următoarele:
compensarea, scăderea pentru cauze de insolvabilitate şi dispariţie, anularea, prescripţia.

a. Stingerea obligaţiilor fiscale prin compensare este reglementată pentru ipotezele apariţiei unor
obligaţii pecuniare reciproce între stat (prin bugetele publice) şi o parte din subiectele veniturilor bugetare. În
relaţiile cu agenţii economici, compensarea este reglementată alternativ cu restituirea sumelor plătite în plus. În
relaţiile cu persoanele fizice, compensarea este admisă ca mijloc special de lichidare a unor creanţe fiscale restante.
Ea poate fi aplicată sub două forme: obişnuită şi extinsă din oficiu.
- Compensarea obişnuită este reglementată pentru recuperarea veniturilor bugetare neplătite integral şi la
termenele legale din sumele încasate de la aceleaşi persoane fără bază legală.

27
- Compensarea extinsă din oficiu se aplică în continuare dacă după cea obişnuită apar sume plătite în plus şi
se constată că aceeaşi persoană sau membrii familiei au restanţe înscrise în evidenţele fiscale pe anul în curs sau pe
anii precedenţi.
b. Scăderea pentru cauze de insolvabilitate şi dispariţie apare ca modalitate specială de stingere a
obligaţiilor fiscale la persoanele fizice pe motive de insolvabilitate şi dispariţie.
c. Stingerea obligaţiilor fiscale prin anulare poate avea caracter general, cu referire la categorii de
contribuabili ori categorii de venituri bugetare şi să îmbrace forma amnistiei fiscale sau caracter individual, cu
referire la anumite creanţe.

- Amnistia fiscală apare ca un mod excepţional de stingere a obligaţiilor bugetare, ea aplicându-se în


împrejurări excepţionale la categorii de contribuabili cu datorii restante către bugetul statului în condiţiile absenţei
perspectivelor în a fi recuperate şi a oportunităţii prin prisma politicii fiscale a statului faţă de aceştia.

- Anulările individuale se pot aproba de Ministerul Finanţelor Publice la solicitarea scrisă motivată a
contribuabililor cu restanţe către bugetele publice, limitat la debite fiscale provenite din amenzi şi majorări de
întârziere.

d. Stingerea obligaţiilor fiscale prin prescripţie apare în completarea ori susţinerea celorlalte
modalităţi speciale prezentate anterior în domeniul fiscal.

37 Executarea silita a creantelor bugetare


Executarea silită a creanţelor bugetare reprezinta un ultim mijloc de recuperare a sumelor de bani datorate
bugetelor publice.

Pornirea executării silite este condiţionată de următoarele:


- existenţa titlului de creanţă fiscală;
- încunoştiinţarea subiectului de drept obligat la plată despre creanţa fiscală şi despre scadenţa ei;
- expirarea termenului legal de plată fără ca suma de bani datorată ca venit bugetar să fi fost achitată.
Formele executării silite a creanţelor fiscale sunt:
1. Executarea silită a creanţelor fiscale de la persoanele fizice prin poprire si consta in
recuperarea creanţei băneasti restantă din sumele de bani pe care debitorul urmărit le are de primit de la terţe
persoane.
2. Executarea silită a creanţelor bugetare prin urmărirea bunurilor mobile este prezentă în
practica fiscală când persoanele fizice debitoare nu au salarii sau alte drepturi băneşti popribile însă, posedă bunuri
mobile urmăribile din a căror valorificare se pot recupera creanţe fiscale restante.
3. Executarea silită a creanţelor fiscale prin urmărirea bunurilor imobile este necesară pentru
recuperarea unor sume de bani mai mari de la debitorul urmărit. Procedura, înainte de declanşare, presupune o
selecţie a bunurilor imobile (clădiri, terenuri) şi cu luarea în considerare a unor excepţii (casa de locuit folosită
efectiv de debitor şi familia sa, potrivit cu anumite norme).

28