Sunteți pe pagina 1din 2

Dacia Literară

Apărută intr-o perioadă dificilă pentru publicaţiile autohtone,revista Dacia Literară a simbolizat un nou


inceput pentru literatura română, reprezentând o noutate a presei.Intr-o perioadă în care puţinele
publicaţii existente prezentau preponderent fapte politice,Dacia Literară a fost pată de culoare din presa
românească,prin caracterul său literar.

Toate acestea se regăsesc menţionate în articolul-program al revistei, semnat de Mihail Kogălniceanu in


calitate de editor.

Publicată la 30 ianuarie 1840,revista marchează un punct de cotitură în literatura românească.


În Introducţie ,articolul prezintă realităţile vremii în privinţa publicaţiilor naţionale.Sunt menţionate
circumstanţele politice anterioare ce au împiedicat dezvoltarea presei până la momentul
respectiv.Acesta aduce în discuţie şi celelalte ziare naţionale, Curierul Românesc(1829, IH Rădulescu)
,Albina Românească (1829, Gh Asachi) si Foaia Inimii(1838, G Baritiu). Acestea ,,au mai mult sau mai
puţin o coloră locală” şi includ prea multă politică fără să pună accentul necesar pe literatură. Astfel,
Dacia Literară este prima revistă care se angajează să publice doar lucrări literare şi din toate zonele ţării
,realizându-se o unificare a românilor pe plan literar.Se va cere, de asemenea, şi originalitate în creaţiile
publicate, (fiecare cu ideile sale, ,,cu limba sa, cu chipul său”),astfel promovându-se cultura naţională şi
eliminându-se treptat puternica influenţă a operelor străine.

Mihail Kogălniceanu anunţă şi intenţia revistei de a-şi exprima părerea asupra respectivelor opere, asftel
anunţând critica de mai tarziu:,,Critica noastră va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu
persoana”.Obiectivul revistei este de a oferii ţării ,,o limbă şi o literatură naţională”.
Mai apoi sunt ilustrate marile teme romantice, istoria, natura şi obiceiurile româneşti,care ar trebui să
slujească autorilor drept surse de inspiraţie : ,,Istoria noastră are destule fapte eroice,frumoasele
noastre ţări sunt destul de mari,obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca sa
putem găsi şi noi sujeturi de scris, fără să avem pentru această trebuinta să ne imprumutăm de la alte
natii.”Tocmai de aceea revista a fost considerată manifestul romantismului romanesc.

In articolul–program, intitulat „Introductie”,M.Kogălniceanu sintetizează în patru puncte idealurile


literare ale scriitorilor paşoptişti:

- Combaterea imitaţiei scriitorilor străini şi a traducerilor mediocre: îngrijorat de sărăcia literaturii


române, ale cărei opere se puteau număra pe degete, Ion Heliade – Rădulescu lansase un apel
încurajator către tinerii scriitori: „Scrieţi, băieţi, orice, numai scrieţi!”.

- Crearea unei literaturi de specific naţional: în loc să imite pe scriitorii străini, românii ar putea făuri o
literatură autohtonă, inspirată din istorie, natură şi folclor. Preluată din estetica romantică europeană,
această triplă recomandare se va regăsi în operele paşoptiştilor.
- Lupta pentru unitatea limbii: „Ţălul nostru este realizaţia dorinţei ca românii să aibă o limbă şi o
literatură comună pentru toţi”. Eforturile Şcolii Ardelene de unificare a limbii sunt continuate de
paşoptişti, care încearcă să formuleze normele limbii literare, respingînd exagerările latiniste şi pledînd
pentru introducerea alfabetului latin.

- Dezvoltarea spiritului critic: sperînd ca prin impunerea acestor reguli să creeze un sistem de valori
pentru publicul român, M. Kogălniceanu introduce şi conceptul de critică obiectivă, subliniind că analiza
critică se va face numai asupra operei: „Critica noastră va fi nepărtinitoare. Vom critica cartea, iar nu
persoana.”

La finalul articolului sunt precizate rubricile ce vor exista în revista, articole originale, compunerile
originale, critica noilor apariţii şi Telegraful Daciei, care va include ştiri, informaţii, noutăţi, etc.

În spiritul său, combinând elemente romantice, dar şi elemente de clasicism, s-au afirmat marii scriitori
ai literaturii romane pasoptiste si postpasoptiste: Costache Negruzzi , Vasile Alecsandri, Ioan Heliade-
Răadulescu, Grigore Alexandrescu, Gheorghe Asachi, Nicolae Bălcescu, Nicolae Filimon, Alexandru
Odobescu, Bogdan Petriceicu-Haşdeu.

Principiile luminoase ale Daciei Literare au generat un climat propice evoluţiei literaturii naţionale (sub
raport cantitativ, dar mai ales calitativ): acum "iau naştere toate formele moderne ale beletristicii, unele
dintre acestea (mai ales în domeniul poeziei lirice si prozei scurte) ajungând chiar să fie ilustrate prin
creaţii de vârf. Fenomenul caracterizant al epocii îl constituie coexistenţa mai multor curente şi orientări
literare: elemente preromantice şi romantice, clasice si realiste, care se pot întalni chiar în opera
aceluiaşi autor.

Dacia Literară a fost publicaţia care a redresat literatura română şi care a oferit impulsul necesar pentru
dezvoltarea unei adevărate literaturi naţionale.