Sunteți pe pagina 1din 10

Metode de audit al inovarii

(Studiu bibliografic)
Anca STEFAN
Coordonatori: Dr.ing. Dan C. Badea,
Conf.dr. Gabriel I. Năstase

I. Introducere

Necesitatea studierii domeniului este determinată de existența unei multitudini de


metode de audit pentru societăți comerciale inovative, comparativ cu lipsa unor metode
adecvate pentru auditul inovării în universități și în unități de cercetare, dezvoltare,
inovare.
Obiectul și scopul lucrării se referă la cunoșterea metodelor existente și la elaborarea
unei metode specifice de audit al inovării în universități și în unități de cercetare,
dezvoltare, inovare.
Problemele care trebuie analizate și rezolvate se referă la înțelegerea conceptelor
privind inovarea, la conceptul de audit și la particularitățile auditului managementului
inovării.

II. Stabilirea cuprinsului lucrării de dizertație

1. Introducere
2. Definirea conceptelor de bază privind inovarea
3. Conceptul de audit în domeniul performanței managementului inovării
4. Auditul performanței managementului inovării, prin criteriul eficacității.
5. Auditul performanței managementului inovării, prin criteriul gradului de inovare
6. Studiu de caz
7. Bibliografie.

III. Sinteza lucrării

Stadiul actual la temei arată că universităţile, urmare a capacităţii de adaptare, a


flexibilităţii şi potenţialului creativ extrem de puternic, pot conduce la creşterea
impactului rezultatelor de CDI în economie, prin îmbunătăţirea proceselor de transfer
tehnologic îndreptate către IMM-uri, acestea din urmă constituind un sector dinamic şi
eficient al unei economii. Catalizatori ai mediului economic şi tehnico-ştiinţific, IMM-
urile inovative sunt factori determinanţi ai evoluţiilor economice şi sociale spectaculoase,
înregistrate de ţări sau regiuni ale căror performanţe au reuşit să le poziţioneze pe locuri
fruntaşe în ierarhia mondială. Încă de la sfârşitul secolului XX, s-au înregistrat abordări
ale evaluării performanţei la nivel organizaţional şi chiar regional, tendinţa actuală de
analiză la nivel european şi internaţional a performanţei presupunând ca insuficienţi
indicatorii financiari ai activităţii trecute şi considerând necesară introducerea în analiză
a unor indicatori determinanţi ai performanţei viitoare, indicatori nonfinanciari cum sunt
cei referitori la calitate, satisfacţia mediului de afaceri şi a personalului, responsabilitate
socială, inovare etc. Această concepţie porneşte de la constatarea că focalizarea pe
obţinerea unor rezultate financiare bune pe termen scurt are drept consecinţe reducerea
bugetelor alocate investiţiilor, creerii de noi produse şi tehnologii, aplicării de noi
metode de organizare, perfecţionarii personalului, dezvoltării sistemelor informatice, fapt
care conduce în ultimă instanţă la reducerea capacităţii organizaţionale de a crea valoare
economică în viitor. Indicatorii financiari rămân totuşi în prim-planul atenţiei şi au
înregistrat o evoluţie deosebită, multe metodologii acordând, în prezent, importanţă nu
numai indicatorilor de rezultate şi ratelor de rentabilitate, dar şi cash-flow-urilor şi
indicatorilor creării de valoare.
Valoarea adăugată a cercetării vizează studiul unei metode de audit al inovării într-o
universitate, pornind de la metodologiile existente.
Contribuțiile teoretice și aplicative la soluționarea temei se referă la definirea indicatorilor
de performanță a inovării într-o universitate, modul lor de calcul și de interpretare a valorilor
obținute.
Inovarea este implementarea unui produs nou sau imbunătățit semnificativ (bunuri și
servicii), sau a unui nou proces, a unei noi metode de marketing, ori a unei noi metode
organizaționale. Cerința minimă a inovării este ca produsul, procesul, metodele sa fie noi
pentru organizație.
Activitățile inovative cuprind toate acțiunile științifice, tehnologice, organizaționale,
financiare și comerciale, care conduc la implementarea inovării.
Organizația inovativă este aceea care a implementat produse sau procese noi, într-o
perioada de referință.
Auditul performanţei, potrivit Standardelor internaţionale de audit INTOSAI, constituie
o evaluare sau o examinare independentă a măsurii în care o activitate, un program sau o
instituţie funcţionează în mod eficient şi eficace, cu respectarea economicităţii. Scopul
auditului performanţei este acela de a oferi informaţii relevante în ceea ce priveşte maniera de
implementare şi consecinţele activităţilor publice. Auditul performanţei reprezintă o
examinare sau o evaluare independentă şi obiectivă a măsurii în care un program sau o
activitate a unei entităţi publice funcţionează eficient şi eficace în condiţiile respectării
economicităţii. Standardele internaţionale de audit INTOSAI, definesc conceptul ca fiind „un
audit al economicităţii, eficienţei şi eficacităţii cu care entitatea auditată îşi utilizează
resursele pentru îndeplinirea responsabilităţilor sale”. Aceste standarde stipulează că auditul
performanţei presupune examinarea economicităţii, eficienţei şi eficacităţii - cei 3 E – după
cum urmează :
- auditul economicităţii privind gestionarea activităţilor administrative ale entităţilor
publice, în conformitate cu principiile şi practicile unui management performant;
- auditul eficienţei utilizării resurselor financiare, umane şi de altă natură, inclusiv
examinarea sistemelor informaţionale şi a reglementărilor privind măsurarea şi
monitorizarea evoluţiei indicatorilor performanţei, precum şi examinarea procedurilor
utilizate de către entităţile auditate pentru diminuarea riscurilor şi remedierea
deficienţelor identificate;
- auditul eficacităţii referitor la îndeplinirea obiectivelor de către entităţile auditate,
precum şi auditul impactului efectiv al activităţilor entităţilor, comparat cu impactul
proiectat.
Prin examinarea economicităţii, eficienţei şi eficacităţii unor programe sau activităţi
realizate de entităţile publice se stabileşte „în ce măsură banii publici au fost bine cheltuiţi”.
Dintre domeniile supuse auditului performanţei, cea mai frecvent abordată este examinarea
nivelului de îndeplinire a scopurilor / ţintelor.
Această examinare este efectuată pentru a evalua:
- gradul de îndeplinire a obiectivelor programelor şi activităţilor finanţate din fonduri
publice.
În acest context se auditează performanţa programelor şi activităţilor destinate
cercetării ştiinţifice, dezvoltării şi extinderii pieţei muncii, modernizării şi extinderii
sistemului de sănătate, construcţiilor şi întreţinerii spaţiilor de locuit, promovării utilizării
noilor surse de energie (puterea apei, a vântului, energia atomică, etc.) dezvoltării sistemului
educaţional, promovării şi facilitării activităţilor cu caracter sportiv şi de recreere.
O trăsătură a auditului performanţei o constituie perspectiva sa normativă, deoarece, în
timp ce discrepanţele dintre „norme” şi „realitate”, respectiv constatările sunt evidenţiate
explicit, formularea recomandărilor are un caracter normativ.
Având în vedere perspectiva normativă, cât şi caracterul descriptiv al auditului
performanţei, în realizarea acestuia auditorii pot adopta fie o abordare orientată pe rezultate
fie o abordare orientată pe probleme.
Adoptând o abordare pe bază de rezultate, auditorii sunt preocupaţi să răspundă la
întrebări de genul „Care este performanţa? Ce rezultate au fost obţinute? S-au îndeplinit
cerinţele şi obiectivele programului sau activităţii?” Acest tip de abordare are ca scop
principal evaluarea performanţelor realizate, respectiv în ce măsură au fost îndeplinite
cerinţele privind economicitatea, eficienţa şi eficacitatea implementării şi derulării unui
program sau a unei activităţi. Pornind de la acest tip de abordare, auditorii formulează
observaţii în legătură cu modul în care au fost respectate şi îndeplinite „normele” (obiective,
ţinte, standarde şi reglementări) sau criteriile de audit stabilite în faza de elaborare a planului
de audit.
Abordarea pe bază de probleme porneşte de la anumite informaţii privind existenţa
unor probleme apărute în desfăşurarea unei anumite activităţi. În cadrul acestei abordări
auditul se focalizează, în principal, pe identificarea, verificarea şi analizarea problemelor, fără
a face referiri la criterii de audit prestabilite. De aceea, se poate afirma că punctul de plecare
într-un asemenea audit îl constituie verificarea existenţei acestor probleme, care de regulă se
referă la economicitatea, eficienţa şi eficacitatea activităţilor ce vizează implementarea şi
derularea unor programe sau acţiuni de către entităţile auditate şi analizarea cauzelor apariţiei
acestora.
Procesul auditului performanţei nu reprezintă neapărat un şir de acţiuni standardizate,
ci mai degrabă o serie de activităţi, care sunt realizate fie separat, fie combinate în funcţie de
obiectivele şi scopurile acestuia. De aceea, în practică, de cele mai multe ori, procesul
auditului performanţei se efectuează gradual, dar se întâlnesc şi situaţii când acesta se
realizează simultan. În conformitate cu Standardele internaţionale de audit şi cele mai bune
practici în domeniu, auditul performanţei se realizează în cadrul unui proces ciclic structurat
logic în mai multe etape. Acest proces presupune parcurgerea succesivă a următoarelor etape:
- elaborarea strategiei;
- planificarea misiunii de audit;
- execuţia – examinarea propriu zisă;
- elaborarea proiectului raportului de audit;
- clarificarea sau „punerea de acord” cu entitatea auditată;
- publicarea raportului;
- transmiterea raportului la autoritatea competentă;
- răspunsul autorității competente;
- urmărirea impactului recomandărilor.
Interrelaţia procesuală dintre materialul probant cules, sistemul referenţial şi
rezultatele investigaţiei reprezintă „triunghiul de aur” al auditării, mecanismul fundamental al
oricărui proces/sistem de audit. Condiţia fundamentală care imprimă calificarea opiniei
auditorului constă în aceea că elaboratul la care ne referim conferă ordonatorului de audit un
nivel asigurator rezonabil privind calitatea obiectului investigaţiei şi/sau nivelul de
performanţă atins de către acesta, la un moment dat.
În cazul auditului performanței managementului inovării dintr-o universitate, este mai
util de a avea o abordare prin criteriul eficacității.
Eficacitatea reprezintă gradul de îndeplinire a obiectivelor programate, pentru fiecare
activitate şi raportul dintre efectul proiectat şi rezultatul efectiv al activităţii respective.
Eficacitatea poate fi exprimată ca fiind raportul între rezultatele obţinute pentru o
activitate dată şi rezultatele programate. Pentru calculul acesteia se utilizează următoarea
formulă:

Obiectivul principal al auditului performanţei este de a oferi informaţii şi recomandări


referitoare la modul în care entitatea auditată susţine şi încurajează inovarea la nivelul
universităţii, în vederea creării cadrului pentru implementarea unei strategii coerente de
inovare, care să conducă la creşterea impactului rezultatelor CDI ale universităţii în mediul
economico-social. Elementele de audit ale performanţei managementului inovării pot ține
seama de următoarele obiective specifice:
- analiza managementului inovării asupra modului de îndeplinire a obiectivelor stabilite
prin deciziile strategice ale universităţii;
- analiza economicităţii, eficienţei şi eficacităţii utilizării resurselor umane, materiale şi
financiare, corespunzător obiectivelor programate;
Pentru realizarea acestor obiective pot fi investigate următoarele domenii ale
managementului inovării din universitate:
I. Potenţialul de conducere a inovării.
II. Potenţialul de creare a cunoştinţelor.
III. Capacitatea de inovare şi de integrare într-un sistem relaţional.
IV. Performanţa activităţilor de inovare.
V. Valorificarea proprietății intelectuale.
Tehnicile care pot fi utilizate sunt: interviurile, grupurile de dezbatere, observaţia,
examinarea documentelor, analiza deciziilor manageriale, analiza activităţii desfăşurate şi a
rezultatelor obţinute de entitatea auditată.
Documentele şi materialele care pot fi examinate în cursul acţiunii de audit sunt:
bugetele de venituri si cheltuieli, regulamente de organizare şi funcţionare, conturi de
execuţie, liste cu propuneri de teme, contracte de finanţare a temelor de cercetare, acte
adiţionale, documente de plată, fişe postcalcul, procese verbale ale Comisiei de avizare a
rezultatelor cercetarii, raportul de autoevaluare, rapoarte anuale de activitate și de
performanță, alte documente ale universității.
Auditul performanţei privind managementul inovării din universitate se poate efectua
avându-se în vedere o serie de probe de audit care reprezintă informaţii competente, relevante
şi rezonabile.
La colectarea probelor de audit pot fi avute în vedere următoarele elemente:
• personal angajat şi veniturile din cercetare;
• perioada de realizare;
• domeniul de utilizare şi aplicare;
• rezultatul obţinut;
• efecte posibile de obţinut;
Echipa de auditori poate aplica metoda de eşantionare nestatistică, aleasă pe baza
raţionamentului profesional, atenţia îndreptându-se către ariile în care probabilitatea de a
exista erori materiale este mai mare.
Probele de audit pot fi colectate în două moduri:
1. - prin culegere de probe de la universitate.
Aceste probe se referă la gestionarea activității de inovare.
2. - prin culegere de probe de la centrele de cercetare ale universității, care au primit
finanţare pentru temele de cercetare. Aceste probe se referă la utilizarea fondurilor primite de
acestea şi la rezultatele obţinute.
În desfășurarea auditului pot fi investigate, în principal, domeniile și problemele care sunt
prezentate în tabelul de mai jos:
Domeniul Probleme auditate (obiective planificate)
I.1. Personalul implicat în activităţi de cercetare,
dezvoltare, inovare (CDI)

I. Potenţialul de conducere a inovării


I.2. Personalul implicat în promovare, marketing,
prognoză şi supravegherea mediului economic
I.3. Susţinerea inovării la nivelul universității
I.4. Prestigiul profesional la nivelul universității
II.1. Finanţarea din surse proprii pentru CDI

II. Potenţialul de creare a cunoştinţelor


II.2. Finanţarea din fonduri publice pentru CDI, inclusiv
fonduri europene
II.3. Finanţarea din surse atrase pentru CDI
II.4. Capacitatea de atragere a surselor de finanţare
III.1. Inovarea
III. Capacitatea de inovare şi de integrare într-un
sistem relaţional
III.2. Cooperarea si colaborarea cu alte unităţi
(universităţi, INCD-uri, entităţi ITT)
IV.1. Participarea la realizarea de produse noi /
modernizate sau tehnologii noi / modernizate pentru
piaţă
IV. Performanţa activităţilor de inovare
IV.2. Activităţi de CDI
IV.3. Activităţi de consultanţă (servicii)
IV.4. Activităţi de promovare, marketing si distributie
V.1. Publicaţii ştiinţifice şi participări la manifestări
ştiinţifice, târguri, expoziţii

V. Valorificarea proprietății intelectuale


V.2. Documentaţii tehnico-economice
V.3. Brevete de invenţie
V.4. Modele şi desene industriale protejate
V.5. Altele (copyright, mărci înregistrate).

Auditorii pot investiga domeniile și criteriile de audit care sunt prezentate sintetic în
comparație cu obiectivele planificate, conform tabelului:

Domeniul Număr Număr Calculul


obiective obiective eficacității
planificate realizate E
OP OR
PCI - Potenţialul de conducere a inovării.
PCC- Potenţialul de creare a cunoştinţelor.
CI - Capacitatea de inovare şi de integrare într-un sistem relaţional.
PI - Performanţa activităţilor de inovare.
VPI - Valorificarea proprietății intelectuale

Auditul performanței managementului inovării se mai poate efectua prin criteriul


gradului de inovare.
În ultima perioadă, o mare parte a specialiştilor consideră că la evaluarea
performanţelor unei organizaţii sunt necesari:
- indicatorii financiari, care caracterizează evoluţia trecută, prezentă şi crează o
anumită imagine pentru evoluţia viitoare pe termen scurt;
- indicatori nonfinanciari, care caracterizează evoluţia viitoare a organizaţiei (ex. calitatea
produselor / serviciilor, satisfacţia beneficiarilor / clienţilor şi gradul de mulţumire a
personalului, responsabilitate socială, inovare, competenţe manageriale, calitatea
infrastructurii, eficienţa managementului, etc).
În cazul unei universităţi, se poate afirma că aceasta este performantă în domeniul
inovării, dacă are capacitatea şi capabilitatea de a-şi atinge obiectivele de CD fixate, de
a crea valoarea deopotrivă pentru aceasta, cât şi pentru mediul de afaceri şi societate,
prin valorificarea rezultatelor de CD (transfer tehnologic) pe termen mediu şi lung.
Informaţiile, fie de natură economică sau tehnologică, sunt esenţiale pentru măsurarea
performanţelor universităţii în domeniul managementului inovării, iar rezultatul utilizării
acestora depinde de modul de identificare, validare şi prezentare la nivelul facultăţilor
universităţii, catedrelor de specialitate, centrelor de cercetare, altor entităţi de CD sau de
inovare şi transfer tehnologic din cadrul universităţii, pentru stabilirea obiectivelor de
dezvoltare în domeniul inovării, dar şi a modalităţilor de realizare a acestora.
La nivel internaţional, ca metodă generală, utilizată la scară largă, de determinare a
diagnosticării unei organizaţii este analiza punctelor tari şi a punctelor slabe (SWOT). La
nivel naţional se utilizează metoda SWOT (pe scară largă), dar se pot utiliza şi modele de
analiză diagnostic consacrate (Jean Pierre Thibaut, Conan-Holder, Alexandru Gheorghiu
sau Alexandru Gheorghiu - George Bala, etc). Darryl Bubner abordează analiza potenţialului
de inovare în afaceri, analiză patentată în Statele Unite (Patent nr. US 7584117 B2), iar
problema auditului pe inovare în cazul centrelor universitare este abordată în de Halvard
Nystrom (Universiy of Missouri – Rolla) în “Innovative Capability Audits of Universitz
research Centers” Proceedings-9th , International Conference on Management of
Technology, Miami, FL, Februarie 2000. Sistemele de indicatori ai modelelor mai sus
menţionate, pot fi completate cu alti indicatori de caracterizare ai inovarii, de această dată
la nivel regional, stabiliti de Robert Huggins (Global Index of Regional Knowledge
Economies), Oficiul European pentru Statistica (EUROSTAT), Institute for Management
Development – Lausanne (IMD - World Competitiveness Yearbook), La completarea
sistemului de indicatori şi-au adus contribuţia şi rezultatele studiului realizat de IRECSON, cu
sprijinul ANCS, “Inobarometru 2008 – Inovarea la nivelul regiunilor de dezvoltare”. De
asemenea, În cadrul proiectului INNOINDEX, derulat în cadrul PNII, coordonat de
IRECSON, a fost elaborat un model şi program informatic pentru calculul gradului de
inovare la nivelul unui IMM. Programul informatic pentru calculul gradului de inovare,
elaborat de IRECSON, se bazează pe un model conceptual privind privind analiza gradului
de inovare. Componentele, criteriile, coeficienţii de ponderare şi coeficienţii de
importanţă au fost stabilite atât în baza datelor din literatură cât şi empiric, în urma
chestionării grupurilor ţintă. Având în vedere faptul că inovarea este un proces dinamic,
activităţile vin din “trecut” şi se desfăşoară cu preponderenţă în viitor, la determinarea
gradului de inovare la nivelul universității se urmărește tendinţa de inovare din cadrul
entității, cel puţin pe termen scurt și mediu. Stabilirea gradului de inovare (şi indirect a
viabilităţii) se realizează prin interpretarea punctajului mediu calculat pe baza
componentelor inovării şi a coeficienţilor de ponderare.
La realizarea unui audit al performanţelor inovării la nivelul unei universităţi, pot
fi avute în vedere următoarele componente principale ale inovării:
1. potenţialul de conducere a inovării – pentru a cuantifica condiţiile structurale
necesare asigurării potenţialului de inovare);
2. potenţialul de creare a cunoştinţelor – pentru a măsura investiţiile în potenţialul
uman ca resursă a activităţilor de cercetare-dezvoltare – element cheie al economiei bazată pe
cunoştere);
3. capacitatea de integrare într-un sistem relaţional – pentru a măsura eforturile de inovare
la nivelul universităţii;
4. capacitatea de structurare a activităţilor – pentru a măsura performanţa, exprimată în
termeni de valoare adaugată;
5. capacitatea de exploatare a proprietăţii intelectuale – pentru a măsura rezultatele obţinute
prin prisma exploatării cunoştinţelor şi activelor intangibile.
Fiind o problemă încă deschisă, prin complexitatea factorilor şi analizelor pe
care le implică, auditul în domeniul inovării, constituie o oportunitate care aşteaptă nu
atât rezolvarea ştiinţifică, cât noi abordări şi dezvoltări ale problemei pentru deschiderea de
noi drumuri în domeniul analizei inovării.

IV. Bibliografie
1. Halvard E. Nystrom (2000), Innovative Capability Audits of University Research Centers,
Proceedings - 9th International Conference on Management of Technology, Miami, FL, Feb.
2 2000, CD-ROM
2. G. Patkó, L. Szentirmai, A. Sz. Váradi, Mrs. (2007), Strategy for improvement of
innovation potential at University of Miskolc, Proceedings on SEFI and IGIP Joint Annual
Conference, Miskolc, Hungary, p. 261-262. (1-8).
3. xxxxxxxx,(2005), Manualul auditului performanței, Curtea de Conturi a României.
4. Cibu (Jeflea) Dochiţa (2008), APLICAREA AUDITULUI PERFORMANŢEI
ÎNTR-O ENTITATE PUBLICA CARE PRESTEAZA SERVICII PUBLICE, Teză de
doctorat, Universitatea Valahia Targoviste.
5. RAPORT DE AUDIT cu privire la performanţa fondurilor publice alocate pe Programul
naţional de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică ORIZONT 2000, Curtea de Conturi a
României.
6. Peter Zentel, Katja Bett, Dorothee M. Meister, Ulrike Rinn and Joachim Wedekind (2004),
A Change Process at German University – Innovation through Information and
Communication Technologies?, Electronic Journal on e-Learning Volume 2 Issue 1 (February
2004) 237-246.
7. Oslo Manual, GUIDELINES FOR COLLECTING AND INTERPRETING
INNOVATION DATA, Third edition, ISBN 92-64-6 01308-3 – © OECD/EUROPEAN
COMMUNITIES 2005.
8. Patent nr. US 7584117 B2.
9. Halvard Nystrom (Universiy of Missouri – Rolla), “Innovative Capability Audits of
Universitz research Centers” Proceedings-9th , International Conference on Management of
Technology, Miami, FL, Februarie 2000.
10. Robert Huggins (Global Index of Regional Knowledge Economies), Oficiul European
pentru Statistica (EUROSTAT), Institute for Management Development – Lausanne (IMD
- World Competitiveness Yearbook).
11. IRECSON, “Inobarometru 2008 – Inovarea la nivelul regiunilor de dezvoltare”.
12. European Innovation Scoreboard – EIS, http://www.proinno-europe.eu/inno-metrics.html