Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Doctorand:
Ing. Florin G. FAUR
Generalităţi:
Dezvoltarea societăţii umane, pe de-o parte, şi creşterea populaţiei, pe de alta, au
condus la o intensificare a gradului de utilizare a resurselor naturale regenerabile şi
neregenerabile. Activităţile antropice legate de exploatarea şi valorificarea acestor resurse
pe lângă progres au generat şi cantităţi apreciabile de reziduuri, emisii poluante şi alte
variabile responsabile de degradarea calităţii mediului.
Comparând „strategia” naturii cu cea a societăţii omeneşti, constatăm existenţa unei
contradicţii esenţiale şi anume aceea dintre echilibrul şi armonia din natură şi tendinţa
omului de realizare a unor producţii maxime, prin înlocuirea ecosistemelor naturale cu
altele artificiale, labile, create şi menţinute viabile de el.
Un rol deosebit de important în menţinerea echilibrelor ecologice îl are activitatea
de control a calităţii mediului sau monitorizarea factorilor de mediu prin aceea că oferă
informaţii utile factorilor de decizie cu privire la gradul de poluare, starea de sănătate a
populaţiilor, dinamica acestora sub influenţa activităţilor antropice, a tendinţelor de
evoluţie a calităţii mediului etc.
Problema controlului calităţii mediului s-a pus după ce omul, în foarte scurta sa
evoluţie, dacă ne raportăm la scară geologică, a ocupat întreaga suprafaţă a planetei, a
modificat-o profund afectând sau transformând ecosistemele naturale şi provocând apariţia
unui flagel necunoscut până aici – poluarea. Impacturile activităţilor antropice,
interacţionând sinergic, au declanşat o serie de procese care pun în pericol viitorul omenirii
şi al planetei însăşi.
Această activitate, relativ recent apărută în sfera de interes general a omenirii, se
constituie şi pentru România ca o prioritate în special în perioada de după 1989.
Deşi organizarea monitoringului ecologic în România a început încă din 1990 se
constată multe disfuncţionalităţi şi neajunsuri cauzate în special de lipsa unei baze
economice solide, cunoscut fiind faptul că activitatea de monitorizare a mediului implică
un efort financiar considerabil.
În prezent în România sistemul de monitorizare a calităţii mediului este organizat
pe subsisteme de viaţă.
Datele de bază provenite din măsurătorile de teren şi laborator efectuate în cadrul
fiecărui subsistem sunt stocate într-o bază unitară construită la Institutul de Cercetare –
Dezvoltare pentru Ingineria Mediului. Datele sunt ordonate după denumire, sunt alineate
ca mod de prezentare şi unităţi de măsură la standardele naţionale şi internaţionale, iar
după prelucrarea lor statistică sunt transmise către băncile de date internaţionale.
1
Deşi din punct de vedere teoretic este un sistem modern, capabil să răspundă
exigenţelor internaţionale în domeniu, realităţile obiective din România adesea contrazic
această primă impresie. De cele mai multe ori monitorizarea mediului se face prin
intermediul unor măsurători realizate la intervale mari de timp şi cu mijloace şi metode
depăşite, astfel că nu de puţine ori ne confruntăm cu episoade mai mult sau mai puţin
accidentale de poluare, care în condiţiile existenţei unui sistem eficient de monitorizare a
mediului ar putea fi prevenite.
Aceste neajunsuri pot fi puse pe seama dificultăţilor întâmpinate de instituţiile
răspunzătoare de activitatea de monitorizare a mediului, dificultăţi ridicate de aria mare de
răspundere, lipsa de personal, dotarea slabă a laboratoarelor sau bugete insuficiente.
Din acest punct de vedere consider că o mai bună organizare a activităţii de
monitorizare a mediului poate fi cea pe nivele de lucru, realizată prin crearea reţelelor
locale de monitorizare, reţele administrate de Agenţiile Judeţene de Protecţie a Mediului
(AJPM) prin intermediul primăriilor sau a unor organizaţii care să se ocupe de realizarea şi
operarea acestor sisteme.
Noul statut al României, de ţară membră cu drepturi depline a Uniunii Europene,
înseamnă şi armonizarea legislaţiei interne cu cea europeană, în acest sens fiind transpuse o
serie de directive şi acte normative referitoare la calitatea mediului.
Una din zonele României în care mediul a avut de suferit de pe urma activităţilor
antropice este cea a Văii Jiului (Depresiunea Petroşani), zonă în care principala activitate a
fost şi continuă să fie mineritul.
Mineritul a avut drept scop obţinerea unei producţii cât mai mari cu orice preţ.
Acest fapt a dus la poluarea zonei Văii Jiului, poluare care afectează atât sănătatea
populaţiei cât şi turismul, care este considerat drept o alternativă economică viabilă.
Aspectele de ordin ecologic se constituie deci ca o a treia categorie de probleme ale Văii,
alături de cele economice şi sociale.
În prezenta lucrare autorul îşi propune conceperea unei reţele locale de
monitorizare a imisiilor la nivelul Văii Jiului destinată supravegherii calităţii factorilor de
mediu din această zonă.
Teza de doctorat este structurată în şapte capitole, la care se adaugă o introducere,
patru anexe (liste şi tabele ce conţin parametrii recomandaţi pentru monitorizare şi valorile
normate cu privire la concentraţiile maxime admise ale acestora în diferite compartimente
de mediu) şi o bibliografie. Teza de doctorat cuprinde 169 pagini, 71 de figuri, grafice şi
scheme şi 38 de tabele.
Conţinutul lucrării:
În cadrul introducerii este subliniată necesitatea implementării sistemelor de
monitorizare a mediului, sunt prezentate pe scurt cauzele care au condus la poluarea şi
degradarea mediului la nivel global şi în Valea Jiului. Tot în cadrul introducerii este
explicat şi motivul pentru care lucrarea abordează doar problematica monitorizării
imisiilor.
2
mediului. Această descriere se impune a fi făcută pe de-o parte pentru a cunoaşte din punct
de vedere geografic, geologic, pedologic, hidrologic, biologic, ecologic şi al populaţiei şi
activităţilor umane zona luată în studiu, iar pe de altă parte datorită rolului pe care îl joacă
factorii climatici, orografici şi antropici în dinamica poluanţilor.
Cunoaşterea amănunţită a bazinului minier Valea Jiului joacă un rol important şi
pentru luarea deciziilor cu privire la amplasarea punctelor şi zonelor destinate controlului
calităţii mediului şi stabilirii parametrilor necesari a fi monitorizaţi.
3
În capitolul 5, Situaţia actuală privind monitorizarea mediului, prezintă istoricul
activităţii de monitorizare a mediului, definiţiile uzuale ale monitoringului ecologic
(integrat aşa cum este identificat în legislaţia internă), obiectivele activităţii de
monitorizare şi principiile care stau la baza realizării monitoringului integrat.
Tot în cadrul acestui capitol este prezentat modul de organizare al activităţii de
monitorizare a mediului, abordarea sistemică, nivelurile de lucru şi sunt descrise succint
sistemele de monitorizare a mediului existente la nivel global şi regional.
4
panouri solare care pot fi montate în apropierea echipamentelor şi care asigură alimentarea
cu energie electrică etc.), iar pe de alta, datorită variaţiilor importante ale cursului leului
(de obicei aceste echipamente sunt evaluate în euro sau dolari).
Un alt aspect greu de apreciat este acela legat de costurile legate de amenajarea
laboratoarelor, deplasările în teren pentru instalarea, verificarea, calibrarea echipamentelor,
costuri legate de racordarea lor la reţeaua de internet. Pentru faza de operare a sistemului
apar probleme legate de salarizarea personalului, consum de energie electrică, combustibil,
consumabile, reactivi, costuri legate de plata altor utilităţi necesare bunei funcţionări.
Din aceste motive se face o evaluare a costurilor legate strict de achiziţionarea
aparaturii propusă spre a fi utilizată. Preţurile pentru echipamente au fost transformate în
lei la un curs de 4,20 lei pentru 1 euro, respectiv 3,30 lei pentru un dolar american.
Rezultă că suma totală destinată achiziţionării aparaturii necesare realizării
sistemului de monitorizare a mediului în Valea Jiului se ridică la 507350 lei (ţinând cont de
variaţiile pieţei valutare putem aproxima la 510000 lei).
Deşi pare o sumă mare ea poate fi acoperită prin realizarea unui proiect de
finanţare, proiect care poate acoperi până la 75 – 80% din această sumă, restul putând fi
suportat din surse interne (buget judeţean, local etc).
Contribuţii proprii:
1. Descrierea amănunţită a zonei luate în studiu, Valea Jiului, din punct de vedere
climatic, geologic, pedologic, hidrologic, al vegetaţiei, florei şi faunei, al populaţiei
şi activităţilor umane şi al componentelor ecosistemelor ce merită protecţie.
2. Identificarea surselor de poluare şi a activităţilor responsabile pentru producerea
acesteia.
3. Prelevarea şi analizarea probelor de sol şi apă prin intermediul metodelor
instrumentale şi chimice (utilizarea spectrometrului S4 Pioneer, pH metrelor,
conductivimetrelor, şi altor aparate digitale).
4. Realizarea unui număr de fotografii din teren care vin să confirme cele prezentate
textual.
5. Aprecierea calităţii factorilor de mediu prin intermediul metodelor de evaluare a
5
impactului cunoscute (calculul indicelui global de poluare şi reţele de impact).
6. Descrierea modului în care poluanţii identificaţi interacţionează şi a efectelor
acestora asupra sănătăţii umane.
7. Prezentarea datelor relevante din punct de vedere al evoluţiei în timp a activităţii de
monitorizare a mediului (istoric, definiţii, obiective, principii etc).
8. Analizarea modului de organizare al activităţii de monitorizare la diferite nivele şi
în cadrul diferitelor subsisteme.
9. Descrierea sistemului românesc de monitorizare a mediului, a stadiului actual, şi
identificarea instituţiilor responsabile de buna sa funcţionare.
10. Analiza cadrului legislativ în vigoare în România.
11. Conceperea unui sistem local de monitorizare a mediului şi identificarea modului în
care sistemul de monitorizare românesc poate fi reorganizat pe nivele de lucru (în
prezent fiind organizat pe subsisteme de viaţă), astfel încât sistemul local să poată fi
integrat în acesta.
12. Stabilirea programelor de monitorizare al parametrilor de calitate ai mediului prin
identificarea acelora care sunt necesari a fi monitorizaţi, stabilirea frecvenţei de
realizare a măsurătorilor, alegerea unor echipamente moderne care să fie utilizate in
situ şi laborator şi stabilirea amplasamentelor pentru punctele şi zonele de
monitorizare.
13. Prezentarea modului în care alte date importante (starea de sănătate a populaţiei,
flora şi fauna şi peisajul) pot fi integrate în sistemul local de monitorizare.
14. Prezentarea modului în care activitate de monitorizare a mediului să fie
„valorificată” prin intermediul unei aplicaţii GIS.
15. Conceperea laboratorului de mediu ce va fi utilizat atât pentru activităţi direct
implicare în monitorizare (analize de probe), dar şi pentru altele conexe
(depozitarea aparaturii, gestionarea bazelor de date, etc) prin identificarea dotărilor
necesare şi stabilirea unei structuri de personal.
16. Proiectarea planului clădirii care va adăposti centrul de coordonare al sistemului de
monitorizare a mediului în Valea Jiului.
17. Evaluarea costurilor de achiziţie a echipamentelor necesare realizării sistemului de
monitorizare a mediului în Valea Jiului.
Propuneri:
Cu toate că la ora actuală România traversează o perioadă dificilă din punct de
vedere economic şi financiar, realizarea sistemului de monitorizare al mediului propus în
lucrarea de faţă, consider că ar trebui să constituie o prioritate pentru factorii de decizie
locali, judeţeni şi de ce nu chiar guvernamentali (mai ales dacă privim Valea Jiului ca o
zonă al cărei viitor economic este legat din ce în ce mai mult de turism).
În acest sens pentru viitor nu este deloc de neluat în seamă posibilitatea de realizare
a unui proiect de finanţare care să aibă la bază lucrarea de faţă. În acest mod pot fi accesate
fondurile europene destinate protecţiei mediului şi se poate asigura o finanţare de până la
80 % din valoarea proiectului.
Interesul autorităţilor trebuie să se manifeste din acest moment prin implicarea
activă şi identificarea fondurilor pentru acoperirea celor 20 de procente rămase.
Dacă acest sistem va fi realizat nu trebuie neglijată deloc şi valoarea sa din punct de
vedere educativ. Implicarea studenţilor Universităţii din Petroşani şi nu numai în operarea
acestuia având beneficii în ambele direcţii (economii cu personalul şi o mai bună instruire
practică a studenţilor precum şi posibilitatea de a utiliza rezultatele la elaborarea unor
lucrări ştiinţifice).