Sunteți pe pagina 1din 2

Planul predicii

Nu exista un sablon foarte strict cu privire la momentele sau partile unei predici, dar in general
predicile se alcatuiesc dupa urmatorul plan:

1.Textul este un fragment mai reprezentativ din pericopica evanghelica a zilei sau chiar
din apostol. Textul trebuie sa aiba legatura cu tema ce urmeaza a fi tratata si cu materialul
de idei ce urmeza a fi prezentat de predicator.
Obs; textul mai poate fi ales si din cantarile sau stihurile slujbei respective(la cununie,
botez, etc)
Textul trebuie sa fie scurt si reprezentativ pentru pericopica evanghelica citita astfel
incat sa fie o calauza pe tot parcursul predicii.

2.Modul de adresare
Este o expresie specifica rostita de predicatori catre ascultatori de genul „Iubiti frati
crestini” , „Frati si surori intru Domnul”, „Iubiti credinciosi” sau simplu „Fratilor”.
Atunci cand este o slujba in sobor sau o slujba importanta (sfintirea bisericii, liturghie
cu arhiereu, etc) formula de adresare este mai lunga, preotul trebuind mai intai sa se
adreseze clerului in ordine descrescatoare a treptelor ierarhice apoi autoritatilor de stat si
locale si la urma credinciosilor.
EXPL: „Inalt-preasfintite Parinte Mitropolit precuvioase parinte staret, prea-cucernice
parinte protopop, prea-cucernici parinti impreuna slujitori, domnule prefect, domule
primar, iubiti frati crestini…”

3.Intruducerea
Este pregatirea ascultatorilor sau captarea atentiei lor pentru transmiterea ideilor din
predica.
EXPL: daca predica este tinuta la sf Liturgiue introducea poate fi cuprinsul pericopei
Evangheliei.
Exista si o introducere mai solemna care se foloseste de obicei la praznicele
imparatesti sau la sarbatorile Sfintilor mari ai Bisericii cand se rostesc panegirice
solemne.

4.Anuntarea temei
Consta in sublinierea invataturii despre care se trateaza in predica. Anuntarea temei
trebuie sa se faca cu precizie si cu claritate spre a se inlatura orice neintelegere sau
confuzie.
De asemenea anuntarea temei trebuie sa fie scurta exprimata printr-o propozitie nu prin
fraze.
OBS: atunci cand este o tema mai vasta, cu sub diviziuni, dupa anuntarea temei
predicatorul trebuie sa faca impartirea temei. De exemplu intr-o predica despre minunile
Mantuitorului el poate imparti tema 3 subdiviuni: minunea naturii, minuni asupara
oamenilor si minuni asupra lui insusi.
De exemplu intr-o predica despre milostenie preotul poate imparti tema in: fapte ale
milei trupesti si fapte ale milei sufletesti.

5.Tratarea
Tratarea este corpul propriu zis al cuvantarii si consta in transmiterea invataturilor
legate de tema respectiva. In tratare preotul poate folosi explicatii, argumentari, istorisiri,
combaterea unor obiectii, etc.
Tratarea trebuie sa fie clara fara repetitii fara intoarcerea la aceleasi idei si sa se bazeze
in primul rand pe Sfanta Scriptura si pe Sfanta Traditie.

6.Incheierea
Este partea de final a predicii numita si epilog sau perolatie. Aici se concluzioneaza in
legatura cu cele invatate in predica si de obicei este partea in care preotul foloseste mai
mult patosul. Tot aici se insereaza indemnuri pentru crestini de a aplica in viata lor
invataturile ascultate.
Incheierea nu trebuie sa fie o revenire la anumite parti ale predicii nici o noua predica
in sine, ci trebuie sa fie o urmare logica a ideilor tratate si sa nu ocupe mai mult de un sfet
din intreaga predica dar nici mai putin de o optime din cuvantare. Ea trebuie sa fie
exprimata in termeni clari cu caldura si patetism, adica sa aiba un grad mai mare de
vioiniciune decat restul predicii.