Sunteți pe pagina 1din 6

Predica la Duminica intii a Sfintului si Marelui Post

( a Ortodoxiei )
Despre cinstirea Sfintelor Icoane
Si vei face doi heruvimi de aur turnat si ii vei pune pe ei de amindoua laturile acoperamintului
impacarii.
Ma voi face cunoscut tie de acolo si iti voi grai intre cei doi heruvimi (Iesire 25, 18-22)
Iubiti credinciosi,
Biserica lui Hristos dreptmaritoare praznuieste astazi un mare asezamint apostolesc si
sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a asezat prin hotarirea Sfintului si marelui
Sinod Ecumenic al saptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute saizeci si
sapte de Sfinti Parinti si o suta treizeci si sase de arhimandriti si stareti de manastiri. Sinodul a
fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Rasarit de Sfintul Tarasie patriarhul
Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, insotit de
Petru, prezbiter si egumen al manastirii Sfintul Sava din Roma, din partea papei Adrian.
Toti acesti Sfinti Parinti au hotarit cinstirea Sfintelor Icoane si au dat anatema pe toti
ereticii luptatori de icoane, de la care multi sfinti au suferit mari prigoane si moarte timp de
aproape doua secole, de la Leon Isaurul, primul luptator impotriva sfintelor icoane si pina la
Teofil cel de pe urma. Dupa moartea lui Teofil, prin rivna imparatesei Teodora si a Sfintilor
Parinti s-a stabilit din nou dreapta credinta si cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost si pe vremea
Mintuitorului si a Sfintilor Apostoli, caci Iisus Hristos prin minune nefacuta de miini, a zugravit
chipul fetei Sale pe marama si l-a trimis lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor,
Chisinau, 1929, p. 510-532). Dupa traditia apostolica, Sfintul Apostol si Evanghelist Luca, fiind
mare pictor, a zugravit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate pe cind era ea in viata.
Acest mare adevar il adevereste si Sfintul Sinod al 7-lea ecumenic, zicind: "Noi pastram
predaniile Bisericii, intaririle inscris sau in nescris. Una din ele porunceste a face noi inchipuiri
de icoane pictate, fiindca aceasta in unirea cu istoria Evangheliei slujeste spre adeverirea ca
Dumnezeu Cuvintul adevarat, si nu dupa nalucire, s-a facut om, si este spre folosul nostru. Pe
temeiul acesta, noi, mergind pe calea imparateasca si urmind invatatura dumnezeiestilor Sfintilor
Parintilor nostri si predaniile Bisericii Ecumenice, caci stim ca in ea locuieste Duhul Sfint, cu
toata staruinta si luarea aminte hotarim ca Sfintele Icoane sa se puna inainte la fel cu inchipuirea
cinstitei si de viata facatoarei Cruci, fie ele facute din vopsele sau cu mozaic sau din oricare
material. Numai sa fie facute in chip cuviincios" (Ibidem, p. 532-533).
Sfintul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane, scrie despre ele: "In
orice lucru este bine de cunoscut ce este in el adevarat sau mincinos si care este scopul lui, bun
sau rau". Tot asa, cind este vorba despre Sfintele Icoane trebuie de cercetat daca ele sunt
adevarate si pentru care scop sunt facute. Daca ele sunt adevarate si slujesc spre slava lui
Dumnezeu si a Sfintilor Lui, spre a indemna la fapte bune, spre indreptarea fara de prihana si
spre mintuirea sufletelor, apoi noi trebuie sa le primim si sa le cinstim, insa nu in alt fel, decit ca
pe inchipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe niste carti pentru oameni, ca pe monumente (Ibidem, p.
537).
Fiindca nu toti stiu a citi si nu pot sa se indeletniceasca cu citirea, Parintii au judecat ca
toate faptele lui Hristos vrednice de marire sa le inchipuiasca pe icoane care ar sluji la scurte
amintiri. De multe ori se intimpla ca noi nu gindim la patimile Mintuitorului, dar indata ce
vedem icoana rastignirii lui Hristos ne aducem aminte de mintuitoarele Lui patimi, cadem si ne
inchinam, nu materialului, ci Celui ce este inchipuit, asemenea cum ne inchinam, nu materialului
din care este facuta Evanghelia sau Crucea, ci la aceea ce se inchipuieste prin ele, adica la
puterea Duhului Sfint ce izvoraste din ele.
Noi nu ne inchinam materialului din care sunt facute icoanele. Daca inaintea noastra se
afla icoana Domnului, noi ne rugam, zicind: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
ajuta-ne si ne mintuieste!" Iar daca suntem inaintea icoanei Maicii Domnului: "Fii aparatoarea
noastra inaintea Fiului Tau, adevaratul nostru Dumnezeu spre mintuirea sufletelor noastre!" Iar
daca este icoana mucenicului, de pilda Stefan, noi zicem: "Sfinte Mare Mucenic Stefane, care ti-
ai varsat singele pentru Hristos si ai indraznit catre Dumnezeu, ca intiiul mucenic, fii aparatorul
nostru!" Asa ne adresam si catre oricare alt sfint. Iata incotro trimitem noi rugaciunile noastre
prin ajutorul Sfintelor Icoane.
Cind imparatul iconomah, aidoma sectantilor nostri, afirma pe nedrept ca la cele sase
Sinoade Ecumenice n-ar fi fost icoane si ca despre dinsele nu s-a vorbit, atunci papa Grigorie ii
scria; "Imparate, vezi ca nimic nu s-a spus nici de piine, nici de apa, nici nu s-a spus ca se cuvine
a minca sau bea. Insa tu stii, dupa traditie, ca acest lucru este necesar pentru intemeierea vietii.
Asa si despre icoane era cunoscut din Traditie. Insisi arhiereii aduceau icoane la Sinod si nici un
om iubitor de Hristos nu porneste la drum si nu-si face calatoria fara de icoane. Asa fac oamenii
lucratori de fapte bune si placutii lui Dumnezeu".
Leonte de Neapole, combatind pe iudeii care invinuiau pe crestini pentru cinstirea
icoanelor le raspunde: "Ne inchinam fetelor de pe icoane si inchipuirilor sfintilor, nu ca lui
Dumnezeu. Pentru ca daca ne-am inchina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am
inchina la orice lemn. Si de s-ar fi sters fata de pe vreo icoana noi am da-o pe foc, cum facem
aceasta de multe ori. Noi crestinii, sarutind cu buzele trupesti chipul lui Hristos, al apostolului
sau al mucenicului, cu sufletul si cu gindul nostru sarutam pe Hristos si pe sfintii Lui".
Sfintul Grigorie de Nyssa vorbeste despre inchipuirea aducerii lui Isaac ca jertfa de catre
Avraam, icoana spre care cind cauta, varsa din ochii lui lacrimi de umilinta. El mai vorbeste si
despre icoana Sfintului si Marelui Mucenic Teodor Tiron si despre icoana lui Hristos. Iar Sfintul
Ambrozie de Milan, vorbind despre vedeniile care le-a avut inaintea descoperirii moastelor
Sfintilor Mucenici Ghervasie si Protasie, marturisea ca i s-a aratat lui Apostolul Pavel, asa cum
este inchipuit pe icoana (Scrisoarea 35). Sfintul Atanasie cel Mare scrie, despre cinstirea
Sfintelor Icoane: "Noi credinciosii ne inchinam la icoane, nu ca la Dumnezeu cum fac elinii. Nu!
Ci noi aratam buna inchinare si iubire catre acea fata care este inchipuita pe icoane. Pentru
aceasta noi, de multe ori cind chipul de pe dinsa se sterge, o ardem ca pe un lucru fara de folos".
Dupa cum Iacob, inainte de sfirsitul sau, s-a inchinat deasupra toiagului lui Iosif si prin
aceasta a cinstit, nu toiagul, ci pe cel ce il tinea, asa si noi credinciosii ne inchinam si sarutam
icoanele, nu pentru altceva, decit ca le sarutam ca pe copiii si pe parintii nostri, ca sa le aratam
prin aceasta dragostea noastra sufleteasca; dupa cum si iudeii se inchinau Tablelor Legii si celor
doi heruvimi turnati din aur, cinstind prin inchinare nu piatra si aurul, ci pe Insusi Dumnezeu
care a poruncit sa li se faca acestea.
Marturii despre Sfintele Icoane se afla inca mai din vechime. Asa Sfintul Metodie de
Patara, care a trait prin veacul al III-lea, scrie: "Inchipuirea ingerilor lui Dumnezeu, care se face
din aur, ale incepatoriilor si ale stapiniilor, noi le facem intru cinstirea si slava lui Dumnezeu".
Despre icoane scriu si Clement al Alexandriei si Tertulian, care au trait in secolele II-III.
Sfinta Traditie vorbeste si despre chipul cel nefacut de mina daruit de Mintuitorul lui
Avgar, regele Edesei. Despre acest chip nefacut de mina omeneasca scrie istoricul bisericesc
Eusebiu, care a trait prin secolul III-IV.
In sfirsit, insusi pamintul vorbeste impotriva sectarilor luptatori contra icoanelor, caci si
acum se descopera icoane, cruci si simboluri crestine la sapaturile ce se fac in catacombele din
Roma, adica in pesterile unde primii crestini se ascundeau din cauza persecutiilor pagine si
savirseau acolo slujbe dumnezeiesti si inmormintari ale sfintilor mucenici. Am vizitat
catacombele Romei in toamna anului 1977 si am vazut acolo cele mai vechi icoane ale
Mintuitorului si imagini ale Sfintei Cruci. Din icoanele cele mai vechi aflate de invatatii
arheologi in catacombele Romei subterane, mai importante sunt: Icoana Mintuitorului din
catacomba Sfintului Calist si Cina cea de taina de la sfirsitul secolului al II-lea, Inchinarea
Magilor, Minunea prefacerii apei in vin, Vindecarea orbului din nastere si altele, aflate tot in
catacomba Sfintului Calist. In catacombele Domitillei si Priscilei s-au aflat icoanele Sfintei
Familii, a Bunei-Vestiri, a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, a Patriarhilor si Proorocilor din
Vechiul Testament si a unor Mucenici din Noul Testament, ce se atribuie tot sfirsitului veacului
al II-lea si inceputul celui de al III-lea. Dar cea mai veche icoana pe care invatatii arheologi o
atribuie veacului I al crestinismului este chipul Maicii Domnului care tine in brate pe Pruncul
Cel mai inainte de veci, cu o stea deasupra icoanei.
Toate aceste reprezentari, care s-au aflat in catacombele si in sapaturile bisericilor vechi
de sub pamint, cu o evidenta indiscutabila, ne impun sa primim si sa credem ca au fost cinstite
Sfintele Icoane din cele mai vechi timpuri ale crestinismului. Astfel, in apararea Sfintelor Icoane
ne vorbeste Sfinta Scriptura, Sfinta Traditie si insusi pamintul care ne-a pastrat din primele
veacuri ale crestinismului multe din ele. In apararea lor ne vorbesc si mintea si inima noastra.
Iubiti credinciosi,
Pina aici am adus atitea marturii din Sfinta Scriptura, din Sfinta Traditie, de la Sfintii
Parinti si din Istoria Bisericii Crestine despre cinstirea Sfintelor Icoane. Acum vom arata ce este
icoana si ce este idolul. Va rog sa tineti minte ca "icoana este inchipuirea adevaratului
Dumnezeu, care intr-adevar exista. Iar idolul, sau chipul cioplit este inchipuirea dumnezeilor
mincinosi si nascociti de mintea oamenilor care intr-adevar nu exista". De aceea se si spune
ca idolul nimic nu este in lume  (I Corinteni 8, 4). Deosebirea intre idoli si icoana este ca
deosebirea intre zi si noapte, intre lumina si intuneric. Ce insotire, zice marele Apostol
Pavel, este intre Biserica lui Dumnezeu si idoli? (II Corinteni 6, 15-16).
Prin ce se arata cinstirea Sfintelor Icoane? Cinstirea Sfintelor Icoane, dupa cum invata
Sfintul si Marele Sinod al 7-lea Ecumenic, se arata prin aceea ca noi nu consideram icoana ca
Dumnezeu, ci numai ca reprezentare (fotografie, portret) si, cinstind icoana, nu ne inchinam
lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este inchipuit pe icoana, adica lui Dumnezeu, sfintilor
ingeri, Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si sfintilor care sunt prieteni ai lui Dumnezeu. Oare
noi nu cinstim cu deosebita atentie chipul patriarhului nostru? Si vazind portretul lui nu ne aflam
ca si cum l-am vedea pe el? Dar daca vedem in icoana chipul lui Dumnezeu, nu trebuie sa-L
cinstim?
Dar prin ce se manifesta inchinarea la idoli? Inchinarea la idoli se manifesta prin aceea ca
oamenii considerau chipurile cioplite drept dumnezei. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptura: S-au
abatut curind din calea care am poruncit lor si au facut vitel si s-au inchinat lui si au jertfit lui si
au zis: Iata, Israele, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului (Iesire 32, 8; III Regi 12,
28-30). Astfel, trebuie sa intelegem ca deosebirea intre cinstirea Sfintelor Icoane si inchinarea la
idoli este ca intre lumina si intuneric si dupa cum omul orb nu deosebeste lumina de intuneric si
pentru dinsul totul este intuneric, asa si omul neintelept si ratacit, nu deosebeste icoanele de idoli,
pentru dinsul orice inchipuire este idol, macar de ar fi acel portret chipul tatalui sau.
Insusi cuvintul lui Dumnezeu ne porunceste sa deosebim cele sfinte si cele curate de cele
nesfinte si necurate (Levitic 10, 9-10).
Dar care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane si pentru ce ne trebuie
Sfintele Icoane? Sfintele Icoane ne trebuie mai intii in intarirea credintei, a evlaviei si trezirea
constiintei noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor marete ale lui Dumnezeu (Deuteronom 6,
7-9) si ale sfintilor Lui, ca noi, cautind la chipurile lor, sa ne indemnam a urma viata lor (Evrei
13, 7). Icoanele ne ajuta pentru exprimarea dragostei noastre catre Dumnezeu. Daca noi din
dragoste purtam la noi portretele rudelor si ale oamenilor care ne sunt aproape, cu cit mai mult
suntem datori sa purtam cu evlavie la noi icoanele Mintuitorului, ale Maicii Domnului, ale
sfintilor lui Dumnezeu.
Apoi, Sfintele Icoane pentru oamenii fara stiinta de carte si pentru copii, sunt ca si Biblia.
Ceea ce in Biblie este tiparit cu litere, aceea pe icoane este zugravit cu vopsele. De pilda, despre
patimile Mintuitorului nostru Iisus Hristos nu va putea citi in Biblie cel ce nu stie carte, insa,
privind la icoanele suferintelor lui Hristos, el va intelege cu mintea ce este pictat pe icoane si va
simti mai multa evlavie in inima sa. Biserica lui Hristos cinta asa: "Pe Dumnezeu a-L vedea nu
este cu putinta oamenilor, spre Care nu cuteaza a cauta ostile ingeresti..." Si in alt loc zice despre
Maica Domnului: "Iar prin tine Preacurata, S-a aratat oamenilor Cuvintul intrupat, pe Care
marindu-L cu ostirile ceresti, pe tine te fericim".
Iubiti credinciosi,
Pe Dumnezeu nu-L pot vedea oamenii dupa fiinta, ca pe un duh. Dar il pot vedea in
chipuri, in imagini, in vederi cunoscute. Pe Dumnezeu L-au vazut oamenii, insa numai indirect
sau prin simboluri. Asa, de pilda, Dumnezeu S-a aratat lui Avraam in chipul celor trei tineri
calatori (Facere 18, 1-6). L-a vazut pe Dumnezeu si patriarhul Iacob si a chemat numele locului
aceluia "Vederea lui Dumnezeu" (Facere 32, 30). L-a vazut pe Dumnezeu si Moise "si a grait
Dumnezeu catre Moise fata catre fata, ca si cum ar fi grait cineva cu prietenul sau" (Iesire 30,
11). Si a zis Domnul: Auziti cuvintele Mele: De va fi intre voi vreun prooroc al Domnului, in
vedenii Ma voi arata lui si in somn voi grai lui. Nu este asa credincios in toata casa lui Israel ca
robul Meu Moise. Gura catre gura graiesc cu el aievea si nu prin pilde si el fata Domnului
vede (Numerii 12, 6-8). L-a vazut pe Dumnezeu si (Isaia 6, 1-5). Daniil, proorocul a vazut pe
Dumnezeu Tatal si Fiul. A vazut pe Dumnezeu si Miheia (III Regi 22, 19). Apoi pe Domnul si
Mintuitorul nostru Iisus Hristos L-au vazut ucenicii, atit in umilinta, cit si in slava, cit a trait cu
dinsii pe pamint (Ioan 1, 14; 6, 36).
Apostolul Ioan, vorbind despre Iisus Hristos, asa incepe epistola I-a: Ce era din inceput,
ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si miinile noastre au pipait despre Cuvintul Vietii,
aceea va vestim si Viata s-a aratat si o am vazut si marturisim si va vestim viata cea vesnica,
care era la Tatal si s-a aratat noua (I Ioan 1, 1-3). Iar Sfinta Evanghelie zice: Si Cuvintul trup S-
a facut si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a unuia Nascut din Tatal (Ioan 1,
14).
Pe Iisus Hristos L-a vazut Apostolul Pavel si dupa inaltarea la ceruri. L-a vazut pe Hristos
cind Il prigonea (I Corinteni 15, 8; Fapte 9, 3-4). L-a vazut si primul mucenic Stefan, cind era
ucis cu pietre si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stind de-a dreapta lui
Dumnezeu (Fapte 7, 56). Pe Duhul Sfint L-au vazut poporul si Apostolii, la botezul Domnului in
chip de porumbel sezind peste Dinsul Si glas din cer s-a auzit: Tu esti Fiul Meu cel iubit intru
care bine am voit (Luca 3, 22). Duhul Sfint a fost vazut si in chipul limbilor de foc, la pogorirea
Lui din cer (Fapte 2, 1-4). Inca in multe chipuri S-a aratat Dumnezeu si Sfintii Lui, precum in
descoperirea Sfintului Evanghelist Ioan (Apocalipsa 4, 2-3; 5, 6-8).
Astfel, oamenii L-au vazut pe Dumnezeu si pot sa-L inchipuiasca pentru intarirea si
invatatura lor in credinta. Deci nici un motiv nu pot avea sectantii, care zic ca nimenea nu are
voie sa inchipuiasca pe Dumnezeu pe Sfintele Icoane.
Iubiti credinciosi,
Astazi este prima Duminica din Postul Mare, numita "Duminica Ortodoxiei" sau "a
Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg despre cinstirea sau venerarea Sfintelor
Icoane, intrucit in vremea nostra s-au ridicat in lume multe secte crestine care hulesc icoanele,
crucea, biserica, preotii si invatatura apostolica ortodoxa, inselind pe multi fii ai Bisericii noastre,
spre vesnica lor osinda.
Noi va sfatuim si va reamintim invatatura dogmatica a Bisericii. Inchinati-va cu credinta
si evlavie Sfintelor Icoane si purtati-le in casa, si oriunde calatoriti, ca sa va fie de ajutor in
izbavirea de primejdii, stiind ca cinstea data icoanelor se ridica la sfintii pictati pe ele. Faceti
rugaciuni si acatiste in fata icoanelor, mergeti in pelerinaj la icoanele facatoare de minuni din
tara si la moastele sfintilor nostri, ca veti primi usurare si mare ajutor in necazurile vietii. De
asemenea, cinstiti Sfinta Cruce, pavaza credintei, si o purtati cu credinta, ca prin ea izgonim pe
diavoli si linistim pe sectantii hulitori de Dumnezeu.
A trecut prima saptamina din Sfintul Post, numita si "Saptamina Mare". Ne bucuram ca
bisericile iarasi s-au umplut de credinciosi, ca ati postit cu totii si ca alergati cu credinta si
evlavie la Dumnezeu Mintuitorul si nadejdea noastra.
Va indemn, fratii mei, sa continuati a posti Sfintul Post si sa va rugati, sa cititi cit mai
mult si sa faceti dupa putere milostenie si veti vedea cita bucurie si pace veti primi in suflet. Dar,
mai ales, va indemn sa va spovediti de doua ori la duhovnici si in aceste zile, si la sfirsitul
Postului Mare, iar care aveti dezlegare, sa primiti si Sfinta Impartasanie.
Crestinii evlaviosi, mamele, copiii, batrinii si bolnavii sunt datori sa se spovedeasca si sa
se impartaseasca de doua ori in acest mare post. Siliti-va la Hristos. El va cheama, va asteapta si
vi se daruieste in dar tuturor celor ce pazesc poruncile Lui. Nu treceti cu vederea dragostea si
harul lui Hristos.
Sa-L rugam pe Fiul lui Dumnezeu sa intareasca dreapta credinta si evlavia ortodoxa, ca
sa biruim cu puterea Lui si pe diavoli si pe sectantii hulitori, si pe necredinciosi, si sa traim
vesnic in bucuria si iubirea lui Dumnezeu. Amin.