Sunteți pe pagina 1din 3

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Calculatoare Informatica și Microelectronica


Departamentul Ingineria Software si Automatica

RAPORT
la lucrarea de laborator Nr. 3
Disciplina: PMMA
Tema: “ Determinarea concentraţiei prafului în aerul mediului de
producţie”

Elaborat: st gr AI-151 Luca Mihai

Verificat: Gorea Radislav

Chişinău 2017
Scopul lucrării: determinarea concentraţiei prafului în aerul zonei de muncă şi aprecierea sanitaro-egienică a
conţinutului de praf din mediului aerian.

Notiuni generale

Una din cele mai răspândite noxe de producţie în construcţie, industria materialelor de
construcţie, industria minieră şi multe alte ramuri ale industriei este praful prezent în aerul zonei de
muncă. Praful poate afecta un număr mare de angajaţi, ce se află concomitent în zona poluată. Nimerind
în organele de respiraţie, pe piele şi învelişurile mucozitare, praful devine sursa îmbolnăvirilor şi
intoxicărilor, cauza traumării căilor superioare de respiraţie, ochilor, pielii şi altor organe. Praful de
producţie prezintă prin sine particule solide minuscule, capabile să se afle timp îndelungat în aer în stare
de suspensie.
După un şir de indici, praful poate fi clasificat în modul următor:
 după provenienţă (componenta): organic (de provenienţă vegetală şi animală, precum şi chimică);
neorganic (prafurile de .calcar, ciment, ipsos, cuarţ, inclusiv prafurile metalice de plumb,
aluminiu, zinc etc);
 după dispersitate: praf vizibil, cu dimensiunea particulelor mai mare de l'0 mkm; praf microscopic
- dimensiunea particulelor mai mică de 10 mkm;
 după toxicitate: praf agresiv sau toxic (de plumb, arseniu, £itum); praf inert (de lemn, zahăr,
ciment etc);
 după pericolul incendiar - exploziv : cu pericolul de explozie (aerosoluri şi ceţuri formate de
prafurile organice, de sulf, magneziu); fără pericol de explozie (de azbest, corund etc).
Cel mai periculos este considerat praful cu dimensiunea particulelor mai mică de 5 mkm, care
pătrund adânc în tuburile pulmonare, concresc cu ţesutul pulmonar, înrăutăţind funcţia lui de bază,
asimilarea oxigenului şi eliminarea dioxidului de carbon, fapt ce provoacă slăbirea organismului,
scăderea capacităţii de muncă şi rezistenţei organismului la diferite boli infecţioase şi de altă natură.
Afectarea plămânilor, cauzată de acţiunea fizico-chimică a prafului, poartă denumirea de
pneumoconioză, care, în dependenţă de praful ce a cauzat-o, poate fi sub formă de silicoză, silicatoză,
azbestoză, cimentoză, antracoză etc. Afară de bolile de plămâni, praful de producţie poate provoca boli
de piele (dermatite, exeme), boli de ochi (conjuctive), boli ale căilor superioare de respiraţie (astmă
nazală, faringită, bronşită etc.).
Gradul de influenţă a prafului asupra organismului uman depinde de componenţa fizico-chimică a
acestuia, de dimensiunea şi forma particulelor, de concentraţia lui în aerul zonei de muncă.

Mersul lucrării

Concentrația prafului în aer a fost determinată prin metoda gravimetrică.

Nr Locul toC P, Greutate Greutate Greutatea Durata volumul Concentra Concentrati


capt. mm filtrului pina filtrului dupa prafului exper, de aer tia reala a a maxima
probei de Hg la luarea la luarea retinut, min trecut praului in admisa,
aer probei, mg probei, mg mg prin aer, mg/m3
filtru, m3 mg/m3
1 Laborator 19 742 5 10 5 2 15 13.93 0.179

m2−m1 10−5
C= = =0.179
V0∙τ 13.93 ∙2
15∙ 273 ∙742 3038490
V 0= = =13.93
(273+19)∙ 760 218120

unde:
m1,m2 – masa filtrului pina si dupa luarea probei;
V0 - volumul de aer trecut prin filtru intr-un minut;
τ – durata probei;
t – temperatura;
P - presiunea la locul masurarii.

Concluzie: Elaborind aceasta lucrare de laborator sa făcut cunoștință cu metoda gravimetrică de


determinare a concentrației prafului în aer. Conform probelor observăm că la locul de producție este
putin depășită concentrația maximă admisibilă.