Poemul “Altfel”, scris de George Bacovia, este un text liric in care se exprima in mod direct

sentimentul de tristete generat de singuratate.

Tema poeziei este moartea si conditia nefericita a poetului, peste care eul liric incearca sa treaca
prin evadarea intr-un univers ideal, fapt regasit cand acesta vorbeste singur cand poate incerca sa
primeasca un raspuns de la o divinitate “Omul incepuse sa vorbeasca singur”. Moartea nu este una a
eului ci a lumii din care acesta doreste sa scape “totul se misca in umbre trecatoare”.

Sentimentele care se degaja din text sunt de frica, singuratate, eul liric folosind o cromatica
inchisa prin simbolul plumbului “cer de plumb de-a pururea domnea” dar si prin atmosfera sumbra in
care singurul zgomot este vocea eului.

La nivel stilistic, mesajul este sustinut prin procedee artistice sugestive. Pronumele negativ
“nimic” inchide orice tentatie de a gasi o scapare pentru om, astfel fiind continuata ideea de pustiu care
se apune peste lume. Durerea autorului si teama se pot observa in versurile “cu fruntea in
pamant,/Omul incepuse sa vorbeasca singur...”.