Sunteți pe pagina 1din 9

Albirea dentară

Recomandări
https://www.youtube.com/watch?v=Lugq2cMttUo (albire in office)
https://www.youtube.com/watch?v=lsSE1BPxxUs
https://www.youtube.com/watch?v=A-1cgUunEzo (zoom)
https://www.youtube.com/watch?v=de6fVeRVY7M (albire interna)
https://www.youtube.com/watch?v=Pv58XxCRK2U (home bleaching)
https://www.youtube.com/watch?v=Wlv8eP_ANEo
https://www.youtube.com/watch?v=Gq1FHw5LdWU (confectionare gutiera in lab)

Albirea dentara implica aplicarea unor agenti chimici care oxidează pigmentațiile organice din
structura dinților.
Albirea se poate realiza la cabinet sau la domiciliu, pe dinți vitali și pe dinți devitali.
În tehnicile de albire se utilizează următoarele materiale:
 peroxidul de hidrogen (H2O2), al cărui produs de descompunere oxidează structura
dentară colorată și reduce pigmentarea
 peroxid de carbamidă, care conține peroxid de hidrogen stabilizat într-o soluție de
glicerină anhidră și legat de carbamidă; este mai puțin activ și cu acțiune mai puțin
nocivă
 perborat de sodiu

Protocol terapeutic al albirii în cabinet (office bleaching)


 Aprecierea posibilităților( în funcție de aparatura ) și a tehnicii alese;
 Radiografii și teste de vitalitate;

 Fotografii și aprecierea culorii;

 Verificarea etanșeității restaurărilor existente;

- În cazul existenței unor procese carioase, acestea se vor trata provizoriu pentru a nu
pătrunde peroxid în interiorul proceselor cariose (poate aparea sensibilitate) si de
asemenea pentru a refacerea estetică este necesară adaptarea la noua nuanță;
-restaurările defectuoase se vor înlocui după efectuarea procedurii de albire ( la apreciarea
medicului) ;

*este necesar sa informăm pacientul ca procedura de albire implică o repetare periodică,


astfel dacă refacerile sunt executate la o culoare mai deschisă albirea va trebui
întretinută.

 Periajul profesional cu paste abrazive;


 Manoperele de detratraj și air-flow sunt indicate să fie executate în sedințe anterioare
deoarece pot produce inflamări și sângerări gingivale și pot afecta o bună adaptare a
izolarii cu bariera gingivală;
 Izolare pentru protejarea parodontiului marginal folosind diga sau răşina
fotopolimerizabila (Opal – Dam) care se găseşte într-o seringă cu ajutorul căreia se
aplică în jurul dinţilor de albit şi pe dinţii vecini acestora, apoi se fotopolimerizează
10-20 de secunde. (Fig 1) ;
 După priză, se îndepărtează excesul cu un bisturiu fin şi se trece la realizarea tehnicii
de albire. După terminarea tratamentului acest strat de răşină se îndepărtează relativ
simplu, cu ajutorul unei sonde dentare.

Fig 1 Aplicare barierei gingivale ( diga lichidă ) fotopolimerizabilă

 Aplicarea agentului de albire, pe față vestibulară a dinților.

 Sedința de albire are o durată de 10-30-45 de min respectând indicațiile


producătorului și în funcție de lumina folosită pentru accelerarea gelului de albire.

 *Se poate face opțional demineralizare 15 sec. cu acid fosforic, dacă acest lucru este
indicat în protocolul de lucru al produsului folosit.
 Gelurile de albire pot fi accelerate cu ajutorul luminii cu UV (ultraviolet) sau luminii
laser ( diodă).

 Diferența între aceste două tipuri de lumini constă în timpul de acțiune și a


proprietăților luminilor cu lungimi de undă diferite (spectrul electromagnetic).

 Cu lumina laser albirea se produce în 30 de secunde pe fiecare hemiarcadă, în timp ce


lumina UV produce albirea întregului câmp operator în 40-45 de minute, în funcție de
indicațiile producătorului.

Fig 2 Lampa UV și laser diodă

 Utilizarea suplimentară a căldurii sau luminii accelerează procesul de albire. Este


important să nu apară durerea produsă de căldură, pacienţii pot tolera o temperatură
de 50-60º;

 Când se foloseşte pentru producerea căldurii lampa de fotopolimerizare utilizata in


mod uzual pentru obturatii, cu fibra optica ce va concentra lumina int-un singur loc,
aceasta se menţine timp de 1 minut după care se îndepărtează. Lampa cu UV ce este
indicata pentru procedeul de abire , disperseaza lumina pe întregul camp de lucru;

 La final, dinții se spală abundent, cu apă la temperatura camerei, pentru a nu genera


durere sau disconfort pacientului;

 Pentru a preveni apariţia durerilor post-operatorii, după albire dinţii vor fi trataţi cu gel
neutru de fluorură de natriu, timp de 2-3 minute;
 Tratamentul se efectuează săptămânal şi cuprinde 2-6 şedinţe, fiecare având durata de
max. 30 min, în funcție de gradul de sensibilitate .
Dezavantajele albirii în cabinet:
 agenţii de albire şi căldura pot produce modificări pulpare;
 agenţii de albire pot deteriora smalţul şi structura dentară;
 peroxidul de hidrogen are potenţial mutagen şi declanşează efectele carcinogene
cunoscute;
 utilizarea lor pe termen lung poate distruge flora din cavitatea orală;
 se pot produce arsuri chimice ale ţesuturilor moi atunci când ele nu sunt suficient
protejate;
 poate modifica mecanismul adeziunii în tehnicile de restaurare cu materiale
compozite;
 Cost ridicat.

Avantajele albirii in cabinet


 Rezultat obtinut rapid;
 Controlul de către medic și personalul medical asupra procedurii de albire;
 Posibilitatea desensibilizării imediate după procedura de albire;
 Protejarea parodonțiului marginal;
 Rezultat de mai buna calitate( albirea se produce cu mai multe nuanțe, 6 până
la 8).
*Trebuie menționat ca orice rezultat depinde de structura dentară si menținerea
cestuia de obiceiurile alimentare și viciile pacientului(fumat, ceai verde, ceai
negru ,etc..)

Protocol terapeutic al albirii la domiciliu (home bleaching)

Tehnica foloseste substante mai putin nocive pentru pulpa si parodontiul marginal si
presupune confectionarea unei gutiere in care se va aplica substanta de albire. Pentru a realiza
albirea la domiciliu se parcurg urmatoarele etape:

 radiografii si teste de vitalitate

 fotografii si aprecierea culorii

 verificarea etanseitatii restaurarilor existente; in cazul existentei unor procese carioase,


acestea se vor trata provizoriu; restaurarile defectuoase se vor inlocui;
 periajul profesional cu paste abrazive;

 amprenta cu materiale tip siliconi de condensare (Zeta Plus-Zhermack, Optosil –


Heraeus, Speedex -Coltene), siliconi de aditie (Elite HD –Zhermack,...) . Amprentarea
se face in doi timpi , inregistand cu fideliatate marginea gingivala.Nu este necesara
evidentiarea santurilor gingivale prin dilatare

 turnarea modelelor si pregătirea acestora pentru realizarea gutierelor cât mai bine
adaptate; astfel, pentru crearea spaţiului necesar stocării materialului pentru albire pe
model se aplică material compozit cu o grosime de 1,3-1,5 mm; acest surplus trebuie
însă să se oprească la 1 mm de marginea gingivală, unde adaptarea gutierei trebuie să
fie etanşă;

 modelul cu dinţii astfel pregătiţi se va acoperi cu o folie de material plastic moale care
va fi presata la cald şi în condiţii de vid cu ajutorul unui aparat special pentru a lua
forma arcadei, după care gutiera va fi adaptată prin probare pe modelul de lucru;

  Se introduce gutiera în cavitatea orală a pacientului şi se evaluează adaptarea atât la


nivelul marginii gingivale, cât şi adaptarea în ocluzie centrică.     

 Pentru acest tip de albire se utilizează gelurile de carbamidă 10 sau 15%, care sunt
sigure şi eficiente, atunci când sunt administrate la prescripţia şi sub supraveghere
medicală.

 Se instruieşte pacientul cum să aplice substanţa de albire în gutiere (gelul se va

introduce pe 2/3), se exersează cu pacientul aplicarea gutierei încărcate şi îndepărtarea


surplusului;

 Se informează pacientul că atunci când poartă gutiera nu are voie să mănânce, să bea,
să fumeze;

 Pacientul trebuie să poarte gutiera 1-3 ore pe zi, după prima oră gelul se îndepărtează
şi se înlocuieşte cu altul proaspăt;

 Tratamentul durează de la 2 la 6 săptămâni, iar toleranţa la gutiere şi substanţa de albit


este mai bună dacă se creşte gradat timpul de folosire. Dacă apare sensibilitate dentară
sau iritaţii la nivelul gingiei pacientul trebuie să se prezinte la medic pentru a
determina cauza şi a o remedia.
 Se recomandă ca albirea să se facă pe rând, începând cu maxilarul, astfel, se poate
realiza o comparaţie între cele două arcade, dar se evită şi problemele de ocluzie care
pot genera mişcarea gutierelor cu depărtarea acestora şi scurgerea substanţei active.

Dezavantajele albirii la dominciliu:


 Agenţii de albire pot deteriora smalţul şi structura dentară;
 Peroxidul de hidrogen are potenţial mutagen şi declanşează efectele carcinogene
cunoscute;
 Utilizarea lor pe termen lung poate distruge flora din cavitatea orală;
 Poate modifica mecanismul adeziunii în tehnicile de restaurare cu materiale
compozite;
 Rezultatul se obtine in timp mai indelungat si poate fi afectat de coloranții din
alimentație și din băuturi;
 Nu exista control al personalului medical asupra procedurii;
 Parodonțiul nu este protejat , dar la concentrații minime ale peroxidului există un risc
minim de afectare ;
 Albirea se produce cu 2-3 nuanțe.

*Trebuie menționat ca orice rezultat depinde de structura dentară si menținerea acestuia de


obiceiurile alimentare și viciile pacientului (fumat, ceai verde, ceai negru ,etc..)

Avantajele albirii la domiciliu


 Acțiunea peroxidului este mai blândă și distrucția structurilor dentare minimă
 Sensibilitatea post-procedură este minimă și poate fi absentă
 Prețul moderat

Fig. 3 Gutieră pentru albire la domiciliu


Albirea dinţilor devitali

Dinţii devitali îşi pot modifica culoarea datorită unei hemostaze incomplete în timpul
tratamentului endodontic, în urma căreia în canaliculele dentinare se formează sulfit de fier,
din combinaţia fierului din hemoglobină cu sulfura provenită din substanţe bacteriene; dinţii
pot căpăta astfel o coloraţie brun- gri sau uneori o coloraţie foarte închisă, spre negru.
Materialul de obturaţie de canal restant în camera pulpară sau alte materiale dentare, au
tendinţa ca în timp, să-şi schimbe culoarea.

Tehnicile de albire a dinţilor devitali includ:


      Albirea în ambulatoriu“walking bleach”;
      Albirea în cabinet“power bleach”.

Protocol terapeutic al tehnicii de albire “walking bleach”

 Aprecierea calităţii tratamentului endodontic cu Rx şi refacerea daca este cazul

 Izolare cu digă

Îndepărtarea a 2 mm din materialul oburatiei de canal

 Sigilarea cu CIS a obturatiei de canal

 Aplicarea pastei de albit în camera pulpară;

 Închiderea temporară a cavităţii cu material de obturaţie temporar,însa cât mai ermetic.


Câmpul operator se păstrază izolat o perioadă de timp pentru evaluarea capacităţii
sigilante a materialului de obturaţie provizorie, deoarece produsul de albire eliberează
gaz în cavitatea pulpară;

 Produsul de albire este lăsat în cavitate 2 zile până la o săptămână

 În cazul în care culoarea dintelui e satisfăcătoare se va trece la restaurarea definitivă.


Dacă nu obținem un rezultat satisfăcător operaţiunea se poate repeta, dar nu mai mult
de 4 ori deoarece ar putea antrena o slăbire a rezistenţei structurii interne a dintelui şi
apariţia riscului de producere a unor fracturi spontane.
Protocol terapeutic al tehnicii “power bleach”

 Aprecierea calităţii tratamentului endodontic cu Rx şi refacerea ei atunci când este


cazul;

 Se lărgeşte accesul pentru a se asigura completa deretentivizare a camerei pulpare;

  Îndepărtarea materialului de obturaţie radiculară din regiunea cervicală cu


aproximativ 2 mm;

  Se sigilează canalul radicular prin aplicare de ciment cu ionomer de sticlă;

 Se aplica materialul de albire în camera pulpară curățată (Fig 4);

Fig 4 Aplicare gelului la nivelul camerei pulpare

 Dupa 1-2 minute se îndepărtează amestecul de albire şi se aplică altul proaspăt;

 Operaţiunea se repetă de 3 ori;

 Dacă culoarea obţinută este satisfăcătoare se poate trece la restaurarea definitivă, dupa
aplicarea unui strat de Ca(OH)2 in camera pulpara;

 Dacă însă este necesară o nouă albire se va introduce în camera pulpara material de
albire si se va utiliza un material de restaurare provizorie, care să poate fi îndepărtat
uşor pentru un nou acces la cavitatea pulpară.(Fig 5)
Fig 5 Albire interna realizată la nivelul 2.1