Sunteți pe pagina 1din 3

II.

COFRAJE PENTRU BETOANE

II.1. GENERALITĂŢI

Cofrajele sunt construcţii auxiliare, specifice şi provizorii care servesc la obţinerea


formei, dimensiunilor şi poziţionării elementelor de beton, beton armat şi beton precomprimat în
structurile monolite, precum şi la susţinerea acestora până când betonul atinge un grad de
maturizare minim pentru decofrare.
Operaţia de cofrare constă în efectuarea operaţiilor de asamblare a componentelor
cofrajului, cu scopul realizării unui element sau a unei structuri monolite.
Cofrajele ocupă un rol foarte important în realizarea structurilor de beton, beton armat şi
beton precomprimat atât sub aspectul calităţii acestora, cât şi din punct de vedere economic.
Funcţie de tipul construcţiei şi a cofrajului folosit, lucrările de cofrare pot reprezenta
15%÷30% din costul elementului de beton armat monolit. De aceea se caută realizarea unor
sisteme industrializate moderne, mereu perfecţionate, de cofrare, care sa conducă la creşterea
productivităţii şi la reducerea costurilor.
Industrializarea lucrărilor de cofrare urmăreşte următoarele cai:
- tipizarea si modularea lor;
- mecanizarea principalelor activităţi ale lucrărilor de cofrare;
- extinderea aplicării sistemelor perfecţionate de cofrare şi introducerea unor sisteme noi;
- modul de baza în construcţii 30cm;
- submoduli: 5cm; 10cm;

II.1.1. Clasificări ale cofrajelor

Ținând seama de diversitatea sistemelor de alcătuire şi a utilizării lor, clasificarea


cofrajelor se poate face în funcţie de următoarele criterii:

II.1.1.1. După modul de alcătuire şi utilizare, cofrajele se clasifică în următoarele categorii:

- cofraje demontabile – alcătuite din panouri modulate şi tipizate, elemente


de susţinere, elemente de sprijinire, elemente auxiliare şi de asamblare.
Principalele tipuri sunt: cofrajele de inventar din panouri demontabile
modulate, cofrajele păşitoare, cofrajele căţărătoare etc.;
- cofraje nedemontabile – care se asamblează şi se demontează o singură
dată, la începutul şi respectiv la terminarea realizării structurii. Aceste
cofraje sunt echipate cu instalaţii sau dispozitive care permit deplasarea
lor în întregime, sau sub forma de ansambluri ori subansambluri mari,
utilizând macarale. Din această categorie fac parte: cofrajele glisante,
cofrajele rulante, mesele cofrante, cofraje de tip tunel, panourile mari etc.
- cofraje tradiţionale – folosite la elemente şi structuri cu caracter de unicat
sau cu forme variabile şi complicate, (cupole, grinzi curbe), unde nu se pot
adopta sisteme industrializate de cofrare. Se confecţionează pe şantier
din material lemnos şi se folosesc o singură dată sau de un număr mic de
ori.
- cofraje pierdute – care îndeplinesc funcţiile normale ale unui cofraj, dar nu
se recuperează, rămânând aderente la elementul format. Ele pot avea rol
de rezistenţă (contându-se pe conlucrarea lor cu betonul), de izolator
termic sau estetic. Se pot menţiona: predalele, panourile cu caracter
arhitectural, casetele pentru planşeele casetate etc.

II.1.1.2. Din punct de vedere al destinaţiei, în raport cu elementele de construcţii la a


căror executare se folosesc, cofrajele se clasifică în:
- cofraje pentru fundaţii;
- cofraje pentru pereţi;
- cofraje pentru stâlpi;
- cofraje pentru grinzi;
- cofraje pentru planşee;
- cofraje pentru arce si bolti;
- cofraje pentru alte elemente de construcţie.

II.1.1.3. după materialele folosite pentru placa cofrantă, acestea sunt cofraje din:
- cherestea;
- placaj rezistent la umiditate;
- tablă de oţel;
- profiluri din aliaje de aluminiu;
- polimeri (armaţi sau nearmaţi cu fibre de sticlă sau carbon);
- cauciuc;
- materiale combinate – placaj acoperit cu folie de aluminiu, tablă de otel
sau cu polimeri.

II.1.2. Condiţii de calitate

Calitatea cofrajelor este apreciată după gradul de îndeplinire a trei categorii de condiţii:
tehnice, funcţionale si economice.
Nerespectarea lor, indiferent care, influenţează negativ calitatea şi costul elementelor
sau structurilor realizate.

II.1.2.1. Condiţii tehnice


- să se asigure redarea corectă a formei, dimensiunilor şi poziţiei relative în
structura a elementelor;
- suprafaţa plăcilor cofrante să fie riguros conformă cu calitatea cerută a
suprafeţei elementelor de beton;
- să reziste, fără a se deforma peste limitele admise, la solicitările fizico-
mecanice la care sunt supuse;
- sa fie etanşe, pentru evitarea pierderilor de apă şi de parte fină din
amestec (ciment, nisip 0÷0.2mm etc.);
- plăcile cofrante sa aibă o rezistenţă destul de mare la uzură pentru a nu fi
uşor degradate, în timpul montării armăturii, turnării şi compactării
betonului, curăţirii, circulaţiei etc.;
- starea suprafeţelor plăcilor cofrante să nu favorizeze aderenţa betonului la
ea;
- materialele din care se realizează placa cofrantă, să nu atace chimic şi să
nu fie atacate de beton.

II.1.2.2. Condiţii funcţionale


- să aibă dimensiunile modulate;
- sa permită o asamblare uşoară;
- să permită o demontare rapida şi ordinea cerută de decofrare;
- să asigure înlocuirea unor elemente componente uzate, cu un consum
redus de manoperă;
- greutatea lor sa se încadreze în limita de 30÷40kg, pentru cele manipulate
de către un singur muncitor si de 60÷70kg, pentru cele manipulate de
către doi muncitori;
- să corespundă din punct de vedere al normelor de tehnica securităţii
muncii.

II.1.2.3. Condiţii economice.


- realizarea cofrajelor să conducă la un consum cât mai redus de materiale,
energie şi manoperă şi la un cost cât mai mic;
- să asigure un număr cât mai mare de refolosiri;
- să necesite un consum de manoperă cât mai redus pentru montarea şi
demontarea lor;
- să permită o curăţire, ungere, manipulare, depozitare şi reparare cât mai
uşoară şi la un preţ cât mai redus.