Sunteți pe pagina 1din 10

DOCTORUL NATURĂ - Secretele „vrejurilor de leac”, vechi de peste 200 de ani

Timișorean la origine şi stabilit în satul bunicilor, Șuștra, Ion Bobescu este apicultor și terapeut. Și-a
dobândit știința și faima, odată cu moștenirea primită de la o străbunică, vindecătoare, care a lăsat în
familie secretele „vrejurilor de leac”, vechi de peste 200 de ani. Cu ajutorul rețetelor ei străvechi,
Ion Bobescu reușește să trateze bolile grele ale mileniului trei, combinând forța plantelor cu energia
magică a produselor melifere, obținute de la albinele pe care le crește chiar în grădina sa.

Într-un interviu acordat reporterilor de la Formula As, Ion Bobescu vorbeşte despre tainele
tămăduirii cu plante şi cu produse apicole, considerând că pentru orice suferință se găsește, în
natură, un leac.

Ceaslovul din piele de miel


Reporter: Domnule Ion Bobescu, deși v-ați mai spus o dată povestea în revista „Formula AS”, v-
aș ruga să-i depănăm firul de la început: de unde ați moștenit tainele plantelor de leac?

Ion Bobescu: Eram încă adolescent, când o mătușă mi-a „predat” ceasloavele unei surori a
mamei mele, ce fusese, la vremea ei, vindecătoare celebră. Erau niște scoarțe din piei de miel,
rețete scrise cu litere chirilice, multe din ele greu de înțeles. Multă vreme nu le-am băgat în seamă,
au rămas într-o ladă din podul casei bătrânești a părinților. Numai că, la 39 de ani, m-am
îmbolnăvit de o formă gravă de diabet şi, cum doctorii m-au anunțat că voi fi toată viața dependent
de insulină, mi-a dat prin gând să caut o soluție salvatoare în ceasloavele vechi. Răsfoindu-le, am
găsit o rețetă cu plante, mi-am preparat ceaiurile întocmai, am urmat cura vreo trei luni și… m-am
vindecat. N-am avut nevoie nici de insulină, nici de alt tratament! Văzând puterea acelor leacuri,
mi-am zis că e cazul să le studiez cu atenție. Din păcate, multe rețete s-au pierdut – fuseseră scrise
cu creionul chimic și s-au decolorat, nu puteai să înțelegi mare lucru. Cu ajutorul unui profesor, am
tradus cuvintele scrise în chirilică, care mai erau lizibile pe pieile scorțoase. Opt luni ne-au trebuit
ca să transcriem totul! Numai că „regulamentul” indicat odată cu reţetele era foarte sever şi m-a
cam speriat. Străbunica scria acolo așa: „Oprit vă e vouă să alungaţi pe orişicine va bate la
poartă, cerându-vă ajutorul! Ci veţi deschide oricând, oricui şi oricum se va bate! Asemenea, oprit
vă e vouă să vă strigaţi prin târguri puterea şi priceperea lecuirii. Veţi înfăptui astfel încât în
numele vostru, cu mare putere, să strige cei lecuiţi de voi!”. N-am înţeles mare lucru la început,
când am citit frazele astea, dar mai târziu, lucrurile s-au desluşit tare frumos… Stârnit de eficiența
rețetei de vindecare a diabetului, am început să caut plantele medicinale descrise în ceasloave.
Multe plante nu le știam, pentru că erau trecute cu denumirile populare vechi. A fost o aventură să
le descopăr pe toate… Cert e că am început să prepar tot mai multe remedii și să le ofer celor care
sufereau de o boală sau alta. Și aveau efecte extraordinare. Bolnavii se vindecau și trimiteau la
mine alți bolnavi, de se făcuse coadă la poartă…
Reporter: Și i-ați primit pe toți, conform „regulamentului” moștenit…

Ion Bobescu: Pe atunci, eram oarecum iritat de cei care soseau la orice oră din zi și din noapte să-
mi ceară ajutorul. Eram încă „necopt”, nu înțelegeam disperarea lumii în fața bolilor și a durerii…
Ba chiar îmi făceam griji că n-o să mai am timp să practic cea mai frumoasă meserie din lume,
apicultura, pe care o învățasem de la tatăl meu. Eu trăiam liber, fără program, câştigam suficient
cât să-mi permit să stau în mijlocul naturii, nu prea aveam chef de oameni bolnavi și triști în
preajmă, dar, conform „testamentului” străbunicii, n-aveam voie să alung pe nimeni… Și dădeam
tratamente, ce să fac? Apoi, lumea a început să revină, ca să-mi mulţumească. Mă bucuram de
rezultate, ba chiar am început să prind drag de laudă, când am simțit că totul are un rost, că ceea
ce fac e de mare folos, așa că am prins curaj să merg mai departe. Iar de atunci, poarta mea e
mereu deschisă!
„În contra tusei de la răsărit și a hârâitului din piept”

Reporter: Povestiți-ne câteva dintre primele dvs. cazuri rezolvate spectaculos…

Ion Bobescu:  Unul dintre primii mei pacienți, care mi-a devenit ucenic mai târziu, era din Bihor.
Omul ăsta, fumător înrăit, a scris în registrul pacienților: „20 de ani am trăit cu gândul că trebuie
neapărat să mă las de fumat. Am avut multe încercări și toate s-au soldat cu eşecuri. Dar când am
luat leacurile d-lui Bobescu, s-a înfăptuit un miracol! După o cură de numai două săptămâni şi
jumătate, n-am mai putut să fumez!”.

Tot așa, o doamnă care nu voia să se lase de fumat, a fost adusă de soţul ei, cam cu de-a sila. Îi tot
spunea s-o lase în pace, pentru că-i singura ei plăcere. Dar am convins-o să încerce leacul. M-a
sunat soțul să-mi spună că, după câteva linguri de preparat, soția lui n-a mai pus țigara în gură!
Leacul împotriva fumatului îl inventasem eu, inspirat de rețeta „în contra tusei de la răsărit și a
hârâitului în piept”…

O doamnă din Lugoj, bolnavă de lupus eritematos sistemic, se trata la un profesor din Viena, dar a
vrut să urmeze și cura mea naturistă. I-am dat leacuri pentru câteva luni, apoi n-am mai auzit de
ea. Într-o zi, m-am trezit cu profesorul austriac la poartă, curios să afle cum am reuşit vindecarea.
I-am zis: „Simplu, eliminând toate cauzele bolii!”. De atunci, mi-a trimis mulți pacienți cu lupus,
din Austria și Germania.

„Leacul în contra 99 de boale și morburi”

Reporter: Aţi mai completat reţetele străbunicii, le-ați adaptat pentru vindecarea bolilor din ziua
de azi?

Ion Bobescu:  Desigur, pentru că acum 200 de ani nu existau bolile de-acum, așa că nici rețete
pentru vindecarea lor nu erau. Am găsit însă în ceasloave reţete cu efect general, nu erau
menționate și bolile pe care le tratează. Una dintre ele se numește „Leacul în contra 99 de boale şi
morburi”, și scria că vindecă orice „boleştină” de care se moare pe capete… Cum suntem noi
acum, într-o boleştină, în pandemie. Timp de 15 ani, n-am preparat reţeta, deoarece nu ştiam la ce
folosește. Dar s-a întâmplat ca odată să-mi vină un bolnav cu cancer de stomac și nu știam ce să-i
dau. Era primul meu caz de cancer… Mi-am amintit că văzusem undeva „Leac în contra racului de
stomah” și am căutat în registre, să găsesc rețeta. Și cum studiam eu rețeta Leacului în contra
racului de stomah, am văzut că, la final, mai era o notă: „Se cuvine ca întotdeuna, la ăst morb şi la
toate cele cu rac, să se deie și Leacul în contra 99 de boale, întrucât acesta întăreşte trupul, ca
înlăuntrul său să lupte cu mai mare putere împotriva boalei”. Abia atunci mi-am dat seama că e
vorba de imunitate! Şi am realizat un prim preparat după rețetă. M-am dus la policlinica cu plată
din Timișoara şi mi-am făcut analizele de imunitate. Țin minte că valoarea leucocitelor era 5.200.
Am luat din borcan câte 3-4 linguri pe zi, iar după o săptămână, mi-am refăcut analizele. Aveam
leucocitele 11.000, cu 1.500 peste normal, aşa îmi crescuse imunitatea! De atunci, recomand
Leacul în contra 99 de boale şi morburi tuturor bolnavilor cu afecțiuni grave.

I l-am dat și omului cu cancer de stomac, l-am sfătuit să nu se mai atingă de carne, iar în șase luni
s-a vindecat! A venit mai târziu la Șuștra, împreună cu soția și copiii, nu știa cum să-mi
mulțumească! Tare mult m-am bucurat pentru el, dar și pentru succesul meu!

Reporter: Acest preparat are aceleași efecte în toate bolile grave?

Ion Bobescu:  Ținând cont de faptul că îmbunătățește imunitatea, eu dau preparatul și pentru


paraziţi, și pentru infecţii, și pentru bolile cronice, și în gripe, și în cancer. Și n-am fost niciodată
dezamăgit.

„Eu tratez omul, nu boala”


Reporter: Până la pandemia cu Coronavirus, „fruntea” scenei a fost ocupată de cancer. El nu
reprezintă o provocare pentru dvs.?

Ion Bobescu: Nu-s chiar atât de arogant încât să afirm cu siguranță deplină, că vindecarea unui
cancer e „joacă de copil”… Depinde de gradul afecțiunii, de localizare, de prezența sau absența
metastazelor, de bolile cronice asociate, de puterea omului să lupte cu boala. Să nu vă închipuiți că
există vreun leac universal pentru cancer! Eu tratez omul, nu boala! Țin cont de toate suferințele
lui și de cauzele care au dus la apariția acestora. Uneori, nici nu pot să le aflu pe toate, pentru că
omul uită aspecte importante legate de propria-i sănătate, care mie mi-ar fi tare utile ca să-i prepar
o rețetă eficientă. Am avut cazuri în care mi-a fost mai anevoie să scot la suprafață adevăratele
probleme ale omului bolnav decât să-i fac tratamentul! Acum câțiva ani, am văzut o ştire despre un
studiu al Institutului Medical Regal Britanic, pe 12.000 de cazuri de cancer, din care a reieșit că
toate cancerele au câteva cauze comune: factorii ereditari, toxicitatea crescută – pe fondul
alimentației nesănătoase și al organelor obosite (ficat și rinichi), care nu reuşesc să elimine
toxinele din sânge, stresul accentuat – cu efect catastrofal asupra imunității, aciditatea crescută şi
prezența în doze mari a radicalilor liberi. Aceste informații mi-au suscitat interesul şi am început
să le studiez mai profund. Astfel, am creat noi reţete, încercând să combat și cauzele amintite, și am
fost încântat să văd că tratamentele funcţionează!

Îmi amintesc de-un caz: un prieten al medicului meu de familie avea glioblastom gradul IV. Medicii
nu-i mai dădeau șanse; a fost externat din spital, să moară acasă. A venit soția lui la mine, am
văzut analizele, am stat de vorbă și i-am dat o cură complexă, dar nu credeam că va avea vreun
efect, în așa hal era omul… După patru zile de cură, mi s-a spus că a început să vorbească, iar
după 10 zile a putut să-și conducă maşina. Se întrema de la o zi la alta și era optimist, convins că
se va face bine. Din păcate, a continuat în paralel chimioterapia, la sfatul medicilor oncologi, ceea
ce l-a distrus… Am aflat că a murit nouă luni mai târziu. De atunci, în tratamentele pentru cancer
introduc mereu formule din plante care să-i protejeze pe bolnavi de efectele nocive ale
chimioterapiei și radioterapiei. În plus, le dau un detoxifiant, un stimulent renal și un preparat care
creşte rezistenţa la stres.

Bovidla de zmeură

Reporter: Ați descoperit, între timp, plantele neștiute din rețetele moștenite?

Ion Bobescu:  Una dintre plantele pe care am reușit să le identific a fost berbinca – o plantă de
leac importantă, prezentă în compoziția a peste 25 de rețete pentru boli grave, despre care nu mai
ştia nimeni nimic. I-am întrebat pe românii de pe Valea Timocului, din Banatul Sârbesc, aflat
aproape de noi, cu care am o relaţie de bună prietenie, legată de apicultură, dacă știu o plantă cu
numele acesta, dar nu știau. În schimb, am aflat un alt termen: „bovidla”. Era scris pe scoarțe:
„Nu se află leac mai bun contra troanei, ca bovidla de zmeură”. Dar ce era bovidla, eu habar n-
aveam! Un bătrân sârb îmi zice: „Asta e marmelada fără zahăr!”. Când m-am dus în pădure cu
stupii, erau munţi roşii de zmeură și am cules zeci de kilograme. Am amestecat miere cu zmeura şi
am făcut un vin tonic. Nu există pe pământ leac mai bun contra gripei, ca vinul de zmeură! Iei un
pahar, ți se înnegresc urechile şi nici vorbă să te mai ridici de pe scaun, însă a doua zi nu mai știi
de răceală – nici muci, nici tuse, nici strănut, nici febră, nimic! Și berbinca am găsit-o mai târziu:
era vorba de verbină, o plantă medicinală cu efecte terapeutice deosebite, folosită în fitoterapie
pentru multe afecțiuni!

Reporter: Ce alte leacuri de mare ajutor ați mai găsit printre rețetele străbunicii?

Ion Bobescu:  Pentru că tot vorbeam mai devreme despre cancere, la acel „capitol” am găsit
expresia: „La bolile cu rac să se deie şi leacul de curăţire a sângelui”, ceea ce m-a dus imediat cu
gândul la detoxifiere. Am preparat o rețetă al cărei principal ingredient este un extract de usturoi
sălbatic, care creşte într-un singur loc din lume. E un usturoi mic, de pădure, ocrotit de lege, pe
care cu mari sacrificii reuşesc să-l cultiv. Din el am obținut un ser cu efecte extraordinare asupra
sistemului cardiovascular. L-am testat și pe mine. Acum câţiva ani, am făcut un infarct. Mi-am dat
seama imediat despre ce este vorba şi am chemat salvarea. Mă așteptam la așa ceva, tot neamul
meu e cardiac – părinţii mei au murit de inimă, la fel şi bunicii… M-au dus la spital. Am apucat să
iau cu mine o sticluţă mică de ser, din care mi-am pus picături sub limbă, încă de când eram în
salvare. Am stat în spital doar câteva zile, apoi am fost externat. La o lună de la externare, d-l dr.
Gavrilescu, medicul cardiolog care mă trata, mi-a făcut o coronografie. Nici urmă de infarct! Au
trecut șase ani de atunci, fără tratamente și fără să am alte probleme. Picăturile acestea sunt un
miracol, au efecte spectaculoase în hipertensiune și alte afecţiuni circulatorii, în reducerea
colesterolului, la diabeticii care au probleme cu circulaţia membrelor inferioare etc. Am realizat
formule atât pentru uz intern, cât şi extern.

Reporter: Pe masa din curtea casei, în care se afla „cabinetul dvs. de vară”, am găsit un caiet de
impresii scrise de pacienți. Mulțumiri peste mulțumiri… V-aș întreba ce afecțiuni… nu vindecați?

Ion Bobescu:  Eu nu ofer tratamente pentru afecțiunile psihice, pentru că n-am încredere în
colaborarea pacientului; nu știu dacă bolnavul sau cei din familia lui îmi urmează întocmai
indicațiile. În rest, cred cu tărie că pentru orice suferință se găsește, în natură, un leac! Nu e foarte
simplu, dar nici prea complicat!

Măciulie de mac amestecată cu miere de stuf

Reporter: Observ că folosiţi și produse apicole în preparatele dvs….

Ion Bobescu:  Efectele terapeutice ale mierii de albine sunt binecunoscute: ea conține principii
active din plante, zaharuri, enzime, minerale și vitamine naturale foarte utile sănătății. Am multe
extracte şi pulberi de plante medicinale, pe care le înglobez în mierea extrasă din diferite soiuri de
plante, pentru a le potența efectele tămăduitoare. Mierea este un medicament fantastic! Folosită în
diferite combinații, se poate ajunge la formule de panaceu. Am descoperit și în ceasloavele
străbunicii rețete cu miere: „Nu se află leac mai bun în contra durerii ca măciulia de mac însoţită
cu nalbă mare, măcinate fin şi amestecate cu miere de stuf”. Reţetele ei se bazau pe extracte din
plante în ulei, în rachiu, în vin, în lapte, extracte și pulberi de plante în miere… Le-am realizat pe
toate, dar cu tehnologii și cunoștințe moderne. Cu maceratele în ulei am ajuns la concentraţii
maxime: dacă pui un strop pe limbă îți piere gustul, atât sunt de puternice! Lucrez în laboratorul
propriu, la standarde înalte. Dacă plantele sunt măcinate timp îndelungat şi se încălzesc, îşi pierd
valoarea terapeutică, așa că le macin rapid, într-o moară specială. Am modificat congelatoare
vechi în incubatoare, unde bag mierea la 38°C, s-o decristalizez, pentru că nu vreau să-i distrug
principiile active. Apoi pun toate componentele într-un malaxor, unde extractele şi particulele de
pulberi din plante sunt înglobate în emulsia de ulei și miere şi nu mai oxidează. În plus, eu am o
miere cum nu mai găsiți nicăieri! Miere de coriandru, de arţar, de păpădie, de stuf, de mure…
Mierea de coriandru este un deliciu și e foarte bună la bolile de stomac. Mierea de păducel e bună
pentru afecțiunile cardiace, mierea de tei argintiu e minunată pentru sistemul nervos… Așa că
includ fiecare tip de miere în rețetele pentru aceste boli, poate de aceea și dau rezultate atât de
spectaculoase…

Reporter: Câte preparate folosiţi în tratament?

Ion Bobescu:  Multe, cred că peste o sută! Au fost perioade îndelungate în care dormeam 3-4 ore
pe noapte, pentru că nu puteam să produc atâtea leacuri câte îmi cerea lumea. Vă spun sincer,
pandemia asta a fost o gură de oxigen pentru mine! Lumea a stat acasă, am primit numai
urgenţele… și simt diferența!

Reporter: Le recomandaţi pacienților dvs. și diete alimentare speciale?

Ion Bobescu:  În timpul curei recomand o dietă echilibrată, fără proteine de origine animală.
Japonezii mănâncă foarte rar carne și au cea mai mare speranţă de viaţă: 85 de ani. Francezii,
care înaintea fiecărei mese mănâncă o salată, trăiesc, și ei, mai mult. Și atunci, îi sfătuiesc pe toți
să evite produsele de origine animală, iar jumătate din alimente să fie crude, negătite. Ce mâncăm
la început se asimilează rapid. Dacă ne începem masa cu o salată, până la felul doi, organismul
începe deja s-o asimileze. Noi avem un organism oportunist, alege ce e mai bun din ceea ce
mâncăm. Proteina animală e foarte perisabilă, de aceea nu-i bună pentru sănătate. Organismul
uman se reconstruiește periodic; fiecare celulă moare după un timp, iar alta nouă îi ia locul. Dacă
ne reclădim organismul cu materiale alterabile, celulele vor muri mai rapid. Și, din păcate, există
un număr limitat de regenerări pentru fiecare tip de celulă!…

Reporter: D-le Bobescu, oare ați reușit să aflați ceva despre viața magnificei dvs. străbunici?

Ion Bobescu:  Viața ei s-a terminat cu o tragedie. Mi-a povestit mama că străbunica a fost
împuşcată în al Doilea Război Mondial. La vârsta de 109 ani, își căra singură lemnele din pădure,
își săpa grădina, îngrijea de animale și-i strălucea curtea de curățenie, cu toate că era puhoi de
lume la poartă, să ia leacuri pentru vreun beteșug. Îmi spunea mama că nu dormea aproape
niciodată; lampa stătea aprinsă toată noaptea. Își măcina plantele în piuă de lemn sau prepara tot
felul de fierturi și pomezi. Și poate că o mai ținea Dumnezeu pe pământ, dacă n-ar fi împușcat-o
soldații ruși, pentru rețetele ei, pe care n-a vrut să le „predea”, alegând să le păstreze cu prețul
vieții! Acum înțelegeți, probabil, și responsabilitatea de pe umerii mei! Cum să nu-i duc mai
departe tainele tămăduirii cu plante? Cum să las să piară un tezaur de leacuri, pentru care, săraca,
a și murit? Am 68 de ani împliniţi, şi încă n-am cerut pensie, pentru că mi-a fost ruşine! Câtă
vreme sunt în putere, vreau să lucrez. Îmi place ce fac și rezultatele muncii mele îmi aduc satisfacții
imense. Iar câtă vreme o să mai pot să lucrez, n-o să spun nimănui „nu!”. „Oprit vă e vouă să
alungaţi pe orişicine va bate la poartă, cerându-vă ajutorul!”… Așa că poarta mea va rămâne
totdeauna deschisă, cât voi trăi…

Pentru cei interesați, d-l Ion Bobescu poate fi contactat la tel. 0721.156.187

sursa:https://identitatea.ro/secretele-vrejurilor-de-leac/