PROCESE PSIHICE SENZORIALE

Senzațiile
Senzaţia este definită ca fiind un proces psihic, prin care se semnalizează separat, în
forma unor imagini simple, însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor, în condiţiile în
care are loc o acţiune directă asupra organelor de simţ.
Cu ajutorul senzaţiilor se stabileşte o conexiune cu lumea exterioară.
La stimulările venite din exterior, senzaţiile sunt analizate de către un ansamblu
structural funcţional, care este compus din:
 receptor – care transformă energia excitanţilor într-un influx nervos;

 calea de conducere – considerată a fi veriga intermediară;

 veriga centrală – componenta principală a analizatorului;

 conexiunea inversă – asigură autoreglarea analizatorului.

Senzaţiile tactile
Senzaţiile tactile sunt provocate de receptorii aflaţi în piele. Există patru feluri de
asemenea senzaţii:
 Senzaţii de contact;

 Senzaţii de presiune;

 Senzaţiile de durere;

 Senzaţiile de temperatură.

Senzaţiile gustative
Senzaţiile gustative apar datorită excitării mugurilor gustativi, care sunt plasaţi în
papilele gustative, şi contribuie la cunoaşterea însuşirilor substanţelor. Există patru categorii
distincte de senzaţii gustative: dulci, amare, acre şi sărate.
Senzaţiile olfactive
Senzaţiile olfactive se declanşează de către particule de substanţe volatile care pătrund
în fosele nazale şi se mişcă pe suprafaţa mucoasei, odată cu aerul inspirat.
Senzaţiile olfactive se împart astfel:
 parfumate;

 eterate;

 aromatice;

 balsamice;

 empireumatice;
  putrede, respingătoare.

Senzaţiile auditive
Apariţia senzaţiilor auditive este determinată de undele sonore care acţionează asupra
celulelor senzoriale auditive. Auzul ne permite obţinerea de informaţii cu privire la mediul
înconjurător, ne permite comunicarea şi colaborarea cu alte persoane
Senzaţiile vizuale
Ochiul este organul prin care lumina, radiaţiile luminoase sunt receptate de către
organism.
Senzaţiile de durere
Apar în momentul distrugerii ţesuturilor organice; au un rol important în reacţia de
apărare a organismului împotriva factorilor de risc.
Senzaţiile organice
Atenţionează asupra modificărilor apărute în organism, la concentraţia de oxigen din
sânge, a apei şi contribuie la menţinerea stării de sănătate fizică a organismului.
Senzaţiile de echilibru
Atenţionează asupra schimbării poziţiei capului faţă de restul organismului. Au rol în
stabilirea centrului de greutate al organismului, menţinerea echibrului vertical în timpul
mersului şi restabilirea acestuia în cazul unei alunecări, căderi, etc.
Sensibilitatea
Nu orice stimul provoacă o senzaţie ci numai dacă are o anumită intensitate şi
acţionează asupra receptorilor. Dacă este foarte slab, stimulul nu e sesizat, nu excită organul
senzorial corespunzător.
Pragul minimal absolut de intensitate este reprezentat de intensitatea cea mai mică a
unei excitaţii capabile să provoace o senzaţie. Pragul maximal absolut de intensitate este
reprezentat de cea mai mare cantitate dintr-un stimul care mai determină încă o reacţie
specifică.
Pe lângă pragurile de intensitate mai sunt cunoscute şi pragurile calitative, pragurile de
discriminare vizuală sau acuitate vizuală.
Adaptarea sensibilităţii unui organ senzorial se realizează prin modificarea sensibilităţii
în raport cu intensitatea stimulilor ce acţionează asupra lui. Sensibilitatea scade atunci când
stimulii sunt puternici, şi creşte când stimulii sunt slabi.
Intre anumite simţuri ale organismului are loc o interacţiune, care creşte sau scade
sensibilitatea în funcţie de intensitatea excitanţilor.