Sunteți pe pagina 1din 13

Sărăcia și polarizarea socială în România

SEBASTIAN ȚOC
CURS 11-12
Regimul de bunăstare în România (Dragolea 2016)
Traseul haotic și uneori contradictoriu al politicilor sociale din România după 1989 face
dificilă încadrarea acestora într-una dintre tipologiile standard.
 „Stat al bunăstării în curs de dezvoltare” – a șasea categorie de SB elaborată de Fenger
(2007) pe baza:
1. Caracteristicile programelor guvernamentale (e.g. totalul cheltuielilor
guvernamentale, cheltuieli cu protecția socială etc.)
2. Variabile care măsoară situația/starea socială (e.g. participarea femeilor pe piața
muncii, șomajul, inegalitatea etc.)
3. Variabile care măsoară participarea politică (e.g. nivel de încredere în instituții)
•Celelalte 5 categorii de SB sunt: conservator-corporatist, social democrat, liberal, foste
URSS, Post-comuniste europene.
 Din categoria „stat al bunăstării în curs de dezvoltare”: Georgia, România, Moldova.
Apartenența la o tipologie
 Conform clasificării lui Fenger (2007), România se afla alături de Georgia și
Moldova în afara modelului post-comunist (Bulgaria, Croația, Cehia, Ungaria,
Polonia, Slovacia). Atât programele guvernamentale, cât și indicatorii care
măsoară situația socială plasează aceste state mult în spatele celorlalte (e.g.
mortalitatea infantilă și speranța de viață la naștere scăzută sunt indicatori la
care România stătea mai prost comparativ cu celelalte state).
 Pe scurt, la nivelul anului 2007, Fenger argumenta că tipologia țărilor Central-
Est Europene diferă substanțial de cele propuse inițial de Esping-Andersen
(1990) – nivelul încrederii, programele sociale și situația socială erau mai slabe.
La rândul lor, țările central-est europene erau împărțite în 3 grupuri: foste URSS,
Post-comuniste europene si stat al bunăstării în curs de dezvoltare.
 Pe un continuum se poate spune că sub-grupul țărilor din Europa Centrală și de
Est se apropie cel mai mult de statele bunăstării occidentale; urmate de fostele
state sovietice și de al treilea grup – statele bunăstării în curs de dezvoltare.
Grupuri vulnerabile
 Cum identificăm grupurile vulnerabile? Tipul de răspuns e important pentru că
influențează modul în care se elaborează politici sociale/ de asistență socială?
 Cine sunt cetățenii vulnerabili?
• „Perdanții tranziției”: (...) muncitorii necalificați, tinerii, în special cei fără pregătire
profesională sau educație superioară, romii, persoanele cu dizabilități (Dragolea 2017,
p. 30).
•Raportul Prezidențial Riscuri și inechități sociale în România (Preda: 2009, p. 16) sunt
identificate categoriile de populație cele mai expuse riscului de sărăcie în România ca
fiind copiii şi vârstnicii; de asemenea, agricultorii, șomerii şi pensionarii agricultori.
•„Pe tipuri de gospodării, riscul de sărăcie este mai mare pentru persoanele singure (în
special, vârstnicii singuri), persoanele din gospodăriile monoparentale şi cele din
gospodăriile numeroase, formate din doi adulţi cu trei sau mai mulţi copii şi din trei sau
mai mulţi adulţi cu copii” (ibid.).
Probleme metodologice pentru înțelegerea stării de fapt
 A existat o lungă perioadă o problemă cu datele și mai ales cu datele centralizate
referitoare la servicii sociale și beneficiari + prezentarea falsă sau stereotipală a
beneficiarilor asistenței sociale în spațiul public – e.g. numărul de beneficiari de VMG;
etnicizarea beneficiarilor de asistență socială; definirea problemei asistenței sociale ca
măsură pentru ameliorarea „eșecului indivizilor de a se integra pe piața muncii” etc..
 Importanța datelor de cercetare - Exemplu de identificare a problemelor sociale la
nivelul localităților - estimări oferite de primării pentru 31.07.2009 (Stoiciu 2011, 43):
1. rata șomerilor;
2. ponderea persoanelor plecate la muncă în străinătate;
3. ponderea gospodăriilor care ocupau locuințe improvizate, părăsite sau insalubre;
4. ponderea persoanelor beneficiare de ajutor social, în baza legii 416/2001 privind
Venitul Minim Garantat.
Sărăcia și politicile publice
În România nu a existat până în momentul aderării la UE politici publice menite să
atenueze fenomenul sărăciei și al reproducerii intergeneraționale a sărăciei (Raț 2010).
Reproducerea și chiar amplificarea sărăciei amenință sustenabilitatea întregului sistem
social, pe termen mediu și lung (Dragolea 2016).
 Sărăcia nu a fost recunoscută ca problemă care tinde să se permanentizeze ci ca o
problemă care se va rezolva odată cu restructurarea economică. (Ibid.)
 Impactul politicilor de redistribuție (inclusiv sub forma protecției sociale) nu a
contribuit la reducerea sărăciei (ibid.)
Riscul de sărăcie (atât în termeni absoluți cât și după transferurile sociale) în funcție de
tipul de gospodării este ridicat în familiile cu copii (în UE familiile singure sunt cele mai
expuse riscului) (ibid.).
Vezi filmul din articol - https://www.weforum.org/agenda/2018/01/this-is-why-sweden-
is-one-of-the-best-countries-in-the-world-to-be-a-
parent/?utm_content=buffer8ee9d&utm_medium=social&utm_source=twitter.com&ut
m_campaign=buffer
Precizări conceptuale privind sărăcia (Stanciu 2001)

Studiile care operează cu conceptul de sărăcie extremă au în vedere, de


regulă, trei domenii: (a) un nivel al veniturilor și/sau consumului sub pragul de
subzistență; (b) lipsa securității locuirii, și (c) o dotare minimă a locuinței
Sărăcia absolută indică, de regulă, pragul subzistenței, sub care o persoană
este considerată amenințată la nivel de existență biologică. Este definită ca lipsă
a mijloacelor necesare menținerii vieții umane. Sub nivelul respectiv, funcții
esențiale, vitale, ale persoanei umane sânt afectate negativ. Pragul de
subzistență este definit la nivelul trebuințelor fizice/biologice și al celor
social/culturale elementare (basic human needs). Acest concept constituie limita
ultimă ce stă la baza definirii drepturilor omului.
Sărăcia relativă vizează identificarea condițiilor de viață minim acceptabile
într-un context social-cultural dat, din interiorul comunității. Pragul sărăciei
relative este de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult echivalent.
Precizări conceptuale privind sărăcia - Eurostat
 Risc de sărăcie și excluziune socială - http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/Glossary:At_risk_of_poverty_or_social_exclusion_(AROPE)
 Deprivare materială - http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/Glossary:Material_deprivation
 Deprivare materială și socială - http://ec.europa.eu/eurostat/web/products-
eurostat-news/-/DDN-20171212-1?inheritRedirect=true
Dinamica sărăciei absolute și sărăciei extreme/severe din România în intervalul 1995-2011.
Riscul sărăciei și excluziunii sociale în 2007-2016 (% în total populație) – grafic realizat de
Mariana Stanciu și Adina Mihailescu

50
47 44.2
43 43.2
45
41.5 40.9 41.9
40.3 38.8
40
35.9
35
33.2 37.4
30.3 30.8 30.6
28.9
30
25.4 25.1
25
20.1 18.8
20
13.8 15.9
15
12.5 13.8
11.2 11.3 11.4 10.9
9.4 8.6 9.8
10
6.3 5.9 5.7 5.2 5
4.6 4.1 4.4
5
2.4 1 0.9 0.9 0.6
0

Riscul sărăciei si al excluziunii sociale în România 2007-2016 (% din total populatie)


Dinamica sărăciei absolute 1995-2011
Dinamica sărăciei extreme/severe 1995-2011
III. Indicatori ai sărăciei în România (Eurostat)

INDICATOR ROMÂNIA (2015)

Riscul de sărăcie și excluziune socială 37,3%

Rata sărăciei relative 25,3%

Deprivarea materială severă (DMS) 22,7 %

Rata riscului de sărăcie pentru copii sub 18 ani 38,1%

Risc de sărăcie familii cu 3 copii si peste 69,5 %

Risc de sărăcie familie cu 2 adulți și 2 copii 31,1%


III. Sărăcia în muncă (Eurostat) [ilc_iw01]

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

UE 27 8.3 8.5 8.3 8.3 8.8 8.9 9.0 9.6 9.5 9.6

UE 15 7.3 7.9 7.7 7.6 7.8 8.0 7.9 8.3 8.3 8.1

UE 8 7.0 7.4 7.6 7.6 7.7 7.3 7.6 7.7 8.4 8.0

România 16.5 16.9 17.2 17.6 18.9 18.9 18.1 19.7 18.6 18.6
III. Sărăcia în muncă (Eurostat) [ilc_iw01]
25.0

20.0

15.0

10.0

5.0

0.0
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

UE 27 UE 15 UE 8 România
Raportare critică la problema sărăciei și inegalității sociale
 https://www.youtube.com/watch?v=-rtySUhuokM