Sunteți pe pagina 1din 7

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT
DREPT PENAL

Lector univ. dr. Lucian-Sorin STĂNESCU

Curs 9

CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ


EXECUTAREA PEDEPSELOR

Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei sunt grațierea și prescripția
executării pedepsei. Dacă în ceea ce privește natura juridică a amnistiei, doctrina este
unanimă în sensul că aceasta reprezintă o cauză care înlătură răspunderea penală, referitor
la natura juridică a grațierii, părerile sunt diverse.

Într-o opinie, grațierea constituie un mijloc de adaptare (individualizare) administrativă a


pedepselor privative de libertate și pecuniare, un mijloc de înlăturare a greșelilor judiciare,
atunci când nu pot fi reparate pe calea revizuirii sau poate servi de corectiv principiului
intangibilității lucrului judecat, atunci când, după condamnarea definitivă, a intervenit o lege
mai blândă, având fie o funcție de suspendare condiționată a pedepsei atunci când
executarea acesteia nu a început încă, și repsectiv, o funcție de liberare condiționată, în
măsura în care a fost acordată după începerea executării și privește restul de pedeapsă.
Înlăuntrul acestui termen, executarea pedepsei va fi suspendată sau întreruptă, astfel că, în
cazul nerespectării condiției legale, grațierea nu mai înlătură executarea pedepsei.

Într-a a doua opinie se consideră că există deosebiri fundamentale între grațierea


condiționată și suspendarea sau liberarea condiționată, cea dintâi reprezentând o cauză de
înlăturare a executării pedepsei, iar ultimele două constituie modalități de individualizare a
executării ei; astfel, grațierea condiționată se aplică aidoma grațierii necondiționate, numai
că. Spre deosebire de aceasta, nu dobândește character definitive decât la expirarea
termenului de încercare; așadar, nu grațiere este condiționată, ci revocarea ei este
condiționată, motiv pentru care apare mai nimerită utilizarea noțiunii de „GRAȚIERE
REVOCABILĂ.”

 Grațierea
Grațierea este măsura de clemență prin care Președintele României sau Parlamentul
dispune înlăturarea, în tot sau în parte, a executării măsurii educative privative de libertate
ori a pedepsei sau comutarea acesteia într-o pedeapsă mai ușoară pevăzută de NCP, și
numai în limitele stabilite de acesta (de exemplu comutarea detențiunii pe viață în pedeapsa
închisorii), pentru infracțiuni săvârșite până la momentul intrării în vigoare a actului de
grațiere.

Reprezintă o cauză de înlăturare a executării pedepsei/măsurii educative privative


de libertate; așadar este necesar ca pedepsele sau măsurile educative privative de libertate
să nu fi fost executate la data intrării în vigoare a legii de grațiere.

1
Spre deosebire de C.pen din 1969, NCP:

 prevede că grațierea poate privi numai pedepsele aflate în curs de executare,


excluzând din obiectul acesteia pedepsele a căror executare a fost suspendată sub
supraveghere ori pedepsele stabilite cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării
pedepsei având în vedere natura acestei instituții de cauză ce înlătură executarea
pedepselor, excepție făcând ipoteza în care prin actul de grațiere se dispune altfel;

 deopotrivă, grațierea nu vizează măsurile educative neprivative de libertate, în afară


de cazul în care se dispune altfel prin actul de grațiere;

 tot astfel, grațierea nu poate viza obligarea la prestarea unei munci în folosul
comunității;

 NCP a mai prevăzut în mod explicit că grațierea nu produce efecte asupra drepturilor
persoanei vătămate.

Clasificare:

În funcție de persoanele care beneficiază de grațiere:

a) grațiere individuală - se acordă unor persoane fizice determinate în mod individual (chiar
dacă mai multe persoane sunt nominalizate în decretul de grațiere), prin decret, de
Președintele României, la cerere sau din oficiu, numai după rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare. Este o grațiere postcondamnatorie și necondiționată.
În cazul persoanei juridice pot fi grațiate atât pedeapsa principală, cât și pedeapsa
complementară a dizolvării ori suspendării activității persoanei juridice.
În cazul concursului de infracțiuni, grațierea individuală vizează numai pedeapsa
rezultantă. Poate privi una sau mai multe pedepse privative de libertate sau o măsură
educativă privativă de libertate.
Cererea de grațiere individuală poate fi formuală de persoana fizică condamnată, de
apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia, precum și de soțul persoanei condamnate,
ascendenții, descendenții, frații, surorile ori copiii acestora, precum și de aceleași rude ale
soțului persoanei condamnate ori de reprezentantul legal sau avocatul persoanei juridice
condamnate.
În vederea exercitării prerogativei de grațiere, Președintele României poate solicita,
atunci când socotește necesar, avize consultative de la Ministerul Justiției, care este obligat
să le înainteze în termen de 30 de zile de la data solicitării; de asemenea, atunci când
consideră necesar. Președintele României poate solicita informații cu privire la prsoana
fizică organelor administrației publice locale, conducătorului locului de detenție, organelor
judecătorești și ale parchetelor, organelor de poliție și altor instituții publice, precum și
comandantului unității pentru condamnații militari. De asemenea poate solicita informații de
la Registrul comerțului, de la organe cu atribuții în domeniul fiscal și vamal, în cazul cererilor
de grațiere a persoanelor juridice.
Grațierea individuală nu poate privi:
 pedepsele deja executate;
 pedepsele a căror execuare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la
executare;
 pedepsele a căror executare a fost suspendată sub supraveghere;
 pedeapsa amenzii penale;
 pedepsele complementare și cele accesorii aplicate persoanei fizice.

2
Nu are efect asupra laturii civile și asupra măsurilor administrative pronunțate într-o
cauză penală.

Poate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci când cererea de grațiere individuală a


fost făcută de altă persoană, cu excepția condamnaților minori.

Decretul de grațiere individuală se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


Acesta nu poate fi revocat.

b) grațiere colectivă - se acordă unui număr nedeterminat de persoane, prin lege organică
(ce are întotdeauna caracter retroactiv), de Parlament, pentru condamnări determinate prin
cuantumul pedepselor sau prin infracțiunile pentru care au fost pronunțate.

Poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanță cu executarea în regim de


detenție sau măsuri educative privative de libertate, pentru fapte săvârșite anterior datei
prevăzute în legea de grațiere.

În funcție de modul în care se produc efectele:

a) grațiere pură și simplă - când producerea efectelor ei nu este pusă niciunei condiții,
având loc în mod definitiv la data aplicării actului de clemență.

Grațierea individuală este întotdeauna pură și simplă, nefiind condiționată; grațierea


colectivă poate fi atât pură și simplă, cât și condiționată.

b) grațiere condiționată - când producerea efectelor ei este supusă uneia sau mai multor
condiții (de ex.: persoana grațiată să nu săvârșească în termen de 5 ani de la data grațierii
nicio infracțiune intenționată; ori prevederea că nu beneficiază de grațiere persoanele
condamnate pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă).

În funcție de întinderea efectelor pe care le produce:

a) grațiere totală - când privește pedeapsa principală în integralitatea ei (remitere de


pedeapsă);

b) grațiere parțială - poate privi numai o parte determinată din pedeapsă, o parte calculată
prin raportare la pedeapsa în întregul ei, precum și restul pedepsei rămase de executat
(reducere de pedeapsă). Poate avea ca efect și înlocuirea (comutarea) unei pedepse mai
grele cu una mai ușoară .

În funcție de momentul în care intervine:

a) grațiere postcondamnatorie - se acordă pentru pedepsele sau măsurile educative


privative de libertate aplicate prin hotărâri judecătorești rămase definitive la data actului de
grațiere.

Poate privi pedepse sau măsuri educative privative de libertate aflate în curs de
executare sau pe cele din care s-a dispus liberarea; deopotrivă intră sub incidența grațierii
postcondamnatorii și pedepsele a căror executare nu a început încă din cauza dispunerii de
către istanță a amânării executării pedepsei (art. 589 NCPP), respectiv pedepsele a căror
executare a fost întreruptă (art. 592 NCPP).

b) grațiere antecondamnatorie - se acordă pentru pedepsele sau măsurile educative


privative de libertate ce se vor aplica faptelor comise înainte de intrarea în vigoare a legii de
grațiere, care nu au fost judecate definitiv (de pildă, cele nedescoperite încă sau aflate în
curs de urmărire penală sau judecată în primă instanță ori în căile ordinare de atac).

3
În situația pluralității de infracțiuni pentru care s-au aplicat pedese ce au fost
contopite, obiectul grațierii colective îl constituie pedepsele stabilite pentru fiecare dintre
infracțiuni, și nu pedeapsa rezultantă. Dacă pentru unele dintre aceste pedepse este
incidentă grațierea, ele vor fi descontopite, iar dacă a rămas o singură pedeapsă rezultantă
care nu este grațiată, va fi înlăturat și sporul eventual aplicat.

În cazul infracțiunilor continue, continuate sau de obicei, este necesar ca activitatea


infracțională să se fi epuizat anterior datei adoptării actului de clemență.

În cazul infracțiunilor progresive, trebuie ca activitatea infracțională, iar nu rezultatul


mai grav, să fie realizată anterior datei adoptării actului de clemență.

În cazul pluralității de infractori, este necesar ca data comiterii faptei de către autor
să fie anterioară datei actului de grațiere.

Se aplică de către instanța de judecată prin hotărârea pronunțată în primă instanță


sau în căile ordinare de atac.

Efectele grațierii
Grațierea are ca efect înlăturarea în tot sau în parte a executării măsurii educative
privative de libertate ori a pedepsei principale sau comutarea acesteia în alta mai ușoară. Nu
produce efecte asupra pedepselor executate integral ori a celor pentru care a intervenit
prescripția executării pedepsei ori a pedepsei închisorii a cărei executare a fost suspendată
sub supraveghere (afară de cazul când legea prevede altfel).

Grațierea nu are ca efect reabilitarea de drept a persoanei condamnate;


condamnarea la o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare care a fost grațiată constituie prim
termen al recidivei; termenul de reabilitare începe să curgă de la data grațierii totale sau a
restului de pedeapsă și se calculează în raport de pedeapsa aplicată de către instanță, iar
nu în raport de pedeapsa ce a mai rămas de executat în ipoteza unei grațieri parțiale.

Grațierea totală necondiționată face ca pedeapsa aplicată să fie considerată


executată la data aplicării actului de grațiere (grațiere postcondamnatorie), respectiv la data
rămânerii definitive a hotărârii judecătorești (grațiere antecondamnatorie); sâvârșirea unei
noi infracțiuni poate atrage, în condițiile legii, reținerea recidivei postexecutorii.

Grațierea necondiționată produce aceleași efecte ca și cea condiționată, cu


mențiunea că, în situația acesteia din urmă efectele au un caracter provizoriu, până la
împlinirea termenului de încercare din actul de clemență. În cazul comiterii unei infracțiuni în
termenul de încercare al grațierii condiționate este posibilă reținerea stării de recidivă
postcondamnatorie sau a pluralității intermediare, în vreme ce comiterea unei infracțiuni
după intervenția grațierii necondiționate poate, eventual, atrage reținerea recidivei
postexecutorii.

După grațierea pedepsei principale sau a restului de pedeapsă rămas neexecutat,


pedepsele accesorii nu se mai execută; pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
unor drepturi se va executa de la data grațierii pedepsei principale sau a restului de
pedeapsă.

Grațierea nu produce în nici un caz efecte asupra măsurilor de siguranță și asupra


drepturilor persoanei vătămate.

4
Revocarea grațierii este o măsură ce se poate dispune de instanța de judecată,
constând în revenirea asupra grațierii condiționate a pedepsei, în cazul în care nu este
respectată condiția prevăzută de lege pe durata termenului de încercare. În situația în care
se revocă grațierea, în principiu, pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune se va cumula
aritmetic cu pedeapsa neexecutată a cărei grațiere a fost revocată.

 Prescripția executării pedepsei


Este pedeapsa ale cărei efecte constituie un impediment la executarea pedepsei
principale/măsurii educative (privative sau neprivative de libertate) aplicate printr-o hotărâre
definitivă unei persoane fizice, respectiv la executarea pedepsei principale aplicate unei
persoane juridice. Cu alte cuvinte, statul nu mai poate solicita și obține executarea pedepsei
aplicate prin hotărârea definitivă, trecerea timpului anihilând efectul executoriu al hotărârii.

În principiu, nu prezintă importanță infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea


definitivă sau natura pedepsei aplicate. Ca excepție, prescripția nu înlătură executarea
pedepsei principale în cazul condamnărilor definitive pentru: infracțiunile de genocid, contra
umanității și de război; infracțiunilor de omor, omor calificat, precum și a infracțiunilor urmate
de moartea victimei.

Condamnarea va constitui în continuare un antecedent penal; în ipoteza comiterii din


nou a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, se va putea reține starea de
recidivă postexecutorie.

Este prescriptibilă executarea pedepselor principale aplicate persoane fizice sau


juridice ori a pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice; de asemenea este
prescriptibilă executarea măsurilor educative privative sau neprivative de libertate.

Nu se prescrie executarea măsurilor de siguranță indiferent dacă acestea au fost


aplicate unei persoane fizice sau juridice, precum și executarea pedepselor complementare
aplicate persoanei fizice. După expirarea termenului de prescripție a pedepsei principale, se
vor executa pedepsele complementare aplicate persoanei fizice.

Prescripția executării pedepsei poate fi invocată pe calea contestației la executare.

Termenele de prescripție a executării pedepsei pentru persoana fizică majoră


sunt:

 20 de ani, cand pedeapsa care urmează a fi executată (nu pedeapsa prevazută de


lege) este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 15 ani;

 5 ani plus durata pedepsei ce urmează să fie executată, dar nu mai mult de 15 ani, în
cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;

 3 ani, în cazul în care pedeapsa este amenda.

Termenele de prescripție a executării pedepsei pentru persoana juridică sunt:

 5 ani, pentru pedeapsa principală a amenzii;

 3 ani, pentru pedeapsa complementară aplicată persoanelor juridice.

Termenele de prescripție a executării măsurilor educative sunt:

5
 2 an, pentru măsurile educative neprivative de libertate;

 un termen egal cu durata măsurii educative privative de libertate luată, dar nu mai
puțin de 2 ani. În cazul înlocuirii măsurilor educative, executarea se prescrie în raport
cu măsura educativă mai grea.

Calculul termenului de prescripție a executării pedepsei/măsurilor educative

Sunt termene substanțiale de drept penal: ziua se socotește de 24 ore și săptămâna


de 7 zile; ziua și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de
la care au început să curgă. Chiar dacă ultima zi a termenului de prescripție a executării
pedepsei cade într-o zi nelucrătoare, aceea va fi data de la care va fi înlăturată răspunderea
penală, în această materie neoperând instituția prorogării termenului.

Momentul de început al termenului de prescripție a executării pedepsei se calculează


de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv a hotărârii prin care s-a
dispus măsura educativă.

În cazul revocării sau anulării amânării pedepsei, a suspendării sub supraveghere a


executării pedepsei sau a liberării condiționate termenul de prescripție începe să curgă de la
data când hotărârea de revocare a rămas definitivă.

În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescripție


curge de la data când hotărârea de înlocuire a rămas definitivă.

Termenul de prescripție al pedepsei complementare aplicate persoanelor juridice


curge de la data la care pedeapsa principală a amenzii a fost executată sau considerată ca
executată (termenul de prescripție al pedepsei complementare curge de la data împlinirii
termenului de prescripție al executării pedepsei principale, iar nu paralel cu acesta).

Întreruperea cursului prescripției executării pedepsei

Reprezintă încetarea curgerii termenului prescripției executării pedepsei aplicate unui


infractor (persoană fizică sau juridică) prin:

 inceperea executării pedepsei (încarcerarea efectivă în vederea executării pedepsei


închisorii sau a detențiunii pe viață; ori plata unei rate sau a unei părți din amenda
penală)

,,prinderea condamnatului în vederea încarcerării sale nu întrerupe cursul


prescripției. Localizarea și prinderea persoanei solicitate în baza unui mandat
european de arestare nu întrerup cursul prescripției, o asemenea situație nu poate fi
asimilată cu începrea executării.

C.A. Oradea, secția penală, decizia penală nr.536/2010”

 săvârșirea din nou a unei infracțiuni;

 sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei (de ex.: evadarea


sau neplata amenzii după plata unei prime rate);

 înlocuirea obligației de plată a amenzii cu obligația de a presta o muncă


neremunerată în folosul comunității;

 în cazul extrădării, depunerea cererii de extrădare în vederea executării pedepsei


întrerupe prescripția neîmplinită anterior;

6
 în cazul mandatului european de arestare transmiterea directă a mandatului emis de
autoritățile române către autoritățile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul
căruia a fost localizată persoana, indiferent dacă aceasta este sau nu arestată
provizoriu în vederea predării (nu produce efect înteruptiv de prescripție
transmiterea mandatului european de arestare prin difuzare).

După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție, perioada de


timp anterioară nefiind luată în considerare la calculul termenului de prescripție.

Spre deosebire de prescripția răspunderii penale, în cazul prescripției executării


pedepsei nu există instituția prescripției speciale.

Suspendarea cursului prescripției executării pedepsei

Suspendarea curgerii termenului de prescripție a executării pedepsei aplicate unui


infractor (persoană fizică sau juridică) intervine:

 în cazurile de amânare sau întrerupere a executării pedepsei;

 în cazul în care instanța dispune până la soluționarea recursului în casație, a


revizuirii, contestației în anulare, respectiv a rejudecării în cazul condamnărilor
pronunțate în lipsă, suspendarea executării pedepsei.

Cursul termenului e suspendat până la data la care condamnatul începe sau


continuă executarea pedepsei, respectiv până la soluționarea contestației în anulare sau a
revizuirii.

Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare, termenul
său prelungindu-se cu durata de timp a suspendării.

Teme seminar:

Asemănări și deosebiri între amnistie și grațiere și alte instituții jurice corespondente

Lecturi suplimentare:

Mitrache, C., Mitrache C. (2016) Drept penal român. Partea generală., Ed. Universul Juridic,
București;
Udroiu, M. (2017), Drept penal. Partea generală, Ediția 4, Ed. C.H. Beck, București
Pascu, I., Dobrinoiu V., Dima T., Hotca A.M., Paun C., Chis I., Gorunescu M., Dobrinoiu M., (2016)
Noul cod penal comentat. Partea generală., Ed. Universul Juridic, București;
Streteanu, F., Nițu D. (2014) Drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. Universul juridic, București.