Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
vieții
Compilație
Cuvântul “metanoia” vine din prefixul grec meta, care înseamnă “peste”,
“după”, sau “cu” - iar nous, care înseamnă “intelect”, ori “minte”. Tradus literal,
metanoia înseamnă schimbarea de gândire ori a scopului cuiva. Termenul este în
general folosit în două contexte diferite, ambele păstrând sensul literal al
cuvântului. În Biblie, termenul este cel mai adesea tradus ca “pocăit”.
Învățatul creștin Tertullian (160 - 225 AD) susținea că, în contextul
teologiei creștine, metanoia este cel mai bine tradus ca “schimbare a minții”. În
acest context, schimbarea minții s-ar putea referi la schimbarea de la necredincios
la credincios. Mai departe, această schimbare particulară a minții ar duce la
schimbarea completă a comportamentului și a dispoziției persoanei; persoana
care trece prin metanoia ar trebui să aibă o atitudine pioasă ci și să se comporte ca
atare. De aici și cuvântul “pocăință”, care se referă la renunțarea la păcat atât în
gând cât și în faptă. - Robert Arp
*
Tu ai avut o pocăință adevărată atunci când inima, viața și mintea îți
sunt complet schimbate. Înseamnă o întoarcere completă și a merge în direcția
opusă! - Ca și atunci când îți conduci mașina pe o stradă și decizi că vrei să mergi
în direcția opusă, trebuie să întorci 180 de grade.
Atunci când faci acest lucru faci exact ce cuvântul “metanoia”, tradus în
Noul Testament înseamnă: “Pocăiți-vă, căci împărația cerurilor este aproape!”7
Știi ce spunea Isus atunci când spunea asta? El spunea, întoarceți-vă viețile -
pentru că împărăția lui Dumnezeu este aproape! El a spus, întoarceți-vă și
începeți să mergeți în direcția opusă. Voi nu puteți continua să trăiți în același fel.
Voi nu puteți să vă întoarceți și să fiți slavul mamonei și să-L slujiți pe Dumnezeu
în același timp. Este imposibil; Isus însuși a spus-o. Căci “sau va urâ pe unul și va
iubi pe celălalt; sau va ținea la unul și va nesocoti pe celălalt.”8 Cui îi slujești tu?
- David Brandt Berg
Pocăiți-vă pentru mântuire
Atunci când Pavel îi cheamă pe bătrânii din Efes să vină pe insula Miletus, el le
spune că “vestește Iudeilor și Grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în
Domnul nostru Isus Hristos.”9 Apoi, stând în fața împăratului Agripa, Pavel
spune, “De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cerești.
Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, și la
Neamuri, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, și să facă fapte vrednice
de pocăința (metanoia) lor.”10 Pavel proclamă același mesaj ca al lui Ioan, Isus și
Petru, continuând să prezinte că pocăința este necesară pentru mântuire și că
roadele ori faptele adevăratei pocăințe (literal, un proces continuu sub controlul
Duhului Sfânt) indică adevărata pocăință.