Sunteți pe pagina 1din 16

Cursul 13

TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

Cuprins
1. Principii ale modulaţiei digitale utilizate în televiziune
1.1. Modulatorul în cuadratură (modulator I/Q)
1.2. Demodulatorul I/Q
2. Transmisia semnalelor TV digitale
2.1. Transmisia semnalelor digitale TV prin cablu
2.1.1. Transmisia prin cablu fibra optica
3. Transmisia terestră a semnalelor digitale TV
3.1. Particularitati ale modulatie digitale pentru transmisia terestra
3.2. Transmisia semnalelor digitale TV prin radioreleu

Transmisia semnalelor de televiziune constituie una din


actiunile de importanta si de complexitate prin care se asigura
utilitatea informatiilor ce se vehiculeaza prin sistemele TV.
O prima prelucrarea in vederea transmisiei fluxului digital
DVB o constituie modularea, proces specific in functie de
sistemul de transmisie: local intrastudio, prin cablu, prin satelit
Introducere sau terestru. Tipurile de modulatie digitala folosite in televiziune
sunt: QPSK si QAM, in variantele lor specific.
Sistemele de transmise a semnalelor TV la distant au
structuri bine definite care permit vehicularea informatiei TV
folosind una sau mai multe purtatatoare de radiofrecventa.

Dupa parcurgerea acestei unitati de invatare studentii vor fi in


masura:
Ø Sa explice principiile de functionare a modulatorului I/Q
Ø Sa descrie procedeele de transmisie a semnalelor TV prin
cablu cu accent pe transmisia prin cablu fibra optica
Obiective Ø Sa deseneze schema de transmisie terestra prin radioreleu
Ø Sa prezinte particularitatile transmisiei prin radioreleu

Timpul
mediu Timpul mediu de studiu individual este de 2 ore
de
studiu
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

1. Principii si particularitati ale modulaţiei digitale utilizate în televiziune

Tipurile de modulaţie digitala utilizate in televisiune sunt: QPSK -


Quadrature Phase Shift Keying, QAM - Quadrature Amplitude Modulation şi
OFDM – Orthogonal Frequency Division Multiplexing.
Modulaţia QPSK este o modulaţie de fază utilizată în televiziunea digitală
standard pentru legături terestre în domeniul microundelor (prin radiorelee) şi
pentru distribuţia programelor TV prin satelit. Utilizeaza 2 biti pe simbol.
Modulaţia QAM este o modulaţie de fază şi de amplitudine utilizată în
transmisiile TV prin cablu şi în cadrul legăturile terestre prin microunde.
Modulaţia QAM are două variante mai des utilizate în televiziune 16-QAM şi
64-QAM, variante care diferă doar prin numărul de biţi alocat fiecărui simbol, 4
biti si respectiv 8 biti.
Modulaţia OFDM este cunoscută şi sub forma: modulaţia COFDM –
Coded Orthogonal Frequency Division Multiplexing. Acest tip de modulaţie are
la bază o mulţime de frecvenţe purtătoare (de ordinul miilor) care au
particularitatea de a fi egal decalate (distanţate) în frecvenţă şi fiecare purtatoare
de frecventa fiind modulata de tip QPSK sau QAM cu fluxul digital TV. Acest
tip de modulaţie este utilizat în televiziunea digitală terestra (DVB-T) şi
televiziunea terstră mobilă (DVB-H).
Modulaţia 8VSB – 8 Vestigial Side Band, este o modulaţie în amplitudine
cu 8 nivele de amplitudine şi rest de bandă laterală, este un tip de modulaţie
parţial utilizată în transmisiile terestre din U.S.A. (ATSC – standard elaborat de
Advanced Television Systems Committee).
Componenta principală în cazul modulaţiilor de tip QPSK şi QAM este
modulatorul în cuadratură cunoscut sub denumirea de modulator I/Q în care
semnificaţia notaţiilor este: I - in phase (în unghi); Q – amplitudine (distanţa faţă
de centrul constelaţiei) [1].
Mixerul reprezintă o parte a modulatorului format dintr-un circuit
electronic cu rol de multiplicator. La ieşirea mixerului se obţin benzile laterale
ale semnalului modulate în amplitudine cu purtătoarea suprimată.
În cazul modulaţiei de amplitudine informaţia este conţinută în
amplitudinea purtătoarei. La ieşirea modulatorului de amplitudine, din punct de
vedere al spectrului, se regăseşte purtătoarea împreună cu două benzi laterale
situate simetric faţă de aceasta. Un mixer poate fi utilizat pentru realizarea unei
modulaţii de amplitudine. În cazul particular când semnalul modulator nu are
componentă continuă, la ieşire nu se vor regăsi decât benzile laterale fără
frecvenţa purtătoare. Această caracteristică este utilă în cazul modulaţiei în
cuadratură QAM.

Page 2
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

1.1. Modulatorul în cuadratură (modulator I/Q)

În televiziunea color analogică, modulatorul în cuadratură este folosit în


sistemele PAL şi NTSC la transmiterea informaţiei de culoare. Schema bloc a
unui modulator în cuadratură este prezentată în figura 1.1.
Modulatorul în cuadratură conţine două mixere care primesc semnal de la
acelaşi oscilator local, mixerul I primeşte semnal cu faza zero, iar mixerul Q
primeşte semnal defazat cu 90°. Semnalele decalate între ele cu 90° sunt în
cuadratură şi nu se influenţează între ele, deci sunt independente. În acest fel
rezultă două căi independente I şi Q pe care le urmează semnalul. După mixare
acestea sunt însumate. Calea Q primeşte un semnal cosinusoidal iar calea I
primeşte un semnal sinusoidal.
Mixer Q
Q

Defazor
900

Sumator

Oscilator

I
Mixer I

Fig.1.1 Schema bloc a unui modulator în cuadratură I/Q

Frecvenţa oscilatorului este de 70 MHz sau de 36 MHz. Se lucrează astfel


pe o frecvenţă mică urmând ca în sistemul de emisie să realizeze o conversie în
banda de bază a emisiei, la frecvenţe de ordinul sutelor de MHz în cazul
transmisiei terestre cu acoperire locală, sau a zecilor de GHz în cazul
transmisiilor prin radioreleu.
Un modulator I/Q poate realiza o modulaţie pură de amplitudine, o
modulaţie pură de fază sau o combinaţie între acestea în funcţie de tipul
acestuia. Reprezentarea polară a semnalului de la ieşirea modulatorului este dată
în figura 1.2.

Page 3
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

Q Q

Aq φ

Ai I I

a) b)

Fig.1.2 Reprezentarea polară a semnalului de la ieşirea modulatorului.


a) pentru I = Q = 1; b) pentru I = 1 şi Q = 0

Vectorul corespunzător semnalului modulat este caracterizat prin două


mărimi, amplitudinea A şi faza φ, a căror valori sunt determinate din
reprezentarea polară potrivit relaţiilor:

A= Ai2 + Aq2 (1.1)

Aq2
j = arctg (1.2)
Ai2

Funcţionarea modulatorului în cuadratură presupune analiza următoarelor


situaţii particulare:
· Semnalul poate avea valorile ±1 pe calea I iar pe calea Q valoarea
zero. La ieşirea mixerului semnalul va arăta ca în figura 1.2.b.
· Semnalul poate avea valorile ±1 pe calea Q iar pa calea I valoarea
zero. La ieşirea mixerului semnalul va arăta ca în figura 1.3.a.
· Pe ambele căi I şi Q semnalul poate avea valoarea ±1. În acest caz sunt
posibile patru combinaţii, câte una în fiecare cadran, numite
constelaţii. Diagrama de constelaţii este reprezentată în figura 1.3.b.

Cazul prezentat este cazul particular al modulaţiei digitale de tip QPSK


(Quadrature Phase Shift Keying), situaţie în care este comutată numai faza
semnalului purtător φ. Constelaţiile posibile determinate de punctele de
reprezentare a poziţiilor purtătoarei fiind la : 45°; 135°; 225° şi 315°. Pentru
fiecare combinaţie posibilă sunt necesare două valori, pentru căile I şi Q, rezultă

Page 4
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

că putem transmite simultan doi biţi. Deci, un simbol în cazul modulaţiei QPSK
are o secvenţă alcătuită din 2 biţi pentru fiecare poziţie din constelaţie.
Deci, fiecare poziţie a constelaţiei poate asigura transmisia unei secvenţe
de 2 biţi din fluxul digital de date (din TS – Transport Streams).
Q Q

I I

a) b)

Fig.1.3 Reprezentarea polară a semnalului de la ieşirea modulatorului QPSK


a) pentru I = 0 şi Q = 1; b) pentru I = Q = ±1

În practică, trebuie să se furnizeze celor două căi I şi Q datele conţinute în


fluxul digital de date care trebuie transmis. Împărţirea datelor din flux digital pe
cele două căi de intrarea a modulatorului se realizează cu ajutorul unui un circuit
de mapare numit „hartă” (în engleză „mapper”). Circuitul de mapare (denumit
hartă) foloseşte un tabel cu ajutorul căruia furnizează cele două semnale i(t) şi
q(t) intrării modulatorului. În cazul modulatorului QPSK rata de date la ieşirea
modulatorului este la jumătate faţă de rata de date a fluxului digital de date de la
intrare. Ca urmare banda necesară transmiterii informaţiei se reduce la jumătate.

a) modulaţie QPSK b) modulaţie 16-QAM


Fig.1.4 Reprezentarea constelaţiei în funcţie de tipul modulaţiei

Page 5
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

Pe baza modulaţie de fază QPSK se poate trece la modulaţiile de ordin


superior, obţinute prin modificarea simultană a fazei şi amplitudii, se obţin astfel
celelalte tipuri de modulaţii folosite curent în televiziune, modulaţiile de tip 16-
QAM şi 64-QAM (fig.1.4).
Aspectul constelaţiei ţine de tipul de modulaţie şi este determinat de
poziţiile posibile, în fază (unghi) şi/sau amplitudine (distanţa faţă de centru),
care pot fi luate de către purtătoare. În cazul modulatorului purtătoarea este
reprezentată de către semnalul generat de oscilator şi care poate avea frecvenţa
de 70 MHz sau 36 MHz.
În cazul modulaţiei 16-QAM se pot transmite simultan patru biţi pe
simbol iar în cazul 64-QAM se pot transmite simultan şase biţi pe simbol, banda
necesară transmiterii informaţiei reducându-se corespunzător acestei creşteri a
numărului de biţi ai unui simbol de la ieşirea modulatorului.

În concluzie:
Ø conform cu schema de modulaţie utilizată, fluxurile de date digitale (TS) sunt
transmise în secvenţe de 2, 4 sau 6 biţi (şi 3 biţi în cazul modulaţiei 8 VSB);
Ø numărul diferitelor poziţii ale fazei şi/sau amplitudini pe care le poate avea
purtătoarea în diagrama de constelaţie într-o secundă defineşte parametrul
denumit Rată de Simbol (Symbol Rate);
Ø frecvenţa datelor (Rata de Bit – Bit Rate) a fluxului (TS) de la intrarea
modulatorului depinde de: tipul de modulaţie utilizat, Rata de Simbol
stabilită, şi mărimea datelor adăugate pentru corecţia erorilor în receptor
(FEC – Forward Error Corection).

1.2. Demodulatorul I/Q

La recepţie, pentru a se putea realiza demodularea este necesară refacerea


purtătoarei. Pentru aceasta, semnalul de la intrare (semnalul modulat digital –
iqmod(t)) este multiplicat de două ori. În acest fel frecvenţa a cărei valoare este
egală cu de patru ori fecvenţa purtătoare se poate extrage folosind un filtru trece-
bandă plasat la ieşirea circuitului de refacere a purtătoarei.
Schema bloc a demodulatorului este prezentată în figura 1.5. Purtătoarea
este aplicată celor două circuite de mixaj. La circuitul de mixaj pentru calea Q
purtătoare se aplică printr-un circuit de defazare cu 900.
În vederea obţinerii datelor iniţiale - data(t), după procesul de
demodulare, semnalelele i(t) şi q(t) sunt aplicate unui circuit de de mapare.

Page 6
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

I i(t)
Circuit de data(t)
iqmod(t)
demapare
Q q(t)

Defazor
900

Circuite de
Fig.1.5 Schema bloc
refacere a
purtătoarei a demodulatorului I/Q

În figura 1.6 sunt ilustrate formele de undă ale semnalelor în diferite


puncte ale demodulatorului I/Q.

data(t)

i(t)

q(t)

I(t)

Q(t)

iqmod(t)

i(t) demodulator

q(t) demodulator

Diagrama de
constelaţii

Fig.1.6 Formele de undă ale demodulatorului I/Q

Page 7
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

Se observă că semnalele demodulate i(t) şi q(t) au suprapuse semnale care


au frecvenţa dublă faţă de semnalul de bază. Această situaţie se rezolvă prin
introducerea unor filtre trece-jos până în circuitul de-mapper.
Este foarte important ca tabelele după care lucrează circuitele de mapare
(mapper) şi demapare (de-mapper) să fie identice. Foarte des demodularea
semnalelor modulate în cuadratură este realizată cu circuite de demodulare care
se bazează pe eşantionarea semnalului de bază cu o frecvenţă de patru ori mai
mare ca cea a semnalului modulat (o perioadă completă a purtătoarei este
eşantionată în patru puncte (fig.1.7).
De asemenea este foarte important ca frecvenţa de eşantionare să fie în
sincronism cu purtătoarea. Această metodă defineşte demodularea I/Q cu fs/4.

Fig.1.7 Demodulator în cuadratură cu frecvenţa de eşantionare


mai mare decât frecvenţa purtătoare

Este bine sa ne reamintin ca interfaţarea între


Detaliu echipamente pentru a asigura transferul informaţiei
aplicativ digitale sub forma pachetelor TS – Transport Streams,
este asigurată prin utilizarea a două tipuri de interfeţe:
interfeţe paralele şi interfeţe seriale.
Interfaţa paralelă este o interfaţă sincronă cunoscută sub denumirea de
SPI – Synchronous Parallel Interface. Acest tip de interfaţă prezintă 11 pini de
legătură: 8 pentru semnale de date (Parallel Data Path), 1 pentru semnal de
clock, 1 pentru semnal de sincronizare (Psync) şi 1 pentru semnal de validarea a
datelor transmise (Dvalid). Conectorul unei interfeţe SPI standard are 25 de pini
şi poate asigura o rată variabilă cu maximul de 108 Mbit/s pentru Data Path.
Nivelul electric poate fi LVDS – Low Voltage Differential Signal pentru
conexiuni externe scurte între diferite componente ale echipamentului sau poate
fi un nivel LVTTL – Low Voltage TTL pentru conexiuni scurte dintre
echipamente identice.
Interfaţa serială este o interfaţă asincronă cunoscută sub denumirea de
Page 8
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

ASI – Asinchronous Serial Interface care asigură o rată constantă a ratei de bit
de 270 Mbit/s print-un cablu coaxial cu impedanţa de 75 Ω şi conector standard
de tip BNC. Acest tip de interfaţă este utilizată pentru conexiuni între diferite
componente ale echipamentului dispuse la distanţe ceva mai mari.

2. Transmisia semnalelor TV digitale

Transmisia semnalelor digitale de televiziune (semnal de imagine, semnal


de sunet însoţitor şi informaţii auxiliare) poate fi efectuată prin console digitale
special organizate sau prin canale digitale de radiocomunicaţii cu utilizare
generală. Pentru fiecare tip de linie de transmisie se alege metoda de modulaţie
şi demodulaţie. Transformarea semnalului în modulator poate fi cu transpunere
de spectru a informaţiei video/audio/date în regiunea frecvenţelor înalte, sau fără
transpunere, semnalul video TV modulând un semnal de frecvenţă intermediară.
Există situaţii cu caracter local în care semnalul TV digital este transmis ca
semnal video prin intermediul cablurilor de transmisie şi a interfeţelor de tip
paralel sau serial.
Transmisia semnalelor digitale către punctele de utilizare poate fi:
1. Transmisie prin cablu (coaxial sau optic);
2. Transmisie prin satelit;
3. Transmisie cu emisie terestră (prin radioreleu sau cu acoperire
locală).
Este bine să avem în vedere că semnalele video de televiziune pot fi
transmise direct ca semnale video atunci când transmisia se face pe distanţe
mici, în interiorul studiourilor TV sau între echipamente ce pot fi conectate prin
cabluri, de regulă temporar, pentru transmisii în reportaj.
În cazul în care transmisiile trebuie făcute pe distanţe mari, cum este
cazul transmisiilor efectuate de către unele servicii specializate de televiziune:
Ø serviciul de televiziune prin cablu DVB-C;
Ø serviciu de televiziune prin satelit DVB-S;
Ø serviciu de televiziune terestră DVB-T.
transmisiile se fac prin folosirea undelor radio, deci prin utilizarea unor
purtătoare de radiofrecvenţă.
Transmisia semnalelor TV obţinute în format digital în cadrul studioului
de televiziune poate fi transmis intrastudiou prin cablu paralel pe distanţe scurte
de la un aparat la altul pentru diverse prelucrări şi utilizări. În cazul în care este
nevoie ca semnalul digital să fie transmis la distanţe mari se foloseşte cablul
coaxial sau cablul cu fibră optică.
Trebuie reţinut că transmisiile de semnale digitale TV prin cablu coaxial
sau optic în cadrul televiziunii prin cablu (CATV – CAble TeleVision) pentru
Page 9
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

marele public se face în radiofrecvenţă. În acest caz, semnalele video digitale


TV ale tuturor programelor multiplexate într-un flux DVB sunt prelucrate
potrivit unor algoritmi specifici stabiliţi prin standarde [2].
Transmisia în radiofrecvenţă presupune modularea digitală de către fluxul
digital TV a unei (sau unor) purtătoare cu frecvenţe stabilite în benzilor de
frecvenţă alocate transmisiilor de televiziune [1].
În acest capitol se vor face referiri la transmisiile prin cablu optic si la
transmisia terestra prin radioreleu. Referiri complete pot fi studiate din lucrarea
[1].

2.1. Transmisia prin cablu fibra-optica


Transmisia semnalelor TV digitale prin cablu fibro-optic foloseşte
transmisia în banda de bază sau modulaţia, în special modulaţia diferenţială de
fază. În figura 1.8 este prezentată schema bloc de transmisie digitală în banda de
bază.

Fig.1.8 Schema bloc a transmisiei prin cablu fibră optică a semnalelor TV digitale

Deşi se foloseşte o purtătoare optică cu o frecvenţă foarte mare, procedeul


este considerat în banda de bază, deoarece după fotodetecţie se obţine un semnal
electric cu spectrul de frecvenţă plasat în banda de bază a semnalului modulator.
Semnalul digital ak Î {0,1} , format din impulsuri de curent, modulează
radiaţia luminoasă a sursei în aşa fel, încât puterea emisă în canal depinde de
curentul de comandă printr-o relaţie liniară. Impulsurile optice emise se propagă
prin fibra optică, astfel că puterea recepţionată de fotodiodă este:
¥
p (t ) = åa k × h(t - kT ) (1.1)
k = -¥

în care:
T este perioada impulsurilor, iar funcţia de pondere h(t-kT) trebuie să
¥
redea forma impulsului emis ò h(t - kT )dt = 1.
¥

Page 10
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

Fotodioda receptoare transformă impulsul optic recepţionat într-un semnal


electric, astfel că la ieşirea amplificatorului se obţin impulsuri de curent de
forma:

ie (t ) = å a n hi (t - kT ) + in (t ) | t = kT (1.2)
n

Ieşirea fotodiodei receptoare este filtrată (integrată) pe durata unei


perioade, ieşirea integratorului fiind compensată cu un prag de decizie X. Dacă
ieşirea integratorului depăşeşte pragul X la momentul kT, se decide valoarea 1,
în caz contrar se decide valoarea 0.
Datorită limitării benzii de transmisie, determinate de fibra optică, de
dispozitivele opto-electronice de la emisie şi de la recepţie şi de circuitele
electronice asociate, impulsul detectat se lărgeşte pe durata T a unui simbol.
Aceasta constituie cauza producerii fenomenului de interferenţă a simbolurilor,
care poate afecta deciziile privind simbolurile recepţionate. Reducerea
interferenţei simbolurilor se poate obţine prin utilizarea fibrelor optice cu
dispersie redusă şi prin asigurarea formei corespunzătoare a impulsurilor în
punctul de decizie [1].

3. Transmisia terestră a semnalelor digitale TV

3.1. Particularitati ale modulatie digitale pentru transmisia terestra

Transmisia terestră a semnalelor digitale de televiziune se face în scopul


transportului acestora la distanţe mari, din aproape în aproape, prin intermediul
staţiilor de radioreleu şi pentru acoperirea unei arii locale cu semnale de
televiziune în folosul marelui public, aceasta din urmă fiind o transmisie
(emisie) terestră cu acoperire locală.
Transpunerea spectrului fluxului digital video în banda de frecvenţă a
canalului de radiofrecvenţă poate fi realizată prin diverse metode din care
amintim:
· modularea unei frecvenţe intermediare şi transpunerea spectrului de medie
frecvenţă în banda de frecvenţă a canalului de radiofrecvenţă;
· modularea directă a purtătoarei de radiofrecvenţă;
În prezent, echipamentele moderne de transmisie cu acoperire locală
utilizează procedeul sintezei digitale a purtătoarelor de radiofrecvenţă, cu
frecvenţă intermediară sau cu frecvenţă în banda de emisie.
Modulaţia digitală este o modulaţie de fază multinivel a purtătoarei în care
fluxul digital, sub formă binară, este grupat (mapat) în multibiţi, formaţi din m
Page 11
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

biţi, care se asociază cu faza purtătoarei după o regulă oarecare. Numărul de


niveluri ale parametrului modulat (faza) este egal cu numărul de multibiţi
distincţi N = 2m, astfel încât rezultă o modulaţie binară, cuaternară, octală
ş.a.m.d. Dacă se iau în consideraţie distorsiunile inter-simbol, influenţa dintre
canale, instabilitatea parametrilor aperturii, folosirea schemelor logice, ale căror
viteze de lucru sunt direct proporţionale cu frecvenţa de tact a fluxului digital şi
cu numărul poziţiilor de fază, se constată oportunitatea folosirii modulaţiei
cuaternare de fază. În figura 1.9 este prezentată structura modulatorului cu
modulaţie cuaternară de fază.
Fluxul digital de simboluri binare este împărţit în două fluxuri, de
exemplu, de simboluri pare FP şi de simboluri impare FI. După o codare liniară,
cele două fluxuri modulează faza celor două modulatoare, ale căror frecvenţe
purtătoare se află în cuadratură. Alocarea fazelor se face fie după formula:
p p p
+k , fie după k , în care k = 0, 1, 2, 3.
4 2 2

Fig.1.9 Structura sistemului cu modulaţie cuaternară de fază

Problema esenţială a transmisiilor cu modulaţie de fază este refacerea la


recepţie a sincronizării şi sinfazării purtătoarei. Purtătoarea poate fi transmisă pe
un canal separat sau se obţine prin prelucrarea semnalului cu modulaţie de fază
recepţionat. În ultimul caz, purtătoarea se obţine la recepţie cu fază
nedeterminată, egală cu multiplu de 2p/N. Nedeterminarea poate fi evitată dacă
se foloseşte modulaţia diferenţială de fază, conform căreia, informaţia
multibitului de date este ataşată unui salt al fazei semnalului modulat faţă de
valoarea acesteia pe un interval elementar anterior.

Page 12
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

3.2. Transmisia semnalelor digitale TV prin radioreleu

Transmisia digitală prin radioreleu se realizează pe frecvenţe mai mari 10


GHz, în domeniul microundelor. Condiţiile dificile de propagare a undelor radio
la aceste frecvenţe nu afectează calitatea transmisiei, datorită posibilităţii de
regenerare a semnalelor în mai multe puncte intermediare decât în transmisia
analogică. Aparatura liniilor digitale poate fi mai compactă, mai fiabilă şi mai
simplă în exploatare decât aparatura liniilor analogice.
În transmisiile digitale în gama (10 ÷ 40) GHz valorile frecvenţei
intermediare sunt de regulă de 70 MHz dar pot fi şi mai ridicate pentru
satisfacerea unor condiţii relative la banda de frecvenţă, care depinde atât de
viteza de transmisie cât şi de metoda de modulaţie. De pildă, frecvenţa
intermediară poate fi de 750 MHz pentru 100 Mbit/s şi de 1,7 GHz pentru 200
Mbit/s.
În transmisiile digitale prin radioreleu se poate folosi unul din tipurile de
modulaţie QPSK sau QAM alegerea fiind determinată în mare măsură de
toleranţa la zgomot. Operaţia de modulare poate fi efectuată fie direct asupra
purtătoarei de radiofrecvenţă, fie asupra unei frecvenţe intermediare. În punctele
de regenerare se efectuează, de cele mai multe ori, demodularea semnalului
digital şi retransmiterea lui, având ca efect diminuarea efectului de acumulare a
erorilor de transmisie. Producătorii de echipamente au promovat metoda
modulării de către fluxul digital TV a unui semnal de frecvenţă intermediară cu
valoarea de 70 MHz.
Pentru o folosire eficientă a spectrului de radiofrecvenţă, este de dorit ca
banda de frecvenţă a undei de radioreleu să fie limitată. În acest caz apar
distorsiuni ale impulsurilor de cod care vor conduce la apariţia perturbaţiilor
inter-simbol în combinaţiile de cod, mărind astfel rata erorilor.
În figura 1.10 este reprezentată schema bloc a unei staţii de emisie de
radioreleu de capăt, la nivelul unui studio de televiziune. Prelucrările principale
vizează codificarea MPEG a informaţiilor video, audio şi de date suplimentare
care pot proveni de la surse digitale sau chiar analogice.
Fluxurile digitale formate din pachete digitale TSP – Transport Stream
Packet ale mai multor programe de televiziune sunt multiplexate într-un flux
digital TV denumit flux multiplex TS – Transport Stream şi prin intermediul
interfeţelor seriale sau paralele sunt transferate blocurilor de modulare digitală
pe o frecvenţă intermediară de 70 MHz.
Semnalul TV modulat QPSK sau QAM este convertit în domeniul
micrundelor, amplificat şi emis prin intermediul antenei staţiei intermediare de
radioreleu.

Page 13
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

În staţiile intermediare de radioreleu are loc un proces de recepţie,


demodulare refacere a fluxului digital TV apoi acesta este din nou modulat si
convertit pentru o emisie mai departe în lanţul de radiorelee. De regulă emisia se
face pe o frecvenţă diferită de frecvenţa de recepţie.
Program TV-1

Video
Audio Codor 1 TSP1
Date MPEG
MUX
Emiţător
TSP2
şi Modulator microunde
TS FI
şi
digital
TSP3 Inter- QPSK; 70 MHz Convertor
feţe QAM de
Program TV-4

PDI, frecvenţă
Video
Audio Codor 1 TSP4 SDI
Date MPEG

Fig.1.10 Schema staţiei TV de emisie radioreleu de la studioul de producţie

Dacă staţia de radioreleu este o staţie terminală se realizează o recepţie de


radioreleu şi după procesări specifice se poate asigura o emisie TV în aria
terestră de acoperire locală.
În procesul de multiplexare intră pachetele specifice programelor TV,
notate în reprezentare TSP şi care au lungime fixă de 188 bytes sau 204 bytes
dacă au presetat algoritmul de corecţie RS – Reed Solomon. Totodată, în
procesul de multiplexare are loc şi introducerea în fluxul digital a unor
informaţii suplimenatre ca de exemplu introducerea unei tabele cu numele
programelor din conţinutul fluxului digital multiplex TS. Tabela este cunoscută
ca tabela NIT – Network Information Table.
Acest parametru impreună cu alţi parametri nou introduşi la multiplexare
duc la creşterea ratei fluxului TS. Pentru a menţine rata de transmisie constantă a
fluxului TS sunt generate şi introduse pachete cu conţinut nul printr-o procedură
denumită „Bit Stuffing”. Pachetele de nul sunt identificate şi eliminate la
recepţie.
Fiecare pachet din TS este precedat de un „header” cu dimensiunea
standard de 4 bytes (pot fi excepţii) care include: sincronizarea de byte, PID –
Program Identifies, care este un număr de identificare a conţinutului informaţiei
din pachet (video, audio, date) pentru un anume program TV, şi alte informaţii.
Page 14
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

După header urmează biţii de informaţie utilă care formează aşa numitul
„payload” cu dimensiunea de 184 bytes respectiv 200 bytes.
Deci, în multiplexor are loc îmbinarea severă a pachetelor de informaţii
corespunzătoare celor 4 la 6 programe TV cu alte date şi informaţii (tabela NIT,
tabela EIT - Event Information Table, care descrie programele transmise,
Teletxt, etc) pentru a asigura un flux digital multiplex TV denumit TS –
Transport Stream. Teletextul poate fi adăugat şi la acest nivel al mutiplexorului
deoarece informaţiile Tx nu sunt părţi ale informaţiilor video din linia activă TV
şi care în anumite sitiaţii nu pot fi codate de către codorul MPEG [1].

Modulatia digitala a unei purtatatoare de radiofrecventa de


catre fluxul DVB asigura codificarea informatiei. Urmeaza
procesul transpunerii semnalului modulat in banda de emisie pe
o singura frecventa purtatoare sau pe un numara mare de
frecvente ca in cazul transmisie terestre cu acoperire locala.
Sisietmele TV de transmisie a informatiei au character local,
Rezumat intrastudiou, prin cablu sau prin emisie de RF pentru acoperire
locala.
Modulatiile digitale verificate si standardizate pentru
televiziune sunt cele QPSK si QAM iar pentru transmsia terestra
locala se foloseste si codarea OFDM.

[1] George Nicolae, Dan Lozneanu, Televiziune. Analog si


Digital. Editura Universităţii” Transilvania”, Braşov. 2009.
ISBN 978-973-598-636-0, 227 pagini.
[2] Abe Electronica S.P.A.: Broadcast engineer’s handbook.
Caravaggio – Italy, 1999
Bibliografie [3] ETSI TR 101 190 V 1.1.1.: Digital Video Broadcasting
(DVB); Implementation guidelines for DVB terrestrial services;
Transmission aspects. ETSI 1997-12
[4] Mitrofan, Gh.: Televiziunea digitală. Editura Academiei,
Bucureşti, 1986

Page 15
TRANSMISIA SEMNALELOR DIGITALE TV

Intrebari: Adeva
Bifaţi căsuţa potrivită: Fals
rat
Test de 1. Tipurile de modulaţie digitala utilizate in
autoevaluare televisiune sunt: QPSK – modulatie de faza
pentru DVB-S; QAM - modulatie de faza si de
amplitiudine pentru DVB-C si T; COFDM –
este o codare de transmisie locala cu salt in
frecventa.

2. Transmisia semnalelor digitaleTV către


punctele de utilizare poate fi:
· Transmisie prin cablu (coaxial sau optic);
· Transmisie prin satelit;
· Transmisie cu emisie terestră (prin
radioreleu sau cu acoperire locală);
· Transmisie prin internet.

3.Frecventa oscilatorului din modulatorul digital


I/Q poate fi: 36 MHz sau 70 MHz

4.Modulatia digitala in televiziune se poate face


prin:
· modularea unei frecvenţe intermediare şi
transpunerea spectrului de medie
frecvenţă în banda de frecvenţă de
transmisie;
· modularea directă a purtătoarei de
radiofrecvenţă de emisie generate prin
sinteza de frecventa;

4. In schema staţiei TV de emisieprin


radioreleu, modulatorul este de tip PSK sau
FSK

Răspuns corect: 1 – adevărat; 2 – adevărat; 3 – adevărat; 4 – adevărat; 5 – fals;

Page 16